ACTUALITATE
🔒
Au fost publicate stiri noi. Click aici pentru a le afisa.
Before yesterdayUltimele Stiri

Se îndreaptă Ucraina spre victorie și Rusia spre înfrângere?

15 September 2022 at 08:57

Chiar dacă pentru cei mai mulți europeni, evoluțiile ofensive și defensive de pe Frontul de Est par a fi o coproducție cinematografică transatlantică, pentru combatanții ucraineni și ruși luptele au ajuns la o răscruce. 

Oficialii ucraineni consideră că este vorba de o fugă a militarilor ruși din zona Harkov, rușii afirmă că a fost o retragere la ordin, amintind că așa s-a întâmplat și la nord de Kiev, americanii constată  dificultățile comandanților locali ruși, iar britanicii recunosc avântul unităților ucrainene, datorită tehnicii de luptă de origine occidentală și se întreabă cât va dura acesta.  

PRESIUNE PUBLICĂ LA MOSCOVA, PENTRU NEGOCIERI DE PACE

Ipotetic, dacă lucrurile vor continua   să meargă ca acum este greu de crezut nu numai că Putin va rămâne la putere, ci și că actuala conducere a armatei ruse nu va fi schimbată, asta pentru că rușii nu pot tolera pierderea războiului – o ipostază în care răsturnarea lui Putin ar fi o chestiune de câteva săptămâni. 
Ar fi, dar momentan nu este…

Recapitulăm? 

Statul major al armatei ucrainene a mimat o ofensivă puternică, în sudul Ucrainei, rușii au reacționat cu mutarea unei divizii din est, în apropiere de Herson și brusc, trupele ucrainene au declanșat ofensiva în regiunea Harkov!

Neluarea, de către Moscova, a unor măsuri de contracarare a contraofensivei ucrainene ar putea avea două semnificații.

Prima este că statul major al armatei ruse preferă să mențină propriile trupe în defensivă. 

Explicația fiind simplă. 

Persistă dificultăți în aducerea de noi unități pe front, pentru completarea efectivelor destinate forțelor pentru operațiunea militară specială rusă din Ucraina.

A doua o constituie apariția unei presiuni publice, de începere a negocierilor diplomatice, cerute ca atare, în premieră, la Televiziunea Rusă de Stat.

Dacă nu ne lăsăm păcăliți de propaganda celor două state ex-sovietice, implicate în conflict, trupele ucrainene au înaintat folosind tactica unei armate moderne, cu momente de așteptare, apoi ofensive locale cu fulgerătoarea cucerire a unor localități din nord-estul Ucrainei, în condițiile în care unitățile militare ruse s-au remarcat cu rapida defluire spre Donbas. 

Se îndreaptă Ucraina spre victorie și Rusia spre înfrângere?

Militarii ucraineni au demonstrat ceea ce înseamnă să ai un alt tip de instrucție – americano-britanică – și o tehnică de luptă modernă.

Militarii ruși au capotat fiind tributari unui mod de ducere a războiului în veacul trecut, mai precis pe timpul ultimei conflagrații mondiale. 

SĂ FIU PRETUTINDENI ȘI NICĂIERI, SĂ LOVESC ȘI SĂ DISPAR

Sigur că inamicul a fugit, de pildă, din orașul eliberat Izyum, dar trupele invadatoare mențin controlul atât a celei mai mari părți din Donbas, cât și a sudului Ucrainei. 

Motivarea, mai degrabă pecuniară, a militarilor ruși a fost subminată de întârzierea plății soldelor, logistica forței expediționare ruse nu a avut parte de îmbunătățiri substanțiale, exercitarea actului de comandă se menține dependentă de decizia eșaloanele superioare, ceea ce limitează inițiativele comandanților de (sub)unități, efectul fiind vizibil pe hartă, unde arealuri ce păreau definitiv pierdute în folosul ocupanților, sunt acum din nou parte a Ucrainei libere de trupele imperiale. 

La nord-est de Harkov, ucrainenii au aplicat principiul “să fiu pretutindeni și nicăieri, să lovesc și să dispar” : au stat dispersați și apoi s-au mișcat foarte repede – inițial spre Balakiya, apoi spre Kupiansk, apoi spre nord, spre Vovchansk, apoi spre sud, spre Sviatohirsk.

În plus, unitățile militare ucrainene care au eliberat localitățile menționate au avut o experiență de luptă, o instruire și un armament aparte, precum o armată occidentală.

Cu determinarea de a elibera teritoriul ocupat de inamic, cu o aprovizionare ordonată și pe măsura necesităților reale ale trupelor combatante, cu o psihologie marcată, în mod real, de mentalitatea învingătorilor, armata Ucrainei a surprins nu numai pe agresorii veniți din Estul Europei, ci și pe aliați. 

Dar războiul nu s-a terminat, pacea este încă departe și chiar dacă tacit Moscova admite că a pierdut o parte din teritoriile inițial cucerite în Ucraina, totuși, nu și-a spus ultimul cuvânt. 

Sigur că militarii ucraineni au moralul mai bun, dar asta nu înseamnă că retragerea trupelor ruse nu a fost motivată și de opțiunea unor comandanți ruși de a feri de încercuire mii de militari veniți din Federația Rusă. 

Realitatea din teren confirmă că armata rusă este depășită la multe capitole de apărătorii ucraineni și șansa de a remedia peste noapte neajunsurile forței expediționare ruse în Ucraina, de către Statul Major al Forțelor Armate Ruse, evident că sunt minime. 

DIFERENȚA SPECIFICĂ PE CÂMPUL DE LUPTĂ

 Dincolo de explicațiile găsite peste Ocean privind succesul ofensivei militare ucrainene, cum ar fi importanța supremației psihologice a armatei Kievului, cert este că s-a văzut relevanța dotării apărătorilor Harkovului cu tehnică de luptă occidentală, performantă, cu rezultate vizibile în momentele anterioare, cele ale distrugerii unor depozite și puncte de comandă rusești. 

Dronele turcești au făcut diferența specifică, afluirea de vehicule militare blindate și de tancuri de proveniență din state membre ale NATO fiind importantă, dar încă nu decisivă. 

Este însă, deocamdată, o iluzie, proiectarea forței militare ucrainene în Marea Neagră, din cauza unei flote militare proprii minimale, a apelor maritime încă minate și a realității că atacarea unităților militare rusești din peninsula Crimeea, implicit a podului construit rapid, la ordinul lui Putin, ar genera posibila interpretare a Moscovei, conform căreia este violat teritoriul Federației Ruse, un plauzibil pretext pentru ipotetica folosire a unor arme nucleare tactice. 

Kremlinul tace. 

La Casa Albă s-a exprimat opinia că victoria finală a ucrainenilor în actuala confruntare militară pe Frontul de Est este prematură, în condițiile în care harta demonstrează că războiul contra trupelor invadatoare va continua mult timp. 

Iar Kievul a recunoscut, prin vocea președintelui Ucrainei, că bătăliile angajate la nord-est de Harkov au generat pierderi, deloc ignorabile, în rândurile militarilor ucraineni. 

Soldații ucraineni reacționează cu forță împotriva inamicului rus. Foto Facebook

Avansul militarilor ucraineni, vizibil la nord-est de Harkov, spre Donbas, a demonstrat că operațiunea militară specială ordonată de Putin s-a dezumflat ca un balon colorat pentru copii, acum fiind vorba de acțiuni defensive ale unităților militare rusești în estul și sudul Ucrainei. 

Fără negocieri de pace și fără victoria visată, Putin are nevoie de o soluție magică, pentru a ieși din ambuscada ucraineană, în care singur a intrat. 

Eventuala recurgere la legea marțială și la declanșarea unei mobilizări militare evident obligatorie ar însemna înmormântarea iluziei lui Putin, vândută propriilor conaționali, conform căreia Rusia este o democrație cu instituții și reguli specifice, generate de evoluțiile istorice anterioare. 

PUTIN NU ESTE CONFUZ

Și ce se va întâmpla dacă, ipotetic desigur, trupele ucrainene ar elibera, în cele din urmă tot teritoriul ocupat acum de militarii ruși, inclusiv Crimeea? 

Ar trece armata ucraineană la ofensivă pe teritoriul Federației Ruse? Exclus, pentru că ar repeta ceea ce a făcut armata rusă – o invazie ilegală – pe teritoriul Ucrainei. 

Ar pierde Putin tronul de la Kremlin?  Probabil că, în ipoteza revenirii Ucrainei la granițele recunoscute internațional, anumite nemulțumiri, de la nivelul populației, până la cel al membrilor cercului de putere actual, de la Moscova, nu ar rămâne fără urmări. 

Președintele rus Vladimir Putin participă în perioada 15-16 Septembrie 2022, la Summitul Organizației de Cooperare de la Shanghai (SCO), de la Samarkand

Putin nu este nici confuz, în privința derulării viitoare a operațiunii militare speciale, pe teritoriul Ucrainei, nici motivat să recurgă la armele nucleare – care ar constitui ultimul său gest geopolitic, cu consecință catastrofale pentru entitatea statală rusă. 

Numai că, spre deosebire de situația existentă la 24 februarie 2022, data începerii invadării Ucrainei, acum are în față, pe terenul de luptă, o altă armată ucraineană, cu succese ce nu pot fi negate, doar cel mult altfel interpretate, la Moscova, pentru opinia publică rusă. 

Afirmam la un post de televiziune cu acoperire națională, chiar în primele săptămâni ale războiului, că invazia rusă din Ucraina este începutul sfârșitului regimului lui Putin, mai devreme sau mai târziu. 

Acum observ că la aceeași concluzie au ajuns, după ofensiva trupelor ucrainene la nord-est de Harcov și importanți formatori de opinie, din comunitatea transatlantică. 

Numai că nu știm când se va întâmpla înlocuirea lui Vladimir Vladimirovici Putin, după cum ar trebui clarificată public și ce ar însemna o posibilă eliberare a teritoriiilor încă ocupate de trupele Kremlinului, în statul ucrainean: o revenire la situația dinaintea ocupării peninsulei Crimeea? 

Accidentul în care a fost implicată mașina în care se afla președintele Volodymyr Oleksandrovych Zelenskyy, este, la prima vedere, un incident nefericit. 

Bombardarea localității natale a șefului statului ucrainean indică însă un apetit pentru răzbunare, al Moscovei, după avântul trupelor ucrainene la nord-est de Harkov. 

„Înainte, privind în sus, am căutat mereu cerul albastru, soarele. Acum, mai ales în teritoriile ocupate, căutăm un singur lucru – steagul țării noastre”, a spus președintele Zelensky militarilor din Izyum, localitate eliberată de trupele rusești, unde a avut loc o ceremonie – anterioară accidentului de mașină – de ridicare a drapelului național al Ucrainei. 

Frumos spus, dar drumul este lung până la revenirea normalității în estul și sudul Ucrainei, schimbarea eventuală – pe cale de consecință – a puterii de la Moscova și eliberarea comunității democratice europene de constrângerile economice generate de dinamica Frontului de Est.

articolul original.

Șoigu anunță încetinirea ofensivei în Ucraina și acuză SUA de încercare de „epuizare strategică” a Rusiei

24 August 2022 at 11:09
image

În ziua în care administrația de la Kiev a anulat toate adunările publice, de teamă atacurilor ruseşti, ministrul rus al apărării, Serghei Şoigu, a anunțat încetinirea campaniei militare ruse în Ucraina.

La exact șase luni de la începerea „operațiunii speciale”, Șoigu a declarat, în cadrul unei reuniuni a  Organizaţiei de Cooperare de la Shanghai (OCS), desfășurate la Tașkent, Uzbekistan, că „totul se face pentru a evita victimele în rândul civililor. Ministrul rus al Apărării a afirmat că încetinirea campaniei militare ruse în Ucraina este rezultatul unei decizii deliberate a Moscovei.

De asemenea, el a asigurat că „operaţiunea militară specială” se derulează conform planului şi că „toate obiectivele vor fi atinse”.

„Totul se face pentru a evita victimele în rândul civililor. Desigur, asta încetineşte ritmul ofensivei, dar facem asta în mod deliberat. Operaţiunea militară specială se derulează aşa cum era prevăzut şi toate obiectivele vor fi atinse’, a asigurat el, în contextul în care efortul de război al Rusiei în Ucraina a înregistrat puţine progrese în ultimele luni, după ce trupele sale au fost respinse de lângă Kiev în primele săptămâni ale invaziei, concentrându-se în prezent pe preluarea sub control a întregului Donbas (est) şi a unor teritorii în sud.

Rusia, susţine Șoigu atacă infrastructura militară şi industria de apărare a Ucrainei cu arme de înaltă precizie şi „face totul pentru a evita victime în rândul populaţiei civile”.

În acelaşi timp, Şoigu a acuzat „formaţiunile armate ucrainene” de utilizarea „tacticii pământului pârjolit, de încălcarea brutală a normelor internaţionale şi de a acţiona ca nişte terorişti”.

Ministrul rus a reiterat explicaţia Kremlinului cu privire la declanşarea campaniei militare în Ucraina, susţinând că Moscova a considerat necesar să apere populaţia rusofonă din Donbas (estul Ucrainei).

