Fost număr 3 mondial, Dominic Thiem s-a retras oficial în turneul de la Viena, apoi a vorbit despre exigențele circuitului, efort fizic și accidentări, precum cea de la încheietură, care i-a închis cariera.
Tenisul masculin continuă să aibă doar doi campioni de Grand Slam născuți în anii 1990. După 21 octombrie 2024, data în care Dominic Thiem a disputat ultimul său meci oficial în cadrul turneului ATP 500 de la Viena, unul singur a rămas activ, Daniil Medvedev.
Austriacul, învingător la US Open 2020, și-a anunțat retragerea în luna februarie, apoi s-a despărțit emoțional de locurile unde a avut succes de-a lungul carierei sau unde, pur și simplu, s-a simțit bine.
A agățat, la propriu, racheta într-un cui simbolic, într-o vitrină de mici dimensiuni, apoi a zâmbit către toți cei aflați în Wiener Stadthalle. Se terminase.
A atras prima dată atenția asupra sa și a făcut-o grație jocului estetic, înnobilat de reverul cu o mână superb, energizat de forehand-ul eficient. Și alimentat de o disponibilitate la efort remarcabilă.
Încă de când a început să lucreze cu antrenorul Günter Bresnik, Thiem a dezvoltat o etică a muncii de-a dreptul neobosită. Programul său era implacabil. Juca săptămână după săptămână, aproape fără pauză, fără odihnă. Între meciuri, regimul său de antrenament era la fel de neiertător.
„Acesta este modul în care am crescut, acest stil de antrenament cu multă intensitate și dând 100% la fiecare lovitură”, a mărturisit el într-o discuție extinsă pentru The Guardian. „A fost foarte solicitant din punct de vedere fizic. Și, de asemenea, de la o vârstă foarte fragedă, m-am obișnuit să mă antrenez la volume mari, să mă antrenez cam trei-patru ore la rând, sau trei ore de două ori pe zi”, a adăugat.
17titluri ATP a cucerit Dominic Thiem în carieră, dintre care unu de Grand Slam și unu de categorie Masters 1000
Pentru Thiem, care a împlinit 31 de ani în septembrie, această etică a muncii a fost o parte fixă a carierei sale, dar și unul dintre pilonii succesului său. În mod dureros, până la urmă, i-a cauzat retragerea la o vârstă la care alți jucători continuă să evolueze fără probleme.
După ce a cucerit unicul său titlu de Grand Slam, la începutul anului 2021, era epuizat fizic și psihic. Când a izbutit să își revină, să redescopere pofta de a juca, l-a trădat corpul. O accidentare serioasă la încheietura dreaptă, apărută în iunie 2021, la Mallorca.
„În ultimii doi ani, a fost atât de dificil să țin pasul”, a admis el pentru aceeași sursă. „Încheietura nu a fost capabilă să reziste cu acel volum de antrenament și, de asemenea, celelalte părți ale corpului au îmbătrânit din ce în ce mai mult”, a adăugat.
A încercat. Iar și iar. A înghițit amarul unor înfrângeri dureroase. Cu timpul însă, Thiem a fost nevoit să își accepte situația. Și a tras un semnal de alarmă legat de cerințele tenisului actual.
„Cred că modul în care practicăm sportul nu este sănătos și, la un moment dat, o parte sau mai multe părți ale corpului cedează”, crede Thiem. „O poți vedea la aproape toți jucătorii, nu există niciun jucător care să nu se accidenteze de-a lungul carierei. Așa este în sportul profesionist. Iar în cazul meu, a fost încheietura mâinii”, a punctat.
„Nu este chiar surprinzător, îmi foloseam încheietura foarte mult. Făceam asta probabil de milioane de ori și, la un moment dat, asta a spus și doctorul. Încheietura a devenit doar un pic prea slabă și apoi s-a rupt. După aceea nu am mai avut aceeași senzație”, a recunoscut fostul număr 3 mondial.
4 finalede Grand Slam a disputat austriacul în carieră, una câștigată, US Open 2020, și trei pierdute, Roland Garros 2018, 2019, Australian Open 2020. Are și două finale la ATP Finals, 2019 și 2020
2024 e anul cu retrageri proeminente atât în cazul circuitului feminin, cât și a celui masculin. Andy Murray a tras deja linie după Jocurile Olimpice de la Paris, aproape fără zgomot la momentul respectiv. Rafael Nadal o va face după turneul final al Cupei Davis, de luna viitoare. Richard Gasquet a anunțat și el că la anul va spune stop, cum va fi și cazul lui Diego Schwartzman.
Dominic Thiem a pus punct înțelegând că accidentarea nu este reversibilă. Că nu mai are rost să continue. Și și-a parcurs traseul până la ultimul meci cu o doză de seninătate.
„În cele din urmă, totul are un fel de sens”, a spus el în The Guardian. „Sunt mulțumit de cum a decurs totul”. Fără lacrimi, doar zâmbete și emoție.