Descoperirile oferă cele mai puternice dovezi de până acum că asteroizii s-ar putea să fi plantat seminţele vieţii pe Pământ, iar aceste ingrediente s-au amestecat cu apa încă de la început, relatează CBS News, potrivit News.ro.
„Acesta este tipul de mediu care ar fi putut fi esenţial pentru paşii care duc de la simple elemente la viaţă”, a declarat Tim McCoy de la Institutul Smithsonian, unul dintre principalii autori ai noului studiu.
Capsula spaţială Osiris-Rex a NASA a adus 122 de grame de praf şi pietricele de pe asteroidul Bennu, aflat în apropierea Pământului, livrând recipientul cu mostre în deşertul Utah în 2023, înainte de a-şi lua zborul către o altă rocă spaţială.
Ceea ce a adus sonda rămâne cea mai mare captură cosmică de dincolo de Lună. Cele două misiuni anterioare de prelevare de probe de asteroizi, efectuate de Japonia, au produs mult mai puţin material.
Cantităţi mici din preţioasele granule negre luate de pe Bennu - rămăşiţe ale formării sistemului solar în urmă cu 4,5 miliarde de ani - au fost distribuite către două echipe de cercetare separate ale căror studii au apărut în revistele Nature şi Nature Astronomy. A fost mai mult decât suficient pentru a extrage mineralele bogate în sodiu şi a confirma prezenţa aminoacizilor, a azotului sub formă de amoniac şi chiar a unor părţi de cod genetic.
Unele, dacă nu chiar toate sărurile delicate găsite pe Bennu - similare cu cele din paturile lacurilor secate din deşertul Mojave din California şi Sahara africană - ar fi distruse dacă ar fi prezente în meteoriţii care cad pe Pământ.
„Această descoperire a fost posibilă numai prin analizarea probelor care au fost colectate direct de pe asteroid şi apoi conservate cu grijă pe Pământ”, a declarat Yasuhito Sekine de la Institutul de Ştiinţe din Tokyo, care nu a fost implicat în studii, dar are un editorial însoţitor.
Combinarea ingredientelor vieţii cu un mediu de apă sărată, bogată în sodiu, sau saramură, „este cu adevărat calea către viaţă”, spune McCoy, specializat în conservarea de meteoriţi la Muzeul Naţional de Istorie Naturală. „Aceste procese au avut loc probabil mult mai devreme şi au fost mult mai răspândite decât am crezut până acum”, adaugă el.
Daniel Glavin de la NASA a declarat că una dintre cele mai mari surprize a fost abundenţa relativ mare de azot, inclusiv amoniac. Deşi toate moleculele organice găsite în probele de la Bennu au mai fost identificate în meteoriţi, Glavin a declarat că cele de la Bennu sunt valide - „material organic extraterestru real, format în spaţiu şi nu un rezultat al contaminării de pe Pământ”.
Bennu - cu un diametru de doar o treime o jumătate de kilometru - a fost iniţial parte a unui asteroid mult mai mare care a fost lovit de alte roci spaţiale. Ultimele rezultate sugerează că acest corp parental avea o reţea subterană extinsă de lacuri sau chiar oceane şi că apa s-a evaporat, lăsând în urmă indiciile „sărate”.
Şaizeci de laboratoare din întreaga lume analizează bucăţi din Bennu în cadrul studiilor iniţiale, a declarat Dante Lauretta de la Universitatea din Arizona, cercetătorul şef al misiunii, care a luat parte la ambele studii.
Cea mai mare parte a depozitului misiunii, în valoare de 1 miliard de dolari, a fost pusă deoparte pentru analize viitoare. Oamenii de ştiinţă subliniază că este nevoie de mai multe teste pentru a înţelege mai bine probele de pe Bennu, precum şi de aducerea mai multor probe de asteroizi şi comete. China intenţionează să lanseze o misiune de prelevare de mostre de asteroizi în acest an.
Mulţi militează pentru o misiune care să colecteze roci şi praf de pe planeta pitică Ceres, care ar putea fi îmbibată cu apă în centura principală de asteroizi. Europa, luna lui Jupiter, şi Enceladus, luna lui Saturn, sunt, de asemenea, lumi atrăgătoare cu apă
Între timp, NASA are mostre care aşteaptă să fie ridicate de pe Marte, dar livrarea lor este în aşteptare în timp ce agenţia spaţială studiază cea mai rapidă şi mai ieftină modalitate de a le aduce aici.
„Suntem singuri? Aceasta este una dintre întrebările la care încercăm să răspundem”, a spus McCoy.