În 2024, la doi ani de la începutul mișcării „Femeie, viață, libertate”, Iranul a înregistrat un record sumbru în ceea ce privește execuțiile de femei, conform Iran Human Rights.
31 de femei au fost executate în Iran în 2024, cea mai mare cifră anuală de când ONG-ul a început să monitorizeze cazurile de pedeapsă cu moartea în urmă cu 17 ani.
Un număr necunoscut de femei sunt în prezent condamnate la moarte, dintre care multe, inclusiv activistele kurde Verisheh Moradi și Pakhshan Azizi, ar putea fi executate în următoarele luni, au anunțat reprezentanții Iran Human Rights, conform Le Figaro.
Iran Human Rights (IHRNGO) este o organizație non-profit, independentă din punct de vedere politic, cu membri și susținători în interiorul și în afara Iranului. Cu sediul în Oslo, Norvegia, organizația și-a început activitatea în 2005 și are ca principal obiectiv abolirea pedepsei cu moartea în Iran ca pas către abolirea universală a pedepsei cu moartea.
„Execuția femeilor în Iran dezvăluie natura brutală și inumană a pedepsei cu moartea și demonstrează cât de înrădăcinate sunt discriminarea de gen și inegalitatea în sistemul judiciar iranian”, a declarat directorul IHR, Mahmoud Amiry-Moghaddam.
Potrivit raportului, între 2010 și 2024, cel puțin 241 de femei au fost executate în Iran, în principal pentru crimă sau infracțiuni legate de droguri. Printre ele se aflau nouă mirese-copii, dintre care trei aveau sub 18 ani la momentul presupuselor lor infracțiuni.
Aceste cifre spun însă doar o parte din poveste. Republica Islamică își învăluie execuțiile în secret, doar 26% dintre execuțiile de femei fiind anunțate oficial. Această lipsă de transparență s-a înrăutățit în ultimii ani, cu o medie de doar 12% dezvăluită din 2021.
Femeile din regiunile marginalizate cu minorități etnice, cum ar fi Sistan și Baluchistan, sunt reprezentate în mod disproporționat, subliniind intersecția dintre discriminarea sistemică, sărăcia și prejudecățile judiciare.
Multe dintre femeile executate pentru crimă, victime ale violenței domestice sau ale abuzurilor sexuale
Multe dintre femeile executate pentru crimă au acționat din disperare ca răspuns la violență, viol sau control coercitiv. Aproximativ 70% dintre femeile condamnate la moarte pentru crimă au fost acuzate de uciderea partenerului lor de sex masculin. Prinse în căsnicii abuzive, ele au fost adesea împinse la acte de autoapărare.
Cu toate acestea, sistemul juridic iranian rareori recunoaște astfel de circumstanțe atenuante. Mărturiile femeilor valorează jumătate din cele ale bărbaților, iar legile nu recunosc violența domestică sau violul conjugal, lăsând victimele fără apărare în instanță.
Femeile acuzate de crimă se confruntă cu qisas (legea talionului), situație în care familia victimei are responsabilitatea de a decide între iertare, plată unor bani sau execuție, ceea ce duce adesea la condamnări la moarte.
Viața în închisoare după condamnare este agravată de stigmatizarea societății și de neglijarea sistemică.
Multe femei sunt abandonate de familiile lor, lipsite de sprijin juridic și emoțional și lăsate să îndure condiții inumane de închisoare. Sărăcia și analfabetismul, în special în rândul femeilor aparținând minorităților etnice, exacerbează și mai mult vulnerabilitatea acestora, deoarece adesea ele nu au resursele necesare pentru a se descurca în sistemul judiciar sau pentru a se apăra împotriva acuzațiilor nefondate.
Cel puțin 107 femei au fost executate între 2010 și 2024 pentru infracțiuni legate de droguri. În ciuda amendamentelor aduse legilor antidrog din Iran în 2017, care inițial au redus numărul de astfel de execuții, practica a reapărut, atingând cel mai ridicat nivel din ultimii nouă ani în 2024.
Multe dintre aceste femei au fost constrânse să comită infracțiuni legate de droguri sau nu știau în ce se implică, dar aceste circumstanțe nu au fost luate în considerare, conform cadrului legal opresiv al Republicii Islamice.
Foto: Profimedia
CITIȚI ȘI: