Forțele armate ale Danemarcei nu sunt nici echipate, nici antrenate pentru a rezista unei invazii americane, spun experții citați de Politico.
În 1951, Statele Unite au semnat un acord cu Danemarca prin care se angajau să protejeze Groenlanda de atacuri. După 74 de ani, pare că amenințarea la adresa insulei vine din SUA.
Săptămâna aceasta, viitorul președinte al SUA, Donald Trump, a provocat o undă de șoc în întreaga Europă atunci când a refuzat să excludă folosirea forței militare pentru a anexa cea mai mare insulă din lume, un teritoriu autonom cu 57.000 de locuitori care face parte din Regatul Danemarcei.
Trump, care a lansat și ideea preluării de către SUA a Canadei și a Canalului Panama, a pus de mult timp ochii pe Groenlanda – o insulă situată strategic, bogată în minerale și petrol.
Nu există nicio îndoială cu privire la țara care ar câștiga într-o luptă, scrie Politico.
Statele Unite au – de departe – cel mai mare buget de apărare din lume, cheltuind 948 de miliarde de dolari anul trecut în acest sens. Forțele sale armate au 1,3 milioane de oameni – unii dintre ei staționați în prezent în Groenlanda.
Danemarca, la rândul său, a cheltuit anul trecut 9,9 miliarde de dolari, are doar 17.000 de soldați, iar majoritatea echipamentelor sale grele de luptă terestră au fost donate Ucrainei.
Dacă Trump și-ar pune în aplicare amenințarea de a anexa Groenlanda prin forță, „ar fi cel mai scurt război din lume”, a declarat Ulrik Pram Gad, cercetător principal la Institutul danez pentru studii internaționale, citat de Politico.
„Nu există nicio capacitate defensivă în Groenlanda”, a spus acesta.
Constrângeri legale și militare
Conform pactului din 1951, SUA au acceptat obligația legală de proteja insula în fața oricărui atac, având în vedere incapacitatea forțelor armate daneze de a lupta împotriva unui potențial agresor.
„Danemarca a fost foarte conștientă că nu poate apăra Groenlanda pe cont propriu”, a declarat Kristian Søby Kristensen, cercetător principal la Centrul pentru Studii Militare al Universității din Copenhaga. Dacă Trump ar încerca să preia teritoriul prin forță, „întrebarea este: cu cine s-ar lupta (americanii)? Cu propria lor armată? Ei sunt deja acolo”, a adăugat el, citat de Politico.
Statele Unite și-au redus semnificativ prezența militară pe insulă după încheierea Războiului Rece, dar o stație radar rămâne la baza spațială Pituffik din nord-vestul Groenlandei. Este un element-cheie care poate detecta rachete balistice, inclusiv posibile rachete nucleare lansate de Moscova.
Între timp, forțele armate ale Danemarcei nu sunt nici echipate, nici antrenate pentru a rezista unei invazii americane. Acestea „s-au ocupat de activități militare mai obișnuite pe timp de pace”, a explicat Søby Kristensen, și desfășoară în mod regulat avioane și nave de patrulare maritimă în apele Groenlandei.
Unele nave ale pazei de coastă daneze patrulează în sud-estul Groenlandei, dar presa daneză a relatat că software-ul necesar pentru a trage în ținte nu a fost niciodată cumpărat și instalat, a adăugat el.
Danemarca sporește cheltuielile militare pentru protejarea insulei
În luna decembrie a anului trecut, ministrul danez al apărării, Troels Lund Poulsen, a anunțat un nou pachet de cheltuieli pentru apărare, pentru a cumpăra două drone cu rază lungă de acțiune, două sanii trase de câini de patrulare și două nave de inspecție.
De asemenea, banii urmau să finanțeze angajarea mai multor persoane pentru Comandamentul Arctic al Danemarcei din capitala Nuuk și o modernizare a aeroportului Kangerlussuaq pentru a-l face potrivit pentru avioanele de luptă F-35.
Potrivit lui Marc Jacobsen, profesor asociat la Colegiul Regal de Apărare al Danemarcei, acest demers a fost determinat de cererile SUA, inclusiv din partea lui Trump în timpul primului său mandat.
Când Trump a lansat pentru prima dată ideea de a cumpăra Groenlanda în 2019, „acest lucru a făcut parte dintr-o strategie americană de a determina Danemarca să cheltuiască mai mult din bugetul (său) militar pentru supravegherea Groenlandei”, a spus el.
Danemarca a cheltuit anul trecut 2,37% din PIB pentru armata sa – peste ținta NATO de 2% – și plănuiește noi creșteri. Forțele aeriene daneze își înlocuiesc flota de avioane F-16 cu avioane de luptă moderne F-35 fabricate în SUA și, în prezent, doresc să achiziționeze sisteme de apărare aeriană.
Cu toate acestea, Danemarca și-a epuizat în mod semnificativ propriile stocuri de armament donând sisteme de artilerie și tancuri Kievului, argumentând că, spre deosebire de ucraineni, danezii nu se confruntă cu o amenințare directă din partea unei puteri imperialiste ostile.
Ce ar avea de spus UE sau NATO?
Dacă Copenhaga ar trebui să reziste bazându-se pe legi, ar putea cere ajutorul UE.
Miercuri, ministrul francez de externe, Jean-Noël Barrot, a declarat că Uniunea Europeană nu va permite o acaparare a teritoriului – dar nu este clar dacă Copenhaga ar putea, de fapt, să apeleze la UE pentru asistență militară.
În cazul unei invazii „extrem de teoretice” a Groenlandei de către SUA, s-ar aplica clauza de asistență reciprocă a UE prevăzută la articolul 42 alineatul (7) din tratat, a declarat un purtător de cuvânt al Comisiei Europene reporterilor în această săptămână.
Cu toate acestea, clauza „este lipsită de sens în forma sa actuală, deoarece nu există o forță militară reală în spatele ei”, a scris Daniel Fiott, de la Centrul pentru Securitate, Diplomație și Strategie din cadrul Școlii de Guvernare din Bruxelles.
De asemenea, nu este clar dacă Danemarca, un membru fondator al NATO alături de SUA, ar putea invoca articolul 5 – clauza de asistență reciprocă a Alianței – împotriva unui alt aliat.
„Practic, un membru NATO ar anexa teritoriul altui membru NATO. Deci ar fi un teritoriu neexplorat”, a declarat Agathe Demarais, senior policy fellow la European Council on Foreign Relations. „Când te gândești la asta, nu are niciun sens”, a adăugat el.