Cetatea Poenari, unul dintre principalele obiective turistice din Argeș, este un monument istoric din secolul al XIV-lea, se înalță mândră pe Transfăgărășan, între Curtea de Argeș și Barajul Vidraru. Așezată strategic, această cetate impresionantă se găsește în apropierea localității Arefu, la doar 4 kilometri distanță de barajul și lacul Vidraru, în josul văii, în apropierea centralei hidroelectrice Vidraru.
Istoria sa bogată își are rădăcinile în vremurile lui Negru Vodă, când a fost ridicat inițial un singur turn. Sub conducerea lui Vlad Țepeș, cetatea a fost extinsă și consolidată, devenind un refugiu și un punct de observație strategic împotriva otomanilor.
Documentele istorice menționează că Cetatea Poenari a fost reședința secundară a lui Vlad Țepeș, marcând o pagină importantă în istoria României medievale.
Cetatea de la Poenari, asemenea vieții lui Vlad Țepeș, este învăluită în legende și mister.
Se spune că Vlad Țepeș a găsit adăpost aici, potcovind caii cu potcoavele invers, ceea ce i-a derutat pe urmăritorii săi turci.
Totodată, unele asocieri istorice o leagă de epopeea numită "Bătălia de la Posada", eveniment care a contribuit la emanciparea Țării Românești de sub influența coroanei maghiare.
O legendă se leagă de cele 1.480 de trepte care duc spre cetate și care ascund un secret ciudat.
Legenda spune că după primele 500 de trepte, inima începe să bată mai repede, iar fiori de gheață străbat șira spinării. În acea zonă, Vlad Țepeș a tras în țeapă sute de boieri și familiile lor, răzbunându-se pentru un complot împotriva fratelui său, prințul Mihail.
Între treptele 500 și 700, boierii lăsați să putrezească în țeapă au lăsat locul bântuit de spiritele nemulțumite. Niciun preot nu a putut oficia slujbe pentru sufletele lor, iar paza barajului Vidraru a relatat fenomene supranaturale în nopțile cu lună plină: urlete înfiorătoare și voci care cer ajutor. Locuitorii evită să exploreze misterul, iar nimeni nu a îndrăznit să urce noaptea pentru a dezvălui ce se întâmplă în locul bântuit.
Pe vremea lui Vlad Țepeș, accesul la cetate se făcea pe căi călărești, nu pe treptele pietruite de acum. Construcția acestora a început în 1965 și s-a încheiat în 1972.
Cetatea Poenari se remarcă prin arhitectura sa fortificată, dispunând de cinci turnuri, dintre care patru rotunde și unul prismatic, înconjurate de ziduri masive cu o grosime de 2-3 metri. Astăzi, ruinele sale sunt amenajate ca obiectiv turistic, atrăgând vizitatori români și străini dornici să descopere istoria și să se bucure de priveliștile pitorești ale văii Argeșului.
Pentru a ajunge la cetate, turiștii trebuie să urce o scară cu nu mai puțin de 1480 de trepte, iar drumul oferă turiștilor o experiență fascinantă și ocazia de a se bucura de priveliști spectaculoase.
Cetatea se află la o altitudine de 850 de metri, pe muntele Cetățuia. Durează cam o oră să ajungi la ea, dar tot efortul merită.
Cercetările la Cetatea Poenari au dezvăluit două etape distincte de construcție. Prima etapă include un nucleu central, reprezentat de un turn pe plan pătrat, construit exclusiv din piatră, spre deosebire de restul fortificației, care folosește și cărămidă.
Arheologii au determinat că acest turn inițial a fost construit direct pe stâncă, cu trei niveluri și consolidat cu bârne de lemn. Etapa a doua implică extinderea fortificației cu ziduri masive și turnuri semicirculare, în care a fost înglobat turnul original.
În interiorul cetății, descoperirile arheologice, precum zidurile interioare și o cisternă pentru apă, indică organizarea spațiului și importanța acestuia.
Construcția cisternei, realizată cu grijă și folosind tehnici bizantine, evidențiază originalitatea constructorilor.
Materialele arheologice descoperite, cum ar fi ceramică, cahle de sobă și cărămizi, au contribuit la datarea celor două etape de construcție.
Turnul de piatră în plan pătrat pare să fi fost ridicat în secolul al XIV-lea, în timp ce restul cetății, inclusiv zidurile și turnurile semicirculare, au fost construite în mare parte în secolul al XV-lea, potrivit tradiției locale și indicțiilor documentare.
În cele din urmă, absența materialelor mai recente decât secolul al XVI-lea confirmă încetarea folosirii cetății în a doua jumătate a acelei perioade. Aceste constatări arheologice oferă o imagine detaliată a istoriei și evoluției Cetății Poenari.
