Cristian Socol: Profund nedreaptă, decizia Standard&Poor's de a reduce perspectiva României de la stabil la negativă. Este doar un AVERTISMEN

Cristian Socol, profesor universitar la  ASE Bucureşti explică, într-un editorial publicat în zf.ro, motivele pentru care, în opinia sa, este profund nedreaptă decizia Standard&Poor’s de a reduce perspectiva României de la stabil la negativă. În opinia sa, reducerea deficitelor, stimularea investiţiilor, creşterea economică peste 3% şi refacerea încrederii investitorilor devin ţinte ”pe viaţă şi pe moarte” pentru actuala guvernare.

Redăm, integral, editorialul publicat de Cristian Socol:

„Standard and Poor’s a comunicat aseară decizia de a reduce perspectiva României de la stabil la negativă. Probabil şi Moody s va lua aceeaşi decizie, din solidaritate reputaţională.

Patru consideraţii.

1. În primul rând, este o decizie privind perspectiva şi nu una de reducere a ratingului. Este un avertisment, un apel de trezire, un ”wake-up call” privind reducerea deficitului bugetar şi, prin contagiune, a deficitului de cont curent. Impactul asupra dobânzilor de împrumut ale României nu va mai fi unul ridicat, pieţele înglobând prima de risc încă de la decizia intempestivă a Fitch din 17 decembrie 2024.

Creşterea randamentelor de împrumut ale României la maturitate de 10 ani a aruncat deja suplimentar cheltuieli bugetare anuale cu dobânzile de 600 milioane euro. Nu s-a mai ţinut cont de creşterea excepţională a cheltuielilor de apărare, de războiul de la granite şi contagiunea lui, de ajutorul dat Republicii Moldova şi Ucrainei, de nevoia de cofinanţare din ce în ce mai ridicată a proiectelor de investiţii europene, de faptul că trebuie să reduci sărăcia extremă şi inegalităţile într-o ţară cu 6 milioane de persoane aflate în sărăcie şi risc de excluziune socială, etc. Nu mai contează nimic!

2. În al doilea rând, aşa cum am arătat în analiza de aici https://www.zf.ro/opinii/george-stefan-lect-univ-dr-cristian-socol-prof-univ-dr-ase-bucuresti-22655274, decizia agenţiilor de rating este nedreaptă.

Nu poate şi nu a reuşit nimeni să ne explice de ce România a fost ţinută 10 ani pe treapta cea mai de jos a nivelului ”recomandat pentru investiţii”, imediat deasupra nivelului ”junk”, în timp ce alte ţări au fost evaluate şi ridicate pe niveluri mult superioare.

Nu mai reiau, dar aş atrage atenţia asupra evoluţiei Slovaciei, care este menţinută de agenţiile de rating cu 2-3 trepte peste România şi, culmea, şi cu perspectivă stabilă. Spre deosebire de România, Slovacia se confruntă cu o criză politică mai acută. Slovacia a regresat enorm la majoritatea indicatorilor de dezvoltare instituţională şi competitivitate. Slovacia a avut o creştere cumulată a PIB real în ultimii 10 ani de 26%, România una de 43%. România a întrecut Slovacia la convergenţa economică faţă de media UE (exprimată prin PIB/locuitor la paritatea puterii de cumpărare) acum 3 ani, desi în urmă cu 10 ani România era mult în urmă (în anul 2014, România 55% din media UE, Slovacia 78% din media UE).

De altfel, România a avut cea mai mare viteză de convergenţă, întrecând în ultimii ani Letonia, Grecia, Croaţia, Slovacia, Ungaria şi Polonia, fiind tot timpul peste Bulgaria. Mai mult, Slovacia a depăşit în acest moment pragul privind ponderea de datorie guvernamentală de 60% din PIB, România este la 54% din PIB.

România are într-adevăr deficite bugetare şi de cont curent ridicate, dar nici Slovacia cu un deficit bugetar de aproape 6% din PIB (în creştere) şi indicatori cu risc de sustenabilitate pe termen mediu şi lung Ridicat şi, respectiv Ridicat nu este vreun exemplu de bune practici.

Nici Ungaria şi nici Polonia nu stau mult mai bine. România are un sistem bancar mult mai solid, solvabil şi lichid, cu o calitate adecvată a activelor, rată scăzută a creditelor neperformante şi un nivel ridicat de acoperire a acestora cu provizioane decât cel al multor ţări din UE.

Cât priveşte adecvarea rezervelor internaţionale, pe toţi indicatorii metodologiei FMI, România stă mult mai bine decât Slovacia şi decât multe alte ţări din jurul nostru membre UE. Analiza comparativă cu Ungaria şi Polonia indică un dublu standard de evaluare în ceea ce priveşte ratingul si mai ales perspectiva.

3. În al treilea rând, ”apelul de trezire” reprezintă încă un semnal puternic pentru respectarea cu stricteţe a angajamentelor luate de România în cadrul PNRR şi Planului Bugetar Structural, adoptate şi aprobate la nivel European. Reforme şi investiţii.

Reducerea deficitului bugetar (şi prin corelare a deficitului de cont curent) prin raţionalizarea cheltuielilor şi creşterea veniturilor la buget.

Creşterea investiţiilor inclusiv prin absorbtia integrală a banilor europeni (”regula 7”, cu 7% din PIB deficit, 7% din PIB investiţii şi 7% din PIB stimuli pentru economie şi populaţie).

Accelerarea implementării strategiei numită Productivism (cât mai multă producţie aici, în România, cu o cât mai mare amprentă locală) prin renaştere industrială, învăţământ dual şi miza pe energie şi gaz ieftine (prin investiţii masive în producţie, energie şi gaz care trebuie să rămână în mare măsură aici pentru refacerea industriei chimice, petrochimice, siderurgie, metalurgie şi pentru reducerea facturilor populaţiei).

Producând mai mult aici, în România, vom putea să cumpărăm mai mult din România, dând naştere la un cerc virtuos. Stimuli pentru companii doar pentru investiţii şi mai ales pentru export cu punctaj prioritar celor care produc cu valoare adăugată tehnologică ridicată.

4. În al patrulea rând, nu vreau să sperii pe nimeni, dar în întreaga Uniune Europeană vor urma trei-patru ani de incertitudine.Înţelegând efectele politicilor economice propuse de administraţia Trump asupra economiei europene şi nu numai, măsurile posibile de răspuns ale celorlalte blocuri comerciale importante precum şi noua structură de securitate globală şi actorii ce joacă pe scenă în acest moment, nu consider că noi, europenii suntem într-o poziţie avantajoasă.

Ţările membre ale Uniunii Europene vor juca solidar sau vor deveni un jucător cu relevanţă subpotenţial.

Tot ce poate face România în 2025 şi anii care vor urma este să-şi facă curăţenie în propria casă, să drămuiasca şi să vadă clar eficienţa fiecărui leu cheltuit din buget, să facă reforma fiscală prin care să încaseze venituri la buget măcar la media ţărilor ECE şi să stimuleze inteligent PIB-ul potenţial, prin producţie şi investiţii cât mai mari, aici în România”.