Jurnalista Ramona Ursu și-a petrecut noaptea la Urgențe la Spitalul „Sf. Spiridon” din Iași, cel mai mare spital din Moldova. Ea a calificat experiența ca fiind „de neuitat”, practic o noapte de coșmar în sala de la Urgențe, iar economistul Andrei Caramitru a făcut referire la caz și a propus soluții la problemele sistemului medical românesc.
Jurnalista Ramona Ursu, aflată într-o situație destul de gravă de sănătate în timpul sărbătorilor, descrie pe contul său de Facebook o noapte petrecută la spital:
„Am ajuns pe la 22.30, cu dureri cumplite. M-am dus singură, crezând, în mintea mea, că mă voi descurca. După o oră și jumătate de stat la rând la triaj, timp în care m-am sprijinit mai mult de pereți să nu cad de durere, mi s-a făcut fișa.
Erau mulți pacienți, multe cazuri foarte grave. Eu nu i-am văzut pe medici să stea vreun moment. Dar ca idee, la triaj era doar un singur medic – nu știu dacă e normal așa sau nu, pentru UPU de la cel mai mare spital din Moldova. Știu, sunt libere de Sărbători, dar tocmai în zilele astea sunt și foarte mulți pacienți. Acest medic făcea de toate, în condițiile în care veneau salvări una după alta și mai eram și noi, ceilalți, veniți pe picioarele noastre.
După triaj, au urmat încă două ore de stat în sala de așteptare. Sală de așteptare e mult spus. UPU de la Spiridon funcționează într-o magherniță, un spațiu improvizat, insalubru, înghesuit, murdar. Mi-e groază să mă gândesc dacă se întâmplă vreo mare tragedie la Iași… cred că se moare pe capete cu un asemenea UPU.
În sala de așteptare, unde era foarte frig, pentru că ești aproape ca afară, am găsit un singur scaun liber, rupt și sprijinit în niște bețe, crengi de copaci, nu știu ce erau. M-am așezat așa, altă soluție nu aveam. Toaletele pacienților, infecte. Hârtie igienică aruncată pe jos (cum ai putea-o folosi?), calorifere scorojite, ruginite, uși mizerabile. E ceva ce nu înțeleg… de ce nu putem avea toalete curate în toate spitalele? Ce poate fi atât de greu să speli? Să vopsești un calorifer? O ușă? De ce sunt toalete fără hârtie igienică (în spital!?).
După aproape patru ore, am fost preluată de o doamnă doctor care m-a îngrijit bine, în condițiile aproape inumane de la UPU. A fost calmă, caldă, mi-a spus ce urma să investigheze. După consultație, am fost scoasă pe hol, unde erau toți pacienții care trecuseră de camera de gardă. Holul, tot o chestie improvizată, cu o ușă mare care dădea direct afară, de înlemneai de frig, era transformat în salon.
De fapt, pe acest hol, eram așezați pe scaune și stăteam toți cu perfuziile în mâini. Îmbrăcați ca afară, zgribuliți, stăteam pe scaunele din plastic având perfuziile puse. Pe la 22.30, am ajuns la UPU, iar de la 2 până la 6.30 dimineață, am stat pe acel hol-salon înghețat. Cum poate fi asta medicină de an 2024!? La Iași, unde este centru universitar? Partea bună e că, odată cu perfuzia, mi-a mai trecut puțin și durerea. Puțin.
La 6.30, mi-au venit analizele. Doamna doctor mi-a spus că trebuie să merg și la un alt spital pentru investigații suplimentare, deoarece o analiză nu era bună și dincolo erau medicii specialiști. Eram deja de 8 ore la Sf. Spiridon, frântă de oboseală și zgribulită. Dar m-am dus dincolo, la Parhon. Aici, primul lucru pe care l-am auzit de la o doamnă asistentă a fost: “De ce v-au trimis la noi? N-au putut da ei o rețetă?”.
