Originare din zonele tropicale ale Americii de Sud, arahidele au fost introduse de timpuriu în regiunile tropicale ale Asiei, Europei și Africii.
Semințele sunt o sursă densă de nutrienți, fiind bogate în proteine și grăsimi. Ele oferă proteine, vitamine, minerale și antioxidanți și pot avea și alte beneficii pentru sănătate, inclusiv promovarea senzației de sațietate și protecția împotriva bolilor de inimă.
Deși sunt adesea considerate nuci, arahidele sunt, de fapt, leguminoase, fiind mai înrudite cu fasolea și lintea decât cu nucile propriu-zise.
Arahida este o plantă anuală care poate fi fie un arbust vertical, cu o înălțime de 45–60 cm și ramuri scurte, fie o plantă cu formă întinsă, de 30–45 cm, având ramuri lungi care stau aproape de sol. Tulpinile sunt robuste și păroase și poartă frunze compuse penat, cu două perechi de foliole.
Florile apar în axilele frunzelor și au petale galben-aurii, cu un diametru de aproximativ 10 mm. Păstăile alungite au capetele rotunjite măsoară, de obicei, între 25–50 mm lungime, având două sau trei semințe. Păstăile sunt strâmte și au o coajă subțire, cu textură de plasă și aspect spongios. Semințele variază ca formă și sunt acoperite de o coajă subțire, pergamentoasă, a cărei culoare variază de la albicios la violet închis, conform Britannica.
Se presupune că planta de arahide își are originea în Brazilia sau Peru, deși nu există dovezi care să confirme acest lucru. De cel puțin 3.500 de ani, de când oamenii au început să fabrice ceramică în America de Sud, aceștia au creat vase în formă de arahide sau decorate cu arahide. Morminte ale incașilor antici, descoperite de-a lungul coastei aride din vestul Americii de Sud, conțin adesea vase pline cu arahide, lăsate alături de mumii „pentru a le asigura hrană în viața de apoi”. Triburile din centrul Braziliei măcinau arahide împreună cu porumb pentru a prepara o băutură specifică sărbătorilor.
Exploratorii au adus arahidele în Spania, unde sunt încă cultivate. Din Spania, comercianții și exploratorii au dus arahidele în Africa și Asia. În Africa, planta a devenit comună în regiunile tropicale vestice.
Cultivarea arahidelor necesită cel puțin cinci luni de vreme caldă, cu precipitații în timpul sezonului de creștere. Cele mai bune soluri pentru cultivare sunt cele nisipoase, bine drenate, cu un substrat adânc și friabil (ușor de sfărâmat). La recoltare, întreaga plantă, cu excepția rădăcinilor mai adânci, este scoasă din sol. Păstăile sunt adesea uscate lăsând plantele recoltate să se ofilească pentru o zi, apoi stivuite timp de patru până la șase săptămâni în jurul unui țăruș solid, înfipt vertical în sol. Păstăile sunt așezate spre interiorul fiecărei stive pentru a fi protejate de intemperii.
Arahidele sunt vândute sub formă prăjită și sunt utilizate frecvent pentru producerea unui ulei comestibil. În unele locuri, arahidele sunt folosite extensiv ca hrană pentru animale. Vârfurile plantelor, după îndepărtarea păstăilor, sunt de obicei folosite ca fân, deși întreaga plantă poate fi utilizată în acest scop.
Dezvoltarea a aproximativ 300 de produse derivate din arahide — inclusiv făină, săpunuri și materiale plastice — se datorează în mare parte cercetărilor efectuate la începutul secolului al XX-lea de George Washington Carver.
Surprinzător, arahidele nu fac parte din familia nucilor. Ele sunt clasificate ca leguminoase, alături de alimente precum mazărea verde, soia și lintea. Planta de arahide își are, probabil, originea în America de Sud, în Brazilia sau Peru. Mulți oameni cred că arahidele nu sunt la fel de valoroase din punct de vedere nutritiv ca nucile adevărate, cum ar fi migdalele, nucile sau caju-ul. Însă, de fapt, arahidele oferă multe dintre aceleași beneficii pentru sănătate ca și nucile mai scumpe și nu ar trebui subestimate ca aliment nutritiv.
