Răsfoind un album de familie, Keachia Bowers s-a oprit la o fotografie cu ea când era un copil și stătea în poala tatălui ei, în timp ce ținea albumul din 1978 „Africa Stand Alone” al trupei de reggae jamaicane Culture.
„Când aveam 10 ani, trebuia să vin cu el în Ghana”, a spus ea. Dar tatăl ei a murit fără să mai ajungă să viziteze Ghana.
Bowers și soțul ei, Damon Smith, se numără printre cei 524 de membri ai diasporei, majoritatea americani de culoare, cărora li s-a acordat cetățenia ghaneză în cadrul unei ceremonii.
Bowers și Smith s-au mutat în Ghana din Florida după ce au vizitat regiunea de mai multe ori, iar acum conduc o afacere de turism care se adresează celor care doresc să viziteze Ghana sau zona Africii de Vest.
Ghana a lansat programul „Anul Întoarcerii”, care vizează atragerea diasporei negre, în 2019. S-au marcat astfel 400 de ani de când primii sclavi africani au sosit în Virginia în 1619.
Autoritatea de turism din Ghana și Biroul pentru Afaceri Diasporei au extins programul care încurajează relația cu diasporenii. Sute de persoane au primit cetățenia, inclusiv persoane din Canada, Marea Britanie și Jamaica.
Bowers a spus că mutarea în Ghana a dat familiei ei un anumit sentiment pe care nu-l aveau în SUA.
„Când vezi cazuri în care oamenii de culoare sunt uciși din cauza brutalității poliției, rămâi traumatizat.”, spune ea, adăugând că își face griji și pentru fiul ei, Tsadik, în vârstă de 14 ani.
„În America, fiind un bărbat negru, foarte înalt pentru vârsta lui, este tratat ca o amenințare”, a spus Bowers.
Americanii nu au obstacole în a trăi în Ghana, majoritatea plătind o taxă de rezidență anuală. Dar Bowers a spus că obținerea cetățeniei înseamnă mai mult decât simpla viață în Ghana.
„Nu aveam nevoie (de cetățenie) să-mi spună că sunt africană.Dar strămoșii mei care au vrut să se întoarcă nu s-au mai întors niciodată”, a spus ea. „Acel pașaport, pentru mine, este și pentru ei”.
Între 10 și 15 milioane de oameni au fost duși cu forța din Africa în Americi în timpul comerțului transatlantic cu sclavi, majoritatea fiind din Africa de Vest și Centrală.
Ghana, pe atunci o colonie britanică cunoscută sub numele de Gold Coast, a fost punctul principal de plecare.
Pe măsură ce spațiile în care se făcea comerțul cu sclavi devin destinații turistice în Africa de Vest, amintirile dureroase sunt acum ușor accesibile. Din Ghana până în Senegal și până în Benin, se pot vizita variante ale „Ușii fără întoarcere”, uși care se deschid spre Oceanul Atlantic, pe unde sclavii au părăsit Africa și familiile lor, pentru ultima dată.
Bucuria pe care o simt oamenii când găsesc conexiuni rupte cu mult timp în urmă este vizibilă.
Deijha Gordon, în vârstă de 33 de ani, este una dintre ei.
„Am vizitat prima dată Ghana în 2015. De atunci, am știut că acesta este un loc în care vreau să fiu și un loc în care am vrut să arăt altor diasporeni, afro-americani, că avem un loc unde aparținem”, a spus ea.
Ea s-a mutat din Brooklyn în Ghana în 2019 și a deschis un camion cu alimente, Deijha Vu’s Jerk Hut, unde vinde mâncare jamaicană.
Între a prelua comenzile la pachet și a vorbit cu un cuplu de turiști americani de culoare, ea povestește cum a construit afacerea de la zero.
„Este bine să ai o conexiune cu o țară africană ca afro-american, ca american de culoare. Pentru că în America nu avem nimic prin care să fim legați de rădăcini”, a spus ea.
La fel ca Bowers, Gordon a trebuit să le explice și altor afro-americani care au întrebat despre obținerea cetățeniei.
Cetățenia se acordă de către Președinția Ghanei, având la bază Legea cetățeniei din 2000. Se acordă celor care locuiesc în Ghana și se transmite de la o generație la alta.