Indivizii cu strămoși scandinavi se aflau în Marea Britanie cu mult înainte de apariția anglo-saxonilor sau a vikingilor, au descoperit cercetătorii după ce au studiat genetica unui roman antic îngropat în York.
Sosirea anglo-saxonilor a adus un aflux de scandinavi în Marea Britanie antică în secolul al V-lea.
Cu toate acestea, cercetătorii care studiază un bărbat despre care se crede că a fost soldat roman – sau poate chiar gladiator – care a trăit între secolele al II-lea și al IV-lea au descoperit că 25% din strămoșii săi proveneau din Scandinavia.
„Sunt atât de multe lucruri lăsate în întuneric”
„Strămoșii despre care credeam că vor veni, poate că în unele părți erau deja acolo”, a declarat dr. Leo Speidel, lider de grup la Riken, un institut național de cercetare științifică din Japonia.
Descoperirea face parte dintr-un studiu la scară largă care a adoptat o nouă abordare a analizei ADN-ului antic, oferind o perspectivă nouă asupra migrațiilor în Europa în primul mileniu.
Dr. Pontus Skoglund, coautor al studiului de la Institutul Francis Crick din Londra, a declarat că o mare parte din istoria explorată în studiu a fost stabilită de romani despre alte grupuri de oameni.
„Există un anumit grad de informații istorice, dar sunt atât de multe lucruri lăsate în întuneric”, a spus el.
În timp ce progresele în extragerea și analizarea ADN-ului antic au permis cercetătorilor să exploreze amestecul unor grupuri foarte diferite – cum ar fi și oamenii moderni, sau chiar amestecul populațiilor actuale – abordarea este mai dificilă în cazul grupurilor care sunt foarte asemănătoare din punct de vedere genetic, cum ar fi populațiile care au trăit în diferite părți ale Europei în primul mileniu.
„Am găsit această migrație necunoscută anterior în Scandinavia”
Speidel și colegii săi raportează modul în care au dezvoltat o nouă abordare pentru a aborda această problemă, potrivit The Guardian.
În loc să ia în considerare toate diferențele genetice dintre populații, noua metodă se concentrează pe mutațiile relativ recente din genomuri – apărute, de exemplu, în ultimii 30.000 de ani – permițând explorarea mai detaliată a relațiilor dintre populațiile similare din punct de vedere genetic.
„Atunci când am văzut că funcționează, mi s-a părut un orizont uimitor care ne deschide o ușă către răspunsuri la noi întrebări”, a declarat Skoglund.
„Am găsit această migrație necunoscută anterior în Scandinavia aproximativ între anii 500 și 800 d.Hr., care transformă complet compoziția genetică în epoca . Anterior, oamenii observaseră că aceștia erau relativ diverși, dar era destul de greu de știut de ce. Principala explicație era că acești vikingi mergeau în locuri și apoi aduceau înapoi oameni, probabil”, a declarat Speidel.
Studiul explorează, de asemenea, expansiunea vikingilor din Scandinavia, inclusiv descoperirea a mai multor indivizi în două gropi comune de la sfârșitul epocii vikinge din Marea Britanie, care aveau o combinație genetică tipică pentru sudul Scandinaviei din epoca vikingă.