Dincolo de dimensiunea competițiilor, de podiumurile alcătuite pe baza rezultatelor reci, de clasamentele obiective pe care nu le poți contrazice, fiecare pasionat de sport are niște preferințe bazate pe emoții, pe conexiuni care nu țin neapărat de performanță, pe afinități și pe senzații unice. Iată-i pe cinci sportivi care mi-au îmbogățit anul 2024 la nivelul subiectiv, cel al sufletului!
1. Julien Alfred - campioana olimpică la 100 metri
Mărturisesc că, inițial, performanța tinerei din St. Lucia mă atinsese și nu prea. Îmi rămăsese în minte faptul că aceasta era prima medalie olimpică de orice fel pentru micuța țară insulară din Caraibe, dar și detaliul, deloc neînsemnat, că o bătuse pe favorita hârtiei de la Jocurile Olimpice pariziene, americanca Sha'Carri Richardson.
Julien Alfred, sărbătorind medalia de aur la 100 m - Jocurile Olimpice de la Paris 2024 Foto: Guliver / Getty Images
Apoi lucrurile s-au succedat cu viteza luminii și Julien a intrat, în mintea mea, într-un con de umbră. Asta până zilele trecute, când am dat peste niște mărturisiri de-ale sale, care au înnobilat mult aurul câștigat astă-vară, în Franța.
Mi-am apropiat-o pe Alfred grație obstacolelor pe care a trebuit să le depășească în viață - decesul tatălui său pe când ea era doar un copil, demotivarea și descurajarea vecine cu depresia pe care le-a trăit de curând, faptul că pe punctul de a renunța la Jocurile Olimpice.
Toată gloria de care are parte Julien Alfred azi se datorează unei existențe întregi de muncă grea, dar, paradoxal, și unei secunde în care a ales să-și creadă antrenorul care i-a spus că ea va fi campioana olimpică a probei-regină din atletism.
În insula ei însorită din Caraibe, Julien Alfred e eroină națională. Pentru mine, fata cu nume de băiat va rămâne expresia fragilității și a izbânzii finale, într-o lume de provocări, care de cele mai multe ori îți ia decât îți oferă
2. Mondo Duplantis - campionul olimpic la săritura cu prăjina
În general, mă fascinează oamenii care nu au rădăcini într-un singur loc de pe pământ. Iar Armand Duplantis, cu un picior în SUA și cu celălalt în Suedia, este exact acel gen de personaj: de peste tot din lume, poate chiar din afara ei, cu aspectul lui de extraterestru și cu performanțele lui și mai și.
Armand Duplantis l-a imitat pe Yusuf Dikec / FOTO: Imago
Mondo, acum în vârstă de 25 de ani, e dublu campion olimpic - anul acesta la Paris și în 2021 la Tokyo. Dincolo de asta, la acest tip excepțional îmi place mult faptul că știe că există lucruri pe lume la care nu e excepțional deloc.
Dar și pe acelea se străduiește să le îndrepte. Printre acestea, limba suedeză. Născut în Louisiana, Mondo s-a străduit să învețe limba suedeză, ca să se integreze mai bine în țara pentru care concurează și unde se și antrenează pe timp de vară.
Răbdarea cu care bate, centimetru cu centimetru, recordul mondial al spectaculoasei sale probei este și ea demnă de atenție și admirație, mai ales că promite și mai multe lucruri bune. Momentan e la 6,26 metri, dar aș putea paria că nu va rămâne acolo.
3. Léon Marchand - cvadruplu campion olimpic la înot
Francezul a intrat în bazin și a ieșit campion olimpic în patru probe diferite: 200 m mixt, 200 m bras, 200 m fluture și 400 m mixt.
Leon Marchand/Foto: Getty Images
Atât de diferite, încât majoritatea înotătorilor nu îndrăznesc să le amestece vreodată. Marchand, 22 de ani, e însă omul-orchestră și nu cântă după ureche la niciun instrument. E genul de personaj aproape fantastic care îți dă impresia că ar fi triumfat în orice domeniu pe care și l-ar fi ales și nu oricum, ci cu numeroase supraspecializări.
Fiorii pe care ți-i dau cursele lui Marchand vin exact din această multivalență - cum de le poate face pe toate și cum de, la final, tot la el merge medalia de aur? Care te face să te întrebi de ce unii au în ei un motor atât de complex, cu atât de multe viteze.
4. Mihaela Cambei - vicecampioană olimpică la haltere (49 de kilograme)
Pentru mine, Mihaela Cambei este întruchiparea grațioasă a forței - cum să ridici lumea întreagă deasupra capului și, în acest timp, să arăți ca o zână care face asta cu ușurință supremă.
Mihaela Cambei FOTO Raed Krishan
Halterele înseamnă putere, tehnică, explozie și, mai presus de toate, triumful asupra durerii, asupra mușchilor care ard, asupra picioarelor care tremură și a brațelor care și-ar dori mai degrabă să se îndoaie.
Iar tânăra în vârstă de 22 de ani duce toate aceste ridicări și aruncări cu o zveltețe și o eleganță pe care rareori le vezi pe stradă, darămite la un concurs de haltere.
Am rezonat mult cu Mihaela când a vorbit, la „Prietenii lui Ovidiu”, despre cum machiajul, un lucru pe care unii îl consideră un moft, o frivolitate care nu are ce caută în sport, o ajută mental, la antrenamente, în competiții.
E important să-ți găsești cât mai multe izvoare de încredere în propria-ți persoană. E și mai important să le accepți cu inima deschisă și să le integrezi la vedere în povestea ta de succes.
5. Sifan Hassan - campioană olimpică la maraton
Dar și medaliată cu bronz, la Paris, în probele de 5.000 de metri și 10.000 de metri. Un simbol al rezistenței și al răbdării, al gândirii în alergare, olandeza și-a păstrat numărul de medalii cucerite la o singură ediție a JO - la Tokyo, cu trei ani mai devreme, urcase pe podium tot la trei curse - aur la 10.000 m, aur la 5.000 m și bronz la 1.500 m.
Upgrade-ul de anul acesta a fost maratonul, proba care le face și le desface pe toate, în care mintea trebuie să te sprijine în egală măsură cu picioarele și plămânii.
Sifan Hassan, la maratonul de la Jocurile Olimpice 2024/ foto Imago Images
Născută în Etiopia, Hassan spune o vorbă înțeleaptă aproape de fiecare dată când deschide gura: „De cele mai multe ori când cunoaștem gustul succesului, viața pare să devină mai ușoară. De fapt, devine mai grea”, crede atleta, care spune că restortul care o activează și o face să meargă mai departe este... neastâmpărul.
Eu aș spune că, în cazul ei, e nebunia. O nebunie bună, care a făcut-o să alerge, de-a lungul carierei sale, de la curse de 800 de metri la maraton. Și să le câștige.