La cei 33 de ani împliniți în octombrie, Dmytro Pospelov impresionează în Superligă. Fundaș central, ucraineanul este golgheter la Unirea Slobozia, cu 6 goluri. Și a vorbit pentru GSP.ro despre viața în România, despre cum s-a adaptat la Unirea Slobozia, dar și despre viața personală. Și nu s-a ferit de cel mai sensibil subiect, războiul din Ucraina.
Ajuns în vara lui 2023 la Slobozia, Pospelov s-a impus rapid în echipa lui Adi Mihalcea. E unul dintre oamenii de bază ai formației și spune că ar vrea să continue și din sezonul viitor. Din Antayla, ucraineanul vorbește deschis despre viața și cariera lui și dezvăluie cum după o vacanță exotică a luat o decizie care-l ajută enorm în carieră.
Dmytro Pospelov, jucătorul care impresionează în Superligă: „A fost un an extraordinar”
- Dmytro, cum a fost anul 2024 pentru tine?
- Cred că a fost un an extraordinar. Am promovat și acum jucăm în Superligă. Sunt foarte fericit.
- Ce îți dorești pentru 2025?
- În primul rând îmi doresc să se încheie războiul din Ucraina. Asta e cel mai important. Apoi, îmi doresc să-mi ajut echipa să se mențină în prima divizie.
- Cum e viața ta în România?
- Foarte plăcută, îmi place în Slobozia. Soția mea e alături de mine, vom avea și un copil. Totul e foarte frumos. Îmi place România. E «frumos country». Am încercat să învăț română, dar e greu pentru mine. E o limbă foarte diferită.
- Cum de ai ajuns în Slobozia? Unirea nu e o echipă importantă din România. Cum a fost să vii din Ucraina?
- Stai să-mi amintesc. Am avut un prieten care a jucat în România, portarul Kucher. El m-a pus în legătură cu un agent din România și acesta mi-a adus oferta de la Unirea Slobozia, care nu e așa departe de Odessa. Nu m-am gândit prea mult până să accept. Am venit, iar timpul va arăta dacă a fost o decizie bună sau nu.
- Cum e fotbalul aici? Ai jucat și în Liga 2, iar acum ești în Superligă.
- E o diferență mare în ceea ce privește calitatea jucătorilor. În Liga 2, dacă faci o greșeală, există posibilitatea ca adversarul să rateze. În Superligă, dacă faci o greșeală poți pierde meciul.
- Care a fost cel mai greu adversar din Superligă?
- Pentru noi, toți adversarii sunt tari.
- Dar pentru tine? Un adversar care ți-a pus probleme?
- Tipul de la Petrolul. Atacantul înalt.
- Tudorie.
- Da, Tudorie. A și marcat un gol, am pierdut în primul meci, 1-2. Un atacant bun.
- Te vezi jucând și pe viitor aici? Până la finalul carierei?
- Nu știu. Vom vedea. Mai am 6 luni de contract. Vom vedea ce va fi în vară. Trebuie mai întâi să ne atingem obiectivul.
- A fost mai greu să promovați sau e mai greu să te menții în prima ligă?
- Cu siguranță, să te menții. Când am venit aici, antrenorul a spus că trebuie să promovăm. Dar a existat mult scepticism. «Suntem o echipă mică. Cum să promovăm?». Dar am luat-o pas cu pas, victorie, victorie, iar în pauza de iarnă am văzut că suntem în topul clasamentului. Iată că puteam promova. Acum, la fel. Când am început sezonul, nu exista multă încredere. Aveam foarte mulți jucători noi. Nu știam ce va fi pentru noi. Dar acum jucăm. Am făcut egal cu FCSB, cu CFR Cluj, echipe bune.
Dmytro Pospelov: „Războiul din Ucraina e ceva groaznic”
- Aș vrea să vorbim și despre un subiect delicat, războiul din Ucraina. Știu că ai familia acolo.
- Tatăl meu e în Ucraina, în Odessa. Mama e în Lituania, sora în Germania, soția e cu mine. Doar tatăl e acolo. Situația e una delicată, nimeni nu știe când se va termina războiul.
- Cât de des vorbești cu tatăl tău? E greu să vorbiți?
-Vorbim aproape în fiecare zi. Uneori, e liniște. Alteori Rusia mai trimite rachete sau drone. În toată țară e o senzație ciudată. Nu e confortabil.
- Îmi imaginez că nu vrea să te sperie. Ce mesaje îți transmite? Ce-ți spune?
- Uite, acum 6 luni l-am sunat într-o dimineață. Pentru că am citit că o rachetă a lovit o clădire nu foarte departe de unde se află el. La un kilometru. E o situație teribilă. Războiul e groaznic.
- Cum e pentru tine? Te poți concentra la fotbal?
-Acum e bine. Am jucat în Ucraina când deja începuse războiul. Știu situația. Iar Odessa e departe de front. Acolo oamenii trăiesc cât de cât normal.
- Ai încercat să-l convingi să plece?
- Are 64 de ani, se simte confortabil acolo. Nu vrea să se mute. Trăiește acolo. A venit de câteva ori la Slobozia, îi place România. Acum situația e OK.
- Aș vrea să-ți pun o întrebare mai dificilă. Ce ai simți sau ce ai spune dacă te-ai întâlni cu Vladimir Putin
- Nu știu... Cred că înțelege că a fost o mare greșeală că a început acest război. Au murit foarte mulți oameni. E rău și pentru Rusia.
- Iar ucrainenii au arătat că pot lupta, că îi pot face față.
