Copilăria și anii de formare
Mihai Eminescu s-a născut pe 15 ianuarie 1850, în satul Ipotești, județul Botoșani. Fiu al lui Gheorghe și Raluca Eminovici, a fost al șaptelea dintre cei unsprezece copii ai familiei. Tatăl său, un țăran înstărit, a investit în educația copiilor, iar Mihai a arătat încă din copilărie o inteligență aparte. Natura și peisajele idilice din jurul Ipoteștilor au avut un impact profund asupra sensibilității sale poetice, fiind ulterior reflectate în poezii precum „Lacul” sau „Revedere”.
La doar opt ani, Eminescu a fost trimis la Școala primară greco-ortodoxă din Cernăuți, unde a întrat într-o lume nouă, dominată de studiu și cultură. A urmat Gimnaziul Superior din aceeași localitate, unde a devenit cunoscut pentru pasiunea sa pentru lectură. În această perioadă, Eminescu a citit autori romantici precum Schiller și Byron, dar și scrieri filosofice care i-au influențat viziunea asupra lumii.
La vârsta de 16 ani, Mihai Eminescu a publicat prima sa poezie, „La mormântul lui Aron Pumnul”, sub pseudonimul „M. Eminovici”. Aceasta a fost o formă de omagiu adus profesorului său de limba română, Aron Pumnul, o figură marcantă în viața tânărului poet.
Potrivit unei scrisori din 3 iulie 1889, sora poetului, Aglae Drogli, relata despre disperarea tânărului Mihai după moartea profesorului său, Aron Pumnul.
„Din disperare că murise Pumnul îmi aduc aminte că, după înmormântarea lui Pumnul şi-a depus cărţile sub un scaun din grădina publică şi a plecat spre casa părintească. Întrebat de părinţi de ce a fugit de la şcoală, el plângând, răspunse: «Mai mult n-am ce face în Cernăuţi. Pumnul nu mai este - am murit». Părinţeii, în loc să-l mustre, au plâns şi iei noi copii văzând că plâng părinţeii începurăm şi noi, aşa că acea scenă nu să va şterge niciodată din memoria mea. (…) Cum s-a dezvoltat caracterul său în urmă nu ştiu, că copil şi baeat era foarte drept, blând, bun şi milos, totodată despot mare şi pessimist”, se arăta în scrisoarea trimisă din Cernăuţi către Maiorescu, semnată de Aglae Drogli, pe data de 3 iulie 1889, conform news.ro
Anii de studiu la Viena și Berlin
În 1869, Mihai Eminescu s-a înscris la Universitatea din Viena. Aici a studiat filosofie, drept și economie politică, dar interesul său principal a rămas literatura. Perioada vieneză a fost una de efervescență intelectuală pentru poet. S-a alăturat societății studențești „România Jună”, contribuind la promovarea culturii române în diaspora. Tot aici a avut primele contacte cu marile biblioteci europene, unde a avut acces la operele marilor clasici și filosofi, influențându-și profund creația literară.
După doi ani la Viena, Eminescu s-a mutat la Berlin pentru a-și continua studiile. Poetul s-a concentrat asupra lecturii și studiului, dezvoltând o pasiune pentru limbi străine, istorie și astronomie.
Activitatea literară și jurnalistică
În 1874, Eminescu a revenit în România și a ocupat diverse funcții, inclusiv cea de director al Bibliotecii Centrale din Iași. Totuși, cel mai mare impact asupra carierei sale l-a avut activitatea sa de la revista „Convorbiri Literare”, unde a publicat unele dintre cele mai cunoscute opere ale sale, precum „Luceafărul”, „Scrisorile” și „Floare albastră”.
Ulterior, în 1877, poetul s-a mutat la București, unde a devenit redactor-șef al ziarului „Timpul”. Publicistica sa s-a concentrat pe criticarea corupției din politică și pe pledoarii pentru reforme educaționale și sociale. Deși cunoscut mai ales pentru creația sa lirică, activitatea jurnalistică a lui Eminescu rămâne un exemplu de integritate și profunzime analitică.
