VW a rezistat mult timp presiunii din partea investitorilor şi a grupurilor pentru drepturile omului de a părăsi Xinjiang, în ciuda rapoartelor conform cărora persoane din grupul etnic local musulman Uyghur au fost supuse muncii forţate şi detenţiei.
Directorii companiei germane au susţinut în privat că ridicarea acestei probleme, care este extrem de sensibilă în China, ar fi afectat relaţia cu compania SAIC, pe care VW se bazează pentru o cantitate semnificativă de venituri în China.
Deşi China rămâne cea mai mare piaţă a VW, cota de piaţă a mărcii sale emblematice aproape s-a înjumătăţit în cinci ani, ajungând la 12 %.
VW a încercat ani de zile să îşi justifice prezenţa în Xinjiang - care, în afară de fabrica din oraşul Urumqi construită în 2013, includea o pistă de testare pentru maşini în Turpan - şi anul trecut a efectuat un audit pentru a exclude acuzaţiile de muncă forţată.
Un raport al FT din acest an a constatat că auditul fabricii, care nu a produs automobile de la începutul pandemiei de coronavirus, nu a respectat standardele internaţionale.