Orice masă de sărbătoare se încheie cu un desert, așa că haideți să vorbim despre cozonac. Cozonacul nu e nici chec, nici prăjitură, nici tort.
O pâine fină și puțin dulce, pufoasă și bine crescută, făcută din cea mai albă făină, înnobilată cu multe gălbenușuri, zahăr și unt, umplută din belșug cu nucă, cacao și stafide.
Spre deosebire de pâine care are în medie 230 cal/100 g, cozonacul ajunge la 350-400 cal. E mai degrabă un produs de panificație decât unul de cofetărie.
Poate provoca arsuri și indigestie, mai ales dacă e mâncat cald, proaspăt scos din cuptor. Așteptați până a doua zi. La 24 de ore de la dospit, drojdia își termină fermentația și nu mai dă arsuri.
Atenție la umplutură! Dacă folosim prea multă nucă, cacao și zahăr, putem dubla valoarea calorică a cozonacului.
Nu e de mirare că panettone, cozonacul italian care înseamnă o cocă pufoasă cu stafide are sub 300 cal/100 g.
La extrema cealaltă se află cozonacul austriac numit Rozen Krantz - are umplutura formată din unt și zahăr și înflorește la copt precum un trandafir, dar și caloriile sunt pe măsură.
O felie este suficient. Puneți lângă ea o cană cu lapte și aveți meniul ideal pentru o gustare sau un mic dejun de sărbători. Crăciunul este despre preparate sățioase, nu despre dulciuri și prăjituri. Folosiți fructele proaspete pe post de desert, sunt o diversiune binevenită într-un meniu plin de produse grase și greu de digerat. Aduc prospețime, aromă, apă și multe fibre, cât să ușureze digestia.
Dacă consistența lor crocantă nu vă satisface, aveți ca variantă înghețata, un desert cremos. Deși e iarnă și frig, înghețata și sorbetul de fructe se potrivesc foarte bine la finalul unei mese bogate în proteine și grăsimi.
Și dacă nu puteți rezista unei felii de tort ispititoare, țineți cont că desertul mâncat la finalul unei mese îngrașă mai puțin decât atunci când îl mâncăm pe burta goală.
Obiectivul Crăciunului nu e să vă îndulciți, ci să vă veseliți. Iar pentru asta vă recomand o cană de vin fiert cu scorțișoară… are miros de sărbătoare.