„Am rămas uimit ce am găsit în camera de hotel a lui Mircea Lucescu” » Dialog fabulos relatat de nepotul fostului președinte al Pisei: „Presidente, dar am dat trei goluri lui Inter!”

Cu o tripletă de români, Marius Marin – Moruțan – Rus, Pisa trage să revină după 34 de ani în Serie A, acolo unde a fost condusă de Mircea Lucescu în ultimul sezon petrecut în prima ligă italiană. În vara lui 1990, Il Luce își începea aventura în „Cizmă” pe banca toscanilor, unde avea să reziste însă numai opt luni, până în 10 martie 1991, data fatalului Cagliari – Pisa 2-1. La finalul campionatului, rosso-nerii retrogradau și n-aveau să mai cunoască nici până azi gustul elitei.

Omul care i-a deschis porțile lui Lucescu spre Italia a fost Romeo Anconetani, faimosul președinte al Pisei din perioada 1978-1994, cea mai vie din istoria clubului. Un one-man-show care l-a ochit pe tehnician la România – Italia 1-0, gol Boloni, 1983, în campania pentru Euro ‘84. Și, de atunci, i-a tot făcut pressing, până când, imediat după Revoluție, a găsit, în fine, momentul oportun să-l pună pe Lucescu pe banca Pisei în momentul promovării în Serie A.

Romeo Anconetani a condus clubul toscan în cea mai bună perioadă din istoria sa

28 de partide pentru Mircea Lucescu la prima aventură italiană

Lucescu a adunat lângă Turnul Înclinat 28 de partide (24 Serie A + 4 Cupa Italiei), 10 victorii, 5 remize, 13 eșecuri, a învățat la Pisa primele lecții din fotbalul mare și și-a lăsat amprenta la un club în care încă se vorbește despre mandatul său tumultos.

Aici, pe malul râului Arno, într-o cafenea cochetă, l-am întâlnit pe Matteo, nepotul lui Romeo Anconetani, care, copil fiind, a stat multă vreme în preajma lui Lucescu, alături de bunicul său, președintele Pisei. Un dialog excepțional despre culisele mariajului Pisa – Mircea Lucescu.

Matteo Anconetani la 8 ani, cu ocazia unei cine, flancat de Mircea și Neli Lucescu (în stânga), iar în fața lor legendarul Romeo Anconetani (cu ochelari), președintele Pisei. Foto: arhivă personală Matteo Anconetani

„Un inovator! Am văzut stive de dosare cu date amănunțite despre jucători”

- Matteo Anconetani, cum l-ați cunoscut pe Mircea Lucescu prin intermediul bunicului?
- Să spunem că bunicul a fost de mai multe ori în România în anul Revoluției. A riscat, pentru că erau momente dificile. A mers la București pentru a se întâlni cu Mircea, să-i urmărească antrenamentele și spre a cunoaște mai bine cine e acest tehnician inovator. Și spun asta pentru că Lucescu a fost un inovator chiar și pentru fotbalul italian. L-a convins să vină în Italia, ajutat poate și de momentul dificil prin care trecea România în 1990. Era anul revenirii Pisei în Serie A, adică un eveniment important pentru oraș. Aveam jucători foarte buni, iar Mircea era deja un bun cunoscător al fotbalului italian. Dacă le revedem și azi, ideile lui au fost extraordinare și l-au condus către o carieră grandioasă. Ele îl fac și azi un protagonist în România.

- Anconetani a pus ochii pe Mircea Lucescu în anii ‘80, când pregătea naționala României. A existat spectaculosul România – Italia, 1-0 în 1983, cu Italia în postură de campioană mondială. Acela a fost primul moment când s-a gândit că Lucescu va fi omul Pisei!
- Da. Și a trebuit să aștepte câțiva ani pentru a reuși să-l aducă la Pisa. Toată lumea l-a dorit foarte mult, iar colaboratorii noștri au călătorit de multe ori în România pentru a vedea evoluția lui Lucescu la echipa națională și apoi la Dinamo București.

- Care e cea mai puternică amintire legată de Lucescu? Un meci, un episod particular?
- Eram mic, aveam doar opt ani. Dar îl urmam pe bunicul meu, stăteam alături de jucători, îi însoțeam în deplasări. Făceam parte din grup încă din primele luni cu Lucescu, un inovator. L-am vizitat la un moment dat în camera de hotel unde locuia și am văzut acolo stive cu dosare ale fiecărui jucător. Își nota totul, sublinia. Sunt multe amintiri frumoase, între care primele meciuri de campionat, când Pisa a fost o surpriză. Ajunsese pe locul întâi în clasament după câteva etape. Au mai fost partidele împotriva giganților, existau echipe mari, mă gândesc la Inter, la Sampdoria lui Vialli și Mancini, multe formații importante. Apoi, încet-încet, Pisa a revenit, din păcate, la realitate, iar colaborarea cu Mircea s-a întrerupt înainte de finalul sezonului.