Eram mult prea epuizată ca să mai răspund ceva. La Parhon nu mi s-a făcut nimic, nu mi s-a dat nicio rețetă. Am fost întrebată care e problema, am spus pe scurt, am arătat teancul de analize cu care venisem de la celălalt spital. Și, deși eram chiar în spitalul de boli renale (cel mai mare din Moldova, pe profilul ăsta), unde ajunsesem după o noapte petrecută în alt spital, nu mi s-a făcut o banală analiză urologică, ci am fost trimisă să o fac la privat, apoi să merg la medicul de familie cu rezultatele și să îmi dea el rețetă dacă va fi cazul. Asta în condițiile în care analizele preliminare au arătat clar infecție.
Așa că pe la ora 7 și un pic am început să caut laboratoare de analize în Iași. E sâmbătă, majoritatea deschid la ora 8.00 sau nu au program deloc în weekend. Sau, unde am găsit, nu mai recoltau respectiva analiză, trebuia să aștept până pe 6 ianuarie. Asta în condițiile în care am acea infecție în organism, pentru care nu am primit un tratament, umblând prim două spitale mari din Iași.
În final, am mers la un spital privat, aproape de ora 8, unde mi s-a recoltat fără nicio problemă proba. Pe bani, desigur. Deoarece la privat, pe bani, se poate. La stat, tot pe banii noștri, nu se poate. De 23 de ani plătesc asigurare medicală. Anul acesta, din firma mea, am plătit, bineînțeles, taxele la stat inclusiv pe salariul meu. Taxe care includ și Sănătatea. Ca persoană fizică, anul acesta, am plătit un plus de 7.200 de lei CASS, deoarece statul consideră că, luând dividende din firma mea (pentru care oricum plătesc taxe), trebuie să plătesc un CASS suplimentar.
Sunt mult prea obosită ca să mai pot să mă revolt. Mi-e frig și mă bucur că măcar am ajuns acasă. La mama.
A fost o noapte foarte grea. Dar îi mulțumesc doamnei doctor de la Spiridon care, chiar și la 6.30 dimineața, după n pacienți, a găsit puterea de a-mi vorbi calm și frumos, spunându-mi ce să fac mai departe. Îi mulțumesc și domnului de la pază, din sala de așteptare, care m-a văzut dărâmată de durere și tot mai venea la mine să mă încurajeze, în orele în care am așteptat. Și îi mulțumesc domnului doctor Ciuhodaru care, deși este la un alt spital din Iași, m-a îngrijit, de la distanță, cu cuvinte blânde și sfaturi bune, știind că nu mă simt bine. Toate lucrurile astea au contat foarte mult. Mulțumesc!
Statului român nu am de ce să îi mulțumesc. Este un stat care ne fură zi de zi și, cum prinde ocazia, ne mai dă câte un brânci, doar-doar ne omoară.”
Ce soluție propune economistul Andrei Caramitru
Ce soluție propune economistul Andrei Caramitru la problemele sistemului medical românesc
„A apărut o postare horror al Ramonei Ursu despre experiența ei în spitalele publice din Iași. Pe bună dreptate – e oripilată. Și spune ca e inacceptabil așa ceva după ce i-au crescut taxele pe sănătate anul trecut cu vreo 7000 RON. Are dreptate – cum e posibil sa dai o căruță de bani și sa ai servicii MIZERABILE ?
E extrem de simplu de înțeles . 50% din costul pe sănătate e cu oamenii în vârstă (care nu plătesc nimic la sănătate). Din cei care nu sunt în vârstă – jumătate NU PLĂTESC NIMIC, zero, la sănătate.
Deci – matematic – dacă plătiți taxe pe salariu sau dividende pentru sănătate – 75% din banii ăia merg să susțină pe unii care NU PLĂTESC NIMIC, fix zero lei. Și serviciile pe care le obții tu – deși plătești enorm – sunt fix la fel ca pentru ăia care nu dau un leu. Evident – mizerabile.
Și mai e ceva. Când nu plătești nimic – și ai timp – te tot duci la spital pentru orice, e un fel de socializare. Deci sufoci sistemul complet.
E o nebunie totală. Din care TREBUIE să ieșim”, scrie Andrei Caramitru.