Divo Pulitika, manager de portofoliu al InterCapital Asset Management, cea mai mare companie independentă de administrare a activelor din Croaţia, gestionând 500 de milioane de euro, cu expunere şi la Bursa de Valori Bucureşti prin ETF-uri, consideră că retrogradările recente ale perspectivei ratingului de credit al României de la Stabil la Negativ de către Fitch, pe 24 decembrie 2024, şi S&P, pe 24 ianuarie 2025, subliniază îngrijorările tot mai mari privind stabilitatea fiscală şi economică a ţării.
„Deşi aceste modificări nu echivalează încă cu o reducere a ratingului propriu-zis, ele reprezintă un semnal de avertizare clar şi un posibil precursor al unei retrogradări în categoria speculativă (junk), în cazul în care tendinţele fiscale şi macroeconomice nu se aliniază aşteptărilor. Implicaţiile acestor decizii se vor resimţi în piaţa obligaţiunilor şi a acţiunilor din România, în finanţele guvernamentale şi în percepţia generală a investitorilor”, scrie el într-o analiză transmisă ZF.
Piaţa obligaţiunilor este cea mai expusă unei eventuale retrogradări, reflectând ajustări atât fundamentale, cât şi tehnice.
Investitorii instituţionali, precum fondurile de pensii şi companiile de asigurări, care sunt adesea restricţionaţi de la deţinerea obligaţiunilor cu rating junk, ar putea fi nevoiţi să vândă obligaţiunile româneşti dacă două sau mai multe agenţii retrogradează ratingul la nivel speculativ.
„Chiar şi schimbarea perspectivei a determinat deja unele repoziţionări timpurii, pe măsură ce investitorii anticipează posibile retrogradări suplimentare. În prezent, obligaţiunile româneşti denominate în euro, cu scadenţa la 10 ani, se tranzacţionează la un randament de 5,96%, ceea ce reprezintă un spread de 351 de puncte de bază (bps) peste obligaţiunile germane, echivalent cu 3,51% peste Germania. Acest nivel este deja ridicat în comparaţie cu alte state din regiune, precum Ungaria (184 bps; 1,84%) sau Grecia (89 bps; 0,89%), semn că pieţele încep să încorporeze un risc mai mare. Istoric, spread-ul obligaţiunilor româneşti a atins un vârf de aproape 600 bps în 2022, în contextul crizei energetice şi al războiului din Ucraina”.
Divo Pulitika spune că dacă acest nivel revine, randamentele ar putea ajunge la 8,4%, ceea ce ar conduce la o scădere estimată de 16% a preţurilor obligaţiunilor. În cazul în care bariera psihologică a unui randament de 10% ar fi depăşită, preţurile obligaţiunilor ar putea scădea cu până la 26%. O astfel de scădere ar duce la o creştere directă a costurilor de împrumut pentru România, întrucât randamentele mai mari la obligaţiunile existente s-ar traduce prin dobânzi mai ridicate pentru noile emisiuni de datorie. Primul test important va avea loc pe 21 februarie 2025, când Fitch va actualiza ratingul României.
Deşi retrogradările ratingului de credit nu afectează în mod direct pieţele de acţiuni, impactul mai larg asupra sentimentului investitorilor poate influenţa preţurile acţiunilor. O percepţie negativă asupra României ar putea duce la ieşiri de capital şi la evaluări mai scăzute pe Bursa de Valori Bucureşti (BVB). Dintr-o perspectivă fundamentală, băncile româneşti, care deţin volume semnificative de obligaţiuni suverane, ar putea fi afectate negativ la nivelul bilanţurilor. O scădere a preţului obligaţiunilor le-ar diminua valoarea deţinerilor, ceea ce s-ar putea reflecta în pierderi contabile. Băncile mari, precum Banca Transilvania şi BRD, componente principale ale indicelui BET, ar putea întâmpina dificultăţi – însă amploarea impactului este dificil de estimat în lipsa unor informaţii publice clare despre structura deţinerilor lor de obligaţiuni, monedele şi scadenţele acestora.