Relația cu Veronica Micle
Un alt capitol important din viața lui Mihai Eminescu este relația sa cu Veronica Micle. Cei doi s-au cunoscut la Viena, dar legătura lor sentimentală a evoluat pe parcursul anilor, încărcată de pasiune, dar și de suferințe. Au avut parte de un șir de întâlniri și despărțiri, pe fondul unor dificultăți sociale și prejudecăți ale epocii, deoarece Veronica era căsătorită. Această relație tumultuoasă a inspirat unele dintre cele mai frumoase poezii de dragoste din literatura română.
În ciuda controverselor, cei doi au găsit forța de a-și continua corespondența, iar sentimentele reciproce și-au pus amprenta adânc pe opera poetului, oferindu-ne unele dintre cele mai emoționante poezii de dragoste din literatura română. De altfel, și Veronica Micle și-a exprimat adesea pasiunea în propriile sale scrieri, conform Infocultural.eu.
În 16 septembrie 1880, Veronica Micle, prietena poetului, îi scria Henrietei, sora mai mare a lui Eminescu, şi făcea o serie de consideraţii asupra caracterului acestuia: „M-am gândit la ţine şi m-am gândit şi la sufletul lui Mihaiu, ...Ultima concuzie care o fac asupra sufletului său este că Mihaiu trebuie să fie o natură foarte egoistă, care iubeşte omul cât ştie că nu are nevoie nicidecum de el şi ţine minte ce-ţi spun eu Henrieta dragă, Mihaiu ar putea să aibă şi o mie de franci pe luna, şi te asigur că nu te va ajuta nici cu zece pe tine, şi din toată munca lui nu se va folosi nici el de ea şi nici vre-un suflet nu să va adăposti pe lângă el".
Ultimii ani din viață
Viața lui Mihai Eminescu a fost marcată de suferințe în ultimii ani. Sănătatea sa mintală s-a deteriorat progresiv, iar poetul a fost internat în diverse sanatorii. Documentele de epocă păstrează relatări despre starea sa de sănătate. Scrisorile prietenilor și ale cunoscuților vorbesc despre agitația sa, despre melancolia care-l copleșea, dar și despre momentele rare încărcate de luciditate.
Documentele păstrate în Arhivele Naționale oferă o perspectivă asupra dificultăților prin care a trecut, inclusiv boala, problemele financiare și relațiile tensionate cu familia.
În 1883, Constantin Sântion îi trimitea o scrisoare lui Titu Maiorescu, mentorul poetului, descriind simptomele bolii sale:
În iulie 1883, Constantin Sântion îi trimitea o scrisoare lui Titu Maiorescu, protectorul lui Eminescu, şi explica simptomele bolii poetului: "Aseară l-am văzut şi, după toate afirmările doctorului şi după toate câte am putut observa noi, boala înaintează agravându-se. Se află aproape neîntrerupt foarte agitat. Pronunţă puţine idei şi foarte multe vorbe, care nu aparţin niciunei limbi şi pe care le forţează a se rima în penta şi hexametru. Din mai mulţi câţi l-am văzut, pe niciunul nu pare a ne fi cunoscut... Arătându-i că în curând se va însănătoşi ne-a zis cu un accent plin de durere: «Boala asta nu-mi mai trece niciodată. Vedeţi, nu mai ştiu nicio limbă»”.
Un alt prieten nota că, în timpul internării la Viena, Eminescu "boteza întreg personalul cu nume de regi".
Într-o altă scrisoare, din 1883, un prieten al lui Eminescu scria că poetul, internat la Viena, " în momentele puţine când e conştient de starea în care se află devine melancolic" şi că "a botezat întreg personalul din internat cu nume de regi".
