Pe 24 februarie 2025 se vor împlini 3 ani de când Rusia lui Vladimir Putin a invadat Ucraina sub o „etichetă” mincinoasă – „operațiune militară specială”. În tot acest timp, ochii întregii lumi s-au îndreptat către ororile unui conflict care s-a transformat, acum, într-unul de uzură, dar analiștii militari au avertizat, în repetate rânduri, că există riscul ca regimul de control al armelor nucleare să fie bifat la „pierderi colaterale”.
În toți acești aproape 3 ani, relațiile dintre Moscova și Occident au continuat să se deterioreze. După ce Casa Albă a aprobat – în noiembrie 2024 – loviturile ucrainene în interiorul Rusiei cu rachete balistice ATACMS furnizate de SUA, Kremlinul și-a reluat în forță amenințările nucleare.
Putin a aprobat actualizarea doctrinei ruse pentru a scădea pragul de utilizare nucleară ca răspuns la o amenințare – determinată subiectiv – la adresa suveranității și integrității teritoriale.
„Această ultimă amenințare a Rusiei se încadrează într-un model de poziție nucleară mai agresivă din partea Moscovei, inclusiv o dezmembrare sistematică a regimului de control al armelor nucleare”, notează Nicholas Lokker, cercetător senior la Center for a New American Security, într-o analiză publicată de European Leadership Network.
Un exemplu sugestiv în acest scenariu îngrijorător este NEW START – ultimul tratat rămas între Rusia și Statele Unite, care stabilește restricții asupra armelor nucleare.
Deși acordul din martie 2021 – extinderea tratatului – a fost o realizare notabilă, lucrurile s-au înrăutățit rapid după ce Rusia lui Vladimir Putin a invadat Ucraina.
„După ce a refuzat, mai întâi, să se supună inspecțiilor la fața locului, în vara anului 2022, Moscova și-a anulat, ulterior, participarea la reuniunea Comisiei Consultative Bilaterale START din luna noiembrie.
Distrugerea de către Moscova a regimului de control al armelor se extinde și la domeniul convențional, retras oficial din Tratatul privind forțele armate convenționale în Europa (CFE) în noiembrie 2023”, explică Nicholas Lokker.
Ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a justificat respingerea ofertei SUA de a relua un dialog strategic privind controlul armelor argumentând că „Statele Unite au renunțat la principiile pe baza cărora țările noastre au convenit cândva să stabilească cooperarea, inclusiv în ceea ce privește controlul armelor”.
„Această declarație dezvăluie motorul fundamental al abordării recente a Rusiei asupra controlului armelor – și anume, intenția de a o include în conflictul său mai amplu cu Occidentul.
Se pare că Rusia percepe acordurile de control al armelor stabilite anterior ca elemente ale ordinii politice și de securitate mai largi, dominate de Occident, pe care își propune să o răstoarne. Ministrul adjunct de Externe, Serghei Ryabkov, declara în ianuarie 2023 că Rusia ar reconsidera relația cu NEW START dacă SUA va accepta cererile Rusiei referitoare la garanții de securitate, făcute la sfârșitul anului 2021.
Prin urmare, pentru Rusia, controlul armelor reprezintă un instrument-cheie de care dispune pentru a încerca să-și îmbunătățească poziția față de Ucraina”, mai scrie Nicholas Lokker.
Într-un discurs din februarie 2024, amintește Nicholas Lokker, Vladimir Putin a avertizat despre „încercările Vestului de a atrage Rusia într-o cursă a înarmărilor, epuizându-ne astfel, oglindând strategia pe care au folosit-o cu succes cu Uniunea Sovietică în anii 1980”.
„Moscova și-a menținut, de asemenea, interesul față de noi acorduri care ar limita desfășurarea de către NATO a rachetelor americane cu rază medie de acțiune (fie că sunt armate convențional sau cu focoase nucleare) pe teritoriul european.
Cel mai recent concept strategic al NATO, publicat în anul 2022, recunoaște în mod explicit rolul potențial al controlului armelor în îmbunătățirea descurajării și apărării, iar alianța nu ar trebui să renunțe la speranțele de a folosi controlul armelor ca instrument pentru a-și spori securitatea”, continuă Nicholas Lokker.
Statele Unite și aliații săi din NATO trebuie, în viitorul previzibil, să fie pregătiți pentru absența controlului armelor pe relația cu Rusia, inclusiv pentru diferitele pericole asociate cu această absență, consideră cercetătorul de la Center for a New American Security.
„Acest lucru poate însemna continuarea eforturilor pentru a reduce riscul și a crește predictibilitatea între timp, inclusiv măsuri de transparență și verificare care nu necesită o cooperare activă din partea Moscovei.
Și, în timp ce Occidentul ar trebui să rămână deschis unei dorințe reînnoite de a se angaja în controlul armelor de către Rusia, nu ar trebui să caute un nou acord cu orice preț.
Există un risc deosebit ca acest lucru să se întâmple după ce Donald Trump se va întoarce la Casa Albă, având în vedere simpatia sa aparentă pentru cererile-cheie ale Rusiei de a renegocia arhitectura europeană de securitate, inclusiv o potențială înghețare a discuțiilor privind aderarea Ucrainei la NATO.
Cu toate acestea, «baletul» Rusiei între controlul armelor și toate aceste probleme nu înseamnă că Occidentul ar trebui să răspundă în «natură». Trump ar face bine să-și amintească faptul că lipsa uunui acord este adesea mai bună decât o înțelegere proastă”, încheie Nicholas Lokker.
Foto – Profimedia Images
Criza energetică din TRANSNISTRIA s-ar putea întoarce împotriva Moscovei. „O strategie foarte riscantă a Rusiei”
Mohammed Sinwar, supranumit „Umbra”, este noul lider al HAMAS. Serviciile de securitate israeliene dețin foarte puține informații despre el
„Stafiile” bântuie Kremlinul. Programul „GRU-Taliban” – Recompense de 200.000 $ pentru fiecare soldat american UCIS în Afganistan
Putin, trezit la realitate. „În 2025, cel mai bun scenariu pentru economia Rusiei este STAGNAREA” / O criză majoră bate la ușa Kremlinului
Rusia și Iran, parteneriat militar/economic cu repercusiuni la scară globală. „Această evoluție este ÎNGRIJORĂTOARE, Teheranul câștigă influență”