Mii de sancțiuni severe au fost impuse Rusiei de când țara condusă de Vladimir Putin a ordonat invadarea Ucrainei în iarna anului 2022. Acum, după mai mult de 1000 de zile de la începutul războiului, pe măsură ce Donald Trump se pregătește să preia frâiele Casei Albe, întrebările privind eficacitatea penalizărilor și viitorul acestora fac obiectul unei noi analize, notează The New York Times (NYT).
Președintele ales al SUA, Donald Trump, a declarat că vrea să folosească sancțiunile împotriva Rusiei „cât mai puțin posibil”. În același timp, el a promis să pună capăt războiului din Ucraina într-o singură zi.
Sancțiunile, dar și continuarea ajutorului militar către în Ucraina vor fi aproape sigur monede de schimb în orice negociere, crede NYT, care se întreabă, într-o analiză în care prezintă răspunsul mai multor experți, „cât de valoroase vor fi acestea pentru Trump”.
„Ideea că sancțiunile ar putea pune capăt războiului, mai mult un produs al speranței”
Predicțiile din primele luni ale războiului din Ucraina, conform cărora restricțiile economice vor submina în curând regimul lui Putin, nu s-au adeverit. Președintele rus rămâne înrădăcinat la Kremlin, iar forțele sale provoacă în continuare pagube Ucrainei și câștigă pe câmpul de luptă.
Cu toate acestea, ideea că sancțiunile economice ar putea pune capăt rapid războiului a fost întotdeauna mai mult un produs al speranței decât o evaluare realistă, a declarat Serghei Guriev, un economist rus care a fugit din țară în 2013 și este în prezent decan al London Business School.
O măsură mai bună a succesului, spune economistul rus, este să ne întrebăm dacă sancțiunile au împiedicat capacitatea Moscovei de a purta un război eficient. Iar răspunsul la această întrebare este da, susține Guriev, dar și alți analiști.
După invazie, Statele Unite, Europa și aliații lor au reacționat cu o viteză și o amploare care i-au surprins chiar și pe participanți. Aceștia au restricționat drastic accesul Moscovei la sistemul financiar global și la dolarul american, reducând capacitatea Rusiei de a vinde petrol, cel mai de preț bun al său.
Băncile occidentale au înghețat active rusești în valoare de peste 300 de miliarde de dolari. Guvernele au interzis achiziționarea și vânzarea unei game largi de servicii și bunuri, inclusiv a unor arme cu tehnologie avansată.
Europa, care obținea anterior 40% din gazul importat din Rusia, a luat măsuri pentru a nu mai fii dependentă. Kremlinul ar putea începe să vândă și mai puțină energie Europei, după ce Ucraina a refuzat, miercuri, să reînnoiască un acord care permitea tranzitul gazului rusesc printr-o conductă care trece prin teritoriul său.
„Fără sancțiuni, Rusia ar fi putut chiar să câștige războiul”
„Imaginați-vă o lume în care sancțiunile nu au fost introduse”, a spus Guriev. O lume în care comerțul exterior al Rusiei nu ar fi fost sever limitat și nu ar fi avut acces la toate rezervele sale valutare înghețate.
„Este foarte clar că sancțiunile i-au cauzat probleme lui Putin, i-au redus cantitatea de resurse și, prin urmare, au salvat vieți în Ucraina”, a spus el. Fără sancțiuni, a adăugat el, Rusia ar fi putut chiar să câștige războiul până acum.
Economia Rusiei a resimțit presiunile. Inflația în creștere vertiginoasă a determinat banca centrală a țării să majoreze ratele dobânzilor de referință la 21%. În ciuda cheltuielilor enorme ale guvernului pentru finanțarea războiului, creșterea economică globală încetinește. Multe produse și piese fie nu sunt disponibile, fie sunt mai scumpe sau sunt înlocuite cu înlocuitori de calitate inferioară.
Sancțiunile vor fi „un jeton extraordinar de valoros”
Atunci când Donald Trump se va așeza la masă pentru a negocia cu Vladimir Putin, sancțiunile vor fi „un jeton extraordinar de valoros”, a declarat Elina Ribakova, vicepreședinte pentru politică externă la Școala de Economie din Kiev și cercetător nerezident la Institutul Peterson pentru Economie Internațională, un think tank din Washington.
Există un consens larg cu privire la faptul că cele mai eficiente sancțiuni au fost cele care implică sistemul financiar global, o arenă în care Statele Unite pot exercita o putere unică, scrie NYT, care notează că dolarul american este cel mai apropiat lucru de o monedă universală pe care îl are lumea.