Golul lui Boloni din România - Italia 1-0 în 1983, victoria care l-a trimis pe Lucescu în vizorul lui Romeo Anconetani

„Pisa avea jucători care-ți dau fiori și azi: Simeone, Chamot, Piovanelli”

- Cum a evoluat însă relația cu Romeo Anconetani?
- Relația cu bunicul a rămas câțiva ani mai aprinsă, dar apoi s-a reinstaurat o stare de pace, când Mircea a ajuns la Brescia. Au fost foarte apropiați, bunicul i-a deschis porțile spre Italia, ceea ce a însemnat lansarea unei cariere importante. Era legat de familia lui Mircea, de soție – Neli, de Răzvan. Și astăzi mai țin legătura cu Mircea, ne-a și vizitat la Pisa, m-am bucurat tare mult când ne-am amintit despre bunicul la 20 de ani după dispariția sa. Mircea face parte din familia noastră și ne va rămâne în inimi pentru totdeauna.

Lucescu și Anconetani (în mijloc) la Pisa, în toamna lui 1990

A fost greu pentru toată lumea să lucreze cu bunicul meu. A avut o inimă mare, dar a și cerut mult de la colaboratori. Cred însă că au rămas în urma lui o grămadă de lucruri pozitive. Inclusiv lui Mircea i-a priit, cu siguranță, să lucreze cu Romeo Anconetani și să dezvolte apoi o carieră remarcabilă
Matteo Anconetani, nepotul fostului președinte al Pisei, pentru gsp.ro

- Romeo Anconetani i-a deschis calea lui Lucescu în Italia, dar au colaborat, finalmente, numai opt luni.
- Cu siguranță, a ajuns într-un moment nepotrivit pentru Pisa. A trebuit să cunoască fotbalul italian, unul foarte diferit față de cel de astăzi. Venea dintr-un alt tip de fotbal și, poate cu ceva mai multă experiență, s-ar fi descurcat mai bine la Pisa. Poate relația ar fi durat mai mult. Dar bunicul a demonstrat că a făcut o alegere corectă, fiindcă Lucescu a devenit un mare antrenor.

Mircea Lucescu și Lamberto Piovanelli, golgeterul Pisei de la începutul anilor '90

- Cine era jucătorul preferat al lui Lucescu la Pisa?
- A avut în atac jucători foarte importanți, Piovanelli, Padovano, Simeone, Chamot. O echipă care-ți dă frisoane dacă te gândești acum la ea. În fotbalul de azi, ar fi poate printre protagonistele din Serie A. Dacă analizăm unul câte unul, jucătorii de atunci ai Pisei au realizat mai departe cariere formidabile.

- Lucescu l-a adus la Pisa pe Diego Simeone, actualul antrenor al lui Atletico. Cum era Simeone în acele timpuri?
- Diego era foarte tânăr, se afla la prima experiență în Europa. A venit din Argentina și a arătat imediat că are calități incredibile. O personalitate puternică, un om inteligent, care avea un caracter deosebit. A fost probabil unul dintre cei mai mari jucători din istoria Pisei.

Ipostază memorabilă din 1990: Mircea Lucescu îi oferă indicații la Pisa tânărului Diego Simeone, proaspăt importat din Argentina

„Mircea, am pierdut cu 6-3! Pisa n-ar trebui să încaseze șase goluri!”

- Cine a fost jucătorul cel mai faimos pe care l-ați cunoscut prin intermediul bunicului?
- Maradona! L-am cunoscut personal! Am și o fotografie, pe care o privesc mereu cu nostalgie. L-am întâlnit când a venit la Pisa și, de asemenea, la Napoli. Aveam trei ani în 1985, când Pisa a învins cu 1-0 pe „San Paolo”. Am vrut să văd acel meci din tribună, alături de bunicul meu, îmbrăcat în echipamentul lui Maradona! Am implorat-o pe mama să mă ducă la magazin, să cumpăr un tricou și o șapcă cu Maradona. Așa am urmărit acea partidă alături de bunicul meu, președintele Pisei: m-am îmbrăcat în tricoul lui Napoli!

- Cu Mircea Lucescu pe bancă, a existat însă un Napoli - Pisa 2-1, încheiat cu un mare scandal, după un gol marcat de Careca prin minutul 95. Arbitrul n-a comunicat nimic legat de prelungiri, nu exista acest obicei și a ieșit un tărăboi. Vă amintiți acel moment?
- Da, îmi aduc aminte. Am pierdut în acel an cu 2-1 contra lui Napoli și a fost un scandal. Pisa mergea bine atunci, eram primii în clasament, iar Napoli – acel Napoli al lui Maradona și Careca. Un Napoli important! Am fost învinși într-un meci care a lăsat un gust amar.

