Există două legi ale exproprierii care nu se anulează reciproc, ambele având modificări și completări ulterioare, una din 1994, a doua din 2010, dar la modificarea din 2018 a celei de-a doua au apărut câteva prevederi care efectiv duc la deposedarea de proprietăți a oricui, dacă statul dorește asta.
Deși Înalta Curte de Casație și Justiție și Curtea Constituțională a României au dat decizii prin care trebuie să se respecte Dreptul la proprietate, așa cum e prevăzut de Constituție, statul a mai găsit o variantă prin care să treacă și peste asta: a modificat, în aprilie 2023, Legea Contenciosului administrativ, astfel încât păgubiții să nu aibă timp să depună contestațiile în termenul redus de la 6 luni la 30 de zile calendaristice. Astfel, se mai poate apăra de deposedarea abuzivă doar cine își permite să plătească sume imense la avocat, dar nici așa nu se garantează câștigarea proceselor cu statul.
Masterplanurile pentru Transporturi au fost anulate, ani la rând, din cauza contestațiilor depuse mereu de firmele de construcții care pierdeau licitațiile și de cei care urmau să fie expropriați. Ca să rezolve problema, statul a intervenit abuziv în modificarea legislației, pas cu pas, începând cu anul 2017, ca să facă aproape imposibilă reacția la timp a celor care urmează să fie expropriați cu despăgubiri derizorii. Pentru a se apăra, proprietarii de case și terenuri care vor fi aruncați în stradă de statul român trebuie să aibă la fel de mulți bani ca o mare firmă de construcții și să stea pe la instanțele de judecată câțiva ani.
Există o primă Lege a exproprierii, din 1994. Conform Legii nr. 33/1994, Art 26, exproprierea şi stabilirea despăgubirilor trebuie să se facă astfel: „(1) Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite. (2) La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ- teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.”
Statul calculează cum dorește
Dar prevederea e efectiv dublată de Legea 255/2010 care a fost modificată prin Legea 233/2018, astfel încât statul poate să dispună exproprierea fără niciun fel de expertiză, fără studii de fezabilitate și fără documentație tehnico-economică, adică „din pix”, oferind despăgubiri calculate la valoarea „de piață” stabilită în grilele notariale. Practic, dacă statul vrea să deposedeze pe cineva de o casă construită recent, cu 250.000 de euro, va merge la grila notarială unde prețurile sunt mult mai mici și va calcula o despăgubire cu mult sub valoarea reală a casei. Sau, dacă un proprietar are o casă veche, de patrimoniu, cu foarte bune condiții de locuire, pe care și-ar cumpăra-o în altă parte cu peste 200.000 de euro, deși nu o poate vinde acum la această valoare, statul poate să decidă pe baza grilelor notariale că prețul casei este de 5.000 de euro, să confiște casa și să plătească despăgubirea pe care a calculat-o în baza acelor grile care se bazează pe prețurile de vânzare din anul anterior în zona respectivă, nu pe prețul pe care proprietarul l-ar plăti ca să obțină o locuință similară.
Abuzurile din Epoca Ceaușescu au revenit
Acest abuz cu rădăcini în Epoca Ceaușescu este astăzi aplicat în toate cazurile de lucrări de infrastructură din România, după modificările succesive de legislație care permit statului să încalce „legal” Constituția și să ia abuziv orice proprietate, fără a despăgubi proprietarii.
După modificarea legislativă din 2018, au venit trei decizii, prima a ÎCCJ, celelalte două ale CCR, care trimit expropriatorul – adică statul român – către prevederea de la Articolul 44 din Constituția României, care spune: „(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire”. Ca să fie și prealabilă și dreaptă, despăgubirea ar trebui să asigure proprietarului o casă sau un teren cu cel puțin aceleași condiții de locuire pe care le avea anterior. Asta spunea, inițial, și Art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică: „(1) Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.”. Dar prin Legea nr. 255/2010, modificată prin Legea nr 233/2018, statul trece cu buldozerul și peste proprietăți, și peste prevederile Constituției.
Dezlegarea Înaltei Curți
Cu toate acestea, CCR nu a admis neconstituționalitatea Legii nr. 255/2010, iar ÎCCJ a dat o Dezlegare, prin Decizia nr. 78/2021, astfel: ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că „în etapa judiciară a procedurii de expropriere, la determinarea cuantumului despăgubirilor, dispoziţiile art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010 se interpretează extensiv, în sensul că se ţine seama atât de expertizele întocmite şi actualizate de camerele notarilor publici, la momentul transferului dreptului de proprietate, cât şi de criteriile legale prevăzute de dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994”.
Criteriile legale prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 sunt valoarea reală a imobilului și daunele aduse proprietarului sau altor persoane îndreptățite. ÎCCJ arată că art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010 nu poate fi interpretat în mod restrictiv, făcând abstracție de dreptul comun în materie: art. 44 din Constituție și Legea nr. 33/1994, astfel încât și criteriile prevăzute de Legea nr. 33/1994 își vor găsi în continuare aplicabilitate.
