ANALIZĂ | Europa, dependentă militar de SUA. „Un eșec politic grav, provocările majore necesită programe de AVARIE”

Dacă administrația Trump oprește complet sprijinul militar și economic pentru Kiev, Europa se va confrunta cu provocări majore de apărare. În ciuda faptului că și-au extins, treptat, capacitatea de producție, țările UE rămân dependente de SUA pentru tehnologiile-cheie de apărare, respectiv rachetele cu rază lungă de acțiune și sistemele de apărare aeriană.

Pentru a minimiza impactul unei potențiale retrageri a SUA și pentru a asigura atât propria sa securitate, cât și sprijinul continuu pentru Ucraina, „Europa trebuie să intensifice producția de apărare și să obțină autonomie strategică”, susține Fabian Hoffmann, cercetător în politica de apărare la Universitatea din Oslo.

Într-o analiză publicată de The Insider, Fabian Hoffmann punctează că Donald Trump și-a subliniat, în mod repetat, „intenția de a regândi fundamental relația de securitate a SUA cu Europa”.

• Capacitatea generală de producție militară a Europei rămâne sub locul unde ar trebui să fie  – asta după aproape trei ani de război pe pământ european, care este, în multe privințe, existențial pentru ordinea politică a continentului, avertizează Fabian Hoffmann la începutul analizei sale.
• Potrivit Comisarului pentru Apărare și Spațiu al Uniunii Europene, statele membre ale UE vor produce un total de 2 milioane de obuze de artilerie în 2025 – o creștere foarte mare în comparație cu anii de dinainte de război.
• Nu toate aceste obuze vor merge, însă, în Ucraina. O parte semnificativă va fi redirecționată către statele membre UE și NATO.

„Cea mai prudentă strategie rămâne ideea de a menține SUA angajate cât mai mult timp posibil, administrația Trump trebuie convinsă să se abțină de la a-și retrage pe deplin sprijinul”, consideră Fabian Hoffmann.

Industria militară a Europei

Europa menține, de asemenea, o bază industrială puternică pentru vehicule blindate și de mobilitate, inclusiv vehicule blindate de transport de trupe, vehicule de luptă de infanterie (IFV), tancuri, vehicule ușoare de luptă și vehicule de sprijin logistic, continuă Fabian Hoffmann.

„Teoretic, numai producătorii germani ar putea satisface majoritatea nevoilor Ucrainei în acest domeniu, dacă li se acordă suficient timp de livrare și contracte pe termen lung pentru a sprijini stabilirea unor linii de producție robuste.

Producătorii germani de mașini și camioane, cum ar fi Mercedes-Benz, furnizează deja sute de camioane rutiere și off-road Ucrainei pentru diverse sarcini logistice. În mod similar, Rheinmetall a livrat un număr mare de vehicule grele de sprijin și continuă să opereze linii de producție deschise.

Situația este mai dificilă pentru vehiculele blindate, în special pentru tancuri.

• KDNS Germania, care produce tancul Leopard 2, fabrică în prezent aproximativ 50 de unități pe an. În timp ce termenele recente de preluare a comenzilor și livrare sugerează că producția va crește treptat în următorii ani, nu a fost planificată o expansiune rapidă.

• Producătorul suedez BAE Systems Hägglunds a crescut producția de CV90 IFV de la începutul războiului, cu acorduri de producție licențiate în mai multe țări europene, inclusiv în Țările de Jos.
• În mod similar, producătorul francez Nexter a intensificat semnificativ producția de tun de artilerie autopropulsat CAESAR adoptând programe de producție 24/7 și extinzându-și forța de muncă.

Vehiculele blindate Fuchs de la Rheinmetall sunt produse în Ucraina din vara anului 2024. Pregătirile și discuțiile sunt în desfășurare pentru fabricarea tancurilor Rheinmetall KF-41 Lynx IFV și KF-51 Panther în Ucraina”, scrie Fabian Hoffmann.