„În plus, guvernele recurg adesea la creşteri de taxe în perioade de criză fiscală, vizând în special sectoarele cu profitabilitate ridicată, precum cel energetic şi cel bancar. România are un istoric al unor astfel de măsuri, aşa cum s-a întâmplat în decembrie 2018, când „taxa pe lăcomie” a determinat o scădere de aproape 20% a valorii de piaţă a Băncii Transilvania într-o singură zi. Creşteri potenţiale ale taxelor pe profitul companiilor, dividende sau sectoare specifice ar afecta în mod disproporţionat companiile din indicele BET, având în vedere ponderea ridicată a băncilor (aproape 30% din indice) şi a companiilor din energie (aproape 50%). De exemplu, o creştere a taxei pe dividende de la 8% la 10% ar reduce randamentul brut al indicelui BET cu 0,11 puncte procentuale. Similar, o majorare a impozitului pe profit de la 16% la 20% ar putea face acţiunile româneşti cu 5% mai scumpe, reducând atractivitatea acestora pentru investitori”.
O retrogradare a ratingului de credit ar obliga guvernul României să plătească mult mai mult pentru finanţarea datoriei, ceea ce ar putea duce la măsuri bugetare mai stricte. Deficitul bugetar estimat pentru 2025 este de 7%, în linie cu aşteptările pieţei, însă menţinerea disciplinei fiscale va fi esenţială pentru a evita noi retrogradări. Creşterea costurilor de finanţare ar putea determina guvernul să accelereze colectarea taxelor sau să introducă impozite noi, inclusiv asupra consumului sau proprietăţii. Deşi astfel de măsuri ar putea stabiliza conturile fiscale pe termen mediu, ele riscă să încetinească activitatea economică pe termen scurt, mai ales într-un context în care România se confruntă deja cu o creştere mai lentă a PIB, estimată la 2,5% în 2025.
În ciuda acestor riscuri imediate, este important de menţionat că o retrogradare nu echivalează cu un colaps economic. Dacă guvernul reuşeşte să implementeze reformele fiscale necesare fără a recurge la taxe excesive sau contraproductive, piaţa de acţiuni s-ar putea redresa după eventuale vânzări pe termen scurt. Traiectoria economică pe termen lung a României, susţinută de fonduri europene şi reforme structurale, rămâne mai importantă decât volatilitatea temporară determinată de sentimentul pieţei. Pentru investitorii cu un orizont lung de timp, scăderile semnificative ale preţurilor acţiunilor cauzate de o retrogradare ar putea oferi oportunităţi atractive, mai ales în sectoarele cu perspective solide de creştere. Totuşi, evoluţia viitoare va depinde în mare măsură de capacitatea guvernului de a demonstra disciplină fiscală şi de a recâştiga încrederea investitorilor.
Proiectul de buget al României pare să fie aliniat cu scenariile de bază ale Fitch şi S&P, estimând o creştere a PIB de 2,5%, un deficit de 7% şi o inflaţie de 4,4%. Aceste obiective sunt în mare parte aliniate cu estimările consensuale ale analiştilor Bloomberg, care prognozează o creştere a PIB-ului României de 2,6% în 2025, şi sugerează că o retrogradare poate fi încă evitată, dacă reformele fiscale vor continua conform planului. Totuşi, capacitatea guvernului de a menţine disciplina fiscală în faţa presiunilor politice, mai ales în preajma alegerilor prezidenţiale, rămâne o întrebare crucială. Lunile următoare vor fi decisive pentru stabilitatea financiară a României. Atenţia nu trebuie să se concentreze doar pe creşterea taxelor, ci şi pe îmbunătăţirea colectării, având în vedere că România are cea mai slabă rată de colectare a TVA din UE – un deficit de 30,6% (8,5 miliarde de euro în 2022), comparativ cu media de 7% la nivel european. Deşi retrogradările actuale reprezintă mai degrabă avertismente decât crize în toată regula, consecinţele lor subliniază necesitatea unor politici fiscale credibile şi a unor reforme structurale pentru a gestiona un mediu economic dificil.