Multă atenție a fost acordată nucilor și migdalelor ca alimente „sănătoase pentru inimă” datorită conținutului lor ridicat de grăsimi nesaturate. Cu toate acestea, cercetările sugerează că arahidele sunt la fel de benefice pentru sănătatea inimii ca și nucile mai scumpe. Arahidele ajută la prevenirea bolilor de inimă prin scăderea nivelului de colesterol. De asemenea, pot preveni formarea cheagurilor mici de sânge și pot reduce riscul de atac de cord sau accident vascular cerebral.
Alimentele bogate în proteine te pot ajuta să te simți sătul consumând mai puține calorii. Dintre nuci, arahidele sunt pe locul al doilea după migdale în ceea ce privește conținutul de proteine. Studiile au arătat că persoanele care includ o cantitate moderată de arahide în dieta lor nu se îngrașă din cauza acestora. De fapt, arahidele ar putea chiar să îi ajute să slăbească, conform webmd.
Consumul de arahide ar putea contribui și la o viață mai lungă. Un studiu de mare amploare a constatat că persoanele care consumau în mod regulat orice tip de nuci (inclusiv arahide) aveau un risc mai mic de a muri din orice cauză decât cei care rar consumau nuci.
Deși studiul a fost observațional și nu poate demonstra că arahidele au fost cauza exactă a ratei mai scăzute de mortalitate, există cu siguranță o legătură între acestea.
Arahidele sunt un aliment cu indice glicemic scăzut, ceea ce înseamnă că nu vor provoca creșteri bruște ale nivelului de zahăr din sânge. Studiile au arătat că consumul de arahide poate reduce riscul de diabet de tip 2 la femei.
Arahidele sunt o sursă bună de fibre, care ajută la reducerea inflamației în întregul corp și sprijină sistemul digestiv.
Valorile nutriționale pentru 100 de grame de arahide crude:
• Calorii: 567
• Apă: 6,5%
• Proteine: 25,8 grame
• Carbohidrați: 16,1 grame
• Zaharuri: 4,7 grame
• Fibre: 8,5 grame
• Grăsimi: 49,2 grame
◦ Grăsimi saturate: 6,28 grame
◦ Grăsimi mononesaturate: 24,43 grame
◦ Grăsimi polinesaturate: 15,56 grame
◦ Omega-3: 0 grame
◦ Omega-6: 15,56 grame
◦ Grăsimitrans: 0 grame
Ar trebui să consumi arahide ținând cont de faptul că sunt foarte dense din punct de vedere caloric. O porție de 30 de grame de arahide este o cantitate suficientă. De asemenea, ar trebui să te asiguri că ele nu sunt prăjite și sărate, ci crude.
Pe lângă alergii, consumul de arahide nu a fost asociat cu multe efecte adverse. Cu toate acestea, există câteva probleme de sănătate care merită luate în considerare:
Arahidele pot fi uneori contaminate cu o specie de mucegai (Aspergillus flavus) care produce aflatoxină. Principalele simptome ale intoxicației cu aflatoxină includ pierderea apetitului și îngălbenirea ochilor (icter), semne tipice ale problemelor hepatice.
O intoxicație gravă cu aflatoxină poate duce la insuficiență hepatică și cancer hepatic. Riscul de contaminare cu aflatoxină depinde de modul în care arahidele sunt depozitate. Riscul crește în condiții de căldură și umiditate, în special în regiunile tropicale.
Contaminarea cu aflatoxină poate fi prevenită eficient prin uscarea corespunzătoare a arahidelor după recoltare și menținerea temperaturii și umidității scăzute în timpul depozitării.
Totodată, arahidele conțin o serie de antinutrienți, substanțe care pot afecta absorbția nutrienților și pot reduce valoarea nutritivă.
Dintre antinutrienții din arahide, acidul fitic este deosebit de notabil.
Acidul fitic (fitat) se găsește în toate semințele comestibile, nuci, cereale și leguminoase. În arahide, concentrația variază între 0,2–4,5%, conform Healthline.
Acidul fitic reduce disponibilitatea fierului și zincului din arahide, scăzând ușor valoarea lor nutritivă.
Acest lucru nu reprezintă, de obicei, o problemă în dietele echilibrate și în rândul persoanelor care consumă carne în mod regulat. Totuși, poate fi o problemă în țările în curs de dezvoltare, unde principalele surse alimentare sunt cerealele sau leguminoasele.