Totodată, Şoigu a denunţat că, pentru SUA și aliații lor, conflictul din Ucraina a devenit un pretext în plus pentru a declanşa un război economic şi informaţional împotriva Rusiei, cu scopul de a o epuiza strategic.

„Obiectivul declarat al SUA şi complicilor lor este epuizarea strategică a Rusiei pentru a elimina concurenţa şi a trimite un avertisment altor state care promovează o politică independentă”, a afirmat el.

Washingtonul „a ales Ucraina ca instrument pentru a duce un război hibrid împotriva Rusiei”, a mai declarat acesta.

„SUA şi aliaţii lor continuă să inunde Ucraina cu arme, ceea ce creşte numărul victimelor şi prelungeşte conflictul’, susţine ministrul rus al apărării.

În cele şase luni de agresiune pe scară largă a Rusiei în Ucraina, Moscova nu doar că nu şi-a atins obiectivele, ci şi-a slăbit poziţiile pe plan economic şi diplomatic, în timp ce starea armatei ruse s-a deteriorat semnificativ, concluzionează Ministerul britanic al Apărării într-un buletin actualizat cu privire la situaţia de pe frontul din Ucraina, postat pe Twitter.

articolul original.

Sultanul care aduce pacea. Erdogan spune că e gata să fie mediator

18 August 2022 at 18:39

Erdogan, Zelensky și Guterres s-au întâlnit în orașul ucrainean Lviv pentru a discuta măsurile care pot fi luate pentru a pune capăt războiului dintre Ucraina și Rusia prin mijloace diplomatice.

„În timpul întâlnirii noastre trilaterale, am evaluat și posibilitățile de a transforma atmosfera pozitivă creată de acordul de la Istanbul în pace permanentă”, a spus Erdogan, într-o conferință de presă comună.

Erdogan este de părere că războiul din Ucraina ar trebui soluţionat pe căi diplomatice şi că Ankara poate ajuta ca mediator.

Recep Tayyip Erdogan, președintele Turciei, la summitul tripartit de la Lviv Foto president.gov.ua

„Suntem pregătiţi să acţionăm ca facilitator sau mediator către obiectivul de resuscitare a negocierilor în parametrii care s-au conturat la Istanbul. Ceea ce contează este să găsim calea cea mai scurtă şi mai justă spre masa negocierilor”, a mai spus preşedintele Erdogan, adăugând că va discuta alte detalii cu omologul său rus Vladimir Putin.

De asemenea, președintele turc a precizat că și secretarul general al ONU, Antonio Guterres, și Volodimir Zelensky împărtășesc acest punct de vedere.

Recept Tayyip Erdogan, Antonio Guterres, și Volodimir Zelensky împărtășesc ideea încetării conflictului ruso-ucrainean pe cale diplomatică Foto president.gov.ua

Recep Tayyip Erdogan a tras un semnal de alarmă în privinţa pericolului unui „nou Cernobâl”, referindu-se la situaţia tensionată de la centrala nucleară de la Zaporojie, ocupată de ruși.

„Ne-am exprimat preocupările privind luptele în desfăşurare în jurul centralei nucleare de la Zaporojie. Nu vrem să trecem printr-un nou Cernobâl”, a afirmat Erdogan.

La rândul său, secretarul general al ONU, Antonio Guterres, a avertizat joi că orice pagubă adusă centralei nucleare de la Zaporojie ar fi o „sinucidere”, în contextul în care Kievul şi Moscova se acuză reciproc de bombardarea acesteia.

Secretarul general ONU, Antonio Guterres, și Volodimir Zelensky, președintele Ucrainei, înaintea summitului tripartit de la Lviv Foto president.gov.ua

„Trebuie să spunem lucrurile aşa cum sunt: orice pagubă potenţială la Zaporojie ar fi o sinucidere”, a declarat Guterres, făcând apel încă o dată la “demilitarizarea” centralei, ocupată de armata rusă.

Declarându-se „grav preocupat” de situaţia din cea mai mare centrală nucleară din Europa, el a făcut apel ca aceasta să nu fie utilizată „pentru indiferent care operaţiune militară”.

„Un acord este necesar de urgenţă pentru a restabili Zaporojie ca infrastructură pur civilă şi pentru a asigura securitatea regiunii”, a mai afirmat Guterres.

Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a spus că a convenit asupra parametrilor unei posibile misiuni a Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică (AIEA) la Zaporojie în cadrul discuţiilor de la Liov cu preşedintele turc şi secretarul general al ONU.

Zelenski a declarat în cadrul conferinţei de presă că Rusia trebuie să-şi retragă imediat forţele şi să înceteze bombardamentele din perimetrul centralei din sudul Ucrainei.

articolul original.

Cronica războiului ucrainean, apariția lunii august la Editura Humanitas

2 August 2022 at 10:17
image

La mijlocul lunii august va apărea, la editura Humanitas, volumul Prima lună de război. Cronica evenimentelor. Discursurile președintelui Volodimir Zelenski.

Volumul este o cronică documentată a războiului de agresiune declanșat de Rusia împotriva Ucrainei. O carte esențială pentru înțelegerea evenimentelor tragice și eroice din prima lună de război, în care știrile zilnice, rapoartele din surse oficiale și discursurile președintelui Ucrainei sunt prezentate cronologic.

Cunoscutul filozof și scriitor francez Bernard Henri Lévy spunea, într-un interviu pentru Serviciul georgian al postului Radio Europa Liberă că Zelenski „a întrupat rezistența poporului său și a devenit un erou pur”.

„Încă din prima zi a invaziei, acest om a fost grozav, fără doar și poate. Din prima zi, din primul ceas, a reușit să se ridice la nivelul evenimentului. S-a dovedit a fi un erou peste noapte. Mi-am reamintit de Churchill, în Londra anului 1940… N-am văzut niciodată în viața mea o asemenea metamorfoză la un șef de stat normal, neconfigurat pentru un destin tragic. Sentimentul meu este că Zelenski nu era pregătit pentru asta. Și, totuși, transformarea s-a petrecut peste noapte. El a întrupat rezistența poporului său și a devenit un erou pur.

Dacă există astăzi în Europa o imagine a eroismului, el este. Dacă există astăzi o întruchipare a vechilor valori europene ale cavalerismului, el este… Acest tânăr este astăzi unul dintre părinții fondatori ai Europei. A refondat, într-un fel, Europa, cu curajul, cu spiritul de rezistență, cu angajamentul față de valorile Europei…“, a afirmat Bernard Henri Lévy.

Volumul va apărea în traducerea din ucraineană a Alionei Bivolaru, Mariei Hosciuc și a lui Vasile Captaru, cu o introducere a editorului Oleksandr Krasovițki.

articolul original.

Ce a spus Viktor Orban la Tușnad. DISCURSUL

27 July 2022 at 09:10

Q Magazine prezintă integral discursul premierului Viktor Orban, susținut în cadrul taberei de vară de la Tușnad, duminică 24 iulie, lăsând cititorii să facă propria analiză. Traducerea discursului a fost prezentată de agenția Rador.

Deceniul pericolelor, războiului şi nesiguranţei

Bună ziua, doamnelor şi domnilor, mă bucur că vă văd. Zsolt Németh m-a invitat aici azi dimineaţă cu avertismentul să vorbesc exact jumătate din cât am vrut. Jumătate este un cuvânt bun în limba maghiară. Odată a fost întrebat şi Papa despre câţi lucrează la Vatican, la care a răspuns că „jumătate”. Aşadar, încerc să prezint concis ceea ce am de spus. Nu va fi uşor de ascultat până la capăt, deoarece am multe de spus şi văd că va fi şi cald, dar un miel sănătos îşi suportă blana.

Școala de vară de la Tușnad ajunsă la a 30-a ediție Foto Facebook Viktor Orban

Ultima dată ne-am întâlnit în 2019, acum trei ani. Este bine că putem fi din nou împreună, putem sta la terasă liberi, împreună cu prietenii şi putem bea un şpriţ. Avem un motiv bun pentru a bea un şpriţ-FIDESZ, ceea ce înseamnă două treimi/o treime şi chiar şi de aici se vede că ceva este etern.

De când ne-am întâlnit ultima oară, lumea s-a schimbat foarte mult. În 2019 am fost participanţii unei tabere deosebit de optimiste şi încrezătoare, însă deceniul care s-a deschis în faţa noastră, după cum se vede bine, va fi deceniul pericolelor, războiului şi nesiguranţei. Ceea ce este bine exemplificat şi de scenele de aici. (se aud în fundal fluiere, la care premierul a reacţionat, spunând: „la fel de politicos ca poliţia din Budapesta cu toxicomanii de pe poduri” – n.n.).

Deci, am intrat în epoca pericolelor, iar acum se fisurează aceşti piloni ai civilizaţiei occidentale pe care îi credeam indistructibili. Voi aminti aici trei asemenea zdruncinări. Anterior am crezut că trăim sub un scut protector al ştiinţei, dar a venit COVID-ul.

Am crezut că în Europa nu mai poate fi război, dar acum avem război în vecinătatea Ungariei. Am crezut că războiul rece nu se mai întoarce, dar foarte mulţi lideri ai lumii acţionează în direcţia organizării vieţii noastre într-un bloc. Acestea sunt evoluţii pe care în 2019 nu le-am evocat deloc. Acestea ne învaţă să fim mai modeşti, deoarece posbilităţile noastre de anticipare sunt serios limitate. Acest fapt este valabil şi pentru cei care vorbesc despre viitor.

Mulți participanți au dorit să-și facă fotografii împreună cu premierul ungar Foto Facebook Viktor Orban

În 2019 nu am vorbit nici despre pandemie, nici despre războiul din Europa, nici despre o victorie de două treimi, nici despre reîntoarcerea la putere a stângii în Germania şi nici despre faptul că îi vom învinge pe englezi acasă cu 0-4 (la fotbal). Deci, dacă cercetez viitorul, cel mai important fapt este modestia şi supunerea. Nu poţi să iei pâinea de la gura Domnului.

Lumea pare un loc din ce în ce mai bun, însă noi simțim contrariul

Dragi prieteni, vin de departe aici, în Ţinutul Secuiesc. Ceea ce este uluitor când priveşti lumea este că în lumina datelor care ne sunt prezentate, lumea pare un loc din ce în ce mai bun. În timp ce noi simţim contrariul. Speranţa de viaţă a ajuns la 70 de ani, în Europa este de 80 de ani. În ultimii 30 de ani mortalitatea infantilă a scăzut cu o treime. Gradul de subnutriţie în lume, care în anii 1950 era în jur de 50%, azi este de 15%, rata celor care trăiesc în sărăcie, care în 1950 era de 70% în lume, în 2020 a scăzut la 15%, procentul acelora care ştiu să scrie a ajuns la 90%, numărul orelor de lucru pe săptămână, care în 1950 era de 52 de ore, azi este de 40 de ore, iar numărul orelor libere a crescut de la 30 de ore la 40 de ore. Şi aş putea continua.

Atmosfera generală este, totuşi, că lumea este un loc tot mai rău. Tonalitatea ştirilor este tot mai sumbră şi există un fel de aşteptare a sfârşitului lumii, care este în creştere. Întrebarea este dacă milioane de oameni înţeleg greşit ce se întâmplă cu ei? Interpretarea mea a acestui fenomen este aceea că o parte din indispoziţia noastră este generată de sentimentul occidental al vieţii. Ceea ce provine din faptul că forţa, performanţa, prestigiul şi capacitatea de acţiune a civilizaţiei occidentale este în scădere, la care occidentalii nativi dau din mână, spunând că nu este aşa, deoarece şi Spengler a scris că Occidentul este în declin şi încă este aici, iar pe copiii noştri nu îi trimitem la facultate în Est, ci în Vest. În acest sens nu există o mare problemă.

Dar realitatea este că atunci când, în urmă cu 100 de ani, s-a vorbit despre declinul Occidentului, atunci s-a vorbit despre un regres spiritual şi demografic. Însă ceea ce vedem azi este regresul lumii occidentale din punct de vedere material şi al puterii. Despre acest aspect trebuie să vorbesc câteva cuvinte pentru ca noi să înţelegem exact situaţia în care ne aflăm.

Este important să înţelegem că şi celelalte civilizaţii s-au modernizat. Civilizaţia din China, India – să le numim civilizaţii ortodoxe -, ba mai mult, şi islamul în sine.

Vedem că civilizaţiile rivale au preluat tehnologia occidentală şi au învăţat şi sistemul financiar occidental, dar nu au preluat şi valorile occidentale, ba mai mult, nici prin cap nu le trece să le preia. În pofida acestui fapt, Occidentul vrea să îşi răspândească propriile sale valori, ceea ce este simţit drept umilitor de ceilalţi, iar noi înţelegem acest fapt pentru că şi noi simţim la fel. Amintesc aici aventura ministrului de externe, Péter Szijjártó, care a avut loc în jurul lui 2019, în timpul administraţiei americane anterioare, când un reprezentant al Guvernului american care a efectuat o vizită aici a împins o foaie, într-un mod neglijent, şi a spus doar că la aceste puncte trebuie modificată Constituţia Ungariei şi atunci vom fi din nou prieteni.

Aşadar, noi înţelegem această rezistenţă care porneşte din celelalte părţi ale lumii faţă de răspândirea şi exportul valorilor occidentale.

