ACTUALITATE
🔒
Au fost publicate stiri noi. Click aici pentru a le afisa.
Astazi — 8 August 2022Ultimele Stiri

Președintele ANAF a prezentat topul „șmecherilor” care sfidează statul

8 August 2022 at 11:59
image

Cea mai mare diferenţă dintre veniturile declarate de un contribuabil, cetăţean din Iaşi, şi cele estimate de ANAF la persoane fizice se ridică la 11,7 milioane lei, acesta având de plătit statului impozite de 3,5 milioane de lei, a anunţat, luni, preşedintele instituţiei, Lucian Ovidiu Heiuş, în cadrul unei conferinţe de presă.

„În luna iulie, aşa cum am spus încă de la conferinţa de la şfârşitul lunii iunie, am realizat mobilitatea la 120 de funcţionari publici de la alte structuri către Direcţia Generală de Verificări Peroane Fizice. Am făcut şi sesiuni de instruire, de pregătire profesională cu 99 dintre aceşti inspectori. S-au selectat şi s-au emis deja avizele de inspecţie la 211 persoane şi în acelaşi timp printr-un ordin de preşedinte ANAF 1286 care a fost publicat în Monitorul Oficial 733 din 21 a VII 2022 am extins competenţa de exercitare a verificării situaţiei fiscale personale şi la structurile de inspecţie fiscală persoane fizice de la unităţile teritoriale subordonate ANAF, pentru a putea să aibă competenţă de verificare şi aceste structuri.

În luna iulie s-au descoperit 21,4 milioane lei diferenţe între veniturile declarate şi veniturile estimate de noi, creanţele fiscale aferente, respectiv impozitele calculate pe această sumă, au fost de 5,9 milioane de lei.

Cea mai mare diferenţă a fost găsită la un contribuabil din judeţul Iaşi, de 11,7 milioane de lei, creanţa stabilită, respectiv impozitul pe care trebuie să-l plătească este în valoare de 3,5 milioane de lei. În Bucureşti la un contribuabil diferenţa a fost de 3,5 milioane de lei, creanţa stabilită a fost de 1 milion de lei, iar în Buzău, la un contribuabil diferenţa a fost de 3,2 milioane de lei, creanţa stabilită a fost de 0,8 milioane de lei. V-am dat trei cele mai mari diferenţe şi impozite stabilite pe care l-au descoperit colegii mei în luna iulie”, a spus Lucian Ovidiu Heiuş.

De asemenea, el a precizat că în Arad, un profesor care dă meditații a declarat venituri de 60.000 euro.

Da, au fost și profesori. Au fost situații în care profesorii care dau meditații s-au autorizat și au declarat. Undeva în vestul țării, la Arad cred, un profesor a declarat venituri de vreo 60.000 de euro și a plătit impozit, la Timișoara un altul a declarat 50.000 de lei și a plătit impozit. Deci lucrurile, încet încet, intră în normalitate. Ceea ce ne dorim noi, ca ANAF, nu este să mergem să controlăm și să prindem pe cineva, ci ne dorim contribuabilii din România să aibă un comportament fiscal corect. Nu este o prioritate pentru noi de a controla și nu a fost niciodată.”

Q Magazine a publicat aici o analiză a drepturilor pe care le au persoanele care vor fi controlate de Fisc.

Preşedintele ANAF a anunţat în iunie că instituţia va demara din 1 iulie controale masive pentru verificarea veniturilor persoanelor fizice ca sursă a obţinerii averilor fiecărei persoane.

„Avem peste tot exemple de şmecheri care sfidează cu opulenţa şi luxul pe cere îl afişează, care cheltuie sume de bani exorbitante, sfidând pe omul de rând şi care în viaţa lor nu au plătit niciun impozit, iar când verifici veniturile pe care le au constaţi că ele sunt aproape inexistente”, declara atunci Lucian Heiuș.

articolul original.

Un deputat liberal propune ca „Istoria comunismului în România”, să fie disciplină obligatorie pentru liceu

8 August 2022 at 09:56

În cadrul Forumului Educației de la Iași, organizat de PNL la finalul săpătmânii trecute, au fost dezbătute proiectele legii învățământului. La eveniment a participat și ministrul Sorin Cîmpeanu, care se declară optimist în legătură cu viitorul școlii românești, mai ales că a întâlnit „oameni care au încredere în România Educată și în schimbările atât de importante și de necesare propuse în cele două proiecte de lege”.

Forumul Educației a avut loc sâmbătă, 6 august, în cea de-a 24-a zi de consultări și, din punct de vedere cronologic, potrivit ministrului Cîmpeanu, care a bifat dezbaterile cu numerele 37, 38, și 39.

Ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, a participat la dezbaterile de la Iași unde au fost formulate propuneri pentru ca școala să fie mai atractivă pentru elevi și pentru ca universitățile să formeze cei mai buni specialiști. Foto Facebook

„A fost a 24-a zi de consultări și, din punct de vedere cronologic, s-au desfășurat dezbaterile cu numărul 37 (Învățământ Preuniversitar – 300 de participanți), 38 (Învățământ Superior – peste 100 de participanți) și 39 (organizată în parteneriat cu Teach for Romania – 150 de participanți fizic și aproape 500 de participanți online)”, a scris Sorin Cîmpeanu pe pagina sa de Facebook.

Prezent la dezbateri, deputatul liberal Alexandru Muraru a comparat starea de fapt din 2012, anul adoptării actualei legi a educației, cu cea din 2021 în privința numărului studenților înscriși în învățământul superior de stat sau privat.

Deputatul liberal Alexandru Muraru a propus introducerea unei noi materii obligatorii în curicula de liceu Foto Facebook

„În 2012, după adoptarea actualei legi a educației, în România aveam 540 mii de studenți înscriși în învățământul superior la stat și privat, cifră care a scăzut de la an la an până în anul 2021, la 401 mii de studenți pe ambele forme de proprietate. Sunt 10 ani în care statul român a pierdut 140.000 de studenți. Evident, explicațiile pot fi multiple, fie că vorbim de cele de ordin social de cele mai multe ori, sau legate chiar de efectele pe care le vedem în învățământul preuniversitar, în special la rezultatele de la examenele de bacalaureat, dar e clar că astăzi, universitățile se confruntă cu un număr din ce în ce mai redus de studenți. Paradoxal dar îmbucurător totodată, Iașul nu păstrează trendul național de scădere, observând, mai ales din 2019 încoace, o creștere semnificativă a numărului de studenți care acced la studiile de licență.”, a remarcat liberalul Alexandru Muraru, care subliniat că trebuie identificate soluții pentru ca învățământul universitar să devină din nou atractiv.

De asemenea, el consideră că trebuie început un amplu proces de educare a generațiilor postcomuniste despre istoria regimului totalitar.

„Astăzi, mai mult ca niciodată, în contextul invaziei Rusiei, a războiului hibrid pe care Rusia îl poartă în ţările NATO, (…) consider că studierea de către elevi a comunismului românesc, ca disciplină separată faţă de ceea ce se întâmplă la ora de istorie, este obligatorie. După 32 de ani de la prăbuşirea comunismului, generaţiile de mâine trebuie educate în spiritul democraţiei, valorilor libertăţii şi combaterii formelor de falsificare a istoriei. Propaganda, distorsiunea, manipularea şi falsul au fost fundamentele de bază ale sistemului comunist. Manipularea istoriei a servit la menţinerea puterii elitelor comuniste şi a sistemului totalitar. De aceea, România trebuie să înceapă un proces amplu de a educa pe cei născuţi după postcomunism despre istoria regimului totalitar. Această educaţie va contribui masiv în respingerea formelor de autoritarism, naraţiunilor false, nostalgiilor transformare în proiecte politice toxice pentru democraţie. Ori istoria europeană care are nevoie astăzi de o naraţiune şi care lipseşte cel mai mult din curricula elevilor este istoria regimului comunist”, a declarat Alexandru Muraru, potrivit unui comunicat de presă.

Muraru, care este reprezentantul special al Guvernului pentru promovarea politicilor memoriei, combaterea antisemitismului şi xenofobiei a subliniat faptul că „Istoria comunismului în România”, ca disciplină obligatorie, reprezintă cea mai adevărată şi profundă condamnare a comunismului, a crimelor şi abuzurilor sale.

„Este nevoie de eforturi mai mari la nivelul UE pentru combaterea încercării Rusiei de a rescrie istoria în contextul războiului din Ucraina. Educaţia este cea mai eficientă armă împotriva falselor naraţiuni. La 30 de ani de la căderea comunismului, 63% dintre români cred că situaţia de atunci era mai bună decât cea de acum. Este cea mai mare cifră din ultimii ani şi arată amploarea revalorizării comunismului. Şi este evident şi cel mai mare neadevăr, România de astăzi, cu toate problemele ei, nu poate fi comparată cu trecutul său total totalitar, cu închisori şi crime. (…) Noi nu pregătim doar oameni pentru piaţa muncii, ci vrem să pregătim viitori buni cetăţeni într-o democraţie, care să facă imposibilă în viitor repetarea acestor istorii regretabile. Educaţia este singurul antidot la ignoranţă, totalitarism, antisemitism şi xenofobie”, a subliniat el.

articolul original.
Before yesterdayUltimele Stiri

Festival sexual cu 30.000 de participanți la Romexpo? Mihai Daraban: Doar dacă nu mai sunt eu președintele CCIR!

7 August 2022 at 05:45

În deplină discreție, Bucureștiul ar fi trebuit să se transforme în această toamnă, pentru trei zile, într-o scenă a orgiilor sexuale, frumos ambalate sub egida unui… festival. S-au vândut chiar și bilete.

Știrea a fost prezentată în exclusivitate într-un articol semnat de Robert Turcescu pe siteul ziarului Evenimentul Zilei. Festivalul erotic intitulat „The Line”, adresat numai adulților, urma să aibă loc în perioada 9-11 septembrie, la Romexpo, avea un program„la limita pornografiei şi nu e asumat public de niciun organizator”.

La festival erau așteptați peste 30.000 de participanți.

Biletele, care s-au pus în vânzare pe platforma iabilet, au prețuri cuprinse între 832,84 lei (pentru level1) și 1700 de lei (pentru level 2). Nu se oferă detalii despre ce diferențe sunt între un level și altul. Asigurarea organizatorilor anonimi este că în cele trei zile participanţii își pot da frâu liber celor mai ascunse fantezii sexuale. Totuși, abonamentele pentru acest eveniment ofereau cumpărătorilor acces aproape all inclusive la manifestările programate. Astfel, abonamentul includea acces la zona generală a festivalului, la conferințe, ateliere și galerie de artă erotică în zona centrului comercial.

La descrierea evenimentului nu se precizează decât:

„O EXPERIENȚĂ FĂRĂ PREJUDECĂȚI

The L|NE Festival va schimba perspectiva tuturor asupra divertismentului sexual și erotic.

Fără gen, fără constrângeri, fără orientare sexuală și fără limite.

Vino alături de noi într-un loc în care nonconformismul și plăcerea sunt normale”.

“Un eveniment care se anunţă un adevărat scandal naţional prin programul pornografic pe care îl vinde la abonamente între 800 şi 1700 de lei unui public amator să vadă şi să simtă trei zile de orgii sexuale în capitala României.” scrie Robert Turcescu.

Evz a prezentat dosarul acestui eveniment în care se precizează că The Line Festival va avea cinci scene principale şi patru scene tematice pentru toate gusturile: LGBTQ, Cam Girls, Straight Stage, Kinky & BDSM, show-uri private, un magazin pentru jucării sexuale, un cinema porno 7D, dar şi peste 40 de show-uri pentru adulţi care, spun organizatorii, „vor aborda toate formele de sexualitate şi fantezii erotice aduse în România de cele mai tari cluburi şi teatre de profil din lume”. Sunt anunţate „72 de ore de petreceri continue şi exclusive susţinute de cluburi celebre din Amsterdam”.

„Organizatorii scriu în prezentare că au ales să facă un astfel de eveniment la Bucureşti pentru că în România nu există programe de educaţie sexuală în şcoli şi sunt peste 1 milion de cetăţeni români care suferă de boli cu transmitere sexuală. Nu există însă nicio explicaţie legată de felul în care un eveniment care promovează fanteziile sexuale şi pornografia va putea contribui la diminuarea acestor probleme din societatea românească. Dar se insistă pe faptul că „The Line Festival va schimba tabuuri şi îi va încuraja pe oameni să-şi dea frâu liber dorinţelor sexuale”.  Chiar dacă, în aceeaşi prezentare se subliniază că în Europa patru din zece mame cu vârsta sub 15 ani provin din ţara noastră.”, adaugă jurnalistul. Dosarul integral poate fi consultat aici.

Mihai Daraban, președintele Camerei de Comerț și Industrii a României (CCIR)

Q Magazine l-a contactat pe președintele Camerei de Comerț și Industrii a României (CCIR), Mihai Daraban, care administrează sediu Romexpo, pentru a afla cine au fost semnatarii contractului de închiriere.

Am aflat astfel că organizatorul festivalului ar fi Noa Concept Promoter, o firmă al cărei administrator este avocata Nicoleta Diaconescu.

„Acest festival nu se va mai face. Se pare că l-au amânat până în martie 2023. Dar ce pot eu să vă spun în acest moment este că un astfel de eveniment pornografic nu se va face la Romexpo decât dacă nu voi mai fi eu președinte al Camerei de Comerț”, a declarat pentru Q Magazine Mihai Daraban.

Contactat de Q Magazine pentru a verifica dacă acest eveniment este autorizat de Primăria municipiului București, Nicușor Dan, nu a răspuns apelurilor. În schimb, liderul grupului PSD din Consiliul General al Primăriei Capitalei, Aurelian Bădulescu, a declaarat pentru Q Magazine că până în acest moment nu s-a prezentat nimeni la comisie pentru a primi autorizație, având în vedere că este vorba despre un eveniment care depășește 500 de participanți.

„Logica procedurală impune organizatorilor de evenimente să intre în comisie, în condițiile în care participarea ar depăși 500 de persoane. Înțeleg că la acest eveniment erau așteptați 30.000 de persoane. Era obligatoriu să intre în comisie. Pe de altă parte, nimeni nu-i oprește să-și pună la vânzare biletele înainte de a primi toate autorizațiile. Organizatorii își asumă riscul. Să nu uităm totuși că în acest caz avem dee-a face cu escroacă. Mă refer la Nicoleta Elena Diaconescu, care are un trecut nu tocmai curat”, a declarat Aurelian Bădulescu.