În Dezlegare, ÎCCJ remarcă „stilul defectuos de redactare” a art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010, dar totuși, pornind de la ierarhia actelor normative, corelarea dintre cele cu caracter special și general, necesitatea de a respecta în toate cazurile Constituția, și continuând cu interpretarea gramaticală, logică, teleologică și sistematică a reglementării, ÎCCJ a readus Art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010 în matca dreptului comun în materia exproprierii.
Dintre toate argumentele expuse, cele mai importante se regăsesc în paragrafele 128-134, unde ÎCCJ arată că: „a accepta teza preluării mecanice a acestui mod de calcul (…) ar însemna prejudicierea sau chiar golirea de conţinut a dreptului la contestaţie în instanţă recunoscut expropriatului nemulţumit de cuantumul despăgubirii (…) dreptul de acces la justiţie devenind, în consecinţă, unul teoretic şi iluzoriu”; „apare lipsită de orice logică juridică constituirea unei comisii compuse din 3 experţi, pentru realizarea unei lucrări de specialitate a cărei dificultate să fie rezumată la un simplu calcul aritmetic, dar care să genereze potenţiale efecte negative în privinţa costurilor şi a duratei procedurii judiciare”; „reductio ad absurdum, valoarea reală a imobilelor expropriate din cadrul unei unităţi administrativ-teritoriale ar fi uniformă, indiferent de caracteristicile proprii ale fiecăruia (cu titlu de exemplu, localizare, utilităţi, servituţi, căi de acces, front stradal, modalitate de exploatare propriu-zisă), ceea ce nu poate fi raţional admis”.
Cererile pot fi respinse ca nefondate
Avocații care nu cunosc situația, fiind de dată recentă, au tendința să conteste în baza neconstituționalității, dar toate aceste cereri au fost respinse, pe bandă rulantă, de Curtea de Apel, după deciziile ÎCCJ și CCR. Deciziile CCR nr. 450/25.10.2022 și nr. 536/10.11.2022 au fost publicate în Monitorul Oficial nr. 128 din 15.02.2023 și, respectiv, în Monitorul Oficial nr. 149 din 22.02.2023, iar explicația constituționalității e următoarea: Art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010 e constituțional, dar doar pentru că ÎCCJ prin Decizia nr. 78/2021 i-a dat o interpretare aliniată Constituției: „Având în vedere statuările Înaltei Curți, mai sus prezentate, cuprinse în Decizia nr.78 din 15 noiembrie 2021, și ținând cont de caracterul obligatoriu pentru toate instanțele a dezlegărilor de drept date de aceasta, de la momentul publicării deciziei menționate, calculul despăgubirilor, în etapa judiciară a exproprierii, se realizează în mod inechivoc în conformitate cu criteriile evidențiate de instanța supremă, pentru a rezulta o valoare justă și echitabilă a despăgubirii, corespunzătoare valorii reale a imobilului și care să acopere integral prejudiciul suferit de expropriat. Conform Deciziilor ÎCCJ și CCR menționate anterior, expropriații vor putea în continuare să revendice valoare reală / prețul de piață al imobilelor de care au fost desproprietăriți, la care se va adăuga și prejudiciul cauzat.
Mulți deja așteaptă buldozerele la poartă
În baza acestor Decizii, victimele abuzurilor statului pot – doar teoretic – să se apere, contestând în instanță deciziile expropriatorului, date „din pix”, doar că statul a mai găsit o soluție: a redus termenul de contestație de la 6 luni la 30 de zile calendaristice, în condițiile în care oamenii nu stau zilnic să citească Monitorul Oficial, deci ar putea să afle prea târziu ce li se pregătește și să nu aibă timp să depună contestația în termen și astfel să-și piardă casele.
Acesta este deja cazul multor români care așteaptă acum buldozerele la poartă. În județul Dâmbovița, proiectul de așa-zisă „modernizare” a Drumului Național 71 Târgoviște-Sinaia trece efectiv peste casele oamenilor, chiar dacă proiectul a fost „rupt în două”, pe prima porțiune făcându-se lărgirea la 4 benzi, iar de la Aninoasa la Sinaia rămâne pe două benzi.
Cei incluși în prima parte a proiectului nu au aflat la timp și se zbat în instanțele civile să-și apere drepturile, după ce a expirat termenul de depunere a contestațiilor, iar de la Aninoasa către Sinaia, pe o lungime de aproape 60 km a DN 71, deși puteau fi lăsați în pace toți cei care au casele la stradă, s-a gândit proiectantul să deseneze „din pix” niște trotuare mai late care efectiv le demolează casele celor de la stradă.
