Rar asiști la un meci de retragere în care suporterii se despart de două legende, nu de una. Pentru ultima oară, fanii i-au văzut în Giulești pe Cristi Săpunaru ca jucător și pe Marius Șumudică în postură de antrenor. “Săpun” va mai îmbrăca tricoul la un meci de adio cu prietenii, dar asta a fost ultima lui apariție într-un meci oficial.
„Șumi” pleacă de la Rapid și mi-e greu să cred că-l vom mai vedea vreodată antrenor al Giuleștiului. Patronul nu-l dorea, nu l-au mai vrut apoi nici măcar suporterii. Inimaginabilul s-a produs și Șumudică, omul cu cea mai mare popularitate printre rapidiști în istoria color, a fost alungat de fani cu scandări nemiloase.
Era oricum clar că Șumudică va pleca de la Rapid. De ce mai era nevoie de umilirea venită din partea celor care-l venerau ca pe un idol până acum? Asta pentru că în România suporterii sunt o specie rară. Sunt rătăciți printre masele mari și gălăgioase pentru care nu există nimic sfânt.
Când îi auzi pe unii care susțin că fanii lor sunt cei mai cei… O legendă de dimensiuni cosmice pentru Steaua, Marius Lăcătuș, a fost contestată, huiduită, alungată din Ghencea de “suporteri”. Dănuț Lupu, cel mai talentat “câine” din era post-Dumitrache, a pățit-o la fel la Dinamo.
Fanii din Craiova s-au stropșit de mai multe ori la Mitriță și Bancu, cei mai buni fotbaliști ai Olteniei din acest secol. Până și Dan Petrescu a fost contestat de fanii CFR-ului deși, mai degrabă, Petrescu ar trebui să aibă o statuie în Gruia și să dea numele unei tribune sau poate chiar al întregului stadion din Cluj.
S-a consumat gloria astrală
Șumudică a venit cu niște certitudini caraghioase în acest sezon. Că el va defila cu echipa de care-și bătea joc Neil Lennon, că PAOK o va bate pe FCSB dimineața, la prânz și seara, că “sunt ferm convins că FCSB nu va fi campioană”. N-aș vrea să vin și eu cu o certitudine de acest gen care apoi să fie demontată.
Așa că îi las lui Șumi o mică posibilitate ca în viitorul mai îndepărtat să fie din nou antrenor în casa lui, Giuleștiul. Dar pentru asta, Șumudică trebuie să nu mai trăiască din gloria sa astrală. Au trecut 9 ani de la vremurile frumoase cu Astra și, de atunci, contul său bancar a luat-o vertiginos în sus, dar cel sportiv a apucat-o în direcția opusă.
Bine, Șumudică încă mai crede că el este “numărul 1”. Că așa i-au spus lui antrenori care sunt însă peste el în SuperLigă. Lui Șumi i-au scăpat însă glumele în care rivalii se rugau, de exemplu, ca Solskjaer sau ten Hag să rămână manageri la Manchester United.
În realitate, Șumudică este pe podiumul celor mai slabi antrenori din SuperLigă în acest sezon. Să ai pe mână, începând din august, echipa cu cele mai mari salarii din campionat și să termini mandatul pe 5, cu un joc deseori lamentabil, asta arată că ești mai aproape de numărul 1 din cealaltă parte a clasamentului antrenorilor.
Păunul cu penele smulse
Finalul lui Șumudică la Rapid a fost de toată jena. Printre aburii sărbătoririi titlului, FCSB le-a învins pe U Cluj și Craiova și a ținut în viață speranțele lui Șumi la Conference League și pentru un nou contract. Asta deși Șumudică o amenințase pe FCSB că va direcționa titlul spre CFR Cluj sau oricine altcineva.
Și, cu toate acestea, Rapidul lui Șumi a capotat și cu Dinamo, și cu CFR. Ba chiar cu rezervele CFR-ului în cel mai penibil mod cu putință. Doi bătrânei în pragul pensionării, Camora și Deac, s-au jucat cu apărarea lui Șumi. Rezerva Postolachi a intrat prin defensiva giuleșteană ca prin brânză, expunându-l la ridicol și pe sărbătoritul Săpunaru. Iar punctul de minim a fost atins când rezerva de portar a oaspeților, Mihai Popa, a fost pasator decisiv la golul lui Păun.
Marius Șumudică este un păun căruia i-au fost smulse penele. Scaunul gol de la conferința de presă de după partida cu rezervele unei echipe care a venit și fără antrenorul său principal ne-a adus aminte de faimosul scaun gol de la recentele înfruntări electorale. De ce fugem, Șumi, de dezbatere? Ne place, nu ne place, Șumi is gone.
Ne vor lipsi întrebările cu care răspundea la întrebările jurnaliștilor, garderoba sa mistică, amenințările cu blaturi și concedieri, spectacolul electoral pe care-l făcea în fața galeriei, anunțurile bombastice despre jucători cum nu a mai văzut România, complimentele expuse public la adresa patronului, gesturile sale vulgare. Ieșirea din scenă cu o înjurătură la adresa unui oficial al propriului club este cel mai șumudescian gest.