Presa scria despre Nicoleta Diaconescu că a fost patroană de videochat, iar apoi a intrat în afaceri cu statul. Diaconescu a făcut tranzacții cu fostul primar Marian Vanghelie și era considerată o apropiată a lui Daniel Florea,  primar al Sectorului 5 între 2016 și 2020. În mandatul lui Florea, Nicoleta Diaconescu a încasat aproape 30 de milioane de euro pentru anveloparea blocurilor.

La rândul său, ministrul de Interne, Lucian Bode, a precizat pentru Q Magazine că fiind organizat în interior, „Poliția nu autorizează un astfel de eveniment”, dar că „festivalul a fost anulat” pentru luna septembrie.

Diversiunea morală prin divertisment

Ce poziție are Biserica față de acest tip de evenimente, organizate în capitala unei țări eminamente ortodoxe, cu oameni ale căror valori sunt familia, tradiția și bunul simț?

Vasile Bănescu, purtător de cuvânt al Patriarhiei române

„O poziție firesc critică, întrucât binele real al persoanei umane aflat în centrul gândirii creștine are legătură cu normalitatea (norma morală), echilibrul și discernământul, nu cu opusul acestora care se dă grotesc în spectacol. Din păcate „societatea spectacolului” în care trăim privilegiază diversiunea morală prin divertisment, iar acesta are o scală largă de expresie și exhibiționism.

Biserica nu impune nimic, ci propune salvatoarea reflecție de tip moral legată de ceea ce ne este cu adevărat de folos. Chiar dacă totul este posibil sau chiar permis, granița dintre ele e sesizabilă pentru orice om suficient de inteligent.

O țară este creștină prin oamenii vii care îi compun societatea prezentă. Creștinismul real nu coincide cu cel pur declarativ, ci doar cu cel asumat ca mod decent de viață. De aceea vorbim azi cu îndreptățire despre criza familiei, a tradiției si a bunului-simț. Acestea sunt câteva dintre valorile care ne salvează în măsura în care ne punem problema salvării. Atât personal, cât și național.”, a declarat pentru Q Magazine purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, Vasile Bănescu.

articolul original.

Mariana Nicolesco: Țintiți Himalaya, nu orice deal!

6 August 2022 at 10:42

Mă anunțase, în urmă cu o lună că urmează să reia seria evenimentelor Darclée de la Brăila. Mai mult ca niciodată, după ce am închis telefonul cu Mariana Nicolesco, am simțit o imperioasă nevoie de a fi martor al spectacolelor care încheiau cursurile de măiestrie artistică.

Iubesc muzica de operă, am un deosebit respect pentru cei care de cele mai multe ori își dedică viața pentru a atinge perfecțiunea în arta cântului.

Mi-aș fi dorit să observ, să văd, să trăiesc cu toate simțurile felul în care Mariana Nicolesco îi ajută pe cei care se înscriu la cursurile ei. Mi-ar fi plăcut să pot să iau pulsul participanților la finalul unei zile obișnuite de curs (am aflat ulterior că aveau o pauză de două ore la prânz). Din păcate, timpul nu mi-a permis.

Primul contact cu evenimentele de la Brăila a fost în seara concertului de pe Esplanada Dunării, oferit tuturor brăilenilor care doreau să-și hrănească spiritul. Poate că după doi ani de claustrare de toate felurile, au considerat că merită să-și petreacă o seară ascultând marea muzică, sau poate pur și simplu brăilenii sunt melomani. Esplanada s-a umplut ochi cu oameni de toate felurile: tineri și seniori, copii de la 3-4 ani, adolescenți, eleganți sau în ținute casual. Toți s-au bucurat de ceea ce se petrecea pe scena de la Dunăre.

Mariana Nicolesco intonând împreună cu „zmeii” săi faimosul Brindisi din La Traviata de Verdi în finalul Concertului Extraordinar de pe Esplanada Dunării

Mariana Nicolesco a fost o amfitrioană desăvârșită. Umorul, eleganța, distincția și seriozitatea sunt doar câteva din atributele care o caracterizează. La acestea se adaugă pasiunea pentru muzică, pasiune care nu a scăzut niciodată în intensitate. Nimic nu o putea opri să urce pe scenă, iar în momentul în care a făcut-o, marea soprană le-a arătat elevilor săi că scena nu e un dușman, nu e un purgatoriu al creației, ci paradisul artistului liric. Le-a arătat că scena hrănește, vitalizează, ajută, le dă un suflu aparte personalităților artistice.

A fost o seară magnetică, o bucurie pentru toți cei prezenți. Aplauzele și entuziasmul publicului stau mărturie. Nu aveam de unde să știu că acest spectacol nu era apogeul săptămânii evenimentelor Darclée.

Duminică după-amiază, la ora ceaiului, avea să înceapă Gala Master Classes. Am fost din nou surprinsă. Nu era, așa cum mă așteptam, o gală formală, fără strălucire, cu concurenți care vin, cântă și pleacă în aplauze. Publicul, care a umplut până la refuz frumoasa sală de teatru a Brăilei, a fost martor la spectacol și la curs, în același timp.

Pianistul Matei Varga, venit de la New York, îl acompaniază pe baritonul Sebastian Balaj interpretând Chageons propos din ciclul de lieduri compus de George Enescu pe versuri de Clément Marot

Cei 60 de participanți erau chemați pe rând pe scenă pentru a prezenta ariile pregătite. Nimic spectaculos până acum, nu? Își începeau ariile. Dacă o un sunet era scos greșit, dacă o notă nu era la locul ei, dacă zmeii ei nu-și armonizau gesturile cu versurile, cu mesajul, dacă un cuvânt era rostit greșit, dacă nu se mișcau ca niște adevărați artiști…. doamna Nicolesco intervenea. Oprea totul, le făcea observație cu blândețe, dar și exigență, reluând momentul. Era ca și cum publicul s-ar fi aflat în același timp în culise și în sală. Nu era nimic ostentativ (chiar dacă unora, poate, nu le-a fost comod să primească dojenile marii artiste), nu era nimic agresiv. În acest mod, cei din sală au înțeles, măcar în parte, care sunt avatarurile artiștilor lirici, pe care i-au recompensat cum se cuvine.

Îndrumaţi de Mariana Nicolesco, mezzosoprana Florentina Soare şi tenorul Adrian Dumitru în scena Tu qui Santuzza din opera Cavalleria Rusticana de Mascagni

Așa au trecut aproape cinci ore. Nimeni nu obosise, nimeni nu voia să părăsească sala de teamă că ar mai putea urma ceva. După ce sala s-a golit totuși de public, participanții au primit diplomele de absolvire a Master Classes. În timp ce le dădea diplomele, soprana îi întreba pe fiecare: „Tu de ce te-ai intimidat?”, „De ce ești atât de rigid?”, „Care ți-a fost problema astă seară?”. Cu alte cuvinte, a fost un Master Classes de la început până în ultimul minut. La final, le-a mulțumit și le-a spus aproape matern: „Sunteți niște puișori! Țintiți Himalaya, nu orice deal”.

articolul original.

Do not measure China’s reactions by the American foot!

6 August 2022 at 07:41

The Chinese conduct themselves according to the commandments of Sun Tzu, not according to the commandments of Moses. For them, after centuries of powerlessness, power is exercised not ostentatiously, but calmly and discreetly. They are not even chess players, nor poker players, but Go (Weiqi) players. When the US attacked by pushing forward (in Taiwan) the fool, China did not respond by counterattacking with the rook (as the US, Germany or Russia would have done), but put another piece on the world board that limits the American opponent’s maneuverability. More to come…the former Minister of Foreign Affairs, Adrian Severin, explained to Q Magazine.

We reproduce the full commentary below. Titles and underlines belong to the editor.

Adrian Severin was Minister of Foreign Affairs of Romania and president of the OSCE-PA Photo Mihail Oprescu

WHAT IS TAIWAN AND WHAT DOES IT WANT?

No one disputes that Taiwan is currently a part of China. That’s how it was in the past.

When the Maoist revolution broke out in China, the Chinese government reacted and this led to a civil war, which was eventually won by the revolutionary forces. They established their control over the entire territory of the state, except for the island of Taiwan, where the government troops took refuge and the “capitalist” political regime was preserved under their protection, but especially under American protection.

President Tsai Ing-wen with Taiwanese army soldiers Photo Twitter

To think that Taiwan is democratic because it is capitalist would be an abuse of logic. Not everything that is capitalist is democratic, and not everyone who opposes dictators is a democrat.

International self-determination is a right of peoples. Internal self-determination can be recognized at the limit, under certain conditions, as a right of national minorities. Regions or territories do not have the right to self-determination.

As a region of China, Taiwan does not have this right, which, in fact, it did not even bring up until recently. If we recognized it, we could wake up one day that Oltenia is also asking for separation from Romania; not to mention Transylvania.

Donbass, with which some analogy could be made, differs from Taiwan by two essential features: i. a Russian (Russian-speaking) majority lives in Donbass, which must be distinguished from Ukrainians, while Chinese people live in Taiwan, as in Mainland China; ii. Donbas was transferred by Russia to Ukraine, at the behest of the USSR, according to Soviet constitutional, administrative and geopolitical logic, while Taiwan politically isolated itself from China in the context of a civil war.

Both insular and mainland Chinese believed that there was only one China, which, however, each community presented itself as the only legitimate one to organize, rule and represent. Finally, the UN (including the USA, Russia, Romania, etc.) recognized the People’s Republic of China as a legitimate partner in international relations, communist as it was. International relations consider the reality of power, not the ideologies. The ideologists only disturb the peace of the world.

As long as the “one China” principle works (and so far, no one has denounced it) the Taiwanese issue is China’s internal affair. Taiwan’s eventual desire to become an independent state and transform its current de facto status into a de jure one represents a secessionist project.

The US fought a terrible war against the secessionism of the Southern Confederacy. House Speaker Nancy Pelosi’s trip to Taipei suggests the US would not be against Taiwanese secession, however. The secessionism at home, no! Secessionism abroad, yes! Hence all the anger.

WHAT DOES THE USA WANT?

Initially, the US claimed that Taiwan was China and armed it to be able to reclaim the mainland territory. Back then, Washington, albeit against common sense, viewed mainland China as a “secessionist region” and advocated against this secessionism and for the restoration of the exercise of sovereignty by the “real China”, the Republic of China, with its leadership in exile in Taiwan, over the entire recognized territory of the state; therefore also on the continental territory.

Carmine Angelo Vito is among the first CIA pilots to fly over Moscow during the Cold War on intelligence-gathering missions. The first to make such a flight, aboard a U-2, was Carl Overstreet, on June 20, 1956, on a mission covering Poland and eastern Germany. On July 4, Hervy Stockman was flying over Soviet territory, not far from Leningrad, to photograph military ships and bases in the Soviet Baltic countries. The fourth, fifth, and sixth intelligence-gathering missions were flown by pilots Marty Knutson, Glen Dunaway, and Jake Kratt, all of which were successful. Photo Air & Space Museum, Washington, DC

After 1970, in the conditions of the sharpening of the Cold War and the rivalry between the USA and the USSR, but also of increasingly fierce disputes between the two great communist powers, the USSR and China, the Nixon Administration, maintaining the principle of one China, recognized as the its legitimate representative the People’s Republic of China, which was also granted permanent membership in the UN Security Council. It was the happy time when the doctrine of political realism in international relations and their de-ideologization, embodied by the National Security Adviser and then US Secretary of State, Henry Kissinger, had established itself in American foreign action. Washington’s only claim at the time was that China’s reunification should be peaceful. Which Beijing accepted.

According to this deal, the US considered itself entitled to support Taiwan, further arming it, this time to enable it to defend itself against a possible military invasion by the official/legitimate Chinese government. Which was not very difficult given the military and economic weakness of the People’s Republic of China at the time. For the government in Beijing, a military solution, involving the crossing of the Formosa Strait, about 80 miles wide, would have been an adventure doomed to failure.

Over time, things have changed. China has become the world’s second, if not first, economic power, one of the largest holders of US debt, one of the main refuges of many Euro-Atlantic industries, and the source of essential goods for the functioning of Euro-Atlantic economies, as well as a military power not to be ignored, equipped with the most advanced technologies. If it does not yet surpass the military power of the USA, it is because, as President Jiang Zemin explained us during the state visit in 1997, in the battle of ideas in China, the group that claimed that the economic and social development of the country must be given priority won against the one who advocated the priority of the development of military capabilities. In other words, a strategy diametrically opposed to the American one which, for a very long time, spends more on military security than on economic development; which is, according to the great political scientist Paul Kennedy, even under the conditions of the conversion of military technological progress into technologies of civilian utility, the cause of the collapse of all empires.

The economic and cultural development of China, together with a certain liberalization of civil relations, a relative democratization of society (within the limits of Mandarin traditions that allow the competition of political options only on distinct social levels, the highest and most respected being that of the Mandarin aristocracy, today represented by the leaders of the so-called Chinese Communist Party) and a considerable ideological relaxation (following the synthesis of “bureaucratic centralism”, Confucian harmony and capitalist competition), led to the emergence of a true dependence of the Taiwanese market on the Chinese one and made the career management of the Taiwanese dependent on their integration into the mainland Chinese environments. Against this background, peaceful reunification was becoming an ever easier and closer goal.

American military experts were of the opinion as early as 2021 that a war involving Taiwan is desirable, because Asia is growing so much economically that it is becoming unstoppable Photo Twitter

Such a reunification meant, however, the elimination of the American military presence in Taiwan. What American political planners, anchored in old strategic calculations and living in a dream world parallel to reality, could not accept. This is even though the mainland Chinese market is today much more attractive to the US than the Taiwanese market (in the latter the Pelosi family has important stakes), and the 80 miles of the Taiwan Strait is no longer an insurmountable obstacle for the Chinese fleet and missiles, with US military bases there no longer beyond Chinese arm’s length. Thus, the US decided, because of an autistic analysis, to encourage independence-secessionist movements in Taiwan.

With the support of the US, the party that wants to turn Taiwan into an independent state distinct from China, in reality viable only as an American protectorate, came to power. Such a fact is in itself likely to increase tensions, already high, in the China Sea.

What the US is defending in Taiwan is not democracy against dictatorship (Taiwanese democracy is more than questionable, as the idea of ​​Chinese Communist dictatorship is a thing of the past), but a position of military dominance in the Western Pacific, which, with clear thinking, it could easily dispense, in exchange for the advantages brought by a multilateral collaboration with China, including in terms of defining a new world order.

