Meciul dintre locul 3 sau 4 din play-off contra locului 7, 8, 9 sau 10 din play-out e un nonsens care amestecă fără nicio logică premianții cu repetenții.
Până acum cam toate câte s-au întâmplat au fost pe merit. Titlul FCSB-ului, Cupa CFR-ului, căderea lui Sepsi ca o învățătură de minte, salvarea Sloboziei de la retrogradarea directă.
Într-un sezon lung, de zece luni, lucrurile n-au cum să nu se așeze la locurile lor, fiecare primește răsplata cuvenită sau trage ponoasele pentru prostiile pe care le-a făcut.
Ce rost are?
Până la urmă, are sens ca două echipe din primul eșalon să dea baraje cu altele două din liga secundă. Se practică și în Germania, și în Franța, și prin alte părți.
Dar ce rost are ca o echipă care termină pe locul 3 sau 4 să-și certifice participarea în Conference League într-un meci direct cu o adversară care s-a scăldat tot sezonul în mediocritate?!
Un singur meci, fără drept de recurs, în care se poate întâmpla orice, un arbitraj ostil, o eliminare, un gol întâmplător și uite cum locul zece merge în Europa în dauna locului 3! Păi, ce dreptate e asta?
Constructorii de baraje
Sigur că neerlandezii de la firma Hypercube, care se ocupă (în schimbul unei remunerații consistente) de sistemul nostru competițional, cadorisindu-ne cu baraje peste baraje, de parcă ar avea grijă nu de fotbal, ci de sistemul nostru hidroenergetic, susțin că așa e mai bine pentru dinamica întrecerii, pentru televiziuni, poate pentru a da sens și play-out-ului, mobilizând echipele care au scăpat deja de retrogradare.
Doar întâmplarea ne-a scutit…
Anul acesta, iată că n-avem barajul acesta! Ne-au ferit împrejurările să-l mai avem, pentru că Farul, singura echipă cu licență UEFA din play-out (o mai deținea și Sepsi, dar acum nu mai are nevoie nici de licența pentru Liga 1) n-a izbutit să câștige la Galați, iar Petrolul a bătut la Iași, terminând pe locul 9, UTA pe 10, băieții lui Hagi pe 11.
Regulamentul cere ca pentru a participa la baraj, să fii măcar pe locul 4 în play-out, adică pe locul 10 la general!
FCSB - Craiova / foto: Eduard Vînătoru (GSP)
Ar fi fost o nedreptate
Poate că varianta cea mai probabilă a acestui baraj a fost un ”U” Cluj – Farul. Dar ar fi fost corect? Ardelenii au fost liderii clasamentului în 18 din cele 30 de runde ale sezonului regulat.
Constănțenii, în cele 39 de runde, cel mai sus s-au clasat pe poziția cu numărul 7, o singură dată, în rest au ocupat de două ori ultimul loc, de patru ori (de două ori chiar recent, în play-out) antepenultima poziție, de baraj, apoi pozițiile lor la finalul etapelor au fost 10 (de 7 ori), 11 (de 11 ori) și 12 (de 9 ori).
Un sezon modest, submediocru, la capătul căruia (cu tot respectul pentru Gică Hagi, Gică Popescu, Ciprian Marica și toți cei de acolo) nu meriți să fii premiat cu nimic. Cu absolut nimic!
Meritul și mediocritatea
De data aceasta, întâmplarea ne-a ferit de absurdul unui astfel de meci de baraj. Dar el trebuie eliminat din structura acestui complicat sistem competițional, pentru că ne facem de râs atunci când punem față în față merituoșii cu mediocritatea.