Merz consideră că predecesoarea sa la şefia partidului conservator CDU, Angela Merkel, a făcut mai multe greşeli capitale, printre care închiderea centralelor nucleare şi deschiderea porţilor Germaniei pentru peste un milion de refugiaţi din Orientul Mijlociu. De asemenea, acestuia nu îi place cum Merkel şi-a poziţionat partidul, mult prea spre centru, lăsând astfel spaţiu de creştere formaţiunilor extremiste precum Alianţa pentru Germania. Merz promite că va îndrepta lucrurile. Va avea această şansă în februarie, când germanii sunt chemaţi la alegeri anticipate. Cancelarul actual Olaf Scholz va deschide în curând calea spre aceste alegeri cerând parlamentului un vot de încredere pentru guvernul său instabil. Cum opoziţia domină legislativul german, votul va fi cel mai probabil negativ şi parlamentul va fi dizolvat de preşedinte. Speranţa este ca astfel în Germania să ajungă la putere o majoritate stabilă şi un guvern capabil de acţiune, după cum a explicat preşedintele Frank-Walter Steinmeier. Merz este văzut ca având prima şansă la guvernare. De observat este că în Germania ruperea coaliţiilor de guvernare, aşa cum s-a întâmplat cu cea formată din SPD-ul lui Scholz, Verzii şi Democraţii Liberi, un partid pro-business, este ceva rar în raport cu ce se petrece în restul Europei. Dar până să ajungă cancelar, Merz s-a pornit să facă curte actorilor principali de pe scena geopolitică din Europa de Est.
Zilele trecute, politicianul i-a călcat pe urme cancelarului Scholz şi l-a vizitat la Kiev pe preşedintele Ucrainei Volodimir Zelenski. Dar apoi s-a deplasat la Varşovia unde a discutat cu premierul Poloniei Donald Tusk. Cu ambele ocazii a pus presiune pe cancelarul german să iniţieze demersuri pentru formarea unui grup european de contact cu rolul de a coordona eforturile Europei de a pune capăt războiului pornit de Rusia contra Ucrainei în contextul venirii lui Donald Trump la Casa Albă. Pilonii acestui grup de contact ar fi Germania, Franţa, Marea Britanie şi Polonia, cele mai mari patru economii europene, şi NATO. Merz a declarat pentru ZDF că premierul polonez Tusk şi Zelenski agreează această idee. Dar vizita la Varşovia arată că Merz mai vrea să schimbe ceva în politicile Germaniei. Tusk este un premier pro-UE şi progerman. Însă în ultimii ani Germania şi Polonia s-au îndepărtat una de alta. A contribuit la acest lucru şi faptul că partidul care a deţinut guvernarea anterioară, PiS, a cerut Berlinului despăgubiri de război şi presează guvernul lui Tusk să facă acelaşi lucru. Un parlamentar din partea PiS a mers până într-acolo încât i-a cerut preşedintelui ales al SUA Donald Trump într-o scrisoare să sprijine eforturile Poloniei de a obţine despăgubiri de la Germania pentru distrugerile din cel de-al Doilea Război Mondial. Unele sondaje arată că majoritatea polonezilor vor ca Polonia să încerce să obţină despăgubiri, potrivit Notes from Poland. Cu aceste despăgubiri este asociată imaginea lui Olaf Scholz. Şi lideri politici din Grecia cer pentru ţara lor ceva asemănător. Tusk, în schimb, este dezamăgit de contribuţia Germaniei la securitatea Europei în contextul invaziei ruse din Ucraina şi mai ales de lentoarea cu care Berlinul ajută militar armata Kievului. Polonia lui Tusk s-a orientat spre crearea de alianţe cu statele baltice şi nordice.
„Dacă Europa este unită, în comparaţie cu ea Rusia este un pitic la tehnologie, finanţe şi economie. Dacă Europa este divizată, Rusia este o ameninţare pentru fiecare stat european“, a spus premierul polonez. Polonia obişnuia să colaboreze îndeaproape cu statele europene nordice, în special cu Suedia, dar între timp legăturile cu Franţa şi Germania au devenit prioritare. Miniştrii de externe Radoslaw Sikorski din Polonia şi Carl Bildt din Suedia sunt cei care în 2008 au iniţiat Parteneriatul Estic, un program de cooperare economică şi politică între UE şi şase ţări foste sovietice care avea ca ţintă sprijinirea reformelor la vecinii din est“.
Cu alte cuvinte, acest parteneriat urmărea extinderea influenţei UE spre est. Friedrich Merz vrea să reapropie Polonia de Germania. Relaţiile dintre cele două ţări este o temă în campania electorală a CDU. „Donald Tusk este un mare noroc pentru Polonia, dar şi un mare noroc pentru Germania“, a declarat Merz.
La el în partid, politicianul german este o figură care n-a avut mereu succes. În 2002 a fost împins pe tuşă de rivala Merkel pentru ca în 2009 să părăsească de tot politica pentru a face afaceri. A obţinut conducerea CDU abia la a treia încercare, notează Financial Times. În prezent, este considerat un fel de cavaler salvator, iar insistenţa sa poate fi atrăgătoare pentru alegători. Unii i-au comparat ambiţia şi energia cu cele ale fostului cancelar Gerhard Schröder, care în tinereţe a devenit faimos când a zguduit porţile cancelariei spunând „Vreau înăuntru“. Acum Schrˆder este prietenul lui Vladimir Putin. ÑEste un adevărat luptător“, apreciază Wolfgang Schroeder, analist politic, referindu-se la Merz. „Este disperat să devină cancelar, este cineva pe care-l arde patima de a deveni cancelar.“ În ceea ce priveşte Polonia, aceasta aşteaptă şi vizita preşedintelui Franţei Emmanuel Macron.