VISIT OF THE OLD LADY

The descent of the Speaker of the US House of Representatives, Nancy Pelosi, in Taipei, without the consent of the People’s Republic of China, has ignited a new crisis in the region with global reverberations.

As I have shown before, in concrete reality there is an internationally recognized (including by the USA) only one China, Taiwan being a region of it, and the Taiwanese problem (respectively the relationship between the island of Taiwan and mainland China, including the ways to exercise the sovereignty of the Chinese state over its entire territory) being an internal problem of China.

The entry of a high-ranking American citizen, under the protection and escort of the US armed forces, into the territory of a sovereign state that does not approve such a “visit” is an act of war.

The risk taken by Mrs. Pelosi has obscure causes, most likely related to the need to divert public attention from the criminal problems of the Pelosi family in the US. After all, if the US started a war with Iraq to cover up the Monicagate scandal, why wouldn’t they start another one to cover up Pelosigate?!

To this objective could possibly be added the interest of the Democratic Party, in a difficult election year, to postpone the midterm elections or to keep them in the shadow of the grandiose plume of the one leading the nation in the war with the Chinese communist hydra (in addition to the Russian one). In the absence of a bellicose attitude on the part of Beijing, such a calculation remains just a stick in the mud.

I led a Congressional delegation to Taiwan to make crystal clear that America stands with the people of Taiwan – and all those committed to Democracy and human rights.

Check out this video of our historic visit to Taipei. pic.twitter.com/TON6zB3x4s

— Nancy Pelosi (@SpeakerPelosi)
August 3, 2022

Nancy Pelosi said she visited Taiwan to send a clear signal of support for the Taiwanese people and democratic values ​​Video Twitter Nancy Pelosi

Otherwise, Nancy Pelosi’s trip did not and could not bring any detectable geopolitical or economic gain to the American nation, which is in the midst of an economic and social crisis. Rather, it pushed China’s neighbors (Philippines, South Korea, Vietnam) to distance themselves from the US to protect themselves and their loved ones.

China’s militarily reserved response, circumscribed by its psychology, culture and historical traditions, different from what Euro-Atlantic propaganda had convinced the European and American public to be, as well as in stark contrast to the expectations of this public, is explained by the specifics of Chinese thinking synthesized in the philosophy of the game go (weiqi), completely different from that of the chess or poker games known in Europe (including Russia) and the USA. In the broadest sense, China never attacks directly, but by envelopment; it does not confront its force with the opponent’s force but puts the opponent in the position of not being able to use its force because it has lost the favorable room for maneuver. However, this does not happen in the short term, as Europeans and Americans like, but in the medium and long term, as the Chinese think and act.

On July 30, the aircraft carrier USS Ronald Reagan crossed the South China Sea to the east of Taiwan and south of Japan. The ship was accompanied by the cruiser USS Antietam and the destroyer USS Higgins. “Although they can respond to any eventuality, these are normal, routine deployments,” said a US Navy representative. Photo MC3 Gray Gibson

WHO WON AND WHO REALLY LOST?

The shock produced by the contrast between expectations and reality proves the superior capacity of Euro-Atlantic propaganda in relation to the Chinese one, defeated in this chapter.

In the case of the war in Ukraine, Western propaganda convinced the world that Russia wanted to occupy Kiev, and then presented the fact that it was not occupied as a proof of Vladimir Putin‘s strategic defeat. Using the same method, metaphors from Chinese leaders’ statements and warnings prior to Nancy Pelosi’s arrival in Taipei were misinterpreted and widely disseminated to create the expectation of a Chinese military attack on the aircraft she was traveling in and a Chinese military invasion of Taiwan. Such responses, wrongly attributed to the Chinese beforehand, were fashioned after the inept pattern of the outbreak of the First World War under the pretext of the assassination of Archduke Franz Ferdinand in Sarajevo in 1914. Many believed in these predictions without noticing that such reactions would have brought no practical advantage to China. As neither the downing of the aircraft nor the invasion took place, China is declared defeated; and so it is, but only in our imagination and the „show war” in which the US has specialized.

Beyond this, such dangerous fire games draw our attention to the fact that the US, the inventor and champion of marketing, offers only successful “commercial advertising” behind which no real geopolitical “products” can be found (except for the military), while China reserves, in the long term, the advantages of the real supply of such “products”, the seller of splendid empty packaging not being able to endlessly deceive everyone and collect the price of a commodity that he does not have.

China’s restraint in its armed response to Ms. Pelosi’s provocation has saved humanity from the devastating Pacific expansion of the current war in Eastern Europe and the Black Sea

Beyond its cultural bases, this is concretely motivated (if we operate with the arguments of practical reason) by the military power gap still existing between the US and China, favorable to the former, by the lack of militaristic and expansionist traditions of China, by the wise desire of mainland China to achieve reunification with Taiwan peacefully, in order to be durable, and through the pragmatic and responsible calculation according to which an open military confrontation between China and the US, caused by a purely symbolic gesture, and therefore without any practical consequences, by some American politicians, disowned right at home, would not have brought China any real profit.

What did the madmen who were pushing China to war really want and expect? Apocalypse?!

Now, because China did not listen to them and limited itself, in the spirit of the oriental martial arts, to a military choreography without direct contact (see the promptly launched military exercises that closed, without the US objecting, the transiting around and over Taiwan, or they “accidentally” touched – much like NATO “accidentally” bombed the Chinese embassy in Belgrade in 1999 – Japanese territory, without causing any human and material damage), to “pedagogical” reductions in Sino-Taiwanese economic relations and to the “suspension” of Sino-American political cooperation (apart from the symbolic yet humiliating sanctions imposed on the Pelosi family), they want to “punish” it by labeling it as a “loser without right of appeal”.

China’s stage victory is to use Nancy Pelosi’s “visit” as a coagulant of Chinese national pride and will, bringing popular support for the current state leadership (and especially President Xi Jinping) to the highest levels. A China that is more united, more self-confident, and more convinced of its moral superiority poses an even greater threat to American unipolar ambitions.

The strategic defeat of the US caused by Nancy Pelosi’s visit, which the US administration did not have the strength of character to undertake, is that it unleashes China’s retaliatory policy (which will come in time and unseen, in especially in the form of economic and psychopolitical “sanctions”) and strengthens the Sino-Russian alliance (as well as the BRICS “opposition”), but especially it is revealing the systemic deficit of US geopolitical judgement (the sclerosis of American geopolitical discernment), with the effect of bankrupting the credibility of the American power and of destroying the cohesion of the American-led alliances.

Pentagon officials tried to contact China’s military commanders, but they did not return calls to the Americans, three sources told Politico newspaper.

That’s what it was and is. What will be, we will see. What we know now is that the century of Asia, that is, the march of history, cannot be stopped by the frivolous aggressivity of a dying empire.

articolul original.

Nu măsurați reacțiile Chinei cu metrul american!

5 August 2022 at 20:00

Chinezii se conduc după poruncile lui Sun Tzu, iar nu după poruncile lui Moise. Pentru ei, după ce timp de secole au fost lipsiți de putere, puterea nu se exercită cu ostentație, ci cu calm și cu discreție. Ei nu sunt nici măcar jucători de șah, necum de poker, ci jucători de Go (Weiqi). Când SUA a atacat împingând înainte (în Taiwan) nebunul (nebuna), China nu a răspuns contraatacând cu turnul (cum ar fi făcut SUA, Germania sau Rusia), ci a mai pus pe eșichierul lumii o piesă care limitează capacitatea de manevră a adversarului american. Altele urmează…a explicat pentru Q Magazine fostul ministru de Externe, Adrian Severin.

Redăm în continuare comentariul integral. Titlurile și sublinierile aparțin redacției.

Adrian Severin a fost ministru de Externe al României și președinte al OSCE Foto Mihail Oprescu

CE ESTE TAIWANUL ȘI CE VREA EL?

Nimeni nu contestă că în prezent Taiwanul este o parte a Chinei. Așa a fost și în trecut.

Când în China a izbucnit revoluția maoistă, guvernul chinez a reacționat și asta a generat un război civil, câștigat, în cele din urmă, de forțele revoluționare. Acestea și-au instaurat controlul asupra întregului teritoriu al statului, cu excepția insulei Taiwan, unde s-au refugiat trupele guvernamentale și s-a păstrat, sub protecția lor, dar mai ales sub protecție americană, regimul politic capitalist.

Președinta Tsai Ing-wen alături de soldații armatei taiwanze Foto Twitter

A socoti că Taiwanul este democratic întrucât este capitalist ar fi un abuz de logică. Nu tot ce este capitalist este democratic și nu toți cei care se opun dictaturii sunt democrați.

Autodeterminarea internațională este un drept al popoarelor. Autodeterminarea internă poate fi recunoscută la limită, în anumite condiții, ca un drept al minorităților naționale. Regiunile sau teritoriile nu au dreptul la autodeterminare.

Ca regiune a Chinei, Taiwanul nu are acest drept, pe care, de fapt, nici nu l-a adus în discuție până de curând. Dacă l-am recunoaște, ne-am putea trezi într-o zi că și Oltenia cere separarea de România; ca să nu mai vorbim de Ardeal.

Donbasul, cu care s-ar putea face o oarecare analogie, se deosebește de Taiwan prin două trăsături esențiale: i. în Donbas trăiește o majoritate rusă (rusofonă) care trebuie distinsă de ucraineni, în timp ce în Taiwan trăiesc tot chinezi ca și în China continentală; ii. Donbasul a fost transferat de Rusia Ucrainei, la ordinul URSS, conform logicii constituționale, administrative și geopolitice sovietice, în timp ce Taiwanul s-a izolat din punct de vedere politic de China, în contextul unui război civil.

Atât chinezii insulari, cât și cei continentali socoteau că există o singură Chină, pe care, însă, fiecare comunitate se prezenta a fi singura legitimată să o organizeze, conducă și reprezinte. În cele din urmă, ONU (inclusiv SUA, Rusia, România etc) au recunoscut Republica Populară Chineză ca partener legitim în relațiile internaționale, așa comunistă cum o fi fost ea. Raporturile internaționale țin seama de realitatea puterii, iar nu de ideologii. Ideologii nu fac decât să tulbure pacea lumii.

Atât timp cât funcționează principiul unei singure Chine (și până acum nimeni nu l-a denunțat) problema taiwaneză este o afacere internă a Chinei. Eventuala dorință a Taiwanului de a deveni un stat independent și a transforma statutul său actual de facto într-unul de jure, reprezintă un proiect secesionist.

SUA a purtat un război teribil împotriva secesionismului Confederației Sudiste. Călătoria Președintelui Camerei Reprezentanților, Nancy Pelosi, la Taipei, sugerează că SUA nu ar fi, însă, împotriva secesionismului taiwanez. De aici toată supărarea.

CE VREA SUA?

Inițial, SUA a susținut că Taiwanul este China și l-a înarmat pentru a putea recupera teritoriul continental. Pe atunci, Washingtonul, fie și împotriva bunului simț, privea China continentală ca pe o regiune secesionistă și pleda împotriva acestui secesionism și pentru restabilirea exercițiului suveranității adevăratei Chine, Republica China, cu conducerea sa refugiată în Taiwan, asupra întregului teritoriu recunoscut al statului; deci și asupra teritoriului continental.

Carmine Angelo Vito este printre primii piloți ai CIA care au survolat deasupra Moscovei în timpul războiului rece, în misiuni care vizau culegerea de informații. Primul care a efectuat un astfel de zbor, la bordul unui U-2, a fost Carl Overstreet, la 20 iunie 1956, într-o misiune care acoperea Polonia și estul Germaniei. La 4 iulie, Hervy Stockman zbura deasupra teritoriului sovietic, nu departe de Leningard, pentru a fotografia navele militare și bazele din țările baltice societice. Cea de-a patra, a cincea și a șasea misiune de culegere de informații au fost efectuate de piloții Marty Knutson, Glen Dunaway și Jake Kratt, toate fiind un succes. Foto Air & Space Museum, Washington, DC

După 1970, în condițiile ascuțirii Războiului rece și ale rivalității dintre SUA și URSS, dar și ale unor dispute tot mai aspre între cele două mari puteri comuniste, URSS și China, Administrația Nixon, menținând principiul unei singure Chine, a recunoscut ca reprezentant legitim al acesteia Republica Populară Chineză, căreia i s-a acordat și locul de membru permanent în Consiliul de Securitate al ONU. Era vremea fericită în care doctrina realismului politic în relațiile internaționale și a dezideologizării acestora, încarnată de consilierul pentru securitate națională și apoi Secretarul de stat al SUA, Henry Kissinger, se impusese în acțiunea externă americană. Singura pretenție a Washingtonului, la timpul respectiv, a fost ca reunificarea Chinei să nu se producă decât pe cale pașnică. Ceea ce Beijingul a acceptat.

Potrivit acestei înțelegeri, SUA s-a considerat îndreptățită să acorde sprijin Taiwanului, înarmându-l în continuare, de astă dată, spre a-i permite să se apere împotriva unei posibile invazii militare declanșate de guvernul chinez oficial/legitim. Ceea ce nu a fost foarte complicat în condițiile slăbiciunii militare și economice a Republicii Populare Chineze de atunci. Pentru guvernul de la Beijing, o soluție militară, implicând și traversarea strâmtorii Formosa, lată de circa 80 mile, ar fi fost o aventură sortită eșecului.

Cu timpul, lucrurile s-au schimbat. China a devenit a doua, dacă nu prima, putere economică a lumii, una dintre cele mai mari deținătoare ale datoriei americane, unul dintre locurile unde s-au refugiat multe din industriile euro-atlantice și sursa de bunuri esențiale pentru funcționarea economiilor euro-atlantice, precum și o putere militară de neignorat, dotată cu tehnologii dintre cele mai avansate. Dacă nu depășește încă puterea militară a SUA este întrucât, așa cum ne explica Președintele Jiang Zemin în timpul vizitei de stat din 1997, în lupta de idei din China a izbândit gruparea care susținea că dezvoltării economice și sociale a țării trebuie să i se dea prioritate față de dezvoltarea capacităților militare. Cu alte cuvinte, o strategie diametral opusă celei americane care, de foarte multă vreme, cheltuiește mai mult pentru securitatea militară decât pentru dezvoltare economică; ceea ce este, potrivit marelui politolog Paul Kennedy, chiar și în condițiile convertirii progresului tehnologic militar în tehnologii de utilitate civilă, cauza prăbușirii tuturor imperiilor.