Demolări fără niciun fel de expertiză
Nu există niciun fel de expertiză, nu există studii de fezabilitate și nici documentație tehnico-economică, pentru că la Legea 255/2010 s-a adăugat acea modificare prin care statul să poată face exproprierile și demolările fără expertizele prealabile, prin Art. 5, alin. (3), care prevede: „În înţelesul prezentei legi, coridorul de expropriere este stabilit pe baza studiilor de fezabilitate în varianta finală sau a documentaţiilor de urbanism ori a documentaţiilor topocadastrale, aprobate conform legii, şi este aprobat odată cu indicatorii tehnico-economici, cu documentaţia de urbanism sau cu documentaţia topo-cadastrală, după caz, incluzând şi lista imobilelor ce urmează a fi expropriate.”. Cu alte cuvinte, „din pixul” primarului sau al cadastristului se poate pune la pământ orice localitate, iar proprietarii pot fi efectiv aruncați în stradă, chiar dacă ulterior nici nu se mai modernizează drumul, pentru că se blochează în instanțe și expiră termenul de execuție conform contractelor de finanțare din fonduri europene.
De-a lungul DN 71, între Aninoasa și Sinaia, efectiv se vor tăia părți din casele de la drum sau din curțile oamenilor, pentru a le băga sensuri giratorii în sufragerie sau pentru a lăți trotuare absolut inutile, mai ales în zonele submontane și montane, unde prin astfel de intervenții se lasă localitățile fără rețelele actuale de scurgere a apelor pluviale și vor deveni zone inundabile la fiecare ploaie. Ba mai mult, se taie efectiv din structurile de rezistență ale marginilor drumului, astfel încât devin inevitabile alunecările de teren.
Se omoară oameni ca să se lățească trotuarele
Pentru toată această nebunie care demolează aproape tot județul, în scop de „utilitate publică de interes național” se face pentru a lărgi trotuarele, nici măcar pentru a lărgi partea carosabilă la 4 benzi, dar și aici e o problemă, pentru că astfel fie toată lucrarea e absolut inutilă și mai mult strică decât „modernizează”, pentru că regimul de viteză al mașinilor prin mijlocul localităților rămâne neschimbat, fie crește regimul de viteză și omoară oameni, spulberând mai ales copiii și bătrânii care traversează strada din localitatea în care sunt obișnuiți cu un trafic redus și mașini care nu circulă cu peste 90 km/h. În proiect nu există nici studiile Poliției Rutiere, în lipsa studiilor de fezabilitate.
Contestația nu e o simplă declarație a proprietarului că nu e de acord. Este un proces complex și complicat care necesită foarte mult timp și foarte mulți bani. Statul aplică aceleași criterii privind Contenciosul administrativ atât pentru marile firme de construcții care au casele lor de avocatură, cât și pentru cetățenii care trăiesc din venitul minim garantat. Dar tariful minim stabilit prin lege pentru avocații care îi reprezintă pe păgubiți în Contencios pornește de la 3.000 de lei. Astfel, cei care nu știu cum să se apere sau nu au bani rămân fără case și terenuri.
Contestația în cazul HG nr 1588/2024 care privește exproprierea a 1.849 de proprietăți de-a lungul DN 71, între Aninoasa și Sinaia trebuie să se facă în 30 de zile calendaristice, începând cu data de 12 decembrie, când s-a dat Hotărârea de Guvern, deși din cele 30 de zile au fost aproape 33 nelucrătoare, iar instituțiile nu lucrează nici acum, vacanța fiind prelungită până pe 8 ianuarie. Se poate lua în considerare data de 16 decembrie, când a fost publicată HG în Monitorul Oficial, însă formularea din lege e ambiguă, astfel încât instanța ar putea respinge cererea, ca fiind tardivă.
Pentru fiecare păgubit, tariful minim perceput de avocat pornește automat de la 3.000 de lei – bani pe care oamenii ar trebui să-i aibă disponibili imediat, după sărbătorile de iarnă. Dar numai scrierea documentelor durează peste 3 săptămâni și avocații buni pe Contencios administrativ sunt încă în vacanță. Poate depăși 50.000 de euro, într-un proces colectiv, iar păgubiții nu au de unde să scoată aceste sume, să plătească avocații.
Aceasta este schema monstruoasă pe care statul român a aplicat-o ca să naționalizeze din nou proprietățile românilor. Deși Guvernul ar fi putut să anuleze HG nr. 1588 după ce au fost expuse foarte multe greșeli din proiectul de așa-zisă „modernizare” a DN 71 și să ceară expertizele tehnice, studiile de fezabilitate și documentațiile tehnico-economice, renunțând la cele 1.849 de exproprieri prin care se distruge tot județul Dâmbovița pentru două trotuare, Executivul amână decizia de anulare până trece termenul de depunere a contestației în instanță, ca ulterior să confiște proprietățile, fără drept de apel.
››› Vezi galeria foto ‹‹‹