În acest moment, sprijinul militar anual al Germaniei pentru Ucraina este, în medie, de 0,1% din PIB, dar ar putea creşte la 2% din PIB, anual, dacă Rusia învinge Ucraina în război. Acest lucru este cauzat de faptul că Germania ar trebui, într-un astfel de scenariu, să crească sumele de bani dedicate contribuţiilor la NATO şi la securitatea statelor baltice, de exemplu, sau chiar a statelor de pe flancul de est al Alianţei, să susţină noi valuri de refugiaţi care vor avea nevoie de sprijin financiar şi să aloce bani pentru refacerea comerţului şi pentru posibilele pierderi de investiţii în Ucraina, notează Monitorul Oficial.
De asemenea, autorii studiului spun că „vor exista şi alte costuri indirecte ca rezultat al reducerii descurajării Occidentului, făcând viitoarele conflicte din întreaga lume mai posibile şi ducând la costuri substanţiale în ceea ce priveşte comerţul şi creşterea economică”.
Mai mult decât atât, pe fondul unor discuţii interne din Germania cu privire la reducerea ajutorului militar pentru Ucraina, autorii susţin că, de fapt, politicile interne germane ineficiente duc la cheltuirea aceleiaşi sume precum cea oferită acum de Berlin Kievului.
Din februarie 2022, Germania a ajutat Kievul cu 11,56 de miliarde de dolari. Chiar şi cu includerea ajutoarelor umanitare şi financiare, contribuţia totală a Germaniei rămâne modestă în comparaţie cu capacitatea sa economică de 0.14% din GDP. În timpul primului Război din Golf, de exemplu, în 1991, Germania a alocat 0,5% din PIB, de şase ori mai mult decât oferă acum Ucrainei, pentru a încheia acel război.
Contribuţia Germaniei la ajutorul oferit Ucrainei o plasează pe locul 16 în rândul statelor europene. Danemarca, Estonia şi Letonia, de exemplu, au trimis mai multe ajutoare Ucrainei – ţinând cont de capacităţile lor economice.
Studiul face referire şi la posibilele riscuri care ar putea apărea în Europa în Coridorul Suwalki, dacă Rusia decide să exploateze acea vulnerabilitate europeană. „Exploatat de Rusia, coridorul terestru ar putea izola statele baltice de restul Europei. Pentru a preveni asta, NATO şi UE trebuie să crească semnificativ capabilităţile militare convenţionale”.
Situaţia exemplificată cu Germania s-ar putea aplica şi celorlalte state, mai ales celor de pe flancul de est al NATO, care, în eventualitatea unui câştig al Rusiei în război şi a apariţiei unei graniţe ruseşti cu statele aliate, ar trebui să îşi crească semnificativ capacităţile de apărare şi de descurajare a unor posibile ameninţări din partea Moscovei.