De câteva zile, cel mai criticat jucător al echipei naționale în meciul cu Lituania a fost gazonul. Dacă ar fi putut, Lucescu l-ar fi schimbat în minutul doi, chiar dacă iarba se accidentase încă de la încălzire. Lipsa de randament a suprafeței de joc din Ghencea se văzuse încă de la FCSB-LASK și devenise supărătoare pentru cei care au avut răbdare să se uite, câteva zile mai târziu, la un meci de divizia secundă dintre CSA Steaua și FCU Craiova.
Pedologia salvează România
Iarba din Ghencea e a statului, adică bunul nostru, al tuturor. De îngrijirea ei se ocupă o firmă privată, care încasează pentru asta bani publici, în cazul de față, departamentali.
Și după ce toată lumea arată cu degetul neajunsul gazonului, vine cineva din partea firmei (nu contează nici numele persoanei, nici al societății, și nu din vreun scrupul privind posibila publicitate mascată), adică un specialist, care ne explică doct că terenul a fost prost pentru că afară a fost cald. Umiditate, arșiță, temperatură în sol, climatologie, pedologie.
Cu cât vii cu mai mulți termeni de specialitate, cu atât aiurești mai mult omul. Care trebuie să priceapă odată pentru totdeauna că nu te poți pune cu natura și dacă afară e cald, e musai să jucăm fotbal printre hârtoape. Așa e când contribuabilul plătește, statul oferă și privatul clientelar încasează fără să-și facă treaba. În asemenea situații, beneficiarul, adică statul, tace semnificativ, penru că n-ar avea ce să mai spună.
România - Lituania / foto Raed Krishan (GSP)
Stadioanele ultimilor ani
Terenul de pe Ghencea a fost groaznic, pe Arena Națională vor avea loc reabilitări după vreo trei luni de concerte. În București ar mai fi Giuleștiul, dar e cam mic. Așa că Mircea Lucescu nu numai că agreează, dar și promovează ideea ca echipa națională să meargă în provincie.
Ar fi în primul rând Craiova și Clujul. Care au stadioane (orașul ardelean chiar două), aeroport internațional, hoteluri la standardele impuse de UEFA. Ar mai fi și Sibiul, și Aradul, și Ploieștiul, în ultimii ani s-au construit stadioane, și chiar dacă ele n-au cine știe ce capacitate, nici nu-ți trebuie zeci de mii de locuri pentru meciuri cu Kosovo sau cu Cipru.
Suceava, Târgu Mureș, Hunedoara, gazdele din alte vremuri
Ne aducem aminte cum în mandatul său din urmă cu patru decenii Lucescu a jucat meciuri oficiale la Craiova (cu Turcia), la Timișoara (cu Finlanda) și la Hunedoara (cu Cipru). Amicalele „le-a răspândit pe tot cuprinsul țării”, ca să preluăm exprimarea acelei epoci. Un meci cu Japonia la Suceava, într-un oraș care pe vremea aceea nu depășise stadiul Diviziei B.
Unul pentru Boloni, cu Turcia, la Târgu Mureș, când Loți a și dat gol direct din corner. Altul cu China la Buzău, pentru că acolo se retrăsese Dudu Georgescu pe final de carieră.
Au mai fost și Iașiul, și Constanța, cu meciurile echipei naționale blocând practic orașele acelea, cu zeci de mii de oameni venind să-i vadă pe viu pe idolii lor, într-o vreme în care fotbalul n-avea nevoie de explicațiile pedologice sau climatologice ale unor „intelectuali” care vin să ne spună că vara e cald.