Unde „suferă” Europa

În alte domenii, Europa s-ar confrunta cu provocări semnificativ mai mari în compensarea lipsei de ajutor militar al SUA și probabil că nu ar fi în măsură să-l înlocuiască, cel puțin pe termen scurt. Acest lucru este evident în special în domeniul rachetelor cu rază lungă.

„După începerea războiului din Ucraina, statele europene nu au reușit să repornească producția de rachete la o scară adecvată. În timp ce mai multe țări europene au capacitatea tehnică de a produce sisteme avansate de rachete, producția rămâne sever limitată.

Marea Britanie și Franța sunt capabile să producă rachete de croazieră de ultimă generație și au dezvoltat în comun racheta Storm Shadow/SCALP-EG.

Germania, pe de altă parte, produce racheta de croazieră Taurus.

Numai că liniile de producție britanice și germane pentru Storm Shadow și Taurus rămân inactive, deși ambele țări sunt implicate în îmbunătățirea stocurilor existente.

• De la începutul războiului, doar Franța a menținut o linie de producție activă, inițial pentru a onora o comandă pentru Grecia plasată în 2020 și, ulterior, probabil să reînnoiască rachete donate Ucrainei.
• Acestea fiind spuse, producția de SCALP-EG nu este de așteptat să depășească 100 de unități pe an și este probabil să fie semnificativ sub trei cifre.
• Lipsa unei capacități de producție adecvate a epuizat arsenalele europene de rachete, limitând foarte mult numărul de sisteme disponibile pentru livrare în Ucraina.

Acest lucru este valabil mai ales pentru Regatul Unit și Franța, care au livrat deja cantități substanțiale de rachete Storm Shadow/SCALP-EG și par să-și fi atins limitele.

Cea mai recentă livrare de rachete a Franței de doar 10 rachete SCALP-EG subliniază în mod evident aceste carențe”, continuă Fabian Hoffmann.

Semnal de alarmă

În loc să repornească producția pentru a satisface propriile nevoi și ale Ucrainei, explică Fabian Hoffmann  în analiza sa publicată de The Insider, statele europene s-au concentrat foarte mult pe producția de rachete din SUA.

„Statele Unite păstrează un arsenal semnificativ de ATACMS și un inventar mare de rachete de croazieră JASSM, precum și o capacitate de producție puternică și în creștere atât pentru rachete de croazieră, cât și pentru rachete balistice.

Cu toate acestea, livrările de rachete către Ucraina au scăzut deja sub administrația Biden, iar Donald Trump ar putea să nu le reia sau să le mărească. Într-un astfel de scenariu, Europa nu ar putea compensa lipsurile, lăsând Ucraina să se bazeze în întregime pe propria producție.

Alte două domenii critice în care Europa s-ar lupta să umple golul sunt artileria cu rachete și apărarea antirachetă.

În prezent, Statele Unite sunt un furnizor esențial de sisteme de lansare de artilerie de rachete și muniție pentru Ucraina.

• În cazul unei retrageri a SUA – și fără eforturi continue de a reumple stocurile Ucrainei din rezervele europene de artilerie de rachete, care sunt ele însele limitate și, probabil, sub locul în care ar trebui să fie –, Ucraina riscă să-și epuizeze arsenalul.
• În timp ce artileria cu rachete s-a dovedit extrem de eficientă în primul an de război, de atunci a dat rezultate mixte.
• Totuși, pierderea acestei capacități sau chiar scăderea dimensiunii la care Ucraina o poate folosi, ar dăuna, fără îndoială, eficienței operaționale a Ucrainei.

Apărarea antirachetă este o altă provocare semnificativă. Deși statele europene au contribuit puternic la capacitățile de apărare antirachetă ale Ucrainei, țara rămâne puternic dependentă de sistemele americane, în special pentru apărarea antirachetă balistică.