- Inter – Pisa 6-3, cu o echipă grandioasă a Interului, Matthaus, Brehme, Klinsmann, Bergomi și Trapattoni pe bancă. A fost prima înfrângere care l-a făcut pe Anconetani să explodeze la adresa lui Lucescu!
- Da, într-adevăr, și-mi amintesc mereu un dialog. Bunicul îi spune: „Mircea, am pierdut cu 6-3! Pisa n-ar trebui să primească șase goluri”. Iar Lucescu răspunde: „Dar i-am marcat trei goluri lui Inter, presidente!”. Iar bunicul replică: „OK, dar nu e bine deloc să înscrii de trei ori, dar să încasezi șase goluri!”. Sigur, s-a produs atunci o mică ruptură.

„Ne simțim bine toată ziua, ca doi porumbei”

- Cum era Lucescu în momentele de liniște, la reuniuni, la restaurant, la o cină?
- Bunicului îi plăcea să organizeze o mulțime de reuniuni, pentru că staff-ul și jucătorii făceau parte din familia lui. Îi trata ca și pe copiii sau nepoții lui. La fel se comporta cu fanii. De aceea, ținea mult să-i strângă pe toți în jurul lui aproape în fiecare săptămână și să le ofere aceste ieșiri ca pe un cadou. Era o relație familială, iar Mircea, devenit deja un lider, îi stătea mereu alături la aceste inițiative. Cu siguranță, sunt amintiri frumoase și pentru Mircea. Au fost probabil momente folositoare pentru cariera lui.

Prin intermediul lui Mircea, l-am cunoscut și pe fiul său. Răzvan era tânăr și m-am bucurat să văd că juca portar. A devenit în timp un antrenor grozav, a apucat-o pe urmele tatălui său și e o plăcere să-i urmăresc rezultatele din când în când
Matteo Anconetani, nepotul fostului președinte al Pisei, pentru gsp.ro

- Spuneți-mi o anecdotă cu Lucescu la Pisa! Un moment simpatic!
- Cu siguranță, simpatic a fost episodul relatat despre meciul Inter – Pisa 6-3. Îmi aduc aminte și un interviu, disponibil încă pe internet, în care un reporter îl întreabă pe bunicul meu dacă sunt probleme cu Lucescu, parcă după un meci cu Atalanta. Iar Anconetani răspunde: „Nu, ne simțim bine toată ziua ca doi porumbei!”. A fost un mod drăguț de a spune că nu există niciun fel de probleme, Lucescu va continua la Pisa.

„Lucescu din nou la naționala României e dovada unei inimi mari”

- Vă redau o veche declarație a lui Lucescu despre președintele Anconetani: „Era o dramă când pierdeam. Pentru a ne pedepsi, inventa o grămadă de lucruri. Să intrăm în cantonament, să ne trezească la șapte dimineața ca să mergem pe jos până în Piazza dei Priori din Volterra, o localitate vecină cu Pisa. Și nu conta dacă afară erau minus 10 grade”. Sunt reale poveștile astea?
- Adevărate! Existau atunci decizii de a intra în cantonament ca măsură de penalizare, ceea ce azi nu mai e de conceput. Dar bietul Mircea a trecut prin multe astfel de cantonamente la Volterra, care e un sătuc lângă Pisa. Știe bine ce-a pățit!

- Ați rămas în legătură cu Mircea Lucescu? Mai vorbiți?
- Da, sigur! Eram mic în acele timpuri de la Pisa, așa că am rămas cu multe amintiri din copilărie. E o persoană de care mă simt foarte legat.

- Un moment neașteptat pentru toată lumea să accepte să lucreze pentru naționala României și la 79 de ani. V-a surprins decizia?
- Este o dovadă de atașament. E marea inimă a lui Lucescu. Își dorește să ajute naționala să obțină rezultate importante. Iar la 79 de ani lasă impresia unui tinerel, fiindcă e o vârstă pe care nu o arată. Poate să mai continue mulți ani.

- Ce credeți că ar fi spus azi Romeo Anconetani despre Lucescu?
- Și-ar fi dat seama că a avut dreptate când l-a adus în Italia pe un Lucescu foarte tânăr. Un Lucescu neexperimetat, dar timpul i-ar fi demonstrat bunicului că a descoperit un mare talent.