Occidentul a pierdut controlul asupra resurselor energetice

Ba mai mult, bănuiala mea este că celelalte părţi ale lumii şi-au dat seama că tocmai de aceea trebuie să se modernizeze, deoarece numai astfel se pot opune exportului valorilor occidentale, străine pentru ele. Cel mai dureros, în acestă pierdere materială şi a puterii, este că noi, adică Occidentul, am pierdut controlul asupra resurselor energetice.

În 1990, 90% din petrol, gaze naturale şi cărbune erau deţinute de Statele Unite şi Europa. Acest procent a scăzut la 85% în 1995, iar azi situaţia este următoarea: SUA şi Europa împreună deţin în total 35%, SUA deţine sub control 25%, iar noi, europenii, 10%, ruşii 20%, iar Orientul Mijlociu 30%. Situaţia este similară şi în cazul materiilor prime.

La începutul anilor ’90, SUA, Marea Britanie şi Germania deţineau majoritatea materiilor prime necesare industriei moderne. După al Doilea Război Mondial au intrat în calcul şi sovieticii, iar azi vedem că aceste materii prime sunt deţinute de Australia, Brazilia şi China, dar la modul în care 50% din resursele Africii sunt importate de China.

Nici viitorul nu arată prea bine, deoarece materiile prime necesare industriei moderne erau stăpânite în mare parte de SUA şi Uniunea Sovietică, iar acum chinezii produc de cinci ori mai mult decât americanii şi de 60 de ori mai mult decât Rusia. Aceasta însemnă că Occidentul pierde bătălia pentru materii prime. Dacă vrem să înţelegem situaţia Occidentului în lume, trebuie să pornim de la faptul că majoritatea resurselor lumii se află în afara civilizaţiei occidentale.

Situaţia Europei este de două ori mai dificilă. Cauza este că SUA au strategia pe care o au.

2013 este un an pe care nimeni nu l-a remarcat şi nu l-a reţinut. A fost anul în care americanii au introdus noile tehnologii în extracţia de materii prime, printre care metoda fracturării, şi au anunţat o nouă doctrină privind politica de securitate. Această nouă tehnologie înseamnă o poziţie mai puternică în ceea ce priveşte promovarea şi atingerea obiectivelor noastre în domeniul securităţii internaţionale. Cu alte cuvinte, americanii nu au ascuns faptul că vor utiliza energia ca armă de politică externă. Faptul că îi acuză pe alţii de acest fapt nu trebuie să ne inducă în eroare. De aici rezultă că americanii utilizează o politică de sancţiuni mai curajoasă – asta se vede în lumina războiului ruso-ucrainean – şi îşi stimulează aliaţii, printre care şi pe noi, să achiziţioneze energie provenită din SUA. Acest fapt funcţionează, deoarece americanii ştiu să îşi impună voinţa, ei nu depind de resursele energetice ale altora, sunt capabili să exercite presiune, deoarece dispun de reţeaua financiară necesară politicii de sancţiuni şi sunt capabili să exercite presiuni „prieteneşti”, cu alte cuvinte, îi pot convinge pe aliaţi să cumpere de la ei.

La început, această politică nu a fost atât de puternică. Când preşedintele Trump a vizitat Polonia, el a vorbit doar despre „free gas”,( gaze gratis) dar acum, în 2022, această strategie a fost completată prin politica sancţiunilor. Aşa stăm acum şi nu m-ar mira dacă în acest cerc ar fi incluse uraniul şi energia atomică. Europenii au răspuns, noi, europenii, am răspuns. Nu am dorit să fim dependenţi de americani.

Ministrul de externe Bogdan Aurescu a declarat, după discursul lui Viktor Orban, că a existat o înțelegere prin care liderii maghiari prezneți la Tușnad s-au angajat să se abțină de la declarații „provocatoare și insinuante” la adresa României Foto Facebook Viktor Orban

Europa a încercat să apere axa Germania – Rusia, adică să aducem energie şi din Rusia. Acum, poliţia internaţională tocmai distruge această axă. După toate acestea, am dat un nou răspuns, prin conducerea Germaniei: să trecem la surse de energie regenerabile, dar deocamdată asta nu funcţionează, deoarece tehnologia este scumpă.

Şi energia produsă astfel este scumpă. Mai mult de atât, trecerea la această tehnologie nouă nu merge de la sine, ci numai impusă de sus, iar presiunea vine din partea Comisiei de la Bruxelles, chiar dacă aceasta încalcă grav interesele unor state membre ale UE.

Deschid o paranteză, ca să vorbesc şi despre valorile europene. Un exemplu este decizia privind reducerea cu 15% a consumului de gaze. Nu văd cum poate fi impusă. Dacă în cazul unor ţări membre această reducere nu va fi suficientă, atunci gazele vor fi luate de le cei care le au. Comisia Europeană nu spune Germaniei să nu oprească cele două-trei centrale nucleare care mai funcţionează şi care produc energie electrică ieftină, ci lasă Germania să le închidă, şi vor lua gaze de la noi, cei care am reuşit să înmagazinăm.

În concluzie, doresc să spun că sentimentele negative din ţările occidentale provin din faptul că energia şi materiile prime nu se mai află în mâinile Occidentului. Ce se află în mâinile acestuia sunt puterea militară şi capitalul. Întrebarea este: ce ne facem cu acestea în actualele condiţii?

Dacă nu va interveni o schimbare, atunci Ungaria ne va fi furată

Acum, permiteţi-mi să spun câteva cuvinte despre noi, maghiarii. Care sunt întrebările, în ce ordine şi care sunt mijlocele prin care Ungaria trebuie să răspundă la aceste chestiuni. Acestea arată ca un tort Doboş, cu mai multe straturi. Cele mai grele sunt jos, la bază, iar cele mai uşoare şi mai bune sunt deasupra. Prima şi cea mai importantă provocare este, în continuare, evoluţia demografică. Adevărul este că în continuare, avem mai multe înmormântări decât botezuri. Ne place sau nu, popoarele lumii pot fi încadrate în două grupuri. Sunt popoare care sunt capabile să se autoîntreţină în mod biologic. Noi facem parte din celălalt grup, al acelora care nu sunt capabile de aşa ceva.

Situaţia noastră s-a îmbunătăţit, dar nu am ajuns la un punct de cotitură. Aici se află miezul problemei. Dacă nu va interveni o schimbare, atunci Ungaria ne va fi furată, Bazinul Carpatic ne va fi furat.

A doua provocare este migraţia. Putem să o numim un schimb de populaţie sau invazie.

Zilele trecute, în Ungaria a apărut o carte excelentă, scrisă în 1973, în Franţa, Tabăra sfinţilor, pe care vă recomand să o citiţi dacă doriţi să înţelegeţi procesele sufleteşti care stau în spatele neputinţei occidentalilor. Migraţia a împărţit Europa în două. Una din jumătăţi este o lume în care trăiesc europeni şi oameni din afara Europei. Aceste ţări nu mai sunt naţiuni. Acestea sunt conglomerate de popoare. Acestea nu mai sunt Occidentul, ci post-Occidentul.

În jurul anului 2050 se va întâmpla, conform legilor matematicii, cotitura demografică definitivă, iar ponderea neeuropenilor în marile oraşe va fi de peste 50%.

Şi mai suntem noi, cealaltă jumătate, Europa Centrală, cealaltă parte a Occidentului. Pot să spun că aici, în Europa Centrală, este Occidentul, iar dincolo a rămas doar post-Occidentul. Între cele două se duce o bătălie. Noi am venit cu o propunere de toleranţă, să fim lăsaţi în pace, fiecare să decidă cu cine doreşte să trăiască, dar ne-au refuzat şi duc o bătălie împotriva Europei Centrale, în scopul de a ne face la fel ca ei. Acum se pomeneşte mai puţin despre migraţie, dar credeţi-mă că nimic nu s-a schimbat. Bruxellesul, împreună cu trupele lui Soros, doreşte să ne oblige să îi primim pe imigranţi. Ne-au dat şi în judecată pentru sistemul de apărare a frontierei şi chiar am fost condamnaţi.

Dacă nu ar fi fost criza din Ucraina, atunci această condamnare ar fi fost pusă în practică. Dar după ce a izbucnit războiul din Ucraina, să îi primim pe refugiaţi e o chestiune care a fost pusă deoparte, dar nu şi luată de pe ordinea de zi. Aceşti oameni bravi din Occident, din post-Occident, nu pot accepta că au pierdut.

Suntem dispuşi să ne amestecăm între noi, dar nu dorim să devenim o rasă amestecată

Noi nu dorim să le amintim acest fapt în fiecare zi, ci doar să le spunem să nu ne oblige să avem o soartă pe care noi o considerăm o fatalitate pentru o naţiune. Totodată, avem de-a face cu „o şmecherie” ideologică. Stânga ultranaţionalistă afirmă că în Europa trăiesc popoare multirasiale. Afirmaţia este o păcăleală de ordin istoric şi semantic.

Desigur, există lumea în care popoarele europene se amestecă cu popoarele care vin din afara Europei. Aceasta este o lume amestecată rasial. Şi suntem noi, unde s-au amestecat popoare din interiorul Europei, oameni care circulă, muncesc şi se mută dintr-un loc în altul. În Bazinul Carpatic nu suntem o combinaţie de rase, ci o combinaţie de popoare care trăiesc la ele acasă. Şi, când avem noroc, aceste popoare se amestecă într-un „sos hungaro-panonic” şi creează o cultură europeană specifică. Pentru asta am luptat mereu.

Suntem dispuşi să ne amestecăm între noi, dar nu dorim să devenim o rasă amestecată. De aceea am luptat la Belgrad, de aceea i-am oprit pe turci la porţile Vienei şi de aceea, la vremea respectivă, francezii i-au oprit pe arabi. Civilizaţia islamică care se mişcă spre Europa şi-a dat sema că drumul prin Ungaria nu este tocmai potrivit. Va veni timpul când va trebui să ne apărăm nu numai la Sud, ci şi dinspre Vest, când va trebui să îi primim pe creştinii care se vor refugia de acolo şi să îi oprim pe aceia pe care nu vom dori să îi lăsăm să intre în Ungaria. Schengen, ne-Schengen, va trebui să ne protejăm graniţa vestică. Dar aceasta nu este sarcina noastră, ci a copiilor noştri. Sarcina noastră este să îi pregătim.

Aşa cum a spus László Kövér, trebuie să avem grijă ca vremurile bune să nu educe oameni slabi pentru vremuri grele.

Armata lui Soros trebuie să accepte că la noi tatăl este bărbat, mama este femeie

Stimat auditoriu, demografie, migraţie, urmează al treilea strat: ideologia „gender”. Noi o numim legea protecţiei copilului. Şi în acest caz am fost trimişi în judecată. Aştepăm sentinţa. Singurul fapt pe care l-am obţinut, mai ales mulţumită doamnei ministru Judit Varga, este să disjungem disputa pe tema gender de disputele privind fondurile europene.

Poziţia noastră, un fel de propunere pentru toleranţă, este: noi nu le spunem cum să trăiască, ci doar le cerem să accepte că la noi tatăl este bărbat, mama este femeie, iar copiii noştri să fie lăsaţi în pace, iar acest fapt să fie acceptat şi în rândul „armatei” lui George Soros.

Este important să se înţeleagă că în Ungaria, în această parte a Europei, această chestiune nu este una ideologică, ci cea mai importantă problemă a vieţii. Niciodată această „nebunie” occidentală nu se va bucura de o susţinere majoritară în acest colţ al lumii.

Aşa ceva nu intră sub pielea maghiarilor sau a fiilor altor popoare. Avem acum transnaţionale, transgender, dar noi putem să pronunţăm cel mult Transilvania, care în maghiară se numeşte Erdély. Vă rog să nu vă lăsaţi păcăliţi. Avem război, avem o criză energetică, însă acestea sunt un paravan între noi şi problemele pe care le reprezintă migraţia şi ideologia gender. În realitate, acestea sunt problemele de care depinde viitorul nostru. Bătălia istorică este demografia, migraţia şi ideologia gender. Aceasta este şi miza luptei între stânga şi dreapta. Există o ţară vecină, o ţară prietenă,(n.r. Slovenia) unde a câştigat stânga. Printre primele măsuri adoptate au fost demolarea gardului de la graniţă, iar a doua a fost adoptarea legislaţiei gender, inclusiv recunoaşterea căsătoriei între persoane de acelaşi sex şi dreptul acestor cupluri de a adopta copii.

Să nu ne lăsăm păcăliţi, viitoru nostru depinde de cum vom şti să ne apărăm. În primul rând prin determinere, iar în al doile rând vom căuta aliaţi.

Un exemplu este cooperarea în cadrul V4. Importanţa Grupului de la Visegrád este că am reuşit să „defilăm” împreună în aceste chestiuni. Nu este întâmplător că post-occidentalii au făcut tot posibilui să destrame V4. Pe de asupra, a venit războiul, care a zdruncinat cooperarea între Polonia şi Ungaria, axul principal al V4. Interesele Poloniei şi Ungariei în privinţa războiului sunt aceleaşi. Şi ei doresc ca ruşii să nu vină mai aproape. Doresc păstrarea suveranităţii Ucrainei, ca în Ucraina să fie democraţie. Ambele ţări doresc aceste obiective, totuşi războiul pune în dificultate relaţiile cu prietenii noştri. Diferenţa este că noi considerăm acest război un conflict între două popoare slave, la care noi nu dorim să participăm, iar plonezii se simt parte în acest război,

Pacea, singura soluție

De aceea trebuie să salvăm tot ce se poate din relaţiile ungaro-poloneze pentru vremurile de după război. Mai sunt prieteni noştri slovacii şi cehii, dar acolo s-au schimbat guvernele şi se pune în avantaj lumea post-occidentală. Cehia şi Slovacia nu îşi asumă un conflict cu Bruxelles-ul şi adună puncte. Este ca şi cum ţi-ai mâna caii într-un grajd în flăcări. Le doresc succes.