Emilia Humpel îi scria fratelui său, Titu Maiorescu, în 30 aprilie 1884, şi îi dădea veşti despre Eminescu, care se mutase la Vasile Burla, un vechi prieten de la Iaşi. Aceasta arăta că, din cotizaţii de la prieteni, poate fi strânsă suma de 280 de franci lunar, pe care Eminescu o va primi de la firma Socec, pentru poeziile lui, întrucât el refuză ajutor.
Într-o altă scrisoare, din 1887, Emilia Humpel îi scria fratelui său despre nebunia lui Mihai Eminescu, internat într-un spital din Botoşani şi despre seratele de la Iaşi pentru strângerea de fonduri pentru scriitor. "Eminescu sigur că nu merge bine. E mai mult o decadenţă morală decât o reducere intelectuală ce-ţi bate la ochi în el în timpul din urmă. Dacă vorbeşti cu el ai răspunsuri corecte, raţionabile, dar e cinic, nepăsător la culme, încât îl suporţi cu greutate. Asta e ceva nou în el, cred, şi desigur nimic bun", scria sora lui Maiorescu despre Eminescu cu doi ani înainte ca marele poet să moară.
Pe 2 iunie 1887, Humpel arăta: "Nebuna de soră-sa alarmase toată lumea prin telegramele ei exaltate. Dar, nu e vorba, e bolnav, e o reminescenţa a boalei, o recidivă nu se poate numi, nu numai fiindcă el n-a fost sănătos în toţi aceşti ani ci şi pentru că starea lui de acum nu se asemăna cu izbucnirea boalei de acum 4 ani. La început avea numai vreo două săptămâni mari dureri de cap, pe urmă pare a fi avut convulsiuni....După aceste date, starea lui pare a fi destul de disperată, totuşi medicii nu-l consideră ca pericol. Este acum într-un spital din Botoşani, unde are odaea lui proprie şi un servitor exclusiv al lui, care nu se mişcă de lângă el. Searata dată în beneficiul lui a fost alaltăieri şi a avut un rezultat neaşteptat. Am vândut 165 de bilete (a câte 5 franci) fără că să fie anunţat un singur rând prin jurnale… Aşa am încasat pentru Eminescu prin acel concert 825 de franci, iar rezultatul moral a fost cât se poate de mare”.
Potrivit documentelor consultate de News.ro la Arhivele Naţionale ale României, pe 3 iulie1889, puţin după moartea lui Eminescu, Aglae Drogli trimitea o scrisoare către Titu Maiorescu în care trecea câteva amănunte asupra vieţii fratelui său mai mare.
Mihai Eminescu a murit pe 15 iunie 1889, la vârsta de 39 de ani. Ziarul “Românul” anunţa ziua următoare: “Eminescu nu mai este. Corpul poetului a fost expus publicului în biserica Sf. Gheorghe, pe un catafalc simplu, împodobit cu cetină de brad. Un cor dirijat de muzicianul C. Bărcănescu a interpretat litania «Mai am un singur dor». După slujba ortodoxă şi discursul lui Grigore Ventura, carul funebru, la care fuseseră înhămaţi doar doi cai, s-a îndreptat spre Universitate, unde Dimitrie Laurian rosteşte al doilea discurs funebru. Apoi cortegiul, la care se adaugă diverşi trecători o porneşte pe Calea Victoriei, Calea Rahovei şi se îndreaptă spre cimitirul Şerban Vodă, denumit azi Bellu. Patru elevi ai Şcolii normale de institutori din Bucureşti au purtat pe umeri sicriul pînă la mormînt, unde a fost îngropat sub „teiul sfînt” din cimitirul Bellu, după cum scria chiar Caragiale în necrologul În Nirvana”.
Ultima fotografie cu Mihai Eminescu
Ultima fotografie cunoscută a poetului Mihai Eminescu, realizată după clişeul lui Jean Bielig, Galaţi, 1887-1888, piesă extrem de rară, de colecţie, a fost vândută în iulie 2022, în cadrul Licitaţiei de Carte, inclusiv o Colecţie de Fotografie, organizate de Artmark, la preţul de 6.000 de euro, conform news.ro.