- Când a început războiul, am citit că a spus că va dura 3 zile. Maximum o săptămână. Se vor face 4 ani, iar Ucraina rezistă.
„Îmi place mult să călătoresc”
- Hai să vorbim despre ceva mai vesel. Cum te-ai descrie în 3 cuvinte?
- Sănătos, norocos și... nu știu. «Frumos» (n.r.- cuvânt spus în română)
- Văd că ai învățat acest cuvânt, frumos.
- Da (n.r. – din nou spus în română). E o limbă frumoasă.
- Dacă cineva ar sta o zi cu tine, cu ce impresie ar rămâne?
- Că sunt un tip amuzant. Sunt serios în meciuri, dar în viața de zi cu zi încerc să fiu relaxat.
- Cum îți petreci timpul liber?
- La sală, înot, la cinema. Mă uit la Netflix.
- Ai vreun hobby?
- Îmi place să joc poker. Nu joc cu colegii. Dar câștig.
- Ai vreun obicei deosebit?
- Îmi place să călătoresc. Am fost în Bali și Indonezia, țări foarte frumoase. Junglă, animale.
- Care e locul preferat?
- Bali.
- Unde nu ai fost și ai vrea să mergi?
- Poate Japonia. E o țară diferită, o cultură diferită.
- Ce carieră ai fi urmat dacă nu ajungeai fotbalist?
- Am o diplomă în Drept. Deci poate judecător sau jurist.
-Ai terminat studiile când jucai? A fost greu să împaci școala cu fotbalul?
- Am fost la Universitatea din Odessa, e una foarte bună. Am studiat 5 ani. Și am jucat și fotbal pentru echipa universității.
- Deci aveai două echipe.
- Da, eram la primul meu club profesionist și eram și la echipa universității.
- Te-ai gândit ce vei face după retragere?
- Nu știu, voi vedea. Mai vreau să joc.
- Ai o vârstă anume la care vrei să te retragi? Sau în funcție de cum te simți?
- Depinde de sănătatea mea. Vom vedea. Vreau să continui să joc. Uite, îl avem exemplu pe Cristiano Ronaldo, care joacă la 39-40 de ani. Acum 10 ani, carierele se terminau la 32-33 de ani. Acum ai condiții mai bune, mâncare mai bună.
- Aș vrea să revenim la faptul că ai studiat Dreptul. Dacă ai putea schimba o regulă sau o lege din fotbal ce ai face?
- Să mă gândesc. Poate aș muta punctul de unde se execută penalty-ul la 13 metri, nu la 11. E interesantă ideea. Nu m-am gândit. Poate facem ceva să fie mai interesant fotbalul. Poate dacă o echipă primește două sau trei cartonașe galbene, să se acorde un corner. Ceva așa.
-Și dacă ai putea schimba ceva în afara fotbalului?
- Sănătate gratuită pentru toată lumea. Să nu mai plătești niciodată mersul la doctor. În nicio țară. Ar fi frumos.
- Interesant. În România ți se opresc taxe din salariu și dacă mergi la un spital de stat, nu plătești. În Ucraina cum e?
- La fel. Avem și un sistem privat, dar la stat e la fel.
„Îmi place să practic yoga. Mă ajută în carieră”
Dmytro Pospelov a mărturisit că după vacanța din Bali a început să practice yoga, în ciuda faptului că la 1,87 m are probleme de mobilitate. Și spune că noul obicei îl ajută în carieră.
- Ai vreun obicei pentru a te menține sănătos sau în formă?
- Îmi place yoga. Am uitat să spun. Practic yoga când am inspirație.
- Cum ai început să faci asta? De unde ai acest obicei?
- Acum vreo 4 ani. Dar e hard. Nu am flexibilitate. Am fost în Bali. Acolo yoga e o cultură. Yoga și mâncarea sănătoasă, aproape totul e vegan. E o țară foarte interesantă. Am observat că «în morți», când cineva moare, au ceremonie și toți se îmbracă în alb. Și celebrează.
- Sărbătoresc moartea.
- Când moare cineva se spune că se duce în Rai. E foarte plăcut.
- Deci din Bali te-ai întors cu acest obicei.
- Da. Practic acasă.
- Crezi că te ajută în fotbal?
- Da, cu siguranță. Nu doar fizic, ci și pentru minte. Sunt mai concentrat, mai relaxat. Nu mă grăbesc, o iau pas cu pas, calm. Și e foarte bună și pentru sănătate.
- Meditezi?
- Nu. Am încercat, dar...
- E greu.
-Da. Nu înțeleg meditația. Trebuie să închizi ochii și să-ți imaginezi ceva...
- Trebuie să te concentrezi pe prezent. Și e complicat, pentru că mintea lucrează neîntrerupt.
- Da.
- Ai vreo mâncare de care te ferești?
- Încerc să nu mănânc cartofi prăjiți, fast food. E groaznic. Nici sucuri nu consum, nici chipsuri.
- Deci stai deoparte.
- Da, încerc. Dacă vreau, mănânc puțin. Dar încerc să stau cât mai departe de asta.
- E greu?
-Nu, nu. După ce începi, nu e greu. Am citit undeva că dacă faci ceva timp de 21 de zile la rând, atunci va deveni un obicei.
- Îți place să citești?
-Uneori da, uneori nu. Depinde. Uneori citesc, uneori practic yoga. Depinde de ce simt.
- Care e mâncarea preferată?
- Pastele. Și somonul. Și humusul.
- Mâncarea românească îți place?
- Da. Ciorba. Ciorba de legume (n.r.- a răspuns în română)