Unul dintre criticii „tradiționali” ai președinților, încă de pe vremea lui Ion Iliescu, Alina Mungiu-Pippidi vine astăzi cu o idee surprinzătoare.
„La noi, poporul l-a ales pe Iliescu în 1990 cu 83% deși mințise flagrant asupra Revoluției și felului în care ajunsese președinte interimar, pe urmă încurajase pe toată lumea să se înscrie în FSN înainte să permită alte partide, căpătând astfel un avantaj necuvenit în alegeri”, scrie Alina Mungiu-Pippidi marți, într-un articol pe ”România curată”.
Profesoara de științe politice continuă cu exemplele:
„În condițiile astea, alegerile prezidențiale la români sunt doar circ, după care nu urmează și pâine, că pâinea e la guvern, dar votanții așteaptă cozonac, nu alta”.
„Chiar un președinte inactiv poate produce mare pagubă. Partidele ar fi numit candidați mai buni, că vor să câștige, numai președinții care guvernează cu SPP și SRI și SIE cred că știu mai bine, dar nu știu nimic. Monopoliștii nu sunt performanți la nimic, nici la strâns informații, darămite la prognoze electorale”.
„În concluzie, ca și acum 20 de ani, cred că prima modificare constituțională de luat în considerare cu un impact serios și dovedit ar fi renunțarea la alegerea directă a președintelui. Dacă o aveam acum, stăteam liniștiți, Parlamentul îl putea pune pe Pambuccian! (n.r. reprezentatul minorităților naționale)”.
„Și azi, ca și atunci, am oferit alternativa ca șeful guvernului să fie ales direct, odată cu partidul său, iar președintele să fie ales de Parlament, astfel încât lumea să poate vota pe bune pe cine are putere asupra vieții de zi cu zi. A treia alternativă, președintele să fie și șeful guvernului, o exclud, mai toată America Latină a copiat Constituția americană, dar nu au ieșit decât prezidențialisme dezastruoase”
„O să mi se spună că propunerea nu rezolvă problema imediată. Fiecare problemă e imediată într-un anumit moment, și problema de azi nu ar exista”, în condițiile în care România ar avea un președinte ales de Parlament, conchide Alina Mungiu-Pippidi.