În timp ce majoritatea melodiilor de dragoste sunt inspirate de fericire și dezamăgire, prietenia poate fi la fel de intensă și complicată. Mulți oameni se străduiesc să-și mențină prieteniile iar o ceartă cu un prieten apropiat poate fi la fel de dureroasă ca o despărțire între iubiți.
În pofida acestor potențiale capcane, ființele umane au prețuit întotdeauna prietenia. În secolul al IV-lea î.e.n., filosoful Aristotel a scris: „nimeni nu ar alege să trăiască fără prieteni”, chiar dacă ar putea avea în schimb toate celelalte lucruri bune.
Aristotel este cunoscut mai ales pentru influența sa asupra științei, politicii și esteticii; este mai puțin cunoscut pentru scrierile sale despre prietenie. Au existat prietenii umane atâta timp cât au existat ființe umane.
Iată 3 lecții despre prietenie de la Aristotel:
1. Prietenia este reciprocă
Prima lecție vine din definiția lui Aristotel a prieteniei: bunăvoință reciprocă, recunoscută. Spre deosebire de relațiile între frați ori între părinți și copii, prietenia există doar dacă este recunoscută de ambele părți. Nu este suficient să vrea doar unul, trebuie să recunoască amândoi această bunăvoință reciprocă. Așa cum spune Aristotel: „Pentru a fi prieteni… fiecare trebuie să simtă bunăvoință unul pentru celălalt, adică să-și dorească binele unul altuia și să fie conștienți de bunăvoința celuilalt.”
Aristotel ilustrează acest punct cu un exemplu timpuriu de relație parasocială – un tip de relație unilaterală în care cineva dezvoltă sentimente prietenoase pentru, și chiar simte că o cunoaște, o persoană publică pe care nu a întâlnit-o niciodată. Aristotel oferă acest exemplu: un admirator poate să-i ureze de bine unui atlet și să se simtă investit emoțional în succesul său. Dar pentru că sportivul nu îl cunoaște și nici nu recunoaște această bunăvoință, nu sunt prieteni.
Acest lucru este la fel de adevărat astăzi ca și pe vremea lui Aristotel. IA în considerare că nici măcar nu poți fi prieten pe Facebook cu cineva decât dacă acesta îți acceptă cererea de prietenie. În schimb, poți fi admiratorul cuiva pe rețelele sociale fără recunoașterea acestuia.
Totuși, astăzi este poate mai dificil să distingem prieteniile de relațiile parasociale. Atunci când creatorii de conținut împărtășesc detalii despre viața lor personală, admiratorii lor pot dezvolta un sentiment unilateral de intimitate. Ei știu lucruri despre creator care, înainte de apariția rețelelor sociale, ar fi fost cunoscute doar de un prieten apropiat.
Creatorul poate simți bunăvoință față de admiratorii săi dar asta nu este prietenie. Bunăvoința nu este cu adevărat reciprocă dacă o parte o simte față de un individ, în timp ce cealaltă o simte față de un grup. În acest fel, definiția lui Aristotel a prieteniei dă claritate unei situații moderne.
2. Trei feluri de prietenie
Ia în considerare distincția lui Aristotel între trei tipuri de prietenie: prietenii bazate pe utilitate, plăcere și pe caracter. Fiecare ia naștere din ceea ce este prețuit într-un prieten: utilitatea sa, plăcerea companiei sau caracterul bun.
În timp ce prietenia bazată pe caracter este cea mai înaltă formă, poți avea doar câțiva astfel de prieteni intimi. Este nevoie de mult timp pentru a cunoaște caracterul cuiva și trebuie să petreceți mult timp împreună pentru a menține o astfel de prietenie. Deoarece timpul este o resursă limitată, majoritatea prieteniilor se vor baza pe plăcere sau utilitate.
Atunci când ambele părți își înțeleg prietenia de utilitate în același mod, ele nu se exploatează, ci beneficiază reciproc. După cum explică Aristotel: „Diferențele dintre prieteni apar cel mai frecvent atunci când natura prieteniei lor nu este ceea ce cred ei că este.”
Dacă partenerul tău de studiu crede că vă întâlniți pentru că îți place compania lui, în timp ce tu de fapt te vezi cu el pentru că se pricepe la calculul, pot apărea sentimente rănite. Dar dacă amândoi înțelegeți că vă petreceți timp pentru a vă îmbunătăți matematica, puteți dezvolta bunăvoință reciprocă și respectul pentru punctele forte ale celuilalt.
Într-adevăr, natura limitată a unei prietenii utile poate fi tocmai ceea ce o face benefică. IA în considerare o formă contemporană de prietenie utilă: grupul de sprijin de la egal la egal. Din moment ce poți avea doar un număr mic de prieteni bazați pe caracter
Membrii grupului de sprijin sunt poziționați în mod unic pentru a se ajuta unii pe alții, chiar dacă au valori și convingeri personale foarte diferite. Aceste diferențe pot însemna că prieteniile nu devin niciodată bazate pe caracter; totuși, membrii grupului pot simți o bunăvoință profundă unul față de celălalt.
Pe scurt, a doua lecție a lui Aristotel spune că există loc pentru fiecare tip de prietenie și că o prietenie funcționează atunci când există o înțelegere comună a bazei ei.
3. Prietenia este ca sportul
În cele din urmă, Aristotel are ceva valoros de spus despre ceea ce face ca prieteniile să dureze. El susține că o prietenie este o stare sau o dispoziție care trebuie menținută prin activitate: Așa cum fitnessul este menținut prin exerciții regulate, la fel prietenia este menținută făcând lucruri împreună. Ce se întâmplă atunci când tu și prietenul tău nu vă puteți angaja în activități împreună?
„Prietenii care sunt... despărțiți nu sunt prietenoși în mod activ, dar au dispoziția de a fi așa. Căci separarea nu distruge în mod absolut prietenia, deși împiedică exercitarea ei activă. Totuși, dacă absența se prelungește, se pare că sentimentul de pretenie va fi uitat”, scrie Aristotel.
Cercetările contemporane susțin acest lucru: starea de prietenie poate persista chiar și fără activități împreună dar dacă aceasta durează suficient de mult, prietenia se va estompa. Pare că punctul lui Aristotel a devenit mai puțin relevant deoarece tehnologiile de comunicare au făcut posibilă menținerea prieteniilor pe distanțe mari.
Dar, în timp ce separarea fizică nu mai înseamnă sfârșitul unei prietenii, lecția lui Aristotel rămâne adevărată. Cercetările arată că, în ciuda faptului că au acces la tehnologiile de comunicare, persoanele care și-au scăzut activitățile împrerună în primul an al pandemiei de COVID-19 au experimentat o scădere corespunzătoare a calității prieteniilor lor.
Astăzi, ca și în Atena antică, prieteniile trebuie menținute prin angajarea în activități împreună.
Aristotel nu și-ar fi putut imagina tehnologiile de comunicare de astăzi, apariția grupurilor de sprijin online sau tipurile de relații parasociale posibile de social media. Cu toate acestea, pentru toate modurile în care s-a schimbat lumea, scrierile lui Aristotel despre prietenie continuă să fie valabile, notează greekreporter.com.