ACTUALITATE
🔒
Au fost publicate stiri noi. Click aici pentru a le afisa.
Before yesterdayUltimele Stiri

Eu nu am o problemă cu politicienii noștri! Nu m-au dezamăgit! Niciodată!

26 September 2022 at 10:59
image

Eu nu am o problemă cu politicienii noștri. Nu am o problemă cu miniștrii noștri care-și propun legi ca să-și acopere propriile mizerii, ultimul dintr-un șir interminabil fiind Sorin Cîmpeanu, cel care încearcă prin toate căile să-și ascundă rușinea plagierii prin propunerea unei amnistieri. E penibil, este un exemplu de corupere a valorilor morale și etice.

Dar nu am o problemă cu ei. Cu nici unul dintre ei. Cumva Caragiale ne-a pregătit de mult timp pentru ceea ce trăim noi acum. Fără să știe, el a descris clasa politică românească pentru generații înainte, iar aleșii noștri au crezut că în fapt, schițele lui sunt un manual. Un manual pe care ei îl respectă cu sfințenie și nu pot să spun că mă mai surprinde ceva. Mă așteptam la dosarele penale, mă așteptam să îi aud cum aranjează concursuri pentru ocuparea unor funcții publice, mă așteptam să îi văd cum deturnează fonduri publice pentru campanii electorale și/sau renovarea unei case, mă așteptam să propună legi de care beneficiau în mod direct, mă așteptam să-și voteze creșterea salariilor, mă așteptam la toate acestea, nu mă mai miră nimic.

Devin redundant și menționez înă o dată: nu am o problemă cu politicienii noștri, eram deja pregătit și nu sunt dezamăgit. Dar am o problemă cu pământul ăsta.

Cum îi mai poate ține pământul acesta?! După atâtea și atâtea exemple, condamnări, concursuri aranjate, dosare penale, grupuri infracționale care operează la cel mai înalt nivel, cum îi mai poate ține pământul ăsta? De unde reușește pământul acesta să găsească resursele necesare pentru a-i mai suporta? Cum găsește, zi după zi, lună de lună, an de an, bunăvoința de a-i suporta și de a le mai acorda o șansă de a face ceea ce este corect?

Câtă încredere mai poate avea pământul acesta în ei, ei care singuri se declară „animale politice”, fără a realiza că animalele politice nu au un crez, ci doar instinct de conservare?

Poate mă înșel și pământul nu îi mai suportă demult, iar eu nu am observat. Poate de aceea ne fuge pământul de sub picioare…

articolul original.

Daniela, Cătă și Tery din Arad. Cei trei care au speriat autoritățile în asemenea hal încât „arta” lor dăinuie și acum

22 September 2022 at 10:24
image

E o săptămână? E o săptămână, nu-i așa? Așa cred. E o săptămână de când a fost pozată statuia din Piața Avram Iancu, mâzgălită de niște teribiliști. Nu mai comentăm gestul persoanelor „tulburate” din punct de vedere al educației, e plină lumea de ei, în privința lor ne rezumăm doar la a le aduce aminte o vorbă: „numele măgarilor pe toate gardurile”.

Ceea ce dorim să scoatem în evidență este faptul că de o săptămână! autoritățile locale nu curățat grupul statuar.

E absolut penibil să lași ditamai statuia în halul în care arată acum. Este într-o zonă intens circulată, în mijlocul pieței. Colegii noștri din presa locală au semnalat situația, există pe facebook mai multe postări cu statuia vandalizată, dar nici o reacție din partea autorităților. De ce?

De ce nu a fost nimeni în stare, timp de o săptămână, să meargă și să curețe locul? E o treabă de o oră. O oră maxim.

Iar cu Poliția Locală suntem lămuriți în ceea ce privește patrularea lor pe strada Mețianu și implicit Piața Varam Iancu. Lasă mașina pe avarii pe banda 1, se duc până în capăt, apoi revin la mașina și pleacă. Zona aceea este arhicunoscută că e „diversă”, în special pe timpul nopții.

Dormiți domnilor, dormiți. Dormiți pe voi, iar orașul devine tot mai dezgustător la privire. O oră nu ați putut acorda Monumentului Ostașului Român, când ei v-au dat viața lor. Halal recunoștință din partea unor oameni care an de an sunt patrioți din cale-afară, pozându-se la Sărbătoarea Națională de la Țebea.

Pe deasupra, grupul statuar este și ocrotit prin: HCJ nr.53/2001 în MOCJA, X, nr. 2/2001, pag. 45, poz.10 ; HCLM nr. 196/99.

Mai multe informații, cât și un istoric al monumentului AICI

articolul original.

Sfânta Maria, cea mai mare sărbătoare a verii. Zeci de mii de români se „cinstesc” astăzi de ziua numelui

15 August 2022 at 08:14
image

Sfânta Maria Mare (Adormirea Maicii Domnului) este prăznuită în fiecare an la 15 august. Creştin-ortodocşii au câteva obiceiuri populare, amintite de Irina Nicolau în cartea sa ”Ghidul Sărbătorilor Româneşti” (Humanitas, 1998).

Creştin ortodocşii prăznuiesc astăzi Adormirea Maicii Domnului. Această prăznuire a fost însoţită la români, de-a lungul timpului, de variate obiceiuri. Deşi Naşterea Maicii Domnului (8 septembrie) este aproape calendaristic, Adormirea Maicii Domnului (Precistă, Zeiţa Mumă) este cu mult mai serbată. Se seamănă ce se mai poate, se schimbă pălăria pe căciulă, se adună oile dinspre munte, se bat nucii.