A patra chestiune este cea a războiului. Orice război poate fi privit din mai multe puncte de vedere. Dar, principalul punct de vedere este că mamele îşi plâng copiii, iar copiii îşi pierd părinţii.

Această abordare trebuie să fie deasupra tuturor lucrurilor, chiar şi în politică. Pentru Guvernul Ungariei aceasta înseamnă că principala obligaţie este ca părinţii maghiari şi copiii maghiari să nu ajungă într-o astfel de situaţie. Menţionez că există ţări care ne critică pentru că nu suntem suficient de apropiaţi faţă de ucraineni.

Însă, aceste ţări sunt departe şi acordă cel mult sprijin financiar sau în armament, dar maghiarii sunt singurii care mor alături de ucraineni în acest război. Potrivit datelor pe care le deţinem, în acest război au murit 86 de maghiari, iar cei care ne critică nu au pierdut nicio picătură de sânge.

De aceea, ca ţară vecină, Ungaria are dreptul să spună că pacea este singura soluţie, este singura soluţie pentru salvarea vieţii oamenilor şi antidotul pentru inflaţie şi pentru criza economică. Cum ne vom poziţiona pe viitor faţă de acest război? Ne vom menține opinia că nu este războiul nostru. Ungaria este membră a NATO si pornim de la ideea că NATO este mult mai puternică decât Rusia. Niciodată Rusia nu va ataca NATO.

Afirmaţia că ruşii nu se vor opri în Ucraina este o propagandă de înţeles, dar slabă, a ucrainienilor.

Îi înţeleg, pentru că scopul lor este să ne atragă în acest război, să atragă cât mai multe ţări, dar afirmaţia nu are nicio bază reală. Totodată, fiind membri ai NATO, nu dorim să intrăm în război, dar am ajuns într-o situaţie delicată.

Chiar dacă NATO şi UE au decis să nu devină părţi beligerante, au hotărât să livreze armament şi au impus sanţiuni severe, devenind de facto, nu de jure, părţi în acest conflict. Suntem în situaţia periculoasă de a îi ajuta pe ucraineni fără ca puterea de la Moscova să considere că NATO şi EU au intrat în război. Astfel UE şi NATO şi-au asumat riscuri uriaşe.

Dacă mai aveţi răbdare, aş dori să spun cum va fi acest război şi care sunt cauzele acestuia, de ce Rusia a atacat Ucraina, amintind că dacă cineva înţelege un fapt, este un pas pentru a îl accepta. Chiar dacă a înţelege nu înseamnă a accepta.

Ruşii au formulat o cerere de securitate foarte clară, pe care au trimis-o în scris americanilor şi Alianţei Nord-Atlantice, fapt rar întâlnit în diplomaţie. Au solicitat ca Ucraina să nu devină niciodată membră a NATO, au solicitat ca NATO să garanteze acest fapt şi au cerut ca pe teritoriul Ucrainei să nu fie amplasate arme care să atingă teritoriul Rusiei. Occidentul a respins această propunere, nici măcar nu a vrut să discute pe această temă. Ocidentalii au afirmat că NATO este o structură deschisă, oricine poate solicita să adere, iar „noi vom decide pe cine primim şi pe cine nu”.

Sancțiunile nu vor destabiliza Moscova

Acest refuz a avut drept consecinţă faptul că ruşii doresc să obţină pe calea armelor garanţiile de securitate pe care anterior doreau să le obţină pe calea negocierilor.

Dacă am fi fost mai norocoşi, iar preşedintele SUA ar fi fost Donald Trump și cancelarul Germaniei Angela Merkel, atunci acest război nu ar fi izbucnit niciodată.

Dar, nu am avut noroc, astfel încât ne aflăm în acest război. Strategia Occidentului se bazează pe patru piloni. Primul este că Ucraina, nu singură, ci cu instructori anglo-saxoni şi cu armement NATO poate câştiga războiul cu Rusia. Al doilea este că sancțiunile vor slăbi Rusia şi vor destabiliza conducerea de la Moscova. Al treilea pilon este bazat pe faptul că vom fi în stare să gestionăm efectele sancţiunile economice, cu alte cuvinte pe ruşi îi va durea mai tare decât pe noi. Al patrulea element este că toată lumea va fi de partea noastră, deoarece noi avem dreptate.

Ca urmare a acestei strategii „de excepţie” situaţia este ca şi cum ne-am afla într-o maşină care a făcut pană de cauciuc la toate cele patru roţi. Este evident că aşa nu putem câştiga războiul.

Ucrainenii nu vor câştiga niciodată războiul împotriva Rusiei cu ofiţeri instructori americani şi cu armament american. Pur și simplu pentru că ruşii au o superioritate asimetrică.

O a doua constatare este că sancţiunile nu vor destabiliza Moscova.

În al treilea rând, Europa se află într-o criză economică, dar şi politică. Guvernele se prăbuşesc precum în jocul de domino. De la începutul războiului, au căzut guvernele Marii Britanii, Italiei, Bulgariei şi Estoniei, şi încă suntem departe de toamnă.

Efectele creşterii uriaşe a preţurilor se vor vedea abia de acum încolo. În ultimul rând, lumea nu este cu noi chiar şi în mod demonstrativ.

Capacitatea americanilor de a alege care este „imperiul răului” şi de a solicita lumii să se alinieze de partea „binelui istoric” – asta pe noi ne deranjează puţin pentru că şi comuniştii spuneau la fel – nu mai există.

Vladimir Putin și președintele Iranului Ebrahim Raisi Foto Presidency of Iran

Lumea nu se mai aliniază în mod demonstrativ. China, India, Brazilia, Africa de Sud, lumea arabă şi mare parte a Africii nu sunt dispuse să se implice în război, şi nu pentru că dreptatea nu este de partea Occidentului, ci pentru că au propriile probleme pe care doresc să le învingă.

Se poate ca acest război să pună capăt în mod demonstrativ avantajului pe care îl are Occidentul, capacității sale de a crea o unitate la nivel mondial. În limbajul de lemn al politicii, aceasta se numeşte ordinea mondială multipolară.

Dacă vorbim despre război, atuci există o singură întrebare importantă: Şto delati? (Ce să facem? în rusă – n.r.). Armata Ungariei nu pare una mare, comparativ cu altele. PIB-ul Ungariei, comparativ cu cel al SUA sau al marilor ţări europene, este modest. Se poate ca noi să vedem bine situaţia, să avem idei excelente în ce priveşte războiul, să avem clarviziune cu privire la strategie, dar în privinţa războiului toate aceste contează prea puţin, deoarece războiul este un joc al celor puternici.

Decisiv este cuvântul aceluia care este mai puternic. Ungaria nu are de ce să îşi facă iluzii că va putea inflenţa evenimentele războiului şi strategia Occidentului, prin sfaturi bune. Cu toate acestea, consider ca o chestiune de onoare şi morală a ne spunem punctul de vedere şi în a-i convinge pe occidentali să eleboreze o strategie nouă. Dacă avem pană, atunci trebuie să schimbăm roata.

În centrul acestei strategii nu trebuie să se afle câştigarea războiului, ci tratativele de pace şi o propunere bună privind pacea. Acum, treaba Uniunii Europene nu este să se poziţioneze de partea ruşilor sau a ucrainenilor, ci să se interpună între Rusia şi Ucraina. Aceasta ar trebui să fie esenţa unei noi strategii.

Ce se va întâmpla? Ruşii vorbesc o limbă veche, de parcă am auzi voci din trecut. Când îl ascult pe domnul Lavrov, parcă aş auzi ceva de acum trei zeci de ani. Asta nu înseamnă că ceea ce spun nu are sens. Are sens şi merită luat în serios.

Acum două zile, un oficial rus a declarat că vor înainta în Ucraina până când vor ajunge într-un punct de unde armele pe care le deţin ucraininenii nu vor mai putea lovi ţinte aflate pe teritoriul Rusiei. Astfel, cu cât NATO va livra ucrainienilor arme mai moderne, cu atât mai mult ruşii vor împinge mai departe linia frontului, pentru că interesul lor este să nu poată fi loviţi de pe teritoriul Ucrainei. Ne place sau nu, ceea facem acum este să prelungim războiul.

Totodată, trebuie să ne împăcăm cu ideea că tratative de pace ruso-ucrainene nu vor avea loc. Cine se aşteaptă la aşa ceva, aşteaptă degeaba. Ca urmare a faptului că Rusia doreşte garanţii de securitate, războiul va putea fi încheiat numai prin negocieri între ruşi şi americani. Până când nu vor avea loc aceste negocieri, nu va exista pace.

Propunerea UE de a modifica sistemul decizional al Europei în privinţa politicii externe, periculoasă

Aş putea remarca faptul că aici suntem noi, europenii. Din păcate, ne-am irosit şansele de a influenţa situaţia. Le-am irosit după 2014, când a fost semnat Acordul de la Minsk, din care i-am exclus pe americani şi am preferat garanţii franco-germane. Acest acord ar fi trebuit implementat, dar din păcate, noi, europanii, mai exact cei care ne-au reprezentat, germanii şi francezii nu l-au putut impune.

Acum, ruşii nu mai vor să discute cu noi, ci cu acela care îi poate obliga pe ucraineni să respecte ce s-a convenit. Europa este din nou, după cel de-al Doilea Război Mondial, în situaţia în care decizia aparţine Americii şi Rusiei.

Aici trebuie să fac o remarcă. Cât de periculoasă este propunerea UE de a modifica sistemul decizional al Europei în privinţa politicii externe, astfel încât să se renunţe la principiul consensului, iar deciziile să poată fi adoptate prin votul majorităţii. Experienţa Ungariei ne arată că dacă unei ţări i se impune o politică externă pe care nu o doreşte asta se numeşte imperialism, chiar dacă decizia este adoptată cu o majoritate de două treimi.

Argumentul potrivit căruia în caz contrar Europa nu poate deveni un factor care să influenţeze politica mondială este o nouă păcăleală. Europa nu poate deveni un factor decisiv în politica mondială pentru că nu poate să îşi facă ordine în propria ogradă.

Cel mai bun exemplu este războiul ruso-ucrainean. Dar pot să dau şi alte exemple. Cel al croaţilor din Bosnia, ale căror solicitări, prind alegera propriilor reprezentanţi, nu sunt luate în considerare. Croaţii amintesc de această problemă la toate consfătuirile Consiliului European, Ungaria îi susţine, însă UE nu este în stare să rezolve această situaţie. Mai este şi protejarea frontierelor Europei. Singurul care a încercat a fost Salvini, dar a fost dat în judecată şi unii doresc să îl vadă în puşcărie. Mai există şi chestiunea extinderii spre Balcanii de Vest. Grecia este membră a UE, Ungaria de asemenea, iar între aceste două ţări există o mare gaură neagră, ţările din Balcanii de Vest, care ar trebui admise din considerente geopolitice şi economice. UE nu este în stare să facă ceva în acest sens.

Demografie, migraţie, gender, război. A cincea mare provocare le reprezintă energia şi economia. Sunt chestiuni complicate. Întrebarea este cine are de profitat de pe urma războiului? Răspunsul este: acela care are resurse energetice proprii.

Au de câştigat ruşii. Am calculat greşit în momentul în care am crezut că, dacă nu vom achiziţiona energie din Rusia, atunci ruşii vor avea încasări mai mici. Calculele au fost greşite, deoarece încasările depind nu numai de cantitatea vândută, ci şi de preţul mărfii. Acum situaţia este că ruşii vând mai puţină energie, dar au încasări mai mari. Importurile Uniunii Europene au scăzut cu 23%, dar încasările Gazprom au crescut de două ori în ultima perioadă.

Au avut de câştigat chinezii. China era dependentă de ţările arabe, achiziţionând din acea zonă toţi agenţii energetici. Acum, de când noi nu mai luăm de la ruşi, respectiva cantitate s-a îndreptat către China, care nu mai este dependentă din punct de vedere energetic.

Şi desigur, au de câştigat marile companii americane. Conform datelor pe care la deţin, profitul EXXON a crescut de două ori în 2022, cel al companiei Chevron, de patru ori, al ConconoPhillips, de şase ori.

Ştim cine are de câştigat, dar cine pierde? Are de pierdut Uniunea Europeană, deoarece deficitul în ceea ce priveşte energia a crescut de trei ori, iar acum acesta este de minus 189 de miliarde de euro.

Dilema maghiară

Cum a afectat această situaţie Ungaria?

Este vorba despre ceea ce noi am numit reducerea cheltuielilor pentru întreţinere (utilităţi publice – n.r.). Care este viitorul acestei reduceri în Ungaria? Ieri l-am ascultat pe şeful UDMR şi am înţeles cum se face asta în România, mai exact cum sunt ajutaţi oamenii să reziste în condiţiile unor preţuri atât de mari. Noi am preferat o altă soluţie.

