Aproape 700.000 de astfel de exponate sunt doar la Muzeul Național de Istorie, care stă să se prăbușească. De mai bine de 20 de ani oficialii care s-au perindat pe la Ministerul Culturii au tot promis bani pentru reabilitare, însă, în teren, nici până în ziua de astăzi nu s-a schimbat mai nimic.
Coiful de la Coțofenești și brățările dacice faceau parte din expoziția permanentă aflată la subsolul Muzeului de Istorie, alături de alte piese uimitoare. Împreună, compuneau Tezaurul Istoric, păzit de jandarmi și monitorizat de camere de supraveghere.
Aici găsim și Tezaurul de la Pietroasa, cel mai important descoperit vreodată în Europa și recuperat cu greu de la ruși. Este vorba despre ''Cloșca cu puii de aur''.
Nu în ultimul rând, la Muzeul Național sunt expuse și bijuteriile regale folosite la încoronarea regilor și reginelor României.
Pe lângă toate aceste nestemate, Muzeul Național de Istorie are în administrare sute de mii de obiecte lăsate în beznă.
”Nu știu dacă lumina dvs este suficientă cât să surprindă problemele pe care le avem. Acolo sunt urmele unei inundații. Ăsta este fier. Și beton pus în 1870”.
România își păstrează istoria în cutii de carton
Pentru că în proporție de 90% așa arată clădirea, muzeul este închis. De mai bine de 15 ani, vizitatorii văd doar o mică expoziție amenajată în holul central de la parter. Sălile de la etaje au fost transformate în depozite.
În acest moment ne păstrăm istoria în cutii de carton. Două statui stau sprijinite de un perete, înconjurate de pungi și mese răsturnate.
”- Astea sunt lăzi cu care Muzeul Național a fost în zeci de expoziții externe.
- Și acum stau aici, în clădirea asta în care dacă te uiți, te îngrozești. Mai ales în colțul ăsta. Aici e o gaură.
- Cred că pentru noi este de fapt cel mai greu pentru că noi venim zilnic aici. Cred că ar trebui să mergem și la psiholog”.
Cele mai de preț obiecte și documente care atestă evoluția noastră ca popor sunt învelite în polistiren și dosite în dulapuri improvizate. Văd lumina zilei doar atunci când apar în expoziții temporare. Cum este, de exemplu, o mască folosită de romani în timpul paradelor.
Alexandru Bădescu, șeful secției de patrimoniu, MNIR (scoate masca din cutie, are lacrimi în ochi și îi tremură vocea): ”Imaginați-vă că în muzeu există mii de astfel de obiecte pe care oamenii nu le văd pentru că nu avem un spațiu în care să facem un muzeu. Mă doare că pierdem obiecte. Evident că mă dor toate astea. Sunt absolvent al unei facultăți de istorie, sunt și arheolog. 22 de ani este enorm!”.
Din 2002 încoace au fost mai multe încercări de a se reabilita clădirea veche de mai bine de un secol, doar că investițiile s-au blocat din varii motive. La sfârșitul anului 2023, cei de la Ministerul Culturii anunțau triumfători că au reușit să facă rost de 130 de milioane de euro, bani europeni - pentru consolidare. A mai trecut un an până au încheiat licitația pentru proiectare.
”Reporter: De ce a durat atât de mult? Vorbim de doi ani de zile în care s-au făcut niște documente și s-a lansat o licitație.
Bogdan Trîmbaciu, directorul Unității de Managemenet a Proiectelor, Ministerul Culturii: Nu este. O licitație, în mod normal, de importanța aceasta, durează, în medie, 6 luni de zile. Înseamnă și verificarea fiecărui specialist. Pentru că pentru o clădire istorică se solicită un număr important de specialiști”.
Până să vedem rezultate și pe teren mai e, însă, cale lungă. Urmează etapa obținerii de avize care, potrivit autorităților, e de lungă durată.
Pentru că vorbim despre o clădire istorică, în stare avansată de degradare. Abia apoi se va organiza și licitația pentru execuția lucrărilor. Și această etapă, tot de durată, mai ales dacă vor exista contestații.
În plus, autoritățile trebuie să găsească un spațiu adecvat în care să mute în siguranță cele peste 700.000 de piese de patrimoniu.