Claudiu Cazacu, consultant de strategie în cadrul XTB România, arată, într-o analiză, că Europa răsuflă, pentru moment, uşurată. În ciuda comentariilor lui Donald Trump despre UE, prima „salvă” pe frontul comercial a vizat China, Canada şi Mexicul, iar viitorul pare acum dominat de speranţe, în contextul unor posibile negocieri favorabile pentru preşedintele SUA.
Deschiderea UE pentru achiziţii suplimentare de materii prime din SUA, dar şi modul în care au fost amânate nivelurile punitive pentru vecinii de la nord şi sud dau speranţe pentru negociere.
Deşi abordarea de la început de mandat prezidenţial pare să însemne evitarea taxelor vamale majorate, pentru o vreme, riscurile impunerii ulterioare sunt, totuşi, prezente în lunile următoare. Pare probabilă cel puţin o fază de „testare”, cu impunerea pentru o perioadă limitată a unor măsuri mai restrictive. UE va răspunde ”cu fermitate” dacă SUA aleg un astfel de drum, semnalează şefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen.
Până atunci, însă, ar putea fi puse pe masă aprovizionarea cu cantităţi mai mari de gaz natural lichefiat, îngrăşăminte sau arme. O aliniere mai strânsă în privinţa poziţiei faţă de China este, de asemenea, posibilă în acest context geopolitic dinamic.
La final de martie intră în vigoare taxe vamale ale UE pentru importuri din SUA în valoare de 3 miliarde de dolari, prin expirarea unor decizii suspendate din 2018, dacă nu se intervine dinspre Bruxelles. În contextul politic actual, lipsa intervenţiei ar fi un catalizator pentru acţiune din partea SUA şi un argument suplimentar pentru care luna martie este de urmărit cu atenţie, subliniază Claudiu Cazacu.
Deficitul comercial american în relaţia cu Uniunea Europeană a crescut, în 2024, la 235,6 miliarde de dolari, de la 208,7 miliarde de dolari în 2023. Importurile au ajuns la 605,8 miliarde de dolari, cu 29,4 miliarde peste anul anterior, iar exporturile au crescut cu doar 2,6 miliarde, fiind de 370,2 miliarde de dolari. În totalul deficitului SUA, contribuţia minusului în relaţia cu UE este de 19,4%.
Deficitul în relaţia cu China a ajuns la 295,4 miliarde de dolari în 2024, de la 279,1 miliarde în 2023. Această cifră nu spune, însă, întreaga poveste: dacă Europa are avantaj în comerţul cu bunuri, în privinţa serviciilor, SUA au un surplus reducând, astfel, deficitul pe bunuri şi servicii la 125,1 miliarde de dolari în 2023. Cum atenţia administraţiei Trump este, însă, pe segmentul comerţului cu bunuri, posibilitatea unor taxe vamale rămâne relevantă.
Sectorul auto, de care depind 13,8 milioane de locuri de muncă sau 6,1% din totalul angajaţilor din UE, ar fi printre cele mai afectate. Potrivit modelului GTAP, Germania şi Italia ar fi cele mai afectate de restricţii. Producătorii ar putea încerca reorientarea spre alte destinaţii, dar competiţia altor jucători (din Asia), preferinţele consumatorilor şi aspecte logistice fac improbabilă recuperarea pierderilor, arată Claudiu Cazacu.
Alte sectoare vizate sunt industria chimică şi cea de echipamente şi utilaje. Similaritatea exporturilor pe destinaţii geografice diferite sugerează că ţările din estul Europei sunt mai vulnerabile, având dificultăţi mai mari chiar decât Germania şi Italia în a găsi alte destinaţii de export non-europene, pe lângă SUA.
În cazul impunerii unui nivel de 10%, estimările merg de la 0,6% din PIB cumulat pe doi ani (Citi) până la 1,7% din PIB (ABN Amro). Efectul asupra PIB-ului european s-ar aduna la cel al unei încetiniri a Chinei. Foarte aproximativ, o reducere de 1% a PIB-ului Chinei ar putea însemna o pierdere de 0,2% pentru Germania.
Pentru Euro/dolar, riscul unei scăderi sub paritate ar deveni semnificativ, chiar în cursul acestui an. Chiar şi în lipsa unui val nou de bariere vamale, potenţialul pentru dobânzi mai mici în Europa şi diferenţa în ritmul de creştere aşteptat pentru 2025 creează spaţiu pentru alunecarea Euro la paritate, sau chiar sub în raport cu dolarul american, anul acesta.
Un Euro mai slab poate prelua o parte din povara taxelor vamale, ieftinind produsele europene la rafturile americane, cu preţuri în dolari. În acelaşi timp, scumpeşte importurile, acţionând astfel în sensul restabilirii unui echilibru anterior, cu costuri, însă, pe partea de inflaţie.
În România, pe lângă efectul direct asupra exporturilor în SUA, încetinirea suplimentară a UE - şi în special a Germaniei şi Italiei - ar aduce o presiune deloc binevenită. Un dolar mai puternic ar imprima nu doar un impuls ascendent inflaţiei - prin preţurile unor importuri de materie primă denominate în dolari - ci ar face şi mai dificil serviciul datoriei în dolari, subliniază consultantul de strategie din cadrul XTB România.
În noiembrie, datoria publică în dolari era de 96,94 miliarde echivalent lei. Fiecare punct procentual de depreciere a cursului leu/dolar împovărează datoria totală, în lei, cu aproape un miliard de RON. E de asemenea adevărat că deprecierea leului în raport cu dolarul american ar ajuta exportatorii, amortizând parţial efectul unor eventuale taxe vamale.
Dar un alt aspect va fi urmărit cu atenţie în pieţele financiare: aprecierea dolarului poate tenta deţinătorii de capital către siguranţa relativă a activelor americane, într-un impuls care să favorizeze mai puţin pieţele emergente.
O mişcare puternică a dolarului american, chiar de la aceste niveluri istoric ”înalte” faţă de Euro, ar pune presiune suplimentară asupra poziţiei de finanţare a ţării. Marja de siguranţă, cu perspectivele de rating suveran negative, este preocupant de subţire. Pentru România, succesul negocierilor comerciale cu SUA este o variabilă importantă, mai punctează Claudiu Cazacu.