Dezvoltarea economică și culturală a Chinei, împreună cu o anumită liberalizare a raporturilor civile, o relativă democratizare a societății (în limitele tradițiilor mandarine care permit concursul opțiunilor politice numai pe paliere sociale, cel mai înalt și respectat fiind acela al aristocrației mandarinilor, astăzi reprezentată de liderii așa-numitului Partid Comunist Chinez) și o considerabilă relaxare ideologică (consecutivă sintezei dintre centralismul birocratic, armonia confucianistă și competiția capitalistă), a condus la apariția unei adevărate dependențe a pieței taiwaneze de cea chineză și a managementului de carieră al taiwanezilor de rând de integrarea lor în mediile chineze continentale. Pe acest fundal, reunificarea pașnică devenea un obiectiv tot mai ușor de atins și tot mai apropiat.

Experți militari americani erau de părere încă din 2021 că un război cu miza Taiwan este de dorit, pentru că Asia crește atât de mult economic încât devine de neoprit Foto Twitter

O asemenea reunificare însemna, însă, eliminarea prezenței militare americane din Taiwan. Ceea ce planificatorii politici americani, anchilozați în vechile calcule strategice și trăind într-o lume a viselor paralelă cu realitatea, nu au putut accepta. Aceasta chiar dacă piața chineză continentală este astăzi cu mult mai ofertantă pentru SUA decât piața taiwaneză (pe cea din urmă familia Pelosi are importante pachete de acțiuni), iar cele 80 de mile ale strâmtorii Taiwan nu mai sunt un obstacol de netrecut pentru flota și rachetele chineze, bazele militare americane de acolo nemaifiind dincolo de lungimea brațului chinez. Astfel SUA a decis, ca urmare a unei analize autiste, să încurajeze mișcările independentist-secesioniste din Taiwan.

Cu sprijinul SUA, partidul care dorește transformarea Taiwanului într-un stat independent distinct de China, în realitate viabil numai ca protectorat american, a ajuns la putere. Un atare fapt este în sine de natură a mări tensiunile, și așa ridicate, în Marea Chinei.

Ceea ce apără SUA în Taiwan nu este democrația împotriva dictaturii (democrația taiwaneză este mai mult decât discutabilă, după cum ideea de dictatură comunistă chineză aparține trecutului), ci o poziție de dominație militară în Pacificul de vest, de care, gândind lucid, s-ar putea dispensa ușor, în schimbul avantajelor aduse de o colaborare multilaterală cu China, inclusiv în ceea ce privește definirea unei noi ordini mondiale.

VIZITA BĂTRÂNEI DOAMNE  

Descinderea Președintei Camerei Reprezentaților a SUA, Nancy Pelosi, la Taipei, fără acordul Republicii Populare Chineze,  a amorsat o nouă criză în regiune, cu reverberații globale.

Așa cum am arătat mai înainte, în realitatea concretă există și pe plan internațional este recunoscută (inclusiv de către SUA) o singură Chină, Taiwanul fiind o regiune a acesteia, iar problema taiwaneză (respectiv relația dintre insula Taiwan și China continentală, incluzând căile de exercitare a suveranității statului chinez asupra întregului său teritoriu) fiind o problemă internă a Chinei.

I led a Congressional delegation to Taiwan to make crystal clear that America stands with the people of Taiwan – and all those committed to Democracy and human rights.

Check out this video of our historic visit to Taipei. pic.twitter.com/TON6zB3x4s

— Nancy Pelosi (@SpeakerPelosi)
August 3, 2022

Nancy Pelosi a declarat că a vizitat Taiwanul pentru a da un semnal clar de susținere a poporului taiwanez și a valorilor democratice Video Twitter Nancy Pelosi

Intrarea unui cetățean american de rang înalt, sub protecția și escorta forțelor armate americane, pe teritoriul unui stat suveran care nu aprobă o asemenea vizită, este un act de război.

Riscul asumat de doamna Pelosi are cauze obscure, cel mai probabil legate de nevoia abaterii atenției publice de la problemele penale ale familiei Pelosi în SUA. La urma urmelor, dacă SUA a declanșat un război cu Irakul pentru a acoperi scandalul Monicagate, de ce nu ar mai amorsa unul ca să acopere Pelosigate?!

Acestui obiectiv i s-ar mai putea adăuga, eventual, interesul Partidului Democrat, într-un an electoral dificil, de a amâna alegerile intermediare sau a le ține la umbra panașului grandios al celui care conduce națiunea în războiul cu hidra comunistă chineză (pe lângă cea rusă). În lipsa unei atitudini belicoase a Beijingului un atare calcul rămâne doar o bâtă dată în baltă.

În rest, voiajul lui Nancy Pelosi nu a adus și nu putea aduce nici un câștig geopolitic sau economic detectabil națiunii americane, aflată în plină criză economică și socială. Mai degrabă a împins vecinii Chinei (Filipine, Coreea de Sud, Vietnam) să ia distanță igienică față de SUA, ca să se protejeze pe sine și pe cei dragi.

Reacția rezervată pe plan militar a Chinei, diferită de ceea ce propaganda euro-atlantică a convins publicul european și american că ar fi urmat să fie, precum și în total contrast cu așteptările acestui public, circumscrise de psihologia, cultura și tradițiile sale istorice, se explică prin specificul gândirii chineze sintetizate în filosofia jocului go (weiqi), cu totul deosebită de cea a jocurilor de șah sau poker cunoscute în Europa (inclusiv Rusia) și SUA. În sensul cel mai larg, China nu atacă niciodată direct, ci prin învăluire; nu confruntă forța sa cu forța adversarului, ci îl pune pe adversar în situația de a nu-și putea folosi forța întrucât a pierdut spațiul de manevră propice. Or, asta nu se petrece pe termen scurt, cum le place europenilor și americanilor, ci pe termen mediu și lung, așa cum gândesc și acționează chinezii.

La 30 iulie, portavionul USS Ronald Reagan a traversat Marea Chinei de Sud până la est de Taiwan şi la sud de Japonia. Nava a fost însoţită de crucişătorul USS Antietam şi de distrugătorul USS Higgins. „Deşi ele pot răspunde la orice eventualitate, acestea sunt desfăşurări normale, de rutină”, a declarat un reprezentant al US Navy. Foto MC3 Gray Gibson

CINE A ÎNVINS ȘI CINE A PIERDUT ÎN REALITATE?

Șocul produs de contrastul între așteptări și realitate dovedește capacitatea superioară a propagandei euro-atlantice în raport cu cea chineză, învinsă la acest capitol.

În cazul războiului din Ucraina, propaganda occidentală a convins lumea că Rusia dorește ocuparea Kievului, pentru ca apoi să prezinte împrejurarea că acesta nu a fost ocupat ca dovadă a înfrângerii strategice a lui Vladimir Putin. Folosind aceeași metodă, metaforele din declarațiile și avertismentele liderilor chinezi, anterioare sosirii lui Nancy Pelosi la Taipei, au fost interpretate și răspândite masiv pentru a crea așteptarea unui atac militar chinez împotriva aeronavei în care se deplasa aceasta și a unei invazii militare chineze a Taiwanului. Astfel de răspunsuri, atribuite abuziv chinezilor, erau croite după modelul inept al declanșării Primului război mondial sub pretextul asasinării Arhiducelui Franz Ferdinand, la Sarajevo din 1914. Mulți au crezut în ele fără să observe că nu aduceau nici un fel de avantaj practic Chinei. Cum nici doborârea aeronavei nici invazia nu a avut loc, China este dată drept învinsă; și așa este, dar numai în imaginația noastră și în războiul spectacol în care SUA s-a specializat.

Dincolo de aceasta, asemenea periculoase jocuri cu focul ne atrag atenția asupra faptului că SUA, inventatoarea și campioana marketingului, nu mai oferă decât reclamă comercială de succes, în spatele căreia nu se mai găsesc produse geopolitice reale (cu excepția celor militare), pe când China își rezervă, pe termen lung, avantajele ofertei reale de asemenea produse, vânzătorul de splendide ambalaje goale neputând înșela la infinit pe toată lumea și încasa prețul unei mărfi pe care nu o are.

Autoreținerea Chinei în ceea ce privește reacția armată la provocarea dnei Pelosi, a salvat omenirea de la extinderea devastatoare în Pacific a actualului război din estul Europei și de la Marea Neagră.

Dincolo de bazele sale culturale, ea este motivată în concret (dacă operăm cu argumentele rațiunii practice) prin decalajul de putere militară încă existent între SUA și China, favorabil celei dintâi, prin lipsa tradițiilor militariste și expansioniste ale Chinei, prin dorința înțeleaptă a Chinei continentale de a realiza reunificarea cu Taiwanul, pentru a fi durabilă, pe cale pașnică și prin calculul pragmatic și responsabil potrivit căruia o confruntare militară deschisă între China și SUA provocată de un gest pur simbolic și, deci, fără nici o consecință practică, a unor politicieni americani, dezavuați chiar la ei acasă, nu ar fi adus Chinei nici un profit concret.

Oare ce doreau și ce așteptau cu adevărat nebunii care împingeau China la război și care, pentru că nu i-a ascultat și s-a limitat, în spiritul artelor marțiale orientale, la o coreografie militară fără contact direct (a se vedea exercițiile militare declanșate prompt care au închis, fără ca SUA să se opună, tranzitul în jurul și deasupra Taiwanului, sau au atins din greșeală – cam tot așa cum tot din greșeală NATO a bombardat ambasada Chinei la Belgrad, în 1999 – teritoriul japonez, fără a produce pagube umane și materiale), la reduceri pedagogice ale relațiilor economice chino-taiwaneze și la suspendarea cooperării politice chino-americane (în afara sancțiunilor pe cât de simbolice pe atât de umilitoare aplicate familiei Pelosi), o pedepsesc acum lipindu-i eticheta de învins fără drept de apel? Apocalipsa?!

Victoria de etapă a Chinei constă în aceea de a folosi vizita lui Nancy Pelosi ca un coagulant al mândriei și voinței naționale chineze, aducând susținerea populară pentru actuala conducere a statului (și în special a Președintelui Xi Jinping) la cotele cele mai înalte.

O Chină mai unită, mai sigură de sine și mai convinsă de superioritatea sa morală reprezintă o și mai mare amenințare la adresa veleităților unipolariste americane.

Înfrângerea strategică a SUA, provocată de vizita lui Nancy Pelosi, vizită pe care administrația americană nu a avut tăria de caracter să și-o asume, constă în aceea că descătușează politica de retaliere a Chinei (care va veni în timp și pe nevăzute, în special sub forma sancțiunilor economice și psihopolitice) și consolidează alianța chino-rusă (precum și opoziția BRICS), dar mai ales în dezvăluirea deficitului sistemic de discernământ geopolitic al SUA (scleroza discernământului geopolitic american), cu efectul de a falimenta credibilitatea puterii americane și a distruge coeziunea alianțelor conduse de America.

Cam asta a fost și este. Ce va fi, vom vedea. Ce știm de acum, este că secolul Asiei, respectiv mersul istoriei, nu poate fi oprit prin agresivitatea frivolă a unui imperiu muribund.

Oficiali de la Pentagon au încercat să ia legătura cu comandanții militari ai Chinei, însă aceștia nu au răspuns la telefon americanilor, au declarat trei surse pentru ziarul Politico

PS. Ministerul de Externe al Chinei a anunțat vineri, 5 august, câteva măsuri de răspuns la vizita președintei Camerei Reprezentanților a SUA în Taiwan:

anularea dialogului la nivelul comandanților militari China-SUA;

anularea dialogului sino-american de coordonare a politicii de apărare (DPCT);

anularea întâlnirilor sino-americane în baza Acordului de Consultare Navală (MMCA);

suspendarea cooperării între China și SUA pentru repatrierea imigranților ilegali;

suspendarea cooperării între cele două părți în probleme de asistență legală în chestiuni juridice;

suspendarea cooperării sino-americane împotriva criminalității transfrontaliere;

suspendarea cooperării sino-americane împotriva drogurilor;

suspendarea dialogului între China și SUA privind schimbările climatice.

articolul original.

Israelul a atacat ținte ale Jihadului Islamic din Fâșia Gaza

5 August 2022 at 19:09

Israelul a atacat, vineri, 5 august, Fâșia Gaza cu avioane de război, ucigând cel puțin 10 persoane, inclusiv un comandant al grupării Jihad Islamic, informează Al Jazeera.

Taysir al-Jabari, un comandant al Brigăzilor al-Quds, brațul militar al Jihadului Islamic, a murit într-un raid aerian asupra unui apartament din Turnul Palestinei din centrul orașului Gaza. Forțele de apărare israeliene afirmă că acesta plănuise atacuri cu rachete antitanc ghidate împotriva cetățenilor și a soldaților israelieni în zone din apropierea graniței cu Gaza.

Ministerul Sănătăţii din Gaza a anunțat și decesul unei fetiţe de cinci ani. Cel puțin 55 de persoane au fost rănite în urma raidurilor israeliene.

„Tocmai am luat prânzul de vineri și copiii mei se jucau. Deodată, o explozie uriașă a lovit blocul-turn în care locuim. Am fugit. Sunetul era strident. Am fost foarte șocați deoarece locul este plin de civili. Am văzut multe victime care au fost evacuate”, a spus un rezident pentru Al Jazeera, cu sângele acoperindu-i hainele.

Activista din Gaza Rana Shubair, care locuiește în cartierul al-Remal din partea de vest a Fâșiei Gaza, a spus că a auzit „patru până la cinci bubuituri puternice” când Israelul a atacat Turnul Palestinei din apropiere.

„Eram adormit și m-am trezit alergând, întrebându-mă ce s-a întâmplat. A fost panică în zonă, oamenii alergau. Vă puteți imagina… cantitatea de groază pe care aceasta a provocat-o oamenilor care locuiesc în clădire”, a adăugat ea. „Au fost copii care se jucau… acesta a fost ceva cu adevărat imprevizibil pentru noi.”, a spus Shubair.

Mai multe explozii au putut fi auzite și văzute în toată Gaza. Se auzeau drone de recunoaștere israeliene plutind deasupra enclavei asediate.

