Papa Francisc a afirmat, sâmbătă, că Biserica catolică este gata să accepte o dată unică de celebrare a Paștelui, această sărbătoare variind în funcție calendarul religios folosit de diversele biserici creștine, scrie AFP.
„Biserica catolică este dispusă accepte o dată dorită de toți, o dată a unității”, a spus suveranul pontif improvizând față de teztul omiliei pe care a ținut-o la liturghia de închidere a săptămânii de rugăciune pentru unitatea creștinilor.
„Într-o manieră providențială, Paștele va fi celebrat în acest an în aceeași zi în calendarele gregorian și iulian, tocmai în timpul acestei aniversări ecumenice”, a spus papa referindu-se celebrarea a 1700 de ani de la Conciliul de la Niceea, primul conciliu ecumenic al bisericilor creștine.
„Reînnoiesc apelul meu pentru ca această coincidență să servească ca aducere aminte creștinilor să facă un pas decisiv către unitate, în jurul acestei date comune a Paștelui”, a conchis șeful Bisericii catolice.
O variantă vehiculată și în interiorul BOR
În aprilie 2023, fostul ministru de Externe Teodor Baconschi și profesorul Adrian Papahagi de la UBB au cerut ca BOR să celebreze Paștele odată cu catolicii și protestanții.
- „Decalajul pascal dintre ortodocși și restul lumii creștine pare o relicvă a Războiului rece. Popoarele ortodoxe, eliberate de comunism, au tot cerut ierarhiilor sincronizarea calendarului, fără rezultat.
- Culmea e că BOR nu e pe stil vechi, deci ar putea celebra Paștele odată cu catolicii și protestanții (cum fac ortodocșii din Finlanda și Estonia).
- Cu toate astea, mergem cu rușii – și calendarul lor iulian, neîndreptat. Adică taman cu cei care au sabotat unitatea panortodoxă atât prin războiul inter-ortodox din Ucraina, cât și prin neparticiparea arogantă la Sinodul din Creta (2016)”, a scris Baconshi pe Facebook.
Biserica Ortodoxă a reacționat la propunerea ca Paștele să fie celebrat la aceeași dată de către întreaga creștinătate, spunând că „soluționarea acestei probleme, care nu este una de natură dogmatică, ci una de unitate inter-bisericească, presupune reînceperea unor consultări între Bisericile Ortodoxe și decizia unui viitor și necesar Sinod pan-ortodox”.
Patriarhia spunea, prin purtătorul de cuvânt Vasile Bănescu, că „posibilitatea și dorința sărbătoririi Paștelui la aceeași dată în toată lumea creștină au rațiuni și justificări depline, rămânând un ideal absolut dezirabil”.
Cum se calculează data Paștelui
Data Paștelui a dat naștere în vechime unor controverse și dezbinări în sânul Bisericii în primele secole de la începutul erei noastre. Pentru a se realiza o uniformizare a sărbătorii Paștelui, în cadrul primului sinod ecumenic de la Niceea, din anul 325, s-a stabilit că Paștele va fi serbat întotdeauna duminica.
Această duminică va fi imediat următoare lunii pline de după echinocțiul de primăvară. S-a mai stabilit și că atunci când data Paștelui iudaic cade duminică, Paștele creștin va fi serbat duminica următoare, pentru a nu fi serbat o dată cu cel iudaic, dar nici înaintea acestuia.
Calcularea datei la care creştinii sărbătoresc Paştele ţine de două fenomene naturale, unul cu dată fixă – echinocţiul de primăvară, iar celălalt cu data schimbătoare – luna plină. Aceasta din urmă face ca data Paştelui să varieze în fiecare an.
În plus, utilizarea a două calendare diferite explică decalajul acestei sărbători la catolici şi ortodocşi. Biserica Catolică se raportează la echinocţiul de primăvară după calendarul gregorian, în timp ce Biserica Ortodoxă calculează acelaşi eveniment astronomic după calendarul iulian (pe stil vechi).
Până la Marea Schismă, Biserica Răsăriteană şi cea Apuseană sărbătoreau Paştele la aceeaşi dată.
Marea schismă din 1054, în urma căreia Biserica Creştină de Apus s-a despărţit de Biserica Răsăriteană, a fost unul dintre cele mai importante evenimente istorice. Trebuie spus că relaţiile dintre Apusul şi Răsăritul Bisericii Creştine erau încordate şi complicate de multă vreme. Începând încă din secolul al IV-lea, între Răsăritul şi Apusul creştin se făcea simţită o tensiune ecleziologică ce privea statutul papei de la Roma în Biserică, adică pretenţia de jurisdicţie universală a papilor asupra întregii Biserici din Apus şi Răsărit.
Mai târziu, în 1582, Papa Grigore al XIII-lea a reformat calendarul iulian (pe stil vechi) din cauza erorilor acestuia faţă de calendarul astronomic (o rămânere în urmă), făcând trecerea la calendarul modern, ce-i poartă numele.
Din motive de ordin confesional, bisericile ortodoxe nu au acceptat reforma gregoriană, păstrând în continuare calendarul iulian. Cu timpul, diferenţa dintre cele două calendare, care la sfârşitul secolului al XVI-lea era de 10 zile, a continuat să crească, şi după 1900 ea a ajuns sa fie de 13 zile.
Astfel, nevoia de armonizare a calendarului în toate domeniile vieţii publice, a făcut ca şi bisericile ortodoxe sa reflecteze la trecerea la calendarul gregorian. Regatul României a adoptat reforma calendarului în anul 1919, când ziua de 1 aprilie pe stil vechi a devenit 14 aprilie pe stil nou.
Congresul interortodox desfăşurat la Istanbul (Constantinopol) în anul 1923 a hotărât adoptarea calendarului gregorian şi în bisericile ortodoxe, rămânând însă la latitudinea fiecărei biserici ortodoxe autocefale să aleagă momentul oportun pentru această trecere. Tot atunci s-a hotărât ca data Paştelui pentru ortodoxie să se calculeze în continuare după calendarul iulian, până când toate bisericile ortodoxe autocefale vor adopta calendarul gregorian, evitându-se astfel diferenţele liturgice din sânul Ortodoxiei.