Potrivit cotidianului american, doar băncile americane pot efectua tranzacții în dolari. Rezultatul? Multe dintre activele financiare ale lumii – inclusiv orice conturi în dolari deținute de țări străine, întreprinderi și persoane fizice – sunt sub controlul digital al Americii.
Washingtonul nu numai că a tăiat cea mai mare parte a accesului Rusiei la acest sistem, dar a amenințat, de asemenea, că va închide orice bancă din întreaga lume care nu respectă regulile sale. Acesta este un risc pe care chiar și multe instituții din China care s-au aliniat Rusiei, nu vor să și-l asume.
De asemenea, excluderea Rusiei din SWIFT, sistemul de mesagerie care permite plățile internaționale, a crescut în mod semnificativ costul, complexitatea și durata fiecărui schimb internațional, fie pentru achiziționarea de produse farmaceutice și utilaje electrice, fie pentru vânzarea de petrol și îngrășăminte.
„Elimină cu adevărat capacitatea oricărui sistem de plăți eficient”, a declarat Andrew Shoyer, partener la firma de avocatură Sidley Austin, care oferă consultanță companiilor cu privire la respectarea sancțiunilor.
Rusia a atenuat impactul sancținilor prin aliații săi
Cu toate acestea, dacă sancțiunile au obținut mai mult decât și-ar fi imaginat unii, ele au avut un impact mai mic decât sperau mulți oameni.
De-a lungul timpului, Rusia, cu un ajutor enorm din partea Chinei, a găsit mai multe modalități de a atenua impactul acestora prin extinderea comerțului cu alte țări, exploatarea lacunelor și eludarea legii.
China și India, de exemplu, au umplut cutia cu bani a Moscovei prin preluarea unei cantități mari de petrol rusesc. De asemenea, China a oferit Rusiei acces la piese de armament, semiconductori și alte materiale esențiale necesare pentru război.
O mulțime de bunuri occidentale care pot fi utilizate atât în scopuri civile, cât și militare au ajuns în Rusia prin țări care nu participă la sancțiuni, precum Turcia și Emiratele Arabe Unite.
Gazul, moneda de schimb a Rusiei
Cei care minimalizează valoarea sancțiunilor ca monedă de schimb susțin, de asemenea, că națiunile occidentale nu au mers suficient de departe sau nu au reacționat suficient de rapid la schimbarea condițiilor pentru a înăspri presiunile asupra Rusiei.
Îngrijorările legate de reducerea aprovizionării cu energie în condițiile în care prețul petrolului era în creștere și inflația era în spirală au determinat Statele Unite și Europa să slăbească restricțiile privind exportul de combustibil rusesc.
Decizia de a înlocui sancțiunile europene mai cuprinzătoare privind tranzacțiile petroliere rusești cu un plafon de preț a însemnat că Rusia a putut continua să obțină venituri enorme din exporturile de energie. Acești bani au contribuit la finanțarea războiului său împotriva Ucrainei.
În timp, Rusia a dezvoltat noi modalități de a ocoli sancțiunile, cum ar fi dezvoltarea propriei flote de nave fantomă pentru transportul petrolului, după ce au fost impuse restricții privind utilizarea de către Rusia a petrolierelor occidentale și asigurarea împotriva scurgerilor de petrol.
Uniunea Europeană cumpără în continuare aproape 50% din gazele naturale lichefiate pe care Rusia le exportă.
Jeffrey Schott, senior fellow la Institutul Peterson, a declarat că Moscova a putut vinde prea mult gaz și petrol la un preț prea mare. „Sancțiunile au fost aplicate cu un braț legat la spate”, a spus el.
Schott și alți critici spun că sancțiunile fragmentate și aplicarea adesea lentă a acestora au făcut, de asemenea, ca lațul economic din jurul gâtului Rusiei să fie mai larg decât putea să fie.
Cu toate acestea, chiar și cele mai valoroase elemente de negociere care ar putea deriva din sancțiuni ar putea să nu fie suficiente pentru a-l convinge pe Putin să accepte o înțelegere care să fie acceptabilă și pentru Ucraina și pentru aliații săi europeni.
Unii analiști politici și militari susțin că prăbușirea regimului Bashar al-Assad al Siriei, aliat al Rusiei, îl poate determina pe Putin să adopte o poziție și mai dură în Ucraina. În cele din urmă, scrie NYT, singura evaluare a sancțiunilor ca monedă de schimb care contează cu adevărat este cea a lui Vladimir Putin.