Mircea Lucescu la al doilea mandat pe banca României, la 79 de ani, a însemnat o mutare care a făcut înconjurul planetei

Mircea a avut o carieră spectaculoasă și este un lucru unic să mai aibă o asemenea dorință de a fi pe teren la vârsta lui. Îi doresc succes în continuare, indiferent ce obiectiv ar avea în minte, fiindcă este o persoană cum puține mai găsești în fotbalul de azi
Matteo Anconetani, nepotul fostului președinte al Pisei, pentru gsp.ro

- Sunteți pregătit să mergeți la Mondialul din SUA pentru a-l susține pe Lucescu în calitate de antrenor al României?
- Ar fi minunat! Îi doresc cele mai bune rezultate cu echipa națională, pe care a iubit-o întotdeauna atât de mult. Aici, la Pisa, avem și trei jucători români, între care Marius Marin, căpitanul nostru, așa că, din acest motiv, suntem și noi un pic fanii României.

Mircea Lucescu și Matteo Anconetani cu ocazia unei vizite făcute de antrenorul României la Pisa

Mesaj de suflet pentru Lucescu: „Vei putea antrena până la 100 de ani cu clasa ta!”

- Cum sunt priviți aici Marius Marin, Moruțan și Rus, trei jucători importanți ai Pisei?
- Trei jucători foarte buni. Moruțan trebuie să revină după accidentarea gravă suferită, dar e o achiziție foarte importantă pentru Pisa. Un talent incredibil! Am avut deja norocul să-l vedem aici în urmă cu doi ani. Iar pentru Marius nu există prea multe adjective spre a-l descrie. E poate unul dintre cei mai puternici mijlocași din Serie B. A făcut o treabă bună și la echipa națională. Prin urmare, e sufletul Pisei la mijlocul terenului. Fără el, echipa suferă. Rus e un apărător care-și face treaba. Să sperăm că, în momentul în care va reveni la nivel optim, Moruțan va oferi valorea adăugată echipei pentru a încerca să readucă Pisa acolo unde a fost sub bagheta lui Mircea Lucescu.

Marius Marin e deja parte din istoria Pisei, stranierul cu cele mai multe meciuri all-time în tricoul toscanilor FOTO: Ionuț Iordache (GSP)

- Puteți face o comparație între Marius Marin și un alt bun jucător de azi din Serie A?
- Nu-mi place să apelez la comparații, dar Marius Marin e un jucător care ar putea evolua cu siguranță la o echipă medie din Serie A. N-ar avea probleme de integrare la Torino, Empoli sau Parma. Ar face o bună impresie, pentru că, azi, e unul dintre fotbaliștii din Serie B pe care mulți și l-ar dori.

- Încheiem, vă rog, cu un mesaj pentru Mircea Lucescu din partea familiei Anconetani, a clubului, a suporterilor Pisei?
- Te salut, Mircea! Sper din tot sufletul să ținem legătura și să ne revedem în curând, pentru că vei veni la Pisa să-i vezi pe băieții din echipa națională a României. Abia aștept să te îmbrățișez din nou. După cum știi, familia noastră te poartă în suflet, pe tine, pe Neli, pe Răzvan. Îți doresc succes cu naționala și să continui să antrenezi, pentru că ai încă pasiunea unui copil, așa că pune această calitate în buzunarul tuturor copiilor care se visează antrenori. Vei putea antrena până la 100 de ani cu clasa ta!

Trei idei din partea lui Mircea Lucescu despre experiența de la Pisa

• „Cu Anconetani m-am cunoscut după România – Italia din 1983. Am ținut mereu legătura. Mi-aduc aminte că a venit și la finala Cupei din 1990, Dinamo – Steaua 6-4. Am fost apoi la o masă în Berceni și a oferit și o primă jucătorilor pentru acel succes. Prin comportamentul lui, m-a obligat cumva să nu refuz oferta Pisei”

• „Am început bine la Pisa, victorii cu Bologna și Lecce, remiză cu Genoa. Primul scurt circuit s-a produs la Napoli, unde am luat bătaie prin minutul 94-95. Corner Maradona, gol Careca. Anconetani a făcut atunci un scandal imens, fiindcă meciul se prelungise foarte mult. După acel episod, s-a și luat decizia ca arbitrul să anunțe câte minute va prelungi partida ca să se evite anumite tensiuni la final”

• „Piovanelli era golgeterul echipei, l-a vândut la Juventus, dar ăia nu mai voiau să-l ia, fiindcă și-a rupt piciorul după ce actele fuseseră deja semnate. A ieșit un mare tărăboi atunci. Pe Padovano l-a dat la Napoli, pe Neri – la Lazio. Numai așa putea să trăiască Pisa. A costat însă scump această serie de transferuri ale celor mai importanți jucători”