În Austria, Crăciunul nu este doar despre cadouri şi bucurie, ci şi despre o lecţie morală oferită prin figura mitologică a lui Krampus. Acest personaj înfricoşător, cu coarne şi trăsături de demon, are rolul de a pedepsi copiii neascultători. În contrast cu Moş Crăciun, care răsplăteşte comportamentul bun cu daruri, Krampus umblă pe străzi în noaptea de 5 decembrie, cunoscută sub numele de Krampusnacht, aducând frică şi amintind copiilor de consecinţele comportamentului rău. Tradiţia subliniază dualitatea dintre bine şi rău şi serveşte drept avertisment moral pentru cei mici.
Krampus este, în mod tradiţional, însoţit de parade şi manifestări publice, iar imaginea sa de creatură terifiantă atrage mulţi turişti care doresc să experimenteze atmosfera gotică a sărbătorilor. Aceasta este o parte importantă din cultura austriacă, care îmbină legendele populare cu învăţăturile morale ale Crăciunului.
Un obicei mai puţin cunoscut, dar cu un caracter cu totul aparte, provine din Norvegia, unde familiile ascund mături şi mopuri în Ajunul Crăciunului. Această practică are la bază o superstiţie veche, conform căreia spiritele rele şi vrăjitoarele ies în noaptea de Crăciun pentru a fura mături şi a zbura pe ele. Pentru a preveni acest lucru şi a proteja bunurile din casă, norvegienii îşi ascund aceste obiecte de uz casnic, ca un gest de protecţie. Tradiţia reflectă o combinaţie între superstiţiile populare şi pregătirile festive, fiind un exemplu de cum obiceiurile de Crăciun pot lua forme neobişnuite în funcţie de cultură.
Acest obicei este doar un aspect al unei perioade în care norvegienii respectă ritualuri de protecţie şi puritate, asociate adesea cu solstiţiul de iarnă, care marchează începerea unei noi perioade de lumină şi speranţă.
Ucrainenii au o tradiţie unică legată de Crăciun, prin decorarea bradului cu pânze de păianjen artificiale şi mici păianjeni. Această tradiţie provine dintr-o poveste populară care spune că o femeie săracă, care nu avea bani pentru a decora bradul de Crăciun, a descoperit că păianjenii au ţesut pânze strălucitoare pe crengile acestuia, transformându-l într-un brad deosebit. Această poveste simbolizează speranţa şi transformarea, subliniind faptul că chiar şi dintr-o situaţie de lipsă, pot apărea lucruri frumoase.
Decorarea bradului cu păianjeni a devenit un simbol al norocului în cultura ucraineană, iar această practică este considerată aducătoare de prosperitate şi binecuvântări în casele celor care o urmează. De asemenea, aceasta reflectă o legătură puternică între tradiţiile populare şi spiritualitatea Crăciunului.
În Portugalia, Crăciunul nu este doar despre a sărbători alături de cei dragi, ci şi despre a-i comemora pe cei care nu mai sunt. Tradiţia "consoda" presupune lăsarea unor locuri libere la masă pentru rudele decedate, în dimineaţa de Crăciun. Aceasta este o practică de recunoştinţă şi respect faţă de cei care au plecat, dar care rămân în amintirea celor vii. Este un moment emoţionant de reunire spirituală, care pune în evidenţă legătura profundă între trecut şi prezent.
Această tradiţie evidenţiază valorile familiale şi importanţa păstrării legăturilor cu strămoşii, chiar şi în perioada festivă. În ciuda solemnităţii sale, consoda adaugă o dimensiune spirituală sărbătorilor de Crăciun, aducând linişte şi reconectare cu cei dragi.
În Catalonia, tradiţiile de Crăciun sunt adesea pline de umor şi veselie. Un exemplu tipic este tradiţia Caga Tió, cunoscută şi sub numele de „buşteanul care face cadouri”. În săptămânile dinaintea Crăciunului, familiile hrănesc un buştean de lemn cu dulciuri, iar în Ajunul Crăciunului, copiii îl lovesc cu beţe în timp ce cântă colinde tradiţionale, cerându-i să „defece” daruri, cum ar fi bomboane şi jucării mici. Această practică are rădăcini în obiceiuri agricole vechi şi simbolizează abundenţa şi bucuria Crăciunului.
Caga Tió este un obicei iubit de copii, dar şi de adulţi, şi reflectă o latură jucăuşă şi festivă a Crăciunului catalan. Prin această tradiţie, se pune accentul pe generozitate şi pe spiritul comunităţii, făcând din fiecare Crăciun o sărbătoare de neuitat.
În Italia, în loc de Moş Crăciun, copiii aşteaptă Befana, o vrăjitoare care aduce daruri în Ajunul Epifaniei, pe 5 ianuarie. Conform legendei, Befana nu a putut să se alăture celor Trei Magi în călătoria lor spre Bethleem, dar a regretat această decizie şi acum călătoreşte an de an, aducând cadouri copiilor cuminţi şi lăsând cărbuni pentru cei care nu s-au comportat cum trebuie. Această tradiţie subliniază teme de răscumpărare, bunătate şi iertare, aducând un mesaj de speranţă şi învăţătură.
Befana este o figură îndrăgită în Italia, iar sosirea ei este anticipată cu mare nerăbdare de copii, care îşi lasă ciorapii pregătiţi pentru daruri. Traditia Befanei are o semnificaţie profund religioasă, fiind legată de Epifanie, o sărbătoare creştină ce celebrează descoperirea lui Hristos.