Încă din 2010 am implementat un sistem care, în opinia mea, este un uriaş test politic şi un succes social deosebit. Comparativ cu veniturile familiilor, preţul de piaţă al energiei era foarte mare şi de aceea o mare parte din veniturile lor este cheltuită pentru existenţă, adică pentru utilităţi.

În Ungaria am introdus un sistem, astfel încât, indiferent cât a costat pe piaţă energia, am garantat pentru toată lumea, la un preţ reglementat, furnizarea energiei electrice, a gazelor naturale, chiar şi termoficarea. Diferenţa dintre preţul reglementat pentru populaţie şi preţul pieţei a fost suportată de Guvern. Acesta a fost sistemul ungar, care a funcţionat bine timp de zece ani.

Problema este că acest sistem s-a dezechilibrat din cauza războiului, deoarece preţurile la energie sunt preţuri de război. Sarcina noastră este apărarea reducerii cheltuielilor cu utilităţile, şi cred că vom reuşi în aşa fel încât cei care înregistrează un consum mediu să plătească preţul anterior.

În România nu este aşa. În Ungaria pentru toată lumea va rămâne preţul diminuat anterior, pentru cei care au un consum mediu, iar dacă consumul este mai mare decât cel mediu, energia va fi plătită la preţul pieţei, care a fost publicat în aceste zile. Dacă vom reuşi să menţinem aceasta, putem vorbi despre un rezultat imens de politică socială.

Ca să aveţi idee, vă dau ordinul de mărime, adică ceea ce s-a schimbat: dacă iau ca punct de referinţă anul 2021, pot să spun că suma plătită de statul ungar a fost de 296 de miliarde de forinţi, ca urmare a diferenţei dintre preţurile reglementate şi cele de pe piaţă. Dacă până la sfârşitul anului 2022 vor rămâne preţurile actuale, atunci Guvernul va trebui să plătească nu 296 de miliarde de forinţi, ci 2.051 de miliarde, adică o sumă de şapte ori mai mare, sumă pe care economia ungară nu o poate suporta. Asta trebuie rezolvat. De aceea am decis că vom proteja consumul mediu peste care va funcţiona preţul pieţei. Din acest considerent am reconfigurat toate tipurile de investiţii, cele care nu au fost demarate nu le vom demara, însă vom finaliza investiţiile de stat începute, deoarece nimic nu poate să rămână distorsionat. Vom finaliza totul şi aici, dincolo de graniţele Ungariei, vom garanta, atât acasă, cât şi aici, funcţionarea unor investiţii, dar nu vom putea începe noi investiţii, deoarece nu pot garanta nici pentru dumneavoastră şi nici acasă că ceea ce va fi început acum, va putea fi și finalizat. Ar fi o iresponsabilitate şi de aceea trebuie să aşteptăm.

Școala de vară de la Tușnad ( organizată, inițial la Balvanosy) s-a dorit a fi un dialog interetnic româno-maghiar. Deși altădată participau chiar și președintele României, cum este cazul lui Emil Constantinescu sau al lui Traian Băsescu, în ultimii ani nu a mai fost prezent niciun oficial de rang înalt al statului român, lăsând această mișcare să fie confiscată exclusiv de maghiarii din Transilvania care se declară mai apropiați de Ungaria, decât de România Foto Facebook Vikotor Orban

Şi, în final, mai există o sarcină, şi anume trebuie să renunţăm la gaze naturale. Energia electrică este mai ieftină în Ungaria pentru că avem centrală nucleară şi avem şi energie solară. Dacă vom putea trece consumul de la gaze naturale, sau de la lemne, de exemplu, la curent electric, atunci această povară care ne apasă se va diminua. Această sarcină este sustenabilă pe lângă proiectele actualului buget.

O altă problemă care se află în faţa noastră, în domeniul economiei, este recesiunea. Aşa se spune elegant, dacă vrem să semnalăm că performanţa economiei va fi mai mică în următorul an faţă de anul precedent.

Întreaga Europă este îngrozită de recesiune. În Ungaria, la această problemă se adaugă şi deprecierea forintului atunci când cursul dolar-euro se schimbă, respectiv se apreciază dolarul. Suntem într-o epocă în care dolarul se apreciază constant faţă de euro, sau cel puţin se menţine nivelul înalt la care a ajuns, ceea ce înseamnă deprecierea automată a forintului.

Se mai pune şi întrebarea dacă performanţa economică va fi mai mică în următorul an în comparaţie cu anul acesta? Conform pronosticurilor din bugetul aprobat, nu se va întâmpla, ci economia noastră va creşte. Problema este că pretutindeni în Europa, sau cel puţin în marea majoritate a ţărilor europene, în mod cert se va înregistra un regres, ceea ce va produce destabilizare politică.

Grecii antici au susţinut că lumea se compune din două stări: sunt momente când lumea este în ordine, şi se numeşte Cosmos, şi sunt momente când nu este în ordine, şi se numeşte Haos. Azi economia europeană se îndreaptă spre această ultimă direcţie.

Dilema cu care noi, maghiarii, ne confruntăm este aceea că trebuie să găsim cheia de decriptare, care sună astfel: există o recesiune globală, dar trebuie găsită o excepţie pe plan local. Pentru următorii doi ani an stabilit drept obiectiv ca Ungaria să fie o excepţie locală în timpul unei crize globale. Este un scop ambiţios. Ceea ce înseamnă că în zadar am dori, după alegeri, să avem o predicție despre următorii patru ani, acest fapt fiind imposibil, pentru că aceşti patru ani se compun din doi ori doi ani.

În primii doi ani, 2022-2024, vor avea loc alegeri prezidenţiale în America, şi atunci se va dechide posibilitatea în mod serios – după părerea mea – pentru stabilirea păcii, după care urmează perioada de doi ani între 2024-2026.

Este nevoie de un proiect pentru primii doi ani, respectiv altul pentru ultimii doi. Se poate face din Ungaria o excepţie locală? Se poate. Cuvântul cheie sună astfel: a rămâne în afară.

Din punct de vedere economic, vom putea păstra succesele noastre dacă Ungaria va rămâne în afara războiului, a migraţiei, a nebuniei ideologiei gender, a impozitului global şi a recesiunii europeane generale. Este o veste bună faptul că în 2010 am reuşit să facem asta, la fel cum este o veste bună că am reuşit şi în 2020, în timpul pandemiei de coronavirus. Din fiecare criză am ieşit mai puternici decât eram înainte de a intra în criza respectivă. Şi în 2020 am depăşit PIB-ul pe cap de locuitor al Greciei şi al Portugaliei, chiar în timpul unei crize economice.

Problema este că în momentul în care am depăşit acest obstacol am primit o palmă şi în asemenea condiţii trebuie să ne menţinem pe linie. Consider ca este important ca, în interesul succesului, adaptându-ne noului context, nu numai în sens politic, dar şi din punct de vedere economic, să fim în stare să încheiem noi acorduri cu toţi factorii. Trebuie să încheiem un nou acord cu Uniunea Europeană. Negocierile financiare sunt în prezent în derulare. Vom ajunge la un consens. Trebuie să încheiem un nou acord cu ruşii.

Ungaria trebuie să încheie un nou acord cu chinezii, precum şi cu SUA – cu republicanii va fi mai uşor probabil, decât cu democraţii. Dacă vom reuşi să rezolvăm toate acestea, vom putea ajunge la un acord cu toată lumea, conform intereselor noastre naţionale. Atunci ne putem reveni, în 2024, pe vechiul trend de creştere şi de dezvoltare.

La final, să nu uităm că, în realitate, depunem eforturi pentru anul 2030. Acum am vorbit despre multe lucruri. Guvernarea ungară ne aminteşte de artiştii chinezi care dintr-o dată aruncă 20 de farfurii în aer şi niciuna nu are voie să se spargă. Aproximativ acestea sunt sarcinile noastre, dar între timp nu trebuie pierdut din vedere, în timpul aruncării farfuriilor, că în gândirea noastră cea mai importantă este linia orizontului, aflată în jurul anului 2030.

Potrivit analizelor noastre, până la aceea dată se vor acumula şi înmulţi problemele lumii occidentale. Va fi o criză serioasă în Statele Unite. Mai devreme v-am recomandat autorul francez. Recomand tuturor cartea unui analist american, Friedman, carte care a fost editată şi în limba maghiară, şi se numeşte Furtuna de dinaintea liniştii, în care autorul prezintă provocările cu care va trebui să se confrunte SUA, care vor atinge apogeul în jurul anului 2030.

Undeva, în acest interval de timp, vor apărea toate problemele zonei euro a căror esenţă va fi aceea că formele dezvoltării Sudului şi Nordului se vor deosebi unele de altele. Sudul este plin de datorii şi va trebui să finanţeze Nordul, ceea ce va crea o tensiune care, după un timp – dacă cei din Sud nu se vor reforma după modelul Nordului -, nu va fi sustenabilă şi nu manifestă disponibilitate pentru schimbarea culturii. De aceea datoriile de stat ale țărilor din Nord se află la un nivel de 150-180 de procente.

Şi tot în jurul anului 2030 vor fi în cadrul UE noi raporturi de forţă, pentru că cei din Europa Centrală, care sunt trataţi aşa cum suntem noi, central-europenii, vor deveni contribuabili net în jurul acestei date.

Aşadar, va veni momentul în care, din cauza unei dezvoltări mai rapide faţă de ei, Ungaria nu va primi bani de la UE, ci va contribui. Va contribui cu mai mulţi bani decât primeşte. Cehii sunt foarte aproape de această situaţie. Dacă polonezii se vor dezvolta în ritmul actual şi ei vor ajunge aici în jurul anului 2030, şi vom şi noi acolo în jurul acestei date.

Asta înseamnă că vor exista noi raporturi de forţă. Cine plăteşte, comandă muzica. Toate acestea vor schimba şi raporturile noastre, vor fi create noi situaţii şi pentru noi în cadrul Uniunii Europene.

Dragi prieteni, în jurul anului 2030 trebuie să fim într-o formă superioară, atunci este nevoie de forţă de natură diplomatică, militară, spirituală şi economică.

Şi în final, urmând sfatul lui Zsolt, voi enumera doar acei factori care ajută Ungaria să devină o excepţie locală, pe care putem construi în timpul unei recesiuni globale.

Primul este acela că noi încă mai dispunem de protecţia graniţelor, al doilea este că societatea noastră este bazată pe familie, care semnifică un context serios pentru motivare şi garanţii. Tocmai acum suntem preocupaţi de marea dezvoltare în domeniul industriei militare şi a armatei, diversificăm sursele noastre de energie. Ceea ce vrea UE nu este diversificare. Diversificare înseamnă că nu eşti aservit, deoarece poţi să te aprovizionezi cu energie din diferite locuri.

Ceea ce fac ei, este echivalent cu sancţiuni şi scopul este de a nu te aproviziona cu energie de undeva. Aceasta este cu totul altă poveste. Noi nu vrem să ne fie interzis să procurăm energie din Rusia, vrem să împiedicăm să ni se dea voie să obţinem energie doar din America.

A cincea şansă a noastră este utilizarea tehnologiei. Dacă suntem destul de rapizi, putem câştiga mereu din schimbarea tehnologiei, un exemplu în acest sens fiind şi maşinile electrice.

În Ungaria facem mari investiţii pentru producerea acumulatoarelor şi noi vom fi foarte curând cel de-al treilea mare producător de acumulatoare din lume – în valoare absolută, nu în procente – şi al cincelea mare exportator din lume. Există, aşadar, aceste nişe unde putem intra.

A şasea şansă a noastră este afluxul de capital străin. Capitalul vine atât din Est, cât şi din Vest. În 2019 şi în 2020 cele mai multe investiţii au fost făcute de Coreea de Sud, în 2020 de China, iar în acest an tot Coreea de Sud, în timp ce avansează şi investiţiile germanilor. Tocmai ieri au anunţat construirea noii fabrici de maşini Mercedes, ceea ce este o investiţie de un miliard de euro.

Suntem o ţară de tranzit şi vrem să rămânem o economie de tranzit, iar în acest sens trebuie să menţionez că dacă lumea va deveni din nou un bloc şi va fi divizată în două părţi, Est şi Vest, atunci noi nu vom fi un punct de întâlnire, o ţară de tranzit, un loc de trecere, care va îngloba avantajele Estului şi Vestului, ci vom fi marginea, periferia a ceva. Şi atunci nu vom fi o Ungarie prosperă, ci o garnizoană prăfuită, avansată, de tip Jenő Rejtő.

De aceea, noi trebuie să fim împotriva creării oricărui bloc, numai aşa putând aduce beneficii ţării de tranzit şi economiei de tranzit.