• Principalul mijloc al Ucrainei de a contracara atacurile rusești cu rachete balistice se bazează pe bateriile de apărare antirachetă Patriot, furnizate de Statele Unite și de partenerii europeni.
• În timp ce alte sisteme, cum ar fi sistemele S-300V din era sovietică și SAMP/T franco-italian, sunt disponibile, numărul lor mai limitat – și, în mod critic, deficitul de muniții interceptoare – le transformă în înlocuitori inadecvați pentru Patriot.
• În plus, în comparație cu SAMP/T, sistemul Patriot are o linie de producție mult mai robustă, atât pentru sistemul în sine, cât și pentru interceptori.

Diehl Defense, care construiește sistemul de apărare antirachetă IRIS-T, plănuiește în prezent un nou interceptor optimizat pentru apărarea antirachetă balistică, dar acest interceptor nu este de așteptat să fie operațional înainte de 2030.

Fără sprijinul SUA, orașele ucrainene și infrastructura critică ar putea deveni mult mai vulnerabile la loviturile cu rachete balistice”, avertizează Fabian Hoffmann.

„Un eșec politic grav”

Potrivit cercetătorului de la Universitatea din Oslo, „starea actuală a bazei industriale de apărare a Europei reprezintă un eșec politic grav”.

Statele europene au capacitatea tehnologică și industrială de a-și îndeplini majoritatea, dacă nu toate nevoile lor de apărare la scara necesară, prin producția internă, furnizând în același timp Ucrainei resursele de care are nevoie pentru a se apăra eficient.

„Faptul că Europa – și, prin extensie, Ucraina – rămâne foarte dependentă de Statele Unite la trei ani de război se datorează aproape în întregime lipsei de voință politică și de previziune pentru a mobiliza industriile europene suficient de eficient.

În zonele în care capacitatea de producție lipsește în prezent, statele europene trebuie să acționeze urgent pentru a o restabili. Acest lucru este deosebit de critic pentru armele de lovitură cu rază lungă de acțiune, o zonă în care inacțiunea continuă este de nedefendat.

• Din fericire, repornirea acestor industrii este pe deplin fezabilă. De exemplu, reluarea producției de rachete de croazieră Taurus modernizate ar necesita probabil un contract pe mai mulți ani în valoare de între două și trei miliarde de euro pentru a face afacerea viabilă din punct de vedere economic pentru producători.
• Pentru a accelera și mai mult dezvoltarea capacității de producție de rachete și a altor industrii critice, dar subdezvoltate, guvernele naționale ar putea finanța direct înființarea și extinderea instalațiilor de producție în țările lor.
• În cele din urmă, Europa ar trebui, de asemenea, să ia în considerare inițierea unor programe de avarie pentru a dezvolta rapid tehnologii militare-cheie, cum ar fi rachetele balistice, pentru a obține independența față de Statele Unite – nu doar de dragul Ucrainei, ci și pentru propria sa securitate.

Acum este mai clar ca niciodată că Europa trebuie să se pregătească pentru toate situațiile neprevăzute, depunând eforturi pentru a-și consolida baza industrială și autonomia strategică. Numai prin atingerea acestor obiective își poate proteja securitatea, continuând să sprijine Ucraina”, încheie Fabian Hoffmann.

Foto colaj main – Profimedia Images

Agenda REVIZIONISTĂ a lui Putin și cei trei piloni-cheie ai unei strategii UE pe termen lung. „O provocare geopolitică urgentă”

Joc CINIC la Kremlin. Criza energetică din Transnistria, întreținută de Putin pentru a lovi în Maia Sandu: „Nu și-a pierdut interesul pentru Moldova”

Gazul natural lichefiat din Rusia „scapă” de scancțiunile UE. 10 țări europene, printre care și România, ceruseră interzicerea TOTALĂ

2025, anul ADEVĂRULUI pentru forțele armate ale Rusiei. „Dezinformările Kremlinului nu pot ascunde criza, Putin a pierdut aproape 700.000 de soldați”

Îngrijorări MARI, dar noul parteneriat strategic Rusia-Iran nu aduce NIMIC NOU. „Apărarea reciprocă nu a fost oficializată”