Imaginați-vă o lume în care sunetele imaginare – cântece persistente, vocile personajelor dintr-o carte sau zgomotul reprodus mental al unui câine care latră – pur și simplu nu există. Pentru persoanele cu anauralia, aceasta este realitatea lor: o minte tăcută, scrie Rodielon Putol pentru Earth.com
Ce este anauralia?
Termenul „anauralia” a fost introdus în 2021 de cercetătorii de la Universitatea Waipapa Taumata Rau din Auckland. Această afecțiune rară, întâlnită la aproximativ 1% din populația Noii Zeelande, este adesea asociată cu aphantasia, lipsa imaginației vizuale.
Pentru unii, ideea unei minți fără sunete interioare poate părea „ciudată,” așa cum afirmă Sang Hyun Kim, student la Universitatea din Auckland. Cu toate acestea, anauralia nu este doar o absență – ea deschide un nou capitol în înțelegerea diversității cognitive umane.
„Pentru cercetători, absența vocii interioare este o provocare științifică. Dar pentru scriitori și muzicieni, această voce interioară poate fi esențială în procesul creativ,” explică profesorul Tony Lambert de la Școala de Psihologie din Auckland.
Autori celebri precum Charles Dickens și Alice Walker susțin că își „aud” personajele, iar mulți cititori își imaginează vocile acestora în timpul lecturii.
Spectrul imaginației auditive
Capacitatea creierului de a crea imagini auditive variază de la indivizi care pot reda simfonii întregi mental, până la cei care nu au deloc imaginație auditivă.
Anauralia ridică întrebări fascinante, mai ales pentru profesioniștii din domeniul muzical. „Cum poate un muzician să interpreteze fără a-și putea imagina sunetele mental?” se întreabă profesorul Lambert.
Cercetările sugerează că acești muzicieni pot folosi alte strategii cognitive, cum ar fi gândirea logică sau citirea partiturilor, pentru a compensa lipsa imaginației auditive.
Avantajele unei minți tăcute
Deși poate părea un dezavantaj, lipsa unei voci interioare aduce și beneficii. Studii recente arată că persoanele cu anauralia pot avea o atenție îmbunătățită și o capacitate mai mare de a rămâne concentrate.
Această „tăcere mentală” poate reduce distragerile cauzate de „zgomotul” interior, permițând un focus mai clar asupra sarcinilor și o abordare creativă neconvențională.
Cercetare avansată în imaginația auditivă
La Anauralia Lab din cadrul Universității din Auckland, cercetătorii studiază intens această condiție. Proiectele includ utilizarea neuroimagisticii avansate, precum EEG de înaltă densitate și imagistica prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI), pentru a înțelege mecanismele neuronale ale anauraliei.
Profesorul Lambert a colaborat cu Adam Zeman, cel care a definit aphantasia, pentru a explora modul în care lipsa imaginației – vizuală sau auditivă – afectează cogniția umană.
„Încercăm să răspundem la întrebări fundamentale: cât de comună este anauralia? Care sunt implicațiile psihologice ale unei minți tăcute? În timp ce progresăm rapid, răspunsurile sunt încă incomplete,” afirmă profesorul Lambert.
Impactul anauraliei asupra vieții de zi cu zi
În ciuda provocărilor, anauralia nu împiedică creativitatea. Multe persoane cu minți tăcute folosesc metode alternative pentru a compensa lipsa imaginației auditive, bazându-se mai mult pe modele logice, indicii vizuale sau feedback tactil.
Această diversitate cognitivă demonstrează capacitatea creierului uman de adaptare, iar cercetările în domeniu oferă perspective valoroase asupra imaginației și creativității.
Anauralia reprezintă o oportunitate unică de a înțelege complexitatea cogniției umane. Absența vocii interioare redefinește ceea ce considerăm „normal” în ceea ce privește imaginația, iar conferința din 2025 promite să aducă noi răspunsuri la întrebările legate de acest fenomen.
Această condiție deschide uși către noi perspective, nu doar în știință, ci și în artă, literatură și muzică, subliniind adaptabilitatea extraordinară a creierului nostru.