Cea de-a șaptea posibilitate a noastră este stabilitatea politică. Avem o majoritate de două treimi în Parlament, un Guvern de două treimi nu poate fi răsturnat, nu avem dispute în cadrul coaliţiei pentru că nu avem coaliţie, ba mai mult, în ultima perioadă am avut şi o schimbare a generaţiei pe partea naţională – poate dumneavoastră aţi fost mai puţin atenţi la acest aspect. Să punem în paranteză faptul că oamenii de vârsta mea din Occident acum își încep cariera politică, însă în Ungaria este altfel, eu tocmai mă îndrept spre ieşirea din cariera politică. Trebuie să avem grijă ca şi generaţia care va veni după noi să aibă simţul conducerii la fel de angajat din punct de vedere naţional şi patriotic, aşa cum am avut noi pentru Ungaria. De aceea am făcut în linişte o schimbare de generaţie. În acest sens, un exemplu este faptul că, pe lângă un premier în vârstă de 60 de ani, se află un şef de stat în vârstă de 44 de ani, mamă a trei copii.

Şi dacă ne uităm la Guvern, observăm că acesta este compus de miniştrii care au vârsta în jur de 40 de ani, care vor fi capabili să asigure conducerea în Ungaria timp de 20-30 de ani. Desigur, schimbarea generaţiei nu este uşoară, deoarece nu este totuna că unii tineri sar din ham și alții trag căruţa. Cei care sar din ham, se pot regăsi în numere de circ, iar cei care trag căruţa trebuie incluşi în luarea deciziilor politice.

Cel de-al optulea punct în şansa unei strategii de excepţie locală îl reprezintă fundamentul spiritual.

Ungaria încă mai are o gândire naţională, sentiment naţional, are cultură şi o limbă adecvată pentru descrierea completă a lumii maghiare. Unul dintre aspectele care îi dă şansa la succes este ambiţia. Ungaria are ambiţii. Ungaria are ambiţii comunitare, ba mai mult, are ambiţii naţionale şi ambiţii europene.

În aceste vremuri grele, pentru a păstra ambiţiile noastre naţionale trebuie să rămânem împreună, trebuie să rămână împreună ţara-mamă, trebuie să rămână împreună Transilvania şi teritoriile locuite de maghiari din Bazinul Carpatic.

Şi această ambiţie – dragi prieteni – ne încălzeşte, ne conduce, acesta este combustibilul nostru. Considerăm că întotdeauna am dat mai mult lumii decât am primit, că în totdeauna au luat mai mult de la noi, decât ne-au dat nouă, că noi avem conturi nedecontate, că noi sutem mai buni, mai capabili, mai harnici, decât unde suntem acum şi aşa cum trăim, şi faptul că lumea este datoare faţă de noi -şi vrem să recuperăm şi vom recupera această datorie!- este cea mai puternică ambiţie a noastră.

Mulţumesc că m-aţi ascultat. Hai, Ungaria, hai maghiarii!

articolul original.

Zelenski continuă seria demiterilor

26 July 2022 at 07:55
image

Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a înlocuit un important comandant militar în estul Ucrainei în urma pierderilor teritoriale majore suferite în faţa Rusiei.

Într-un decret, Zelenski l-a demis pe Hryhoriy Halahan din funcţie şi l-a numit în locul său pe Viktor Horenko.

General maior Halahan, în vârstă de 44 de ani, a condus forţele de operaţiuni speciale în regiunile Doneţk şi Lugansk din august 2020.

În urma invaziei Rusiei din 24 februarie, Ucraina a pierdut complet controlul asupra regiunii Lugansk.

Aproximativ 50% din regiunea vecină Doneţk este controlată de trupe ruse. Înainte de 24 februarie, puţin sub 30% din teritoriu fusese controlat de separatişti pro-ruşi.

Zelenski a afirmat recent că Kievul a pierdut controlul a 20% din teritoriul Ucrainei.

Între timp, statul major de la Kiev a raportat că unităţile ruseşti au avut au obţinut victorii la centrala electrică pe cărbune din Vuhlehirsk din Doneţk, care a fost atacată câteva zile.

Pe un front din apropiere însă, atacurile ruseşti în direcţia oraşelor Bakhmut şi Siversk au fost respinse, a anunţat armata ucraineană.

De asemenea, Zelșenski l-a demis pe prim-vicesecretarul Consiliului Naţional de Securitate şi Apărare, Ruslan Demcenko, pe seama căruia o investigaţie jurnalistică a pus un acord semnat în anul 2010 şi care a favorizat ocuparea peninsulei Crimeea de către Rusia.

Potrivit publicaţiei ucrainene The Kyiv Independent, decizia lui Zelenski are legătură cu respectiva investigaţie publicată în noiembrie de Radio Europa Liberă.

Consilierul principal al lui Zelenski, Mihailo Podoleak, afirmă însă că eliberarea din funcţie a lui Demcenko – aflat în acel post din iunie 2020 – este motivată de ”motive personale legate de starea de sănătate” şi nu are legătură cu ”vreo teorie a conspiraţiei”.

Conform acelei investigaţii jurnalistice, Ruslan Demcenko a susţinut în anul 2010 semnarea acordului cunoscut sub numele de Pactul de la Harkov, prin care Ucraina a extins Rusiei chiria instalaţiilor navale din Crimeea în schimbul achiziţiei de gaz natural rusesc în condiţii favorabile.

Noua destituire intră în şirul demiterilor ordonate recent de preşedintele Zelenski în sistemul instituţiilor de forţă ucrainene, cele mai notabile fiind cele ale lui Ivan Bakanov, şeful Serviciului de Securitate (SBU) şi prieten din copilărie al preşedintelui, şi ale procurorului general Irina Venediktova. 

articolul original.

Șefa Comisiei Europene explică de ce ar trebui să fie diminuat consumul de gaze.

25 July 2022 at 07:52
image

Ţările europene care nu depind de aprovizionarea cu gaze din Rusia trebuie să manifeste solidaritate faţă de cele care sunt forţate să facă eforturi pentru a le economisi din cauza riscului iminent de întrerupere a livrărilor, a declarat luni şefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen.

„Chiar şi statele membre care aproape că nu achiziţionează gaze ruseşti nu pot scăpa de efectele unei potenţiale întreruperi a aprovizionării cu acestea pe piaţa noastră internă”, a declarat von der Leyen, înaintea unei reuniuni speciale a miniştrilor energiei din ţările blocului comunitar, planificată pentru marţi.

Economiile ţărilor din UE sunt strâns interconectate, a spus ea, subliniind că o criză a gazelor ar afecta fiecare stat membru într-o formă sau alta.

„De aceea este important ca statele membre să-şi diminueze cererea de gaze, astfel încât toate să stocheze mai mult şi să împartă cu cele care sunt mai afectate”, a afirmat von der Leyen.

Aceste comentarii intervin în urma criticilor exprimate de Spania şi Portugalia faţă de planul de urgenţă în materie de gaze propus de Comisie. Portugalia a calificat acest plan drept “nesustenabil” şi a declarat că consumul său de gaze este o “necesitate absolută”.

Concret, planul Comisiei solicită tuturor statelor UE să îşi reducă în mod voluntar consumul de gaze cu cel puţin 15% între 1 august şi 31 martie, luându-se în calcul totodată eventualitatea unor reduceri suplimentare în cazul agravării crizei de gaze.

În pofida rezervelor exprimate de unele părţi, von der Leyen şi-a exprimat încrederea că propunerile Comisiei vor primi în cele din urma aprobarea tuturor statelor membre.

„Sunt sigură că miniştrii energiei sunt conştienţi de responsabilitatea lor”, a spus ea, adăugând că UE trebuie să creeze o „plasă de siguranţă” pentru a permite fiecărui stat să depăşească în deplină siguranţă următoarele două ierni.

articolul original.

Blinken și ministrul turc al Apărării se contrazic, Rusia se explică

24 July 2022 at 08:56

Atacul de sâmbătă asupra Odessei, atribuit Moscovei de autoritățile ucrainene, a fost condamnat de secretarul de stat al SUA, Anthony Blinken, și de secretarul general al ONU, Antonio Guterres. Pe de altă parte, ministrul turc al Apărării ia apărarea rușilor.

Rusia a negat sâmbătă orice implicare în loviturile asupra portului ucrainean Odesa, a declarat ministrul turc al apărării, Hulusi Akar.

„Ruşii ne-au spus că nu au avut absolut nimic de-a face cu atacul şi că îl analizează foarte atent”, a declarat Akar, la o zi după ce Kievul şi Moscova au semnat la Istanbul un acord de reluare a exporturilor de cereale ucrainene blocate de război.

Pe de altă parte, secretarul de stat al SUA, Anthony Blinken, a condamnat atacul asupra portului Odesa și a acuzat Rusia că provoacă agravarea crizei alimentare la nivel mondial.

Într-o postare pe Twitter, Anthony Blinken afirmă că atacul subminează efortul de „a aduce hrană celor flămânzi”.

„Statele Unite condamnă cu fermitate atacul de astăzi al Rusiei asupra portului Odesa. Acesta subminează efortul de a aduce hrană celor flămânzi și credibilitatea angajamentelor Rusiei față de acordul finalizat ieri pentru a permite exporturile ucrainene”.

Cu toate acestea, purtătoarea de cuvânt a Ministerul de Externe al Rusiei, Maria Zaharova, a scris pe Telegram că Rusia a lovit o țintă militară în timpul unei lovituri de sâmbătă asupra orașului-port ucrainean Odesa – la o zi după un acord intermediat de ONU pentru a debloca exporturile de cereale din Ucraina.

„Rachetele Kalibr au distrus o parte a infrastructurii militare din portul Odesa”, a scris duminică purtătoarea de cuvânt a Ministerului de Externe al Rusiei, Maria Zakharova, pe Telegram.

Zakharova a răspuns comentariilor președintelui ucrainean Vladimir Zelensky, care a descris atacul drept „barbarie” și a susținut că „rachetele rusești Kalibr au distrus însăși posibilitatea unor declarații” cu privire la necesitatea dialogului și a oricăror acorduri cu Moscova.

Atacul asupra portului din Odesa a fost anunţat de armata ucraineană.

„Inamicul a atacat portul comercial Odesa cu rachete de croazieră Kalibr. Două rachete au fost doborâte de apărarea antiaeriană, două au lovit infrastructura portului”, a anunţat Comandamentul Operaţional Sud pe reţeaua Telegram.

Ucraina şi Rusia au semnat vineri, la Istanbul, două acorduri separate cu Turcia şi ONU privind exportul de cereale ucrainene şi de produse agricole prin Marea Neagră, în cadrul unei ceremonii inedite pentru două ţări aflate în război, relatează AFP.

Kievul şi Moscova au semnat două texte identice dar separate, la solicitarea Ucrainei, care a refuzat să parafeze orice document împreună cu Rusia.

Cele patru delegaţii s-au reunit în incinta palatului Dolmabahce, la Istanbul, în prezenţa secretarului general al ONU, Antonio Guterres, a preşedintelui turc Recep Tayyip Erdogan, precum şi a miniştrilor turc şi rus ai apărării şi al ministrului ucrainean al infrastructurilor.

Acest acord, aprig negociat din aprilie la iniţiativa lui Antonio Guterres, venit de urgenţă la Istanbul joi seară, va uşura situaţia ţărilor dependente de pieţele rusă şi ucraineană, care reprezintă împreună 30% din piaţa mondială de cereale.

Secretarul general al ONU a mulţumit Rusiei şi Ucrainei care „şi-au depăşit divergenţele pentru a face loc unei iniţiative în folosul tuturor”. Acum, acordul „trebuie implementat deplin”, a pledat el.

Preşedintele turc a recunoscut că „nu a fost uşor” să se ajungă la acest rezultat şi şi-a exprimat speranţa că semnarea acordului, care intervine la aproape cinci luni de la începutul conflictului, “va întări speranţa de a pune capăt acestui război”.

Potrivit Programului Alimentar Mondial (PAM), 47 de milioane de persoane suplimentare sunt expuse “foametei” de la începutul războiului.

Cu câteva ore înainte de ceremonie, Ucraina a precizat că nu va semna „niciun document cu Rusia”, ci numai cu Turcia şi ONU. Antonio Guterres a subliniat totuşi caracterul „fără precedent” al acestui acord încheiat între două ţări în război.

În termenii acestui acord, „culoare securizate” vor permite circulaţia navelor de mărfuri în Marea Neagră, pe care „cele două părţi s-au angajat să nu le atace”, a precizat un responsabil al ONU sub acoperirea anonimatului.

Oficiali ONU au declarat presei vineri că acordul ar urma să fie deplin operaţional în câteva săptămâni.

Negociatorii au renunţat la curăţarea Mării Negre de mine, instalate în special de ucraineni pentru a-şi proteja ţărmurile. „Deminarea ar fi luat prea mult timp”, s-a justificat ONU, care a precizat că „piloţi ucraineni” vor deschide calea cargourilor în apele teritoriale.

Ucraina a sugerat că exporturile sale vor începe în trei porturi – Odesa, Pivdeni şi Ciornomorsk – şi că speră să le crească numărul pe viitor.

Acordul va fi valabil timp de „120 de zile”, respectiv patru luni, timp în care pot fi transportate cele circa 25 de milioane de tone din silozurile ucrainene înaintea strângerii noii recolte.

Un centru de coordonare comun (CCC) urmează a fi deschis în acest weekend la Istanbul împreună cu reprezentanţi ai tuturor părţilor şi ai ONU.

Inspectarea navelor la plecare în direcţia porturilor ucrainene va avea loc sub controlul CCC, într-unul din porturile din Istanbul, pentru a răspunde preocupărilor Moscovei, care vrea să aibă garanţia că cargourile nu vor aduce arme în Ucraina.

