Andrei Novac, unul dintre cei mai apreciați scriitori contemporani din România, a fost invitatul lui Adrian Artene în cel mai nou episod de podcast „Altceva”, difuzat sâmbătă, 18 ianuarie, pe canalul oficial de Youtube „Altceva cu Adrian Artene”.
„Discuția cu Andrei Novac este una de pus la inimă. Immanuel Kant afirma că un popor fără cultură e un popor ușor de manipulat, iar invitatul meu este unul dintre acei oameni care și-au creat un crez din susținerea culturii”, afirmă Adrian Artene.
„România nu a beneficiat de o piață protecționistă”
Dialogând cu Adrian Artene, fostul director al Centrului Cărții, între timp ajuns secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe pentru relația cu Institutul Cultural Român construiește un fir narativ profund despre puterea vindecătoare a culturii.
Remarcând situația din prezent, Adrian Artene a atras atenția că „piața de carte este ușor colapsată”. Informația care susține enunțul ar fi următoarea: piața de carte din România este cifrată la 60 de milioane de euro; prin comparație, Artene a arătat că „Ungaria, cu jumătate din populația României, are o piață de carte evaluată la 130 de milioane de euro”.
Într-adevăr, datele oficiale arată că românii sunt printre ultimii din Europa la citit. De ce am ajuns în această situație?
„Unul dintre motive este că, după 1990, piața de carte și-a schimbat dinamica. Dacă până atunci noi aveam o proporție a cărții în limba română de 70 cu 30% sau 80 cu 20%, în librării, după ’90, cărțile autorilor români au ajuns să nu mai fie prezente în librării, o foarte bună bucată de timp.
Mai mult, din nefericire, România nu a beneficiat de o piață care să fie protecționistă, vizavi de ceea ce înseamnă cartea tipărită. Așa cum s-a întâmplat în Franța în anii ’90, când s-a dat o lege, care este funcțională și astăzi, care protejează orice fel de carte nou tipărită. Adică, ea nu poate fi vândută pe niciun fel de site sau altă platformă la un preț mai mic decât este vândută în librărie.
În Franța, un editor își face calculul și vede cum stă, iar prețul apare tipărit pe carte”, a explicat Andrei Novac.
Cine este Andrei Novac?
Andrei Novac este un cunoscut scriitor, născut la 1 iulie 1983 în Târgu-Jiu. Doctor în Filologie, profesor universitar și este membru marcant al Uniunii Scriitorilor din România. În iulie 2013, a obținut titlul de doctor în filologie la Universitatea de Vest din Timișoara, cu teza „Generația ’70. Cazul Valentin Tașcu”, sub coordonarea profesorului Cornel Ungureanu.
A debutat în 2000 cu volumul „Poezii” și a continuat să publice numeroase volume de poezie, printre care:
- „Miez de talpă” (2003)
- „A nouăsprezecea inimă de înger” (2003)
- „Vârsta sării” (2006)
- „Locul în care întorc tramvaiele” (2008)
- „Aceiași” (2011)
- „Regula timidității” (2016)
- „Prin închisori și prin libertate” (2018)
- „De mâine suntem pământ fierbinte” (2021)
- „Lumea ta/ Carnea mea/ Oasele noastre” (2022)
De-a lungul anilor, Andrei Novac a fost distins cu numeroase premii literare, printre care:
- Premiul „Mircea Ciobanu” acordat de Uniunea Scriitorilor din România pentru volumul „Prin închisori și prin libertate” (2019)
- Premiul pentru Poezie al Revistei „Convorbiri literare” (2019)
- Premiul „Scriitorul lunii august 2019” acordat de Uniunea Scriitorilor din România
- Premiul „Grigore Vieru” pentru Poezie (2024)
Așadar, te invit să programezi acum un memento pe telefonul tău care să te avertizeze că sâmbăta, începând cu ora 19:00, ești invitat să urmărești un nou episod al podcastului „Altceva cu Adrian Artene.
ABONEAZĂ-TE la canalul de Youtube „Altceva cu Adrian Artene”, pornește notificările, pentru că în fiecare sâmbătă de la ora 19:00, ai ocazia să descoperi în PREMIERĂ, ALTCEVA, un podcast care-ți antrenează mintea și-ți hrănește sufletului.
Conținutul „Altceva cu Adrian Artene” poate fi urmărit și pe conturile de Facebook, Instagram, Tik Tok, dar și pe grupul de WhatsApp.
Andrei Novac, despre puterea vindecătoare a culturii, la „Altceva cu Adrian Artene”
Scriitorul Andrei Novac, despre UMORUL regretatului critic literar Nicolae Manolescu: „Era inconfundabil, cum rar mi-a fost dat să văd”