Un lucru este cert în privința erupțiilor vulcanice de amploare: sunt rare, dar sunt inevitabile. Iar datele geologice din ultimii 60.000 de ani indică o probabilitate de aproximativ 17% ca o astfel de erupție să aibă loc până la finalul secolui. Într-un astfel de scenariu, omenirea se va confrunta cu un haos global pentru care niciun guvern nu este pregătit, scrie prestigioasa revistă Nature.
O erupție vulcanică de amploare sau cataclismică poate fi definită ca una capabilă să arunce suficientă cenușă în atmosferă, care să înconjoare planeta și să producă efecte globale de durată, putând însemna ani.
Poate cel mai bun exemplu pe care istoria recentă îl poate oferi este cel al erupției vulcanului Tambora din Indonezia, din anul 1815. O erupție clasificată pe scala intensității vulcanice (VEI) la nivelul 7 din 8 posibile. Așa cum este definită în literatura de specialitate, erupția Tambora a fost una mega-colosală.
Atunci, circa 90.000 de oameni din zonele adiacente au fost uciși, iar efectele erupției au afectat clima de pe întreaga planetă. Zgomotul exploziei inițiale, cea mai puternică din istoria înregistrărilor oficiale, a fost auzit până la circa 2.000 de kilometri depărtare.
Ca urmare a cantității uriașe de cenușă și gaze eliminate în atmosferă, temperaturile din emisfera nordică au scăzut cu 1 grad Celsius, iar anomaliile climatice au persitat până în 1817. Astfel, recoltele au fost grav afectate, iar foametea s-a resimțit pe toată planeta.
Per total, numărul deceselor cauzate de efectele erupției din 1815 ar putea fi calculat la ordinul zecilor de milioane, scrie Nature.
În situația extremă în care o erupție cataclismică ar avea loc în următorii cinci ani, costurile ar fi colosale, scrie Nature.
Numai în primul an, impactul asupra economiei globale ar duce la costuri de peste 3,6 trilioane de dolari americani, la care se adaugă cel puțin 1,2 trilioane pentru anii următori, conform estimărilor oferite de agenția de asigurări și reasigurări Lloyd’s din Londra, cea mai mare agenție de profil din lume.
Este vorba despre sume uriașe, însă există și multe incertitudini. Asta pentru că oamenii de știință cunosc mecanismul de bază prin care un vulcan poate influența clima globală, însă nu stăpânesc toate detaliile.
De exemplu, este extrem de dificil de estimat efectul pe care dioxidul de sulf eliminat în atmosferă în urma unei asemenea erupții îl poate avea asupra precipitațiilor.
Situația este similară în cazul efectelor asupra temperaturilor globale, căci magnitudinea scăderii temperaturilor depinde de cantitatea, de distribuția și dimensiunea particulelor de aerosoli de sulfat, lucruri imposibil de estimat.
Modelele oferite de erupțiile trecute pot oferi, parțial, indicii cu privire la efectele acestora. Însă toate preced perioada industrială. Iar într-o lume mai caldă, multe dintre procesele chimice care au loc în atmosferă, în oceane sau la nivelul solului sunt diferite față de tot ceea ce s-a petrecut, spre exemplu, ultimii 60.000 de ani.
Creșterea temperaturilor globale duce la încălzirea troposferei, dar răcește stratosfera. Iar modificarea valorilor atmosferice poate afecta inclusiv modul în care gazele vulcanice se răspândesc sau altitudinea la care pot ajunge.
Oceanele sunt, de asemenea, afectate. Încălzirea globală a accentuat stratiticarea oceanică, iar o erupție vulcanică masivă ar putea răci în mod disproporționat straturile superioare de apă și masele de aer de deasupra oceanului.
Și pe măsură ce extremele climatice se înmulțesc, de la precipitații abundente până la topirea ghețarilor și creșterea nivelului mării, activitatea vulcanică se va amplifica.
Este cert că efectele vor fi diferite față de exemplele oferite de datele geologice. Însă, în ciuda pericolului, niciunul dintre modelele climatice oferită până acum de specialiști nu a luat în calcul, cel puțin la modul aprofundat, activitatea vulcanică, subliniază Nature.
Pe lângă faptul că o viitoare erupție vulcanică va avea loc într-o lume cu temperaturi mai ridicate decât în mod normal, ea se va petrece într-o lume mult mai interconectată și cu o populație de opt ori mai mare decât cea din 1815, atunci când a avut loc erupția de la Tambora.
Ca un alt exemplu, erupția vulcanului Pinatubo din 1991 a redus cu 9% producția globală de porumb și cu 5% pe cea de grâu, soia sau orez. În scenariul în care o nouă erupție se va petrece în acest secol, ea va afecta simultan toți marii producători de cereale ai lumii: China, SUA, India, Rusia și Brazilia, scrie Nature. Pierderea recoltelor va avea la efecte negative majore în ceea ce privește securitatea alimentară globală și lanțurile de aprovizionare, ceea ce ar duce la potențiale tulburări, conflicte și valuri de migrație. Și este vorba doar despre vârful aisbergului.
Într-o atare stare de fapt, este cert că o viitoare erupție ar duce la un veritabil haos global. Iar ceea ce este și mai grav, avertizează specialiștii Nature, este că absolut niciun guvern al lumii nu are un plan de evaluare a riscurilor și de contracarare a acestora.
O erupție cataclismică, așa cum se sublinia la început, este inevitabilă. Modul în care îi vom resimți efectele depinde acum doar de capacitatea guvernelor lumii de a crea modele și planuri de acțiune prin care să gestioneze cât mai eficient posibil o astfel de situație.