Peliculele din seria „Brigada Diverse“, regizate de Mircea Drăgan, au devenit rapid un fenomen cinematografic în anii ’70. Unul dintre personajele care i-a făcut pe români să râdă cu glumele sale a fost milițianul, jucat de Dumitru Furdui. Deși a fost unul dintre cei mai buni actori de comedie, a avut un destin tragic. Reprimat profesional de cenzură, a hotărât să lase tot în urmă și să părăsească țara. Cu Securitatea pe urmele lui, moare în exil, la Paris, lăsând multe semne de întrebare în urma sa.
Dumitru Furdui și-ar fi pus capăt zilelor / foto: captură video
Născut pe 27 octombrie 1936, în Băilești, Dolj, Dumitru Furdui a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” în 1957, după ce fusese eliminat temporar în 1953, pentru că simpatiza cu revoluția anticomunistă din Ungaria. A jucat pe scenele Teatrului Național, la Bulandra şi la Teatrul Mic. De asemenea, a avut succes și în cinematografie, jucând în 16 filme românești și în câteva franțuzești. Este cel mai cunoscut, însă, pentru rolul simpaticului milițian Cristoloveanu din „Brigada Diverse”.
Din păcate, cenzura comunistă și faptul că era urmărit de Securitate l-au forțat să părăsească țara, iar în anul 1982 se stabilește la Paris, unde a lucrat ocazional în cinematografie și ducea o viață retrasă, exilul neoferindu-i restartul visat. În 1985, a făcut o manifestaţie de protest pe esplanada pariziană Trocadero, cerând dreptul de emigrare pentru fiul său.
Moare singur, departe de țară
Decedat la data de 13 aprilie 1998, moartea lui Dumitru Furdui, survenită în exil, a lăsat unele semne de întrebare. Actorul a căzut de la etajul 8 al imobilului în care locuia, situat la o periferie a Parisului. Vecinii acestuia au anunțat imediat Salvarea, însă medicii nu au mai putut face nimic pentru a-l salva. Printre posibilele cauze se numără suicidul, iar unele surse sugerează că și din cauza consumului de alcool.Cu toate că poliția franceză a demarat o anchetă la acel moment, nu a oferit concluzii, chiar dacă decesul reputatului actor s-a petrecut în circumstanțe misterioase.
„În exil, experiența mea personală nu poate fi comparată cu aceea a unui scriitor, a unui creator care s-a realizat într-un domeniu strâns legat de limbă. Am cunoscut în exil drama unui important actor român, Dumitru Furdui. Pentru actori, cred că era și mai traumatic. Asta a făcut, că efect colateral, că teatrul românesc să se păstreze până în 1989 și după, iar marii actori să nu fi părăsit țara, pentru că ei erau legați poate cel mai puternic de limbă. Drama lui Furdui pe mine m-a impresionat. Muzicianul are un limbaj internațional și este, poate, cel mai fericit în exil, deoarece el nu are această trauma.Îmi permit să pledez pentru o accepțiune mai tradițională a termenului de exil.
Exilul, în principiu, presupune un regim opresiv și o lipsă de libertate. Momentul 22 decembrie 1989 a făcut caduc motivul pentru care mulți dintre noi ne-am părăsit țara. Eu consider acel moment sfârșitul exilului românesc”, a spus Adrian Niculescu, în Revista 22.