SUA au salutat acordul şi au avertizat că ele consideră „Rusia responsabilă pentru aplicarea sa”.

„Fără escortă rusă şi fără prezenţă rusă în porturile noastre. În caz de provocare, ripostă militară imediată”, a postat la rândul său pe Twitter, vineri, Mihailo Podoliak, consilier al preşedinţiei ucrainene.

articolul original.

Civilii din Ucraina puși în pericol inutil de ruși și ucraineni

21 July 2022 at 10:21
image

Organizaţia neguvernamentală pentru drepturile omului Human Rights Watch (HRW) a acuzat joi atât forţele ruse, cât şi pe cele ucrainene că periclitează inutil civilii din Ucraina.

„În timp ce războiul din Ucraina face ravagii, civilii au fost prinşi inutil în lupte”, a constatat cercetătoarea Belkis Wille din cadrul HRW, citată într-un comunicat al organizaţiei. „Atât forţele ruse, cât şi cele ucrainene trebuie să evite staţionarea militarilor printre civili şi să facă tot posibilul pentru a îndepărta civilii din preajmă”, a cerut ea.

HRW precizează că a verificat patru cazuri de baze militare ruse şi trei ucrainene stabilite în zone rezidenţiale.

„Atacurile care au urmat asupra acestor baze au ucis şi rănit civili”, a subliniat organizaţia, care precizează că a discutat cu peste 50 de locuitori din şapte localităţi din regiunile ucrainene Cernigov din nord, Harkov din est şi Zaporojie din sud şi a vizitat şase din locurile respective.

Printre cele mai cunoscute cazuri menţionate de HRW se numără satul Iaghidne din regiunea Cernigov, unde ruşii au ţinut prizonieri 350 de civili timp de o lună, în subsolul unei şcoli folosite ca bază militară.

La rândul lor, forţele ucrainene au instalat o bază într-un centru de control al bolilor dintr-un cartier rezidenţial din Pokotilivka, din regiunea Harkov, arată organizaţia. În 28 aprilie, când ruşii au atacat centrul respectiv, au fost răniţi cel puţin şase civili şi s-au produs daune în zeci de case şi într-o şcoală.

articolul original.

Ziua Națională a Franței, sub semnul războiului

14 July 2022 at 08:14
image

Franţa sărbătoreşte astăziZiua Naţională prin tradiţionala paradă militară de pe celebrul bulevard parizian Champs-Elysées. Războiul de la porţile Europei dă un caracter aparte acestei defilări, la care un loc de cinste îl vor avea ţările de pe flancul estic al NATO şi trupele franceze desfăşurate în această regiune.

Preşedintele Emmanuel Macron va asista în cursul dimineţii la parada de pe Champs-Elysée într-un context politic intern complex după ce coaliţia sa a pierdut majoritatea absolută în Adunarea Naţională în urma alegerilor din iunie.

Tema defilării din 2022 este „Împărtăşim flacăra”, o triplă referinţă la legătura armată-naţiune, la flacăra Rezistenţei întrupată de Hubert Germain – ultimul dintr-un grup de luptători decoraţi pentru că au ajutat la eliberarea Franţei de sub ocupaţie nazistă, decedat anul trecut -, şi la flacăra olimpică a cărei depozitară este Franţa până la Jocurile Olimpice de la Paris din 2024. De altfel, medaliaţi olimpici şi paralimpici vor face parte din cortegiu.

Circa 6.300 de persoane vor participa la parada din acest an, alături de 64 de avioane, o dronă, 25 de elicoptere, 200 de cai şi 181 de vehicule motorizate.

Defilarea va fi deschisă de drapelele a nouă state invitate, majoritatea dintre ele vecine Rusiei sau Ucrainei: Bulgaria, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia şi Ungaria.

Trupe franceze desfăşurate recent pe flancul de est al Europei le vor însoţi.

Franţa şi-a întărit considerabil misiunile de reasigurare în regiune de la începutul războiului. Aproximativ 500 de soldaţi francezi au fost trimişi de urgenţă în România la sfârşitul lui februarie, în cadrul NATO, iar Parisul este pregătit să suplimenteze acest contingent la nevoie.

Franţa participă, de asemenea, la misiuni de reasigurare terestră şi aeriană în Estonia şi avioane franceze de luptă Rafale contribuie la apărarea spaţiului aerian polonez.

Ţinând cont de războiul din Ucraina, dar şi de inflaţie, preşedintele Macron a anunţat o reevaluare a legii de programare bugetară militară 2019-2025 pentru ‘a ajusta mijloacele la ameninţări’. Bugetul armatei va ajunge în 2023 la 44 miliarde de euro, însă conflictul de mare intensitate din Ucraina a scos la iveală carenţele armatei franceze, mai ales în materie de muniţii.

Aproximativ 125.000 de forţe de ordine au fost mobilizate în toată Franţa pentru a veghea la buna desfăşurare a sărbătorii naţionale, care va fi o ocazie pentru „Vestele galbene” să manifesteze în capitală în cursul după-amiezii.

Focuri de artificii vor ilumina în cursul serii cerul Franţei, lovită de o caniculă puternică şi cu o mare parte a teritoriului ameninţată de incendii.

Parada din acest an va prilejui şi expunerea noilor echipamente ale armatei franceze, precum vehiculul blindat de recunoaştere Jaguar şi vehiculul blindat de nouă generaţie Griffon.

În schimb, elicopterul uşor Alouette şi avionul de apărare Mirage 2000C îşi vor face ieşirea din scenă.

Demonstraţia aeriană, la care vor participa mai multe aparate europene, va include pentru prima oară drona Reaper, folosită în Sahel împotriva jihadiştilor.

Spectacolul se va încheia cu un cântec compus special pentru această ocazie, intitulat ‘France’ şi interpretat de artista Candice Parise.

Preşedintele Macron le va vorbi apoi francezilor într-o discuţie televizată de 40 de minute, în care ar urma să fie abordată situaţia politică internă, agenda guvernului fragilizat de recentele alegeri legislative, măsurile ce vor fi luate pentru atenuarea consecinţelor economice şi sociale ale războiului asupra francezilor. 

Mesajul premierului Nicolae Ciucă

Relaţia bilaterală dintre România şi Franţa este la cel mai important nivel din ultimele trei decenii, de când ţările noastre împărtăşesc iar aceleaşi valori şi principii, a transmis prim-ministrul Nicolae Ciucă, joi, cu ocazia Zilei Naţionale a Franţei.

„Ziua de 14 iulie are o rezonanţă deosebită pentru cetăţenii francezi şi pentru toate naţiunile libere şi democratice, care rămân ataşate principiilor Libertăţii, Egalităţii şi Fraternităţii. Pentru România semnificaţia este cu atât mai puternică. Alianţa solidă care leagă ţările noastre are ca fundament o prietenie ce durează de secole, izvorâtă din rolul Franţei şi al francezilor în formarea statutului român, dar şi de contribuţia în arte, ştiinţe, economie a românilor care au ales ca Franţa să fie a doua lor patrie. Astăzi, relaţia noastră bilaterală este la cel mai important nivel din ultimele trei decenii, de când ţările noastre împărtăşesc iar aceleaşi valori şi principii. Parteneriatul Strategic, performanţa deosebită a Preşedinţiei franceze a Consiliului UE, componenta economică sunt argumente pentru a face şi mai puternică prietenia şi colaborarea noastră”, a scris Nicolae Ciucă, joi, într-o postare pe pagina de Facebook a Guvernului.

Premierul şi-a încheiat mesajul cu o urare de la mulţi ani pentru francezi de Ziua Naţională şi pentru trăinicia prieteniei strategice dintre cele două ţări.

„Bonne Fete Nationale! ! Vive notre amitie strategique et notre Europe de la solidarite et de la cohesion!”, a transmis Ciucă.

articolul original.

Procurorii români anchetează invazia rusă din Ucraina

11 July 2022 at 10:20
image

Secţia Parchetelor Militare din cadrul Parchetului General anunţă că s-a sesizat din oficiu şi a deschis un dosar penal în care se efectuează cercetări cu privire la săvârşirea de infracţiuni contra umanităţii, în legătură cu invazia rusă din Ucraina şi consecinţele operaţiunilor militare asupra oamenilor cu cetăţenie română din ţara vecină.

„Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea de infracţiuni contra umanităţii, prevăzute de art. 439 alin. (1) lit. g) şi k) din Codul penal. Competenţa privind efectuarea cercetărilor aparţine Secţiei Parchetelor Militare. În fapt s-au reţinut următoarele: la data de 24.02.2022, Federaţia Rusă a lansat o amplă operaţiune militară (aeriană, terestră şi maritimă) de invadare a Ucrainei – stat independent şi suveran. Potrivit informaţiilor publice existente, atacul militar este generalizat şi sistematic, fiind îndreptat atât împotriva unor obiective militare, cât şi împotriva unor obiective civile, rezultând date că au fost bombardate şcoli, spitale, complexe comerciale, fiind afectată în mod direct populaţia civilă din Ucraina. Consecinţele atacului sunt deosebit de grave, în rândurile populaţiei civile survenind un număr mare de decese, inclusiv copii, precum şi răniri de persoane. În acelaşi timp, ca urmare a traumei psihice provocate de atacul militar al Federaţiei Ruse, milioane de civili au părăsit teritoriul Ucrainei, având în prezent statutul de persoane refugiate, inclusiv pe teritoriul României”, anunţă Parchetul General, într-un comunicat de presă.

Parchetul susţine că, potrivit art. 10 C.p.p., legea penală română se aplică şi infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării de către un cetăţean străin contra unui cetăţean român.

„Jurisdicţia se exercită de organele de urmărire penală române şi pe baza principiului universalităţii. Cercetările au în vedere şi deţinerea de către cetăţeni ucraineni a cetăţeniei române”, spun procurorii. 

Astfel, Parchetul General a lansat pe site-ul propriu un chestionar prin intermediul căruia procurorii români încearcă să afle informaţii de la martorii sau persoanele civile din zonele de conflict din Ucraina care au avut de suferit în urma invaziei ruse.

Chestionarul cuprinde următoarele puncte:

Sunteţi victima sau martorul crimelor împotriva umanităţii în contextul agresiunii militare a Federaţiei Ruse împotriva Ucrainei şi sunteţi dispus să completaţi prezentul chestionar?

Aţi fost victimă sau martor pentru una din următoarele situaţii: uciderea unor persoane; vătămarea integrităţii fizice sau psihice a unor persoane; deportarea sau transferarea forţată; torturarea unor persoane; violul sau agresiunea sexuală; privarea de libertate; fapte cauzatoare de suferinţe mari?

Altă situaţie: Unde s-a întâmplat infracţiunea? Numele oraşului/regiunea din Ucraina/comuna/satul; data la care s-a întâmplat infracţiunea/intervalul de timp în care s-a întâmplat infracţiunea.

Cine sunt autorii infracţiunii? Militarii Federaţiei Ruse; alte persoane; nu cunosc.

Probele deţinute. Dacă deţineţi fotografii, materiale video sau alte probe, vă rugăm să nu le distrugeţi sau ştergeţi. Autorităţile române s-ar putea să vă ceară permisiunea de a folosi aceste probe.

articolul original.

Franța, puterea de cumpărare, inegalitatea și capitalismul

Emmanuel Macron a fost reales în funcția de președinte al Franței, dar câteva săptămâni mai târziu a pierdut majoritatea absolută la alegerile legislative. Ce adevăr trist se desprinde de aici?

Cât îi mai trebuie unui francez pe lună

Franța este o țară cu salarii mici, care își maltratează clasa de mijloc (asistente medicale, profesori etc.). Principala preocupare a francezilor este bineînțeles, puterea de cumpărare sau, mai degrabă, pierderea acesteia.

Rata inflației a depășit deja 5%, iar prețurile de consum continuă să crească. Potrivit studiului CSA Research pentru Cofidis (o companie de credit), majoritatea francezilor ar avea nevoie de 500 de euro pentru a termina luna fără să se mai plângă. Guvernul a anunțat o „indemnizație de inflație” de 100 de euro pentru 38 de milioane de francezi al căror venit net, după impozitare, nu depășește 2.000 de euro pe lună, adică 75% din cei 51 de milioane de adulți.

Care este realitatea sociologică a Franței? Venitul mediu al francezilor (50% din populație sub și 50% deasupra) este de 1.837 de euro pe lună. Este normal ca scăderea efectivă a puterii de cumpărare să-i preocupe pe majoritatea dintre ei.

Guvernul a anunțat o „indemnizație de inflație” de 100 de euro pentru 38 de milioane de francezi al căror venit net după impozitare nu depășește 2000 de euro pe lună, adică 75% din cei 51 de milioane de adulți. Foto Teo Romera

Care este peisajul socio-economic al țării în prezent, conform cifrelor oficiale ale Institutului Național de Statistică francez?

La capătul inferior al scalei, săracii și persoanele modeste reprezintă 30% din populație, cu un venit cuprins între 1.100 și 1.650 de euro. Urmează apoi ,,burta moale” a clasei de mijloc, între 1.650 și 2.020 de euro. În top se află cei „mai bine situați”, cu peste 2.020 de euro și cei „și mai bine situați” cu peste 3.300 de euro.