La pragul dintre vară şi toamnă, 15 august este una dintre sărbătorile cu dublă valoare. Durerea plecării dintre oameni a Fecioarei, dar şi bucuria că stă sufletul său printre cei curaţi.

Scrie Irina Nicolau în cartea sa ”Ghidul sărbătorilor româneşti” că întâi şi întâi, Sfintei Marii i s-a trimis înger să-i spună că se va înălţa la cei drepţi. Sfânta s-a închinat şi-a acceptat soarta, a dat de pomană haine şi de mâncare. Apoi, s-a aşezat în pat şi a aşteptat momentul. ”Se povesteşte că la Adormirea Maicii Domnului a fost jale mare. Pomii cu roadele lor s-au unit şi au închipuit un pom care a fost purtat în fruntea procesiunii. Bostanul şi porumbul au făcut un buchet din floarea soarelui care a fost pus pe coşciug. De atunci, bostanul şi porumbul se îngălbenesc de Sfânta Marie.” A venit tunet mare şi Apostolii lui Iisus i-au ţinut slujba. Apoi, a fost îngropată sus, pe Ghetsimani. Când Toma a venit după trei zile să cerceteze locul, Maria urcase la cer. De Sfânta Marie se merge la biserică şi se aminteşte de cei luaţi la Domnul şi li se dau de pomană struguri, prune şi faguri de miere, căci acesta este timpul lor de facere.

Este momentul în care românii se întorc din călătorii şi îşi tocmesc şi fac nunţile cele mari de peste vară. Fiindcă, se spune, doar Sfânta Marie este cea priveghetoare de căsnicie şi prunc bun.

Mulţi dintre cei care poartă numele de Maria sau Marin îşi serbează astăzi ziua de nume. Conform canoanelor, serbarea numelui ar trebui să aibă loc pe 8 septembrie, când se celebrează Naşterea Maicii Domnului şi nu pe 15 august, de Adormirea Maicii Domnului.

Cuvântul Maria, este în general considerat ca fiind de origine ebraică și ar proveni din Maryam sau Miryam, numele surorii mai mari a lui Moise, şi e compus din mar, care însemnă picătură, și yâm, care însemnă mare.

Special Arad transmite „La mulți ani” tuturor celor care poartă numele Maria, Marinela, Mariana, Mioara, Marina, Marilena, Mărioara, Măriuca, Măria, Marian sau Marin.

articolul original.

O foaie sărăcăcioasă pentru o lucrare superbă de diplomă

29 July 2022 at 06:57
image

Noroc cu facebook că îmi mai aduce aminte de proiectele mele mici pe care am tendința să le uit. Mi-a adus aminte facebook, zilele trecute că postasem un colaj de poze cu casa cu iederă de lângă tribunal, statuia lui Avram Iancu și încă o statuie tot din parcul din spatele primăriei. Colajul era făcut cu poze luate cam din același unghi, dar la o distanță de 9 ani între ele. Am trântit colajul pe facebook în urmă cu doi ani și începusem o conversație prin comentarii cu dom’ prof, cum îi spun lui Lajos Notaros colegul meu de pix, pe marginea autorului statuii. Personal, mie mi se pare că este una din cele mai frumoase lucrări din Arad și căutam mai multe informații despre ea, pentru că statuia nu are nici o plachetă cu minimul de informații despre autorul ei, nume etc.

Adică așa cum sunt celelalte lucrări chiar „peste drum” cum s-ar zice lângă mal. Noroc cu dom prof care m-a ajutat cu informația, încă de acum doi ani, și așa am aflat că lucrarea în fapt este „Lucrarea de diplomă a sculptorului Ioan Tolan (n. Arad, 7 iunie 1927), la absolvirea, după cinci ani de studii, a severei Academii de Artă Ilia Repin din Leningrad. A fost modelată în lutul extras din apropierea Fabricii de cărămidă din Arad şi apoi, în 1955, cioplită într-un singur bloc de marmoră de Ruşchiţa. Pe parcurs, autorul şi-a modificat proiectul, folosind ca model, chipul expresiv al surorii sale Mărioara”.

Am vrut atunci să fac eu o plachetă și să o pun acolo pentru că sunt convins că nu am fost singurul curios, sau neștiutor, în privința statuii. Numai că prețul… să spunem că a fost mai mult decât îți puteai permite pe timpul lockdown-ului. Nu am mai făcut placheta și am uitat de micul meu proiect. Până zilele trecute. Nu am mai stat mult pe gânduri și cu puțin ajutor, am încropit o „plachetă” (a se citi o foaie A4 laminată) pe care am pus-o în fața statuii.

Am făcut asta dintr-un singur motiv. Pentru a hrăni simțul curiozității celor care trec pe lângă ea, și pentru a aprecia ceea ce avem lângă noi. Poate, în continuare, voi afla astfel și despre statuia lui Avram Iancu, cel care parcă o veghează pe „Mărioara” de la distanță. Poate voi reuși să pun și acolo o foaie A4 laminată cu mici informații, sau poate va fi cinstită așa cum se cuvine și i se va dărui o plachetă, nu o foaie sărăcăcioasă cum am făcut eu.

articolul original.
  • There are no more articles
❌