Transfăgărășanul este mult mai mult decât un drum montan obișnuit.
Este o capodoperă incontestabilă a ingeniozității umane și o poveste care străbate secolele.
Construit prin îmbinarea resurselor naturale cu priceperea omenească, acest traseu uluitor traversează cea mai înaltă unitate alpină din România, Munții Făgăraș, conectând zonele istorice Muntenia și Ardeal.
Peisajele dezvăluite de Transfăgărășan sunt cu adevărat spectaculoase, iar traversarea sa este o provocare pentru șoferi, oferindu-le o combinație de adrenalina dată de serpentine și priveliști feerice care te purifică de grijile cotidiene.
Cele 2200 de zile de muncă au fost marcate de momente dificile pentru muncitorii care s-au dedicat acestei misiuni.
În 1969, s-a hotărât că acest drum să servească mai întâi drept rută strategică pentru trecerea trupelor armate în Ardeal în caz de război. În 1971, Nicolae Ceaușescu a dat ordinul să se construiască un drum propriu-zis, cu două benzi de circulație.
Construcția a fost o provocare colosală. Geniștii au trebuit să străpungă stâncile impunătoare ale Făgărașilor, iar la Bâlea-Cascadă, timp de patru ani, stâncile au fost dinamitate periodic.
Militarii au lucrat manual pentru degajarea terenului, iar pe munte s-au montat plase metalice pentru a preveni căderea pietrelor. 6500 de tone de explozibil au fost folosite pentru a deschide drumul prin Munții Făgăraș, iar în septembrie 1974, Transfăgărășanul a fost inaugurat, devenind o atracție de neegalat pentru turiștii aventuroși.
Peisajele învăluite în nori și văzute de pe Transfăgărășan sunt desprinse parcă din basme.
Într-o excursie cu mașina pe acest traseu uimitor, vei fi întâmpinat de puncte de atracție ce îți taie răsuflarea. Totuși, accesul pe acest drum depinde foarte mult de condițiile meteorologice, iar zăpada poate bloca șoseaua în lunile de iarnă, lăsându-l pe Transfăgărășan în grija zăpezii și a liniștii înzăpezite.
Din nord, drumul începe în comuna Cârțișoara. Aici, traseul abrupt și sinuos de aproape 30 de kilometri până la cascada Bâlea este o incursiune plină de farmec și aventură.
De-a lungul traseului, cabanele, cascadele și stâncile oferă peisaje memorabile.
Dacă ajungi pe Transfăgărășan, nu te opri doar la vizitarea Cetății Poenari. Există o mulțime de alte obiective turistice pe care să le vizitezi pe unul dintre cele mai frumoase drumuri din România și din Europa.
Valea lui Stan
Valea lui Stan, considerată cea mai frumoasă defilare din România, oferă un traseu dificil, amenajat cu scări și cabluri, fiind o provocare pentru aventurieri.
Traseul, marcat cu puncte roșii, durează aproximativ 4 ore și oferă priveliști spectaculoase, cu cascade și stânci înalte. Echipamentul adecvat este esențial pentru a aborda această aventură.
Barajul Vidraru
Unul dintre punctele de atracție de pe Transfăgărășan este Barajul și lacul Vidraru, unde natura se îmbină armonios cu o impresionantă structură umană.
Construit în 1965 și situat la peste 160 de metri înălțime, barajul oferă panorame magnifice, iar trecerea prin tunelul de lângă baraj este o experiență de neuitat.
Cascada Capra
Cunoscută și sub numele de Cascada Iezerului, Cascada Capra este o minunăție a naturii, cu o cădere de apă de peste 40 de metri, alimentată de lacul glaciar cu același nume. Pentru a o admira în toată splendoarea ei, trebuie să urci pe podul amenajat chiar în fața cascadei.
Bâlea Lac
Bâlea Lac este unul dintre cele mai populare obiective de-a lungul Transfăgărășanului. Situat la cea mai mare altitudine de pe traseu, lacul poate fi înconjurat de zăpadă chiar și în mijlocul verii. Rezervația științifică din jurul lacului oferă o oportunitate unică de a experimenta natura în toată splendoarea ei.
Cascada Bâlea
Cascada Bâlea, situată mai jos de Bâlea Lac, impresionează cu o cădere de apă de 60 de metri. Accesul la cascada este posibil de la Cabana Bâlea, pe un traseu marcat cu puncte roșii.
Muzeul Etnografic Badea Cârțan
Muzeul Etnografic Badea Cârțan din Cârțișoara oferă o incursiune în istoria și cultura zonei, prezentând o colecție variată de obiecte etnografice și gospodării țărănești din secolele XIX și XX.
Programul de vizitare este variabil în funcție de sezon, iar taxa de intrare este accesibilă pentru toate categoriile de vizitatori.