„Jihadul Islamic” a anunțat lansarea a peste 100 de rachete în direcția Israelului

Atacurile au lovit și zonele sudice ale Khan Younis și Rafah, precum și cartierul al-Shuja’iya.
În primul răspuns la atac, tirurile de rachete din Gaza spre Israel au putut fi văzute în timp ce sistemul antirachetă Iron Dome al Israelului a luminat cerul nopții.

Avioanele de luptă israeliene continuând să survoleze deasupra orașului dens populat vineri seară, a raportat Youmna al-Sayed de la Al Jazeera.

Atacurile de astăzi sunt o consecință a tensiunilor apărut cu Jihadul Islamic, după arestarea liderului palestinian Bassam al-Saadi în orașul ocupat Jenin din Cisiordania.

Oficialii Jihadului Islamic cataloghează atacurile israeliene drept o „o crimă brutală, un masacru comis de ocupația israeliană împotriva poporului nostru” .

Hamad a declarat postului Al Jazeera că „nu există nicio justificare” pentru atacuri, adăugând că fracțiunile palestiniene au dreptul să se apere și să-și „protejeze” poporul.

Potrivit acestuia, facțiunile din Gaza au menținut „o bună coordonare” și explorează „cea mai bună opțiune pentru poporul palestinian”.

„Cred că Israelul nu este interesat de nicio mediere… nu există loc pentru mediere, nici loc pentru discuții pașnice”, a spus Hamad. „Poporul nostru așteaptă ca rezistența palestiniană să ia decizia și să riposteze”.
Un purtător de cuvânt al armatei israeliene a spus că aproximativ 15 luptători palestinieni au murit în acțiunea dn Gaza.

„Nu am terminat încă”, a declarat purtătorul de cuvânt al armatei israeliene (IDF) lt.col. Richard Hecht adăugând că Israelul se așteaptă la un tir de rachetă de represalii din partea facțiunilor palestiniene din Gaza.

El a anunțat, de asemenea, că 25.000 de soldați în rezervă sunt activați.

Ahmed Mudalal, un oficial Jihad Islamic din Gaza, a declarat că gruparea a făcut cereri Israelului prin mediatorii egipteni, inclusiv eliberarea liderului reținut al-Saadi și a unui alt prizonier, oprirea raidurilor din Cisiordania și ridicarea blocadei din Gaza. El a spus că nu au primit încă un răspuns.

Ministrul israelian al Apărării, Benny Gantz, a vizitat, vineri, comunități din apropierea Gazei, spunând că autoritățile pregătesc „acțiuni care vor îndepărta amenințarea din această regiune”, fără a da însă alte detalii.

„Vom opera cu putere pentru a restabili viața de rutină în sudul Israelului”, a spus el. „Nu căutăm conflicte, dar nu vom ezita să ne apărăm cetățenii, dacă este necesar”, a spus Benny Gantz.

Israelul și Egiptul au menținut o blocare strictă asupra Gazei timp de 14 ani, iar criticii spun că politica echivalează cu pedeapsa colectivă a celor două milioane de rezidenți palestinieni din regiune.

articolul original.

Ucraina acuză Amnesty International de propagandă rusească

5 August 2022 at 11:39
image

După ce Amnesty International, organizaţie neguvernamentală pentru drepturile omului, a acuzat joi armata ucraineană că a periclitat civili prin amplasarea unor baze militare în şcoli şi spitale şi prin lansarea din zone locuite a unor atacuri împotriva invadatorilor ruşi, a venit ș reacția indignată a autorităților de la Kiev.

Ministrul de Externe ucrainean Dmitro Kuleba a transmis, printr-un mesaj video, că raportul realizat de Amnesty International este injust.

Mai mult decât atât, Kuleba îi acuză pe cei de la Amnesty că preiau „propaganda rusească.

Armata ucraineană stabileşte baze militare în şcoli şi spitale şi lansează atacuri din zone populate, o tactică ce încalcă dreptul umanitar internaţional, semnalează Amnesty International într-un raport redactat după vizite efectuate între lunile aprilie şi iulie pe frontul din estul Ucrainei.

„Am documentat un tipar al forţelor ucrainene de a pune în pericol civilii şi de a încălca legile războiului când acţionează în zone populate”, remarca în document secretarul general al acestei organizaţii, Agnes Callamard.

„Sunt indignat, la fel ca şi voi, de raportul Amnesty International. Îl consider injust’” a spus într-un mesaj video pe Facebook ministrul ucrainean de externe Dmitro Kuleba.

Acesta a susţinut că Amnesty International „creează un fals echilibru între opresor şi victimă, între ţara ca a distrus sute de mii de civili, oraşe, teritorii şi ţara care se apără cu disperare”.

„Încetaţi să creaţi această realitate falsă, în care toată lumea este puţin vinovată pentru ceva şi începeţi să relataţi sistematic adevărul despre ceea ce Rusia reprezintă cu adevărat astăzi!”, a indicat ministrul Kuleba.

Cu puţin timp înaintea mesajului acestuia, consilierul prezidenţial ucrainean Mihailo Podoliak a susţinut că „vieţile oamenilor” sunt „prioritare” şi că populaţia oraşelor din proximitatea liniei frontului sunt evacuate, el acuzând Amnesty de participare la o „campanie de dezinformare şi propagandă” ce validează argumentele Kremlinului.

În timp ce a criticat tacticile armatei ucrainene, Amnesty a subliniat pe de altă parte că acestea „nu justifică în niciun caz atacurile ruse orbeşti” care au lovit populaţia civilă.

De la începutul agresiunii lansate pe 24 februarie, Rusia a acuzat în mod repetat Ucraina că amplasează trupe şi armament în zone locuite şi foloseşte astfel populaţia ca scuturi umane pentru a putea acuza Rusia că atacă ţinte civile.

Totuși, acesta nu e unicul raport în care vina este aruncată atât pe invadatori, cât și pe invadați. Un raport al ONU, publicat la începutul lunii iulie, constată că forțele armate ale Ucrainei poartă o mare parte din vină. Raportul ONU arată că ucrainenii au folosit dret „scuturi umane” civili dintr-un azil de bătrâni din Luhansk, pentru a preveni operațiunile militare în anumite zone.

articolul original.

Clotilde Armand, dată în judecată pentru abuz în serviciu

5 August 2022 at 09:27
image

Clotilde Armand, primarul sectorului 1, urmează să fie dată în judecată de consilierii liberali pentru abuz în serviciu, potrivit unui comunicat de presă transmis de PNL sector 1.

Consilierii liberali au decis să facă acest pas întrucât Clotilde Armand refuză „cu rea credință” să pună în aplicare hotărârile Consiliului Local .

,,Atitudinea primarului este pur și simplu incredibilă. Vorbim despre hotărâri de consiliu local votate, care în loc să fie puse în executare, sunt blocate cu bună știință. Mai mult decât atât, ține în sertar și proiectele depuse de colegii noștri, proiecte care ating zone de mare de interes pentru cetățenii sectorului 1 și care ar dezvolta comunitatea. La interpelări sau solicitări de informații adresate de consilierii locali PNL aceiasi procedură, niciun răspuns. La ședințele de consiliu lipsește cu desăvârșire, deci este foarte probabil ca ea să nici nu știe situația reală în care se află sectorul 1, decât din ce o informează colegii dânsei. Îi reamintesc doamnei primar că sectorul 1 nu se poate administra doar pe Facebook.” a declarat președintele PNL Sector 1, Sebastian Burduja.

Clotilde Armand a postat recent pe pagina sa de Facebook un atac la consilierii liberali, inclusiv la „personajul detestabil” Sebastian Burduja.

„Ministrul Cercetării și al Digitalizării (șeful organizației PNL Sector 1) refuză, din nou, să digitalizăm Primăria Sectorului 1.

Acest personaj detestabil cocoțat în fruntea unei filiale politice istorice ajutat doar de moștenirea numelui (fiul unui fost lucrător în comerțul exterior înainte de 1989, membru FSN și vicepreședinte Bancorex), a devenit peste noapte ministru fără nici un fel de competențe în materie de Digitalizare și Cercetare și a informat presa plătită din banii partidului din care face parte că filiala pe care o conduce depune plângere împotriva mea pentru că (atenție!) eu blochez digitalizarea primăriei. Bon. Hai să aflăm împreună adevărul.

Iată înregistrarea ședinței de Consiliu Local al Sectorului 1 de săptămâna trecută și momentul în care consilierii PNL au refuzat să voteze digitalizarea primăriei din fonduri europene și alte proiecte fără motiv, la ordinele ministrului Cercetării. Nu mai sunt necesare alte explicații. Imaginile vorbesc de la sine. Problema de fond cred că este alta: eu vreau digitalizarea prin fonduri europene, consilierii PNL-PSD vor digitalizare cu fondurile primăriei. Concluzia o trageți voi. Așa blochează proiectele comunității. Nu ne lăsăm și voi reveni cu ele până când le vor vota.

PS: De când DNA a anunțat prejudiciul cauzat de administrațiile PNL și PSD de peste 200 milioane euro și ne-a dat dreptate că s-au plătit sume colosale de bani către compania de salubrizare, conducerea PNL și PSD a înnebunit. Consilierii acestor două formațiuni sunt și mai vehemenți la adresa noastră. Iar acest lucru nu poate decât să mă bucure. Este cel mai bun semn că noi ne facem treaba bine. Și nici nu veți auzi la televiziunile finanțate de PNL și PSD de ceea ce facem.”, a scris primarul sectorului 1 pe Facebook.

Consilierii locali au răspuns acuzațiilor primarului sectorului 1, arătând că „proiectul complex prin care sunt implementate mai multe strategii esenţiale pentru dezvoltarea Sectorului 1” nu a făcut obiectul şedinţei din 29 iulie.

„Referitor la postarea primarului Armand prin care acuză Consilierii Locali PNL că blochează digitalizarea primăriei, ținem să precizăm următoarele:

Clotilde Armand ține la sertar din data de 10 mai 2022 Proiectul de Hotărâre privind aprobarea demarării procesului de digitalizare în administrația publică a Sectorului 1 al Municipiului București, denumit Sectorul 1 DIGITAL și aprobarea contractării, din surse externe, a unui serviciu IT pentru Implementare nr. K2-103, proiect al consilierilor PNL la inițiativa președintelui PNL Sector 1, Ministru al Cercetării, Inovării și Digitalizării, Sebastian Burduja.

În ceea ce privește cea de-a doua componentă a postării menționate mai sus, privind ,,Un proiect complex prin care sunt implementate mai multe strategii esențiale pentru dezvoltarea Sectorului 1” vă aducem la cunoștință următoarele:

Acest proiect nu a făcut obiectul ședinței din 29 iulie 2022, așadar ori doamna primar nu a fost bine informată, ori dorește în continuare să își mascheze incompetența prin atacuri politice de cea mai joasă speță, ca de obicei. Proiectul K2-141/05.07.2022 se referea la aprobarea și finanțarea proiectului de transpunere în practică a principiilor bunei guvernări la nivelul Sectorului 1 prin implementarea Strategiei de management și dezvoltare instituțională (SMDI) pentru perioada 2022-2023 în cadrul POCA 2014-2020, CP 18/2022 pentru regiunea mai dezvoltată, cod apel:POCA/1014/2/1 Strategia de management și dezvoltare instituțională a Primăriei Sectorului 1 al Municipiului București(SMDI) pentru perioada 2022-2023 și a Planului de acțiune pentru implementarea SMDI pentru perioada 2022-2023”. Pe lângă faptul că strategiile la care face referire Primarul Armand nu sunt pentru perioada 2022-2030, cum a menționat în postare, ci 2022-2023, strategiile lipsesc cu desăvârșire de la proiectul prezentat în ședința de consiliu, proiectul fiind incomplet.

Mai mult decât atât, ANUNȚUL nr. M3-152/28.06.2022 de pe site-ul insituției la Secțiunea Proiecte în dezbatere publică a fost postat proiectul cu termen de închidere a procedurii 08.08.2022. Așa cum ușor se poate observa, termenul de dezbatere nu s-a încheiat.

Odată cu cu „Strategia” pentru perioada 2022-2023 s-a efectuat și o evaluare a activității interne a aparatului primarului prin chestionare, evaluare care nu a fost adusă în niciun fel la cunoștință consiliului local, deși prezintă un mare interes.

Sectorul 1 este al cetățenilor, iar cetățenii nu vor o primărie administrată doar pe Facebook.”, se arată în comunicatul de presă al PNL sector 1.

articolul original.

Viaţa ca un Preda

5 august 2022, 100 de ani de la nașterea lui Marin Preda. O zi în care trebuie și vrem să vorbim despre unul dintre cei mai importanţi scriitori postbelici, un clasic al literaturii române, care și-a consolidat locul cu trecerea anilor, interesul cititorilor de toate vârstele îndreptându-se în continuare spre autorul Moromeţilor.

Un scriitor-simbol al unei perioade dificile

Prezent în toate sintezele de istorie literară ce includ perioada postbelică, scriitura sa este reeditată în tiraje mari, iar cinematografia s-a oprit cu atenţie pentru a pune luminile asupra personajelor lui, pe care cu mult talent a reușit să le contureze. Preda rămâne și astăzi un scriitor-simbol al unei perioade dificile, iar locul său este între marii prozatori români.

Casa natală a lui Marin Preda din Siliștea Gumești Foto MNLR

Născut la Siliștea-Gumești, din judeţul Teleorman, într-o familie de ţărani, Marin Preda a fost un scriitor lucid, care a conturat cu har complexitatea spaţiului rural și a locuitorilor acestuia. Nu s-a sustras timpului său și a surprins schimbările pe care politicul le-a adus satului românesc, iar mai târziu intelectualului care nu se regăsește în realitatea trăită, ci doar îi supravieţuiește.

Debutul său literar a avut loc în aprilie 1942, pe când avea doar 20 de ani, cu schiţa Pârlitu‘, în ziarul Timpul, urmată de schiţele și povestirile Strigoaica, Salcâmul, Calul, Noaptea, La câmp. Participă la întâlnirile cenaclului Sburătorul, condus de Eugen Lovinescu, unde nuvela Calul impresionează audienţa. Activitatea profesională o începe ocupând posturi de corector la ziarele Timpul și România liberă, de secretar de redacţie la Evenimentul Zilei, pentru ca mai apoi să devină redactor la revista Viaţa românească.