Bogații se pot descurca singuri. Cei mai săraci trăiesc din asistența socială. Ca întotdeauna, politica va consta în gestionarea celui de-al treilea strat, cel de mijloc.

Inegalitatea și sistemul capitalist

Inegalitatea este astfel boala secolului și sursa tradițională de critică a capitalismului. Gândiți-vă că în Statele Unite, cea mai bogată țară din lume, aproape un copil din patru suferă de malnutriție!

Cum să combinăm echitatea și eficiența într-o lume instabilă, marcată de altfel de cele mai grave greșeli de politică economică făcute de guvernele franceze succesive?

Dezindustrializarea Franței este un moment major în istoria țării și totuși este învăluită în mister. Între anii 1995 și 2001, țara a pierdut aproape jumătate din fabricile sale și o treime din locurile de muncă din industrie. Multe orașe și zone industriale au fost șterse de pe hartă. Consecințele sociale au fost îngrozitoare și au precipitat inegalitățile. 936 de fabrici cu mai mult de 50 de angajați au dispărut în Franța, începând din 2008, potrivit Trendeo.

Poate capitalismul, a cărui eficiență ca sistem de producere a bogăției este unanim recunoscută, să acționeze împotriva inegalității?

Sunt posibile sau chiar imaginabile bazele unui capitalism reînnoit, inovator și protector? Inegalitățile sunt omniprezente în viața noastră, fenomenul nu se limitează doar la Franța, ci este universal. Un exemplu? 1% dintre firme dețin 98% din brevetele cu valoare economică ridicată. Există atunci o posibilă abordare globală a căilor de atac?

Situația actuală a războiului din Ucraina amână realizarea oricăror reforme profunde ale societăților noastre până mult mai târziu.

Cu toate acestea, reforma capitalismului va trebui într-o zi să acționeze simultan asupra nivelului veniturilor și a inegalității de acces la fericirea capitalistă.

Acces inegal

Primul pas va fi asigurarea unei mai mari egalități de acces, în primul rând în domeniul educației.

În acest context, este greu de înțeles de ce Franța, obsedată de egalitate, a înregistrat o scădere de 30% în ultimii treizeci de ani (din 1987 până în 2017), a nivelului capacității de a calcula, a elevilor de clasa a V-a, potrivit unui studiu al Ministerului Educației francez. Acest fapt a fost însoțit și de o creștere a șomajului în rândul tinerilor, ceea ce ridică un semn de întrebare despre posibilitățile oferite de tehnologie și de revoluția digitală, ca soluție pentru clasele cele mai sărace, dacă sistemul educațional nu va reuși să remedieze dificultatea accesului la învățământ al acestora. Deteriorarea educației în Franța este, la drept vorbind, uluitoare și o iresponsabilitate din punct de vedere politic.

Nu există nicio îndoială că în viitor mulți vor pleda pentru un sistem de venit universal, al cărui RSA (revenu de solidarité active) din Franța este un fel de proiect. Această situație nu este lipsită de pericol, deoarece o astfel de asistență monetară instituțională riscă să producă o clasă de oameni fără cultură și deconectați, în Occident. În caz contrar, vom avea o contra-societate, fructul inexorabil al discriminării.

Ministerul de Interne francez raportează existența a peste 150 de zone de anarhie în Franța. Capitalismul va trebui să devină mai incluziv pentru apărarea propriei noastre societăți.

Concluzie

Ne putem imagina o dezvoltare care să aducă echitate și egalitate de șanse, mai degrabă decât inegalitate, ceea ce se întâmplă mai ales în prezent? Poate guvernele au mijloacele necesare, dar au ele și intenția de a le folosi? Cu alte cuvinte, problemele pe termen lung pot fi rezolvate de guverne care au ca scop pe termen scurt să gestioneze o perioadă electorală de doar patru sau cinci ani?

Nu poate exista niciun progres fără control asupra inegalității.

Campania pentru alegerile prezidențiale și legislative din Franța nu a permis în niciun moment să se contureze realitatea conform căreia, contrar credinței populare, există o convergență de gândire între liberali și progresiști, în apărarea unui stat democratic puternic, pentru a contracara efectele perverse ale economiei de piață globalizate.

Acest Sfânt Graal economic nu se află pe agenda niciunui guvern occidental devotat imperativelor unei noi religii la modă: tranziția ecologică, o sursă care alimentează creșterea prețurilor (în special a metalelor: oțel, aluminiu, staniu, cupru, cobalt, litiu, nichel, mangan), renunțarea la energia nucleară etc. Sancțiunile SUA și UE vor da un nou suflu centralelor noastre nucleare și le vor redeschide pe cele vechi pe cărbune.

Capitalismul împotriva inegalității va trebui să mai aștepte… mult timp.

Combinarea armonioasă a eficienței capitaliste cu echitatea socială este o ecuație cu atât de multe necunoscute, încât nimeni nu a găsit încă soluția, iar acest fapt nu este deloc încurajator. Odată cu dezvoltarea societăților agricole în perioada neolitică au apărut și inegalitățile.

În plus, problema inechității este inseparabilă de cea a libertății. Relația dintre egalitate și libertate a atins rareori, dacă nu chiar niciodată, un punct de echilibru, iar în politică este clar că inegalitatea și sărăcia pot pune în pericol funcționarea democrației. Ca o dovadă, principalul partidcu o majoritate de peste 50% la ultimele alegeri legislative din Franța este reprezentat de abțineri.

Declarațiile cancelarului german Olaf Scholz la Davos, la 26 mai 2022 – „Avem nevoie de o globalizare sustenabilă și rezistentă, bazată pe solidaritate” –, sunt la nivelul politicii actuale: să ne prefacem, să ne prefacem din nou și… să nu facem nimic, chiar dacă imaginea socio-economică este acoperită de gri.

Și totuși există o nevoie urgentă de a regândi lumea noastră. O parte din ce în ce mai mare a societăților occidentale se simte exclusă și retrogradată și apar noi forme de precaritate. Instabilitatea socială și politică legată de inegalități amenință și, indiferent de modul în care se întruchipează (fragilizareapartidelor tradiționale de guvernământ, Brexit-ul, Vestele galbene, președinția Trump), pare să răspundă unor cauze profunde. Liftul social nu mai funcționează, șomajul în masă nu scade, mai ales în rândul tinerilor, inechitatea amenință chiar fundamentele contractului social.

Există două întrebări care ne frământă: cum am ajuns aici și cum vom ieși? Așa cum spune un prieten poet franco-elvețian, „Umbrele ne invadează”. 

Paris, 26 iunie 2022

articolul original.

Ex-șeful SIE, imperativ: România să susțină poziția Franței pentru încetarea războiului

28 June 2022 at 18:32

Fostul cap al SIE, gen.Silviu Predoiu, pune un verdict dur situației provocate de războiul din Ucraina: se vrea continuarea conflictului în beneficiul producătorilor de armament, liderii UE sunt gafeuri și nu au viziuni, iar teza că Rusia a atacat neprovocată s-ar putea să nu fie complet reală. România ar trebui să susțină poziția Franței, care reclamă negocieri diplomatice pentru stoparea cât mai curând a războiului, mai spune el.

Liderii UE sunt istorici doar prin gafe

Întrebat într-un interviu luat de Ionuț Cristache dacă Summitul NATO de la Madrid, în derulare, e unul istoric, Predoiu a răspuns:

„„Istoric poate fi doar contextul în care se desfășoară acest summit, pentru că nu am mai avut un conflict în Europa de asemenea proporții din 1940. Dacă summitul va fi istoric, rămâne de văzut. Personajele care au participat la summit nu sunt cele mai istorice, unele au șansa să devină istorice prin gafele pe care le-au făcut sau prin alte minuni, în ultima vreme. Ne va afecta oricum viața, nu avem cum. Ce se întâmplă în Ucraina e un eșec al serviciilor de informații, rolul nostru era să prevenim conflictul. Semnele existau, trupele s-au comasat acolo din mai-iunie 2021”.

Zelenski e un simbol; despre simboluri, ca și despre morți, numai de bine!

Statutul de candidat la aderarea la UE ajută Ucraina doar din punct de vedere al imaginii, nu la modul concret, mai susține fostul spion-șef.

”În momentul de față, Zelenski e un simbol; despre simboluri, ca și despre morți, numai de bine! Este simbolul răspunsului la o agresiune nedreaptă și neprovocată, cel puțin declarativ. Pînă la sfîrșit. La sfîrșit, cînd se va trage linia, vom vedea în ce măsură a fost total neprovocată. Dar pînă atunci, asta este…
Pe parcurs, s-ar putea ca ucrainenii să constate că statutul de membru UE presupune o grămadă de lucruri cu care nu au fost învățați. Respectarea minorităților, recunoașterea limbilor naționale ale acestora, învățămîntul în limba lor, o grămadă de lucruri care țin de corupție, de statul de drept”.

Care e prioritatea lui Zelenski, Donbas și Crimeea, sau pacea și salvarea de vieți?

„Ar trebui susținută poziția Franței, care încurajează un dialog, nu așa cum eronat se spune că încurajează ideea ca Ucraina să accepte compromisuri. Haideți să înceapă un dialog, haideți să-i așezăm față în față. În primele trei săptămâni, agresiunea rusă a fost secondată de dialogul între cele două părți, foarte curând se creaseră premisele întâlnirii între cei doi lideri; apoi ucrainenii au început să primească armament și din acel moment, poziția lor s-a radicalizat de la o zi la alta.
În mod evident, din punct de vedere politic, o cedare de teren, recunoașterea statutului Crimeei, Donbasului, pentru Zelenski ar însemna sfârșitul. Depinde ce pune mai întâi în față: viețile celor 100 de soldați care la mor pe zi, plus milioanele de refugiați, plus distrugerea țării sau obținerea unei păci ca premisă pentru un dialog? Despre asta e vorba. Depinde ce priorități are. Prioritatea ar trebuie să fie așezarea lor la masă. De la o zi la alta va fi mai greu să se facă o înțelegere între părți”.

Războiul din Ucraina e un joc periculos pe pielea noastră, a europenilor

Predoiu mai spune și cine beneficiază de pe urma războiului:

„O spun americanii în presa lor că marii câștigători sunt companiile producătoare de armament. O spunea zilele trecute șeful statului major al apărării din Marea Britanie, că le vor trebui ani de zile până vor compensa armamentul transferat în Ucraina, ceea ce înseamnă comenzi majore pentru companiile producătoare de armament. Mi se pare că este un joc foarte periculos pe care îl facem pe pielea noastră, a europenilor și în special a celor aflați în prima linie. În acest conflict, România nu e nicăieri decât geografic. Am văzut că ne mulțumeau ucrainenii pentru livrările de armament, pentru sprijin. Nu știu dacă o făceau ca să ne ajute sau ca să ne încurce…Noi nu avem nicio poziție, suntem de acord cu tot ce spun alții, la Bruxelles, uitând că în UE suntem și noi. Am văzut că se spune că Putin și războiul sunt responsabili pentru că avem inflație. Păi, hai să luăm măsuri, să fim de partea celor care propun să încheiem războiul. UE la momentul acesta are o garnitură de lideri care sunt în primul rând birocrați și abia apoi politicieni, ceea ce înseamnă că sunt lipsiți de viziune. Iar la noi avem aceiași politicieni fără viziune” conchide generalul. 

articolul original.

Îngrijorarea premierului Boris Johnson

25 June 2022 at 09:07
image

Premierul britanic Boris Johnson este îngrijorat că Ucraina ar putea fi obligată să încheie cu Rusia o pace neconvenabilă.

Consecinţele economice ale războiului creează o presiune asupra Kievului, a arătat prim-ministrul Regatului Unit la summitul din Rwanda al Commonwealthului.

„Prea multe ţări spun că este vorba de un război european care nu este necesar (…) deci presiunea va creşte pentru a-i încuraja, poate pentru a-i forţa pe ucraineni către o pace rea”, a spus Johnson.

El a apreciat că dacă preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, va reuşi să îşi atingă obiectivele din Ucraina, vor fi consecinţe periculoase pentru securitatea internaţională şi va avea loc „un dezastru economic pe termen lung”.

articolul original.

Forțele armate ucrainene au primit ordin să se retragă din Severodonețk

24 June 2022 at 08:59
image

Forţele ucrainene au primit ordin să se retragă din oraşul Severodoneţk, în estul ţării, scena unor lupte acerbe cu armata rusă, a anunţat vineri guvernatorul regional.

Cucerirea Severodoneţk reprezintă o etapă crucială în planul rus de cucerire a bazinului industrial Donbas, deţinut deja parţial de separatiştii pro-ruşi din 2014.

„Forţele armate ucrainene vor trebui să se retragă din Severodoneţk. Au primit ordinul”, a scris pe Telegram Serghei Gaidai guvernatorul regiunii Lugansk, unde se află această localitate strategică.

„Nu mai are sens să rămânem pe poziţii care au fost bombardate constant luni de zile”, a adăugat el.

Oraşul a fost „aproape redus la ruine” din cauza bombardamentelor continue, a mai spus oficialul ucrainean.

„Toată infrastructura esenţială a fost distrusă. 90% din oraş este avariat, 80% din case vor trebui dărâmate”, a estimat el. 

articolul original.
  • There are no more articles
❌