Autenticitate într-un deceniu contrafăcut

În 1948, îi apare Întâlnirea din pământuri, o parte a personajelor din nuvele conturându-se apoi și în romanele sale. Considerat „naturalist” pentru acest prim volum, ceea ce în acea epocă se traducea ca reticent la marxism, și atrăgându-și critici, scriitorul reușește totuși să-și rămână fidel sieși și menirii sale, într-un „obsedant deceniu” care confisca literatura.

Devine membru al Uniunii Scriitorilor în 1949, instituţie de care i-a fost legată întreaga viaţă, fiindu-i vicepreședinte din 1968, reales apoi de încă două ori. Totodată, a fost director al editurii Cartea Românească, de la reînfiinţarea acesteia în anul 1970, unde își va publica și ultima operă, Cel mai iubit dintre pământeni – un roman total, în care autorul își adaptează discursul pentru a nu evita adevărul și surprinde destinul intelectualului ce traversează o epocă a cărui conștiinţă devine.

Operele care l-au consacrat

Marin Preda și-a început cariera cu două capodopere, Întâlnirea din Pământuri și Moromeţii, volume care l-au plasat într-o constantă competiţie cu sine, câștigătorul fiind în cele din urmă cititorul. Unele dintre romanele sale au fost traduse în limbi străine, în anul 1975, Marele singuratic fiind publicat în ediţie franceză, iar în 1976, Intrusul, în ediţie suedeză. La rândul său a tradus, singur sau în colaborare, din Albert Camus romanele Străinul și Ciuma, dar și din F.M. Dostoievski, Demonii.

A lăsat un adevărat tezaur literaturii române, capodopera scriitorului fiind considerată a fi Moromeţii. Definit ca o frescă a satului de câmpie contemplat în momentele de schimbare ale istoriei, romanul al cărui prim volum a apărut în 1955 este însă mult mai mult de atât. Construcţia lui Marin Preda este cea care îl transformă pe Ilie Moromete – al cărui model i-a fost propriul tată – în mit, unul dintre puţinele pe care ni le-a oferit literatura română. Moromete nu este un caz singular, ci expresia unei atitudini condiţionate de schimbările dramatice prin care a trecut societatea și întreaga parte răsăriteană a Europei înainte și după cel de-Al Doilea Război Mondial, ultimul ţăran al lumii în schimbare.

A publicat apoi Risipitorii (1962), Intrusul (1968), pentru care a primit Premiul Asociaţiei Scriitorilor din București, în același an apărând și drama în trei acte Martin Bormann. Imposibila întoarcere (eseuri) i-a adus încă un Premiu al Asociaţiei Scriitorilor din București, iar Marele singuratic, pe cel pentru proză al Uniunii Scriitorilor. Prima ediţie a romanului Delirul a apărut în 1975, un volum controversat care i-a atras numeroase critici în epocă, iar pentru Viaţa ca o pradă, apărut în 1977, autorul primește Premiul pentru publicistică al Uniunii Scriitorilor.

Marin Preda a devenit la 3 iulie 1990 membru titular post-mortem al Academiei Române, al cărei membru corespondent a fost ales la data de 1 martie 1974.

Sărbătorirea lui Marin Preda la împlinirea a 50 de ani, alături de Eugen Jebeleanu, Marin Sorescu, Laurențiu Fulga, Mircea Micu, Ion Hoban, Dan Deșliu, Traian Iancu, Adrian Păunescu și Constanța Buzea. Foto MNLR

Ecranizări

La 100 de ani de la naşterea celui care și-a lăsat profund amprenta asupra literaturii române, cinefilii și nu numai pot urmări puneri în scenă ale unor scriituri ce-i poartă semnătura. Ecranizarea Moromeţilor din 1986, în regia lui Stere Gulea, distinsă un an mai târziu cu Premiul ACIN, rămâne unul dintre cele mai bune filme românești din toate timpurile. Moromeţii 2, în regia aceluiași Stere Gulea, a avut premiera la data de 5 noiembrie 2018 și s-a bucurat de asemenea de un real succes.

Proza sa a oferit însă subiecte pentru multe alte adaptări cinematografice, unele scenarii fiind semnate chiar de către scriitor, așa cum sunt Desfășurarea (1954, în regia lui Paul Călinescu), Porţile albastre ale orașului (1973, în regia lui Mircea Mureșan, film distins cu Premiul Asociaţiei Cineaștilor din România în 1974), Marele singuratic (1976), sau de alţi autori, așa cum sunt Imposibila iubire (1983, în regia lui Constantin Vaeni) și Cel mai iubit dintre pământeni (1992, în regia lui Șerban Marinescu).

Marin Preda a fost și rămâne prin opera sa remarcabilă unul dintre modelele culturale ale societăţii românești, o personalitate vastă, complexă și completă.

Cărţile sale și-au pus amprenta asupra multor generaţii, iar Centenarul Marin Preda trebuie să reprezinte pentru fiecare dintre noi un motiv de mândrie naţională, un moment de emoţie în care, poate, să avem impulsul de a-i reciti opera sau de a revedea ecranizarea scrierilor sale. 

articolul original.

Fiul către tată: Te iubesc mult de tot, de aici, dintre pământeni!

5 August 2022 at 04:00

Se împlinesc azi 100 de ani de la nașterea lui. Alături de alte câteva nume notabile, Marin Preda a reprezentat nucleul literaturii și, in extenso, al culturii române în perioada comunistă. A rămas în istorie pentru capodoperele sale, între care Moromeții, Delirul și Cel mai iubit dintre pământeni, cărți sub cupola cărora fiecare dintre noi s-a regăsit la un moment dat. ALEXANDRU PREDA, unul dintre cei doi fii ai marelui scriitor, a vorbit pentru Q Magazine despre moștenirea pe care tatăl său a lăsat-o generațiilor care i-au urmat. Scriitorul ne-a privit prin spirit din bustul său de piatră ridicat în Parcul Bordei.

Împreună cu Alexandru Preda la bustul tatălui său din Parcul Bordei Foto Q Magazine

PENTRU PREDA, A FI SCRIITOR ERA VITAL

Evocându-l la un moment dat, poeta Ileana Mălăncioiu spune: „Cu Marin Preda am avut sentimentul că moare Scriitorul. Și într-un fel nu m-am înșelat. El a fost și continuă să fie înlocuit, dar locul lui a rămas și va rămâne multă vreme gol”. În ce constă excepționalismul lui Marin Preda?

Cred că Marin Preda este un romancier excepțional pentru că a reușit în cuvinte simple și pe înțelesul tuturor să redea o lume pe care puțini oameni o cunoșteau. Evident, lumea țărănească nu era o enigmă pentru nimeni, Rebreanu, Creangă și Sadoveanu au avut grijă să-l prezinte lumii pe țăranul român, în forma lui de iobag asuprit, cu botniță la gură, trudind până la epuizare pe ogorul stăpânului. Preda însă a dezvăluit un alt țăran, mai simplu, mai șugubăț și mai ancorat în realitatea pe care o trăia. Țăranul lui Preda trudește pe pământul lui pentru bunăstarea lui, a familiei lui, locul stăpânului avid fiind luat de perceptor și de bancă.

Marin Preda a fost martor, în 1941, la evenimentele rebeliunii legionare și la reprimarea ei de mareșalul Ion Antonescu. Aceste frânturi de istorie vor fi evocate în romanele Delirul și Viața ca o pradă. Foto MNLR

Diferența este că „țăranul Moromete” are posibilitatea să-și pună în valoare inteligența nativă, spiritul de negustor și forma inedită de evitare a pericolului prin forme ascunse de dibăcie și eschivare țărănească. Deși cunoaște deznodământul acțiunilor lui, țăranul lui Preda găsește puterea de a glumi pe seama celui pe care „l-a păcălit”. Așa cum spunea și scriitorul la începutul Moromeților, timpul avea nesfârșită răbdare cu oamenii și țăranul Moromete a recurs la această răbdare temporală în folosul lui. Lumea țărănească descrisă de Preda nu este rodul imaginației romancierului, ea a existat fizic, reprezentată de oamenii care trăiau în ea, fiind unică prin forma și conținutul prin care a fost descrisă. Țăranul predist a existat dintotdeauna în preajma noastră și noi i-am mâncat roadele, pâinea de pe masă, mămăliga din strachină, însă Preda a știut cum să ne facă să-l vedem și să-l apreciem la adevărata lui valoare.

Dacă mergem mai departe, o să observăm că lumea lui Marin Preda este mult mai amplă și are o multitudine de laturi. Personajele lui sunt diverse, surprinzătoare în apariții și seducătoare în dialoguri, ceea ce îi conferă autorului o doză de unicitate egală cu talentul lui. Preda surprinde întotdeauna prin forță și imaginație.

Viața la țară în Siliștea Gumești Foto MNLR

Pentru generații la rând, Siliștea-Gumești a reprezentat etosul care se apropie cel mai mult de ideea de lume țărănească, de românism dacă vreți. Ce mai este azi? Ce reprezintă pentru dumneavoastră?

Nu știu sigur dacă satul românesc, așa cum îl regăsim azi, mai reprezintă imaginea pe care Preda ne-a arătat-o în Moromeții. Am fost de curând în Siliștea-Gumești și trebuie să recunosc cu tristețe că nimic din imaginea pe care o aveam din copilărie, când alergam pe ulițele lui în vizitele mele la bunici, nu mai există. Nimic din atmosfera simplă, țărănesc-românească. Totul este încremenit și învăluit în colb, oamenii au plecat și puținii bătrânii pe care îi mai vezi pe ici, pe colo, sunt tăcuți și absenți. Satul lui Preda s-a topit în vâltoarea anilor, luând cu el și spiritul moromețian.

Satul lui Preda s-a topit în vâltoarea anilor, luând cu el și spiritul moromețian.

Dacă stau bine și mă gândesc, nu cred că Siliștea-Gumești a reprezentat prea mult ideea de lume țărănească și înclin să cred că imaginea țărănimii, așa cum ne-o  proiectăm noi din cărți, este reprezentată mai mult de oameni și mai puțin de locuri. Satul în sine, chiar așa cum îl descrie Preda, este simplu și aparent neinteresant. Pare că nimic nu se întâmplă aici. O uliță principală, o școală, o primărie și un loc unde se potcovesc caii. De vale este, în accepțiunea silișteanului, centrul satului, iar la deal te duci să muncești. Nici măcar cârciuma, nelipsită din orice așezare românească, mereu zgomotoasă și plină de oameni, nu este o atracție în lumea lui Preda. Cârciuma apare sporadic în romanele lui, deși ai tendința să crezi că acolo ai să găsești cele mai interesante și picante povești din sat. În schimb, ceea ce colorează și animează acest colț uitat de lume și de timp din bărăganul ars de soare sunt oamenii. Fiecare om, fiecare familie din sat are în spate o poveste interesantă pe care Preda a știut să o spună fără să supere pe nimeni. Cutare are o rudă cu care nu se înțelege, altul vrea să se însoare, dar nu-l ia nimeni, unuia i se spune parizianul, deși nu a fost nici cu gândul până la Paris. Universul satului lui Preda este format din oameni, iar oamenii înnobilează prin prezența lor locuri și case – poiana lui Iocan, întâlnirile de la primărie, chiar și curțile simple, țărănești, ale sătenilor, sunt aduse la viață de oamenii care stau, care muncesc și trăiesc prin ele. Satul lui Preda e reprezentat de oameni, de aceea atât timp cât ei mai există, atunci și satul trăiește.

Alexandru Preda este critic de seriale, publică cronici pe blogul său Serialex și este pasionat de muzică Foto Q Magazine

PE TATA, L-AM DESCOPERIT PRIN OPERELE SALE

O amintire dragă pe care o aveți cu tatăl dumneavoastră este…

Îmi place să îmi aduc aminte de tatăl meu aşa cum îl ştiam eu – un copil de nouă ani îndrăgostit de bicicleta lui roşie pe care chiar tata i-o cumpărase. La vârsta aceea,  reprezenta pentru mine părintele drag, cu voce fermă care îmi dădea siguranţa că, orice s-ar întâmpla în lume, o să fie alături de mine. A avut însă grija să-mi spună că atunci când o să fiu mare trebuie să stau pe picioarele mele şi să nu aştept vreun ajutor de la cineva. Pe moment nu am înţeles ce vrea să spună şi am pus-o pe seama sfaturilor pe care adulţii le dau copiilor, însă anii au trecut, demonstrându-mi greutatea acestor cuvinte aparent simple.

Marin Preda împreună cu cei doi fii ai săi, Nicolae și Alexandru Foto MNLR

Am multe amintiri cu tata, dar una dintre ele este cu adevărat specială, și aici mă refer la prima noastră ieșire împreună la restaurant, într-un ritual father-son (tată-fiu) pe care a vrut să-l avem în momentul în care am luat premiul I la școală. Țin minte că s-a bucurat foarte mult de vestea pe care i-am dat-o şi a ţinut la sărbătorirea efortului meu printr-o masă la restaurantul Capșa, doar noi doi. Ajunşi acolo, a băgat mâna în buzunar şi a scos o cutiuţă mică cu un ceas pe care mi-a dat-o ceremonios. „Uite acest cadou de la mine pentru că ai luat premiul întâi cu coroniţă!” Ţin minte că eram copleşit de emoţie şi admiraţie, eram cu tata, stăteam amândoi la masă ca doi bărbaţi şi discutam treburi de oameni mari… N-am să uit asta vreodată.

Marin Preda împreună cu soția și cei doi fii ai lor Foto MNLR

De ce oare Marin Preda nu a ales calea exilului ca Emil Cioran, Paul Celan, Ion Cuşa, Monica Lovinescu, de pildă?

Marin Preda era îndrăgostit de meseria lui, practic nu putea să stea fără să scrie. La un moment dat a suferit de ceea ce se cheamă crampa scriitorului, adică nu mai putea să-și miște mâna dreaptă. Și, în contextul acesta, marea lui îngrijorare nu era de natură uman-medicală: „nu mai pot să folosesc brațul drept, cum o să mănânc, cum o să mă îmbrac”, ci cum o să-și mai scrie cărțile. Chiar îi spunea mamei în momentele acelea de panică: „Măicuță, nu mai pot să-mi mișc mâna, cum o să mai scriu de acum încolo… ?” Frica asta l-a făcut să-și cumpere un casetofon cu înregistrare – obiect rar și scump la acea vreme –, gândind că dacă nu o să mai poată să scrie, atunci o să se înregistreze și cineva o să transcrie.

Pentru el, a fi scriitor era vital. Mai mult de atât, se considera scriitor profesionist și s-a zbătut mult timp să introducă meseria de scriitor în nomenclatorul meseriilor.

Marin Preda împreună cu sculptorul Oscar Han, la casa de creație de la Mogoșoaia. Foto MNLR

Nu cred că a fost tentat vreodată să plece din țară, deși era o modă și un miraj al acelor ani – Franța, Parisul, lumea liberă. Era mult prea legat de lumea lui țărănească, de satul din care plecase mai de voie, mai de nevoie, de străzile Bucureștiului interbelic pe care în tinerețe le-a bătut la pas, de dimineața până seara, amețit de reclamele luminoase ale marilor bulevarde văzute în ceață de ochii lui miopi.

Marin Preda, împreună cu fratele său Gheorghe Foto MNLR

Cred că Preda a trăit mult prea intens o copilărie, o tinerețe și o maturitate pe meleagurile acestei țări ca apoi să o părăsească. Aici s-a născut, aici a mers cu oile la câmp, aici a învățat să citească, aici s-a îndrăgostit de doctorița oftalmolog atunci când și-a făcut prima pereche de ochelari, aici a descoperit mirajul cuvântului scris și aici a devenit scriitor, soț și părinte. Cred că simțea că lumea lui e aici, în Romania, că viața lui aparține oamenilor de aici și că munca lui transpusă în pagini de carte trebuie făcută aici și nu altundeva. Spunea la un moment dat că din pământul negru ne naștem și în pământul negru ne întoarcem. Or, pământul acesta în ochii lui Marin Preda era unul românesc, indiferent cât de negru și greu era.

Elena a povestit într-un interviu pentru Fomula As că soțul său „și-a dorit foarte mult să aibă copii.” „Nu știa tot timpul cum să procedeze și ce să facă în calitate de părinte. Pentru el, băieții lui erau niște adulți ceva mai mici. De multe ori l-am surprins cum se gândea ce ar fi putut ajunge copiii peste 20 de ani. De pildă, în viziunea lui, Alexandru trebuia să fie inginer mecanic auto, un mic capitalist (sau cel puțin cu ideea asta rămasese el, după ce vizitasem Uzinele Dacia de la Pitești). În Nicolae, nu știu de ce, vedea un viitor actor, lucru pe care Nicolae a și vrut să-l facă, să dea examen la IATC, dar a pierdut pe mâna lui. Deși se pregătise foarte bine și avea destule șanse să reușească, în ziua examenului a avut neagra inspirație să se îmbrace ca un zănatic – cu pantaloni vișinii, smoking și papion la gât. Dându-și seama că baiatul a avut doar un acces de teribilism, Dem Rădulescu l-a luat deoparte și l-a trimis acasă, spunându-i: Du-te și te schimbă! Apoi, vino urgent la examen! Nu știu nici astăzi de ce, dar Nicolae a dispărut, nu s-a mai prezentat la examen. A dat cu piciorul unei cariere pe care și-o dorea, pentru care se pregătise. Eu, la rândul meu, aș fi vrut să faca arte plastice la Tonitza, împreună cu Alexandru (foarte talentat la desen, de altfel), dar copiii m-au potolit și mi-au spus să-i las în pace. Mama, noi niciodată nu o să scriem și nici nu o să facem o carieră artistică, pentru că, în tot ce vom face, vom fi considerați fiii lui tata, și strădania noastră va trece mereu pe locul doi.”, a declarat Elena Preda. Foto MNLR

Simțea că lumea lui e aici, în Romania, că viața lui aparține oamenilor de aici și că munca lui transpusă în pagini de carte trebuie făcută aici și nu altundeva.

Ce păstrați, material sau imaterial, de la tatăl dumneavoastră, ceva de preț…

Păstrez multe lucruri de la tatăl meu, în special amintiri trăite de juniorul Alex alături de tatăl lui celebru în scurtele perioade – din păcate – în care am fost împreună. În ultima perioadă a vieții, tata stătea mai mult la Mogoșoaia și ne vedeam mult mai rar, noi eram mici – fratele meu și cu mine –, băieți zgomotoși și neastâmpărați și îi era foarte greu să lucreze acasă cu noi pe cap. Alesese casa de creație ca fiind locul perfect pentru cărțile lui, dar avea grijă să venim și noi în vacanțe sau aiurea, să stăm cu el acolo. De acel loc mă leagă multe amintiri – zmeul înălțat de noi și graficianul Puca, peștele viu prins în undiță cu ajutorul lui Dinescu, plimbările de seară pe aleea din fața palatului, cu bastonul lui celebru pe post de crosă de castane, ștrandul de vară, cavoul impresionant al familiei Bibescu, pe care îl călăream toată ziua încercând zadarnic să scoatem sabia de metal de pe ornamentul locului funerar.

Marin Preda a murit la 16 mai 1980, la vila de creație a scriitorilor de la Palatul Mogoșoaia. Toată lumea a fost convinsă că moartea sa fulgerătoare a avut legătură cu publicarea romanului Cel mai iubit dintre pământeni. Foto MNLR

Dacă e ceva ce îmi pare nespus de rău este că nu am reușit să-l cunosc pe Marin Preda și altfel decât părintele unui copil de 9 ani – atât aveam când a murit – și că nu am avut privilegiul să stau cu el și să vorbim despre viață. L-am descoperit însă în operele sale, astfel că multora dintre situațiile dramatice ale tinereții mele – prima dragoste, primii pași în viață de om mare, primul eșec în amor etc. – le-am găsit rezolvarea în cărțile lui, răspunsuri explicate pe îndelete ca și cum mi le-ar fi spus față în față la acel pahar de vorbă la care visam.

OMUL PREDIST EXISTĂ ÎN FIECARE DINTRE NOI

Spune Eugen Simion că omul predist este un om problematic: are simțul istoriei și cunoaște dialectica. Ironia îl apără de fanatismul sufletelor primitive. Gustul contemplației îl ferește să iubească prea multe bunuri materiale. Trece prin situații dificile fără a-și desfigura sufletul. Omul predist trece prin cercurile existenței fără a-și pierde lumina de pe față. Când, totuși, acest fapt înjositor se întâmplă, atunci nu mai este nicio speranță: e vai de capul lui! Ce credeți că ar spune Marin Preda, dacă ar fi trăit, într-o lume care mai mult decât oricând pare că s-a canibalizat, alienat, pierzându-și reperele? Mai există tipologia omului predist?

Scriitorul în timpul stagiului militar Foto MNLR

Omul predist nu este un erou sau vreun exemplu de bătut în litere de aur pe eșafodul civilizației umane. Existența lui are suișuri și coborâșuri, iar viața lui curge la fel ca a unui om care are conștiința propriei valori. Se bucură de munca și reușita personală, plânge dacă este rănit și se apără atunci când este atacat. Toți facem așa, într-o măsură mai mare sau mai mică, însă ceea ce îl diferențiază pe omul predist de restul lumii este capacitatea de introspecție, modul în care vede lumea și conflictele din interiorul ei, precum și felul în care rezolvă problemele care îl apasă. Moromete încearcă să păcălească perceptorul spunându-i că nu are bani, deși chimirul lui este plin; Victor Petrini ascunde sensul adevărat al caietelor lui de lucru, declarând la Securitate că sunt caiete de curs, chiar dacă știa că doar răsfoirea lor i-ar putea aduce ani grei de pușcărie. Ambele personaje, deși sunt diametral opuse prin formă și gândire, reacționează la fel în fața unui pericol major iminent.

Împreună cu Costi Chiriță, Eugen Simon și D.R.Popescu Foto MNLR

Cu siguranță, cred că mai există tipologia omului predist, cu toate că lumea pe care a părăsit-o acum 40 de ani s-a înrăit peste măsură. Știm să fim corecți atunci când trebuie, știm să oferim ajutorul atunci când ni se cere, știm să ne apărăm cu ultima suflare principiile, familia. Omul predist există în fiecare dintre noi. El stă ascuns înlăuntrul nostru, trebuie doar să știm și să vrem să îl chemăm când avem nevoie, iar atunci să fim siguri că va fi acolo să ne ajute.

Ceea ce îl diferențiază pe omul predist de restul lumii este capacitatea de introspecție, modul în care vede lumea și conflictele din interiorul ei, precum și felul în care rezolvă problemele care îl apasă.

ROMANELE LUI PREDA ÎNTRE ISTORIA ADEVĂRATĂ ȘI ABECEDARUL IUBIRII

Care ar fi, în opinia dumneavoastră, dacă există, desigur, corespondentul din literatura universală a lui Marin Preda?

Îmi este foarte greu să-i găsesc un corespondent în literatura universală și asta nu pentru că ar fi fost unic sau de neegalat, ci pentru că nu cred că am citit suficient de mult să pot spune „uite, acest autor seamănă cu tata”. Fără doar și poate că există undeva, în vasta literatură mondială, cineva care să se apropie de Preda, dar eu nu l-am descoperit. Știu însă care era una dintre preferințele lui literar-profesionale, admira scrisul lui Tolstoi, pe care îl considera imbatabil literar și de care și-ar fi dorit să se apropie.

Marin Preda a scris nouă romane, între care Cel mai iubit dintre pământeni este considerat best sellerul literaturii române de dinainte de 1989. Într-o singură săptămână s-au vândut peste 35.500 de exemplare Foto MNLR

De ce ar trebui tinerii liceeni (și nu numai) să îl citească în continuare pe Marin Preda?

Primul și cel mai important motiv este că toate cărțile lui Preda sunt foarte frumoase și, ca să folosesc un termen acceptat literar, chiar sunt mișto. Deși pare grea și complicată, lumea lui Preda este plină de culoare și de viață, oamenii sunt interesanți și acțiunile lor sunt de cele mai multe ori surprinzătoare. Nu cred că ai cum să te plictisești citind o carte de Preda, tot timpul se întâmplă ceva acolo, mai tragic, mai vesel, ceva se mișcă permanent. Totodată, dacă ești pasionat de istorie, nu ai voie să eviți cărțile lui Preda, în special Delirul, Viața ca o pradă și Cel mai iubit dintre pământeni, care, deși sunt romane, găsești în ele istorie cât în trei manuale. Pe de altă parte, dacă ești un romantic, ai să găsești în romanele lui Preda abecedarul iubirii și al complicatei relații dintre un bărbat și o femeie. Chiar Preda spunea la un moment dat că i-ar fi trebuit vreo trei vieți să poată înțelege femeia și mecanismele după care funcționează mintea complicată a urmașelor Evei.

Tudor Călărașu, tatăl scriitorului, a fost sursa de inspirație pentru personajul Ilie Moromete din romanul Moromeții Foto MNLR

Nu încerc să fac un lobby pro Preda… Sunt multe cărți și mulți autori care trebuie descoperiți. Spun însă tânărului care încă evită să deschidă coperțile unei cărți semnate Marin Preda: încearcă și ai să vezi că merită timpul tău! Ce ai de pierdut?

Sunteți legat de vreuna dintre cărțile tatălui dumneavoastră?

L-am descoperit pe scriitorul Preda încet și anevoios. Evident că prima carte pe care am încercat-o a fost Moromeții, care mi s-a părut greoaie și lungă. Aveam vreo 14 ani și am vrut să o citesc mai mult de palmares decât de curiozitate. Moromeții se întind pe parcursul a două volume din care nu am reușit să citesc decât unul, pe care l-am dus la capăt, deși era o carte, cum spuneam, lungă și complicată. Ulterior, când anii au mai trecut și mintea mea s-a mai copt, am recitit romanul, pe care l-am găsit fermecător.

Marin Preda la masa de lucru Foto MNLR

Cel mai iubit dintre pământeni a avut însă o altă aventură în ochii și mintea mea de adolescent. Am început să o citesc undeva prin clasa a XI-a, după care am abandonat-o în favoarea unei alte cărți, iar aici, ironia sorții, era scrisă de preferatul tatălui meu, Lev Tolstoi. Cartea care m-a făcut să abandonez Cel mai iubit dintre pământeni a fost Război și pace, cu ale sale 5 volume, care nu m-au speriat, dimpotrivă. Am citit-o dintr-o suflare, captivat fiind de istoria războiului franco-rus, de peripețiile contelui Bezuhov și a elitei ruse angrenate în războiul pe care Napoleon îl adusese în inima Rusiei. A durat ceva timp să reîncep Cel mai iubit dintre pământeni, perioadă în care am citit Viața ca o pradă, unul dintre cele mai bune romane autobiografice pe care le-am întâlnit. Cel mai iubit dintre pământeni a stat răbdător o perioadă mai lungă pe noptieră, spunându-mi parcă: „Stai liniștit, te aștept până o să simți că e momentul să mă inviți din nou în viața ta. O să știi singur când o să fie timpul”. Și așa a fost, m-am reapucat de roman ca într-un firesc al descoperirilor mele literare, parcurgând paginile cu ușurința lecturii bine făcute, fără să mi se mai pară greu. Experiența romanelor lungi, câștigată cu Război și pace, m-a făcut să înțeleg că fiecare carte trebuie citită la timpul ei și nu altă dată.

Marin Preda cu Valeriu Râpeanu la librăria Mihail Sadoveanu. Foto MNLR

Cu toate astea, nici Moromeții, nici Viața ca o pradă sau Cel mai iubit dintre pământeni nu ocupă primul loc în topul preferințelor mele în ceea ce îl privește pe Marin Preda, ci Delirul, romanul care m-a purtat pe aripile istoriei nespuse a României, la începutul celui de-al Doilea Război Mondial. Delirul mi-a arătat că ceea ce învățam eu la școală nu este tocmai adevărat, povestea autentică a mareșalului Antonescu și a conflictului lui cu Mișcarea Legionară contrasta puternic cu ceea ce ni se spunea în manuale despre ce a însemnat dictatura carlistă și, ulterior, antonesciană. Am citit Delirul dintr-o suflare, fără pauză de apă, ca să spun așa, cu o poftă și cu o pasiune cum puține cărți m-au determinat să o fac.

Joița Preda și Ilinca, mama și sora scriitorului, care aveau să inspire personajele Catrina și Ilinca din Moromeții Foto MNLR

Am citit Delirul dintr-o suflare, fără pauză de apă, ca să spun așa, cu o poftă și cu o pasiune cum puține cărți m-au determinat să o fac.

FĂRĂ A FI DIZIDENT, PREDA ÎȘI URMA DESTINUL

Oare publicarea romanului Cel mai iubit dintre pământeni i-a pricinuit moartea?  

Nu cred că doar Cel mai iubit dintre pământeni se află în spatele sfârșitului tragic al scriitorului, ci un cumul de factori. E adevărat, ultimul roman a fost o surpriză și o capcană pentru regimul comunist. Ceea ce l-a scăpat pe Preda de o mazilire mai timpurie a fost notorietatea pe care acesta o dobândise. Puțină lume și puțini cenzori aveau curajul să stea în fața lui și să explice de ce au tăiat sau nu vreun capitol dintr-o carte. Inconfortabil și deranjant pentru regim, Marin Preda, aflat la apogeul carierei lui scriitoricești, era greu de atins chiar și de către Ceaușescu.

Marin Preda, sărbătorit la aniversarea a 50 de ani de colegii săi de breaslă Eugen Jebeleanu, Marin Sorescu, Laurentiu Fulga, Mircea Micu, Ion Hobana, Adrian Păunescu, Constanța Buzea Foto MNLR

Departe de a fi un dizident, Marin Preda își urma într-un firesc deranjant destinul lui de scriitor profesionist, suficient de puternic încât să nu mai fie nevoit să facă vreo concesie. Nu-i lipsea însă șiretenia țărănească moștenită de la Moromete, pe care o folosea din când în când pentru a-și atinge scopul. Exista o poveste urbană pe care mama mi-a confirmat-o ulterior în ceea ce privește titlul ultimului roman al său. Povestea spune că Ceaușescu a fost păcălit de titlul Cel mai iubit dintre pământeni, despre care a crezut că se referă la el, și poate de aceea cartea a trecut mai ușor de cenzură. Asta, împreună cu greutatea numelui de pe copertă a făcut ca această carte să apară așa cum a fost scrisă, fără nicio intervenție din partea Consiliului Culturii, dictatorul literar al acelor vremuri. Moartea lui Preda rămâne însă o enigmă, multele semne de întrebare pe care dosarul lui de la procuratură le-a ridicat au rămas încă fără răspuns. Dar cred că istoria îi va face dreptate lui Marin Preda și, odată și odată, vom afla cine a fost în spatele morții violente pe care a avut-o.

Puțină lume și puțini cenzori aveau curajul să stea în fața lui și să explice de ce au tăiat sau nu vreun capitol dintr-o carte. Inconfortabil și deranjant pentru regim, Marin Preda, aflat la apogeul carierei lui scriitoricești, era greu de atins chiar și de către Ceaușescu.

Frații scriitorului, împreună cu soțiile Foto MNLR

Care este moștenirea pe care ne-a lăsat-o Marin Preda?

Au trecut 42 de ani de la moartea lui și trebuie să spun că niciodată în tot acest timp nu m-am întâlnit cu tatăl meu. L-am visat de două sau trei ori, dar niciodată cu fața și niciodată vorbind. Visele cu el erau enigmatice și întunecate, apărea mereu în negru, cu spatele la mine, gânditor și tăcut ca o umbră trecătoare, parcă pedepsindu-mă pentru vreun lucru rău pe care l-am făcut. Anii au trecut și o perioadă lungă nu l-am mai visat deloc până când, într-o noapte, nu cu mult timp în urmă, a apărut în vis altfel decât mă obișnuise.

După operele lui Marin Preda s-au făcut 6 ecranizări Foto MNLR

Deodată, tata își arăta chipul, era vesel, binedispus și… vorbăreț. Am petrecut mult timp împreună, ca și cum ar fi vrut să recupereze anii lungi de tăcere… În vis ne plimbam cu mașina și vorbeam de toate. Nu-mi venea să cred ce se întâmplă și îmi doream să nu se mai termine. Îmi povestea diverse, îi spuneam și eu de-ale mele, era aproape de mine, râdea, iar chipul lui, întunecat și sumbru în toți acești ani lungi, era luminos și cald. Trăiam unul dintre acele vise despre care poți să juri că este adevărat și chiar am avut la un moment dat senzația că nu vrea să plece.

M-am trezit în zorii zilei amețit puțin și, când mi-am dat seama că a fost un vis, am avut o senzație de liniște sufletească pe care nu am mai avut-o vreodată. Da, l-am visat pe tata și pentru prima oară l-am simțit lângă mine ca o prezență fizică, i-am văzut chipul și, în sfârșit, am reușit să vorbesc cu el. Și am adormit la loc.

Dar miracolul nu avea să se termine aici. În acele ore luminoase de dimineață mi-a apărut din nou, la fel de vesel, reluând discuția pe care o lăsasem în aer. Nu-mi venea să cred. Și iar am vorbit și vorbit, comprimând ani de tăcere în fraze simple despre mine, despre familie, despre viața noastră și despre… cărți. Da, am vorbit despre cărțile lui, într-un dialog pe care nu l-am înțeles decât mai târziu, când am realizat că vorbeam despre un caiet de-ale lui care nu a văzut lumina tiparului și pe care am ezitat totdeauna să îl public. „Fă ce trebuie făcut și ai grijă!”, au fost ultimele lui cuvinte pe care mi le-a adresat în vis cu un ton vesel și cald. Și m-am trezit a doua oară, transpirat de emoție și uimire. „Fă ce trebuie făcut și ai grijă…!” Oare ce voia să-mi spună?

Au trecut luni de atunci și-mi place să cred că am înțeles ce am de făcut mai departe  și cred că timpul va fi singurul care o să-mi confirme că decizia pe care am luat-o a fost una bună.

Împreună cu scriitorii Constantin Țoiu și Fănuș Neagu Foto MNLR

Primul lucru a fost să cumpăr un domeniu pe internet (marinpreda.com) și am să fac un site în care lumea să îi cunoască viața și opera așa cum a fost ea cu adevărat, fără adăugiri și răstălmăciri inutile.

Aici o să fie locul unde te vei întâlni cu lumea și vei putea vorbi despre anii tăi petrecuți pe lumea noastră pământeană. După care am să public caietul tău, pe care mi l-ai lăsat, în care povestești despre o perioadă tulbure a existenței tale. Pentru asta și pentru toate celelalte, spuse și nespuse, acum îți mulțumesc din toată inima, scump părinte! Te iubesc mult de tot, de aici dintre pământeni!

„Fă ce trebuie făcut și ai grijă!”, au fost ultimele lui cuvinte pe care mi le-a adresat în vis cu un ton vesel și cald.

La 5 august 1922, în această casă din Siliștea Gumești, se năștea Marin Preda Foto MNLR

articolul original.

Sperăm că George Soros este bine… Iadul unui homosexual infectat cu variola maimuței

4 August 2022 at 13:30

Directorul Fundației sorosiste Open Society, Sebastian Kohn a povestit pentru „The Guardian” îngrozitoarea experiență pe care a trăit-o din momentul în care s-a infectat cu variola maimuței.

„Urlam de durere…”

Totul a pornit de la un weekend în care Sebastian Kohn a făcut sex cu mai mulți bărbați. La o săptămână după aventurile sexuale, au apărut simptomele bolii: de la oboseală la erupție, dureri anorectale, febră.

Sebastian Kohn este specializat în Sănătate publică la fundația finanțată de George Soros.

Vă prezentăm traducerea articolului din The Guardian.

„Am făcut variola maimuței și a fost un coșmar total.

Când au început festivitățile New York Pride pe 24 iunie, eram conștient că variola maimuței era o problemă emergentă – în special pentru bărbații gay – dar aveam, de asemenea, impresia că numărul de cazuri din oraș era relativ mic. Ceea ce nu am înțeles era cât de absolut dezastruoasă era capacitatea de testare: la acel moment, orașul avea capacitatea de a procesa doar zece teste pe zi.

Am făcut sex cu mai mulți bărbați în weekend. Apoi, o săptămână mai târziu, la 1 iulie, am început să mă simt foarte obosit. Aveam febră mare, cu frisoane și dureri musculare, iar ganglionii limfatici erau atât de umflați încât ieșeau cu cinci centimetri în afara gâtului meu.

Mai întâi, am făcut un autotest Covid: negativ. Apoi am început să suspectez variola maimuței. I-am trimis un mesaj unui prieten: Stau aici și aștept să înceapă erupția.

Sunt un bărbat de 39 de ani din Suedia, care locuiește în Brooklyn și lucrează în domeniul filantropiei. În ultimul deceniu, activitatea mea s-a axat în principal pe sănătatea și drepturile sexuale și reproductive, așa că am urmărit epidemia încă de la început. Am încercat chiar să mă vaccinez atunci când orașul New York a lansat o primă campanie de vaccinare la 23 iunie. Dar, la fel ca marea majoritate a celorlalți newyorkezi care au încercat să obțină o programare, nu am avut noroc.

La două zile după ce au început simptomele mele, erupția a început sub forma unor leziuni anorectale – răni dureroase pe anus și rect. Inițial a fost o senzație de înțepătură și mâncărime. Nu eram speriat în acest moment. Mi s-a spus că va fi o boală ușoară și că eram o persoană complet sănătoasă, fără afecțiuni de bază. Dar nu aveam nicio idee cât de rău avea să devină.

Am avut o vizită de tele-sănătate cu medicul meu de familie și a fost de acord că ar trebui să fac un test. Așa că m-am dus la Urgențe. Aveam toate simptomele variolei maimuței și, din fericire, nimeni nu a pus la îndoială dacă ar trebui sau nu să primesc un test. Am cerut, de asemenea, un panel complet de analize ITS (infecții transmise sexual).

Am vrut medicamentul antiviral care este folosit pentru a trata variola maimuței, TPOXX, dar mai întâi trebuie să ai un rezultat pozitiv la test. Așa că m-au trimis acasă cu Tylenol. (Autoritățile europene de reglementare au aprobat TPOXX ca tratament eficient pentru variola maimuțelor, dar FDA l-a aprobat doar pentru tratarea variolei. CDC păstrează un stoc de TPOXX și permite utilizarea sa din compasiune în timpul epidemiilor de variolă de maimuță).

După ce s-a anunțat că variola maimuței se transmite sexual și că profilul celor mai vulnerabili la infecție este al celor care fac parte din LGBT, multe persoane s-au decis să facă vaccinul anti variola maimutei – FOTO Profimedia

După ce am plecat acasă, erupția a început să se extindă și am început să mă simt neliniștit. Mi-au apărut leziuni literalmente peste tot; au început să arate ca niște mușcături de țânțar înainte de a se transforma în vezicule cu coșuri care în cele din urmă să se spargă, apoi în cele din urmă să se cojească înainte de a lăsa o cicatrice. Le-am avut pe craniu, pe față, pe brațe, pe picioare, pe mâini, pe corp, pe spate și cinci doar pe cotul drept. La apogeu, aveam peste 50 de leziuni, febră de 39,5 grade Celsius și durere intensă, ceea ce mi-a provocat un atac de panică.

În mod ironic, singurul loc în care nu aveam leziuni era penisul meu.

A doua zi am primit rezultatele ITS: pozitiv pentru gonoree. Dar încă nu am aflat nimic despre variola maimuței. Atunci mi-a apărut urticarie peste tot pe corp, de la gât în jos, precum și o durere de cap, dureri de artrită în degete și umeri și o durere ciudată în tibie, care a devenit atât de dureroasă încât nu mai puteam sta în picioare. Noaptea, mă trezeam înnebunit atât de durere, cât și de mâncărime din cauza leziunilor și a urticariei, pur și simplu stăteam în pat și mă scărpinam. Eram izolat, singur și frustrat de cât de nedreaptă era situația. Eram în mod clar foarte bolnav, dar a trebuit să pun cap la cap un plan de îngrijire pe cont propriu.

Leziunile mele anorectale, care erau deja foarte dureroase, s-au transformat în răni deschise. Mă simțeam de parcă aveam trei fisuri chiar una lângă alta și era absolut chinuitor. La propriu, țipam cu voce tare când mă duceam la baie. Chiar și menținerea zonei curate, cum ar fi să mă spăl, era extrem de dureroasă. Era un proces de două ore de fiecare dată.

La patru zile după test, am primit un telefon de la Urgențe că am fost testat pozitiv pentru variola maimuței. Dar nu mi-au dat nicio informație în afară de asta. Așa că am început să sun în jur pentru a vedea cum aș putea avea acces la antivirale. Știam că CDC publicase un ghid cu privire la persoanele care ar trebui să fie luate în considerare pentru tratament, iar acesta includea persoanele care aveau leziuni anorectale, leziuni în gât și afecțiuni dermatologice, ceea ce era cazul meu.

Am sunat la Urgențe, unde mi-au spus să contactez Departamentul de Sănătate, care – la rândul său – mi-a spus: Oh, nu, medicul dumneavoastră de familie trebuie să solicite tratament pentru dumneavoastră. Apoi îmi contactam medicul de familie, iar acesta îmi spunea: Putem să aducem cazul la departamentul de sănătate, dar, ca să știți, ne refuză majoritatea cererilor, așa că nu vă faceți speranțe.

Apoi a început să mi se umfle gâtul. Amigdalele mele erau acoperite de puroi alb. Am făcut o înregistrare video cu cineva de la cabinetul medicului meu de familie și mi-a spus: Cred că ar trebui să mergi la Urgențe. Cei de la Urgențe au stabilit că era amigdalită bacteriană și mi-au dat o serie de antibiotice. Dar când le-am cerut antivirale, mi-au spus că nu mi le vor da pentru că le dau doar persoanelor care sunt grav imunocompromise. Le-am spus: Nu așa prevăd ghidurile de tratament ale CDC. Nu au vrut și m-au externat la 2 dimineața. Eram incredibil de demoralizat.

„Sunt îngrijorat că vom rămâne cu ea pentru totdeauna”

În seara următoare, am primit în sfârșit un telefon de la o clinică din cadrul Centrului Medical Irving al Universității Columbia. Mi-au spus că DoH le-a cerut să preia cazul meu. Se pare că așa am fost unul dintre puținii norocoși care au fost invitați la tratament. Deoarece medicamentul nu a fost testat pe scară largă pe oameni, există un consimțământ în cunoștință de cauză și un proces de admitere destul de important. Am petrecut aproximativ o oră la clinică și am plecat cu o rezervă de TPOXX pentru două săptămâni. Am fost atât de ușurat.

Trebuie să luați trei pastile la fiecare 12 ore, cu o dietă bogată în grăsimi. Mănânc multă șuncă și frișcă, care este al doilea cel mai bun lucru la acest tratament. Leziunile au început să se usuce foarte repede și acum mi-au mai rămas doar trei cruste micuțe. Abia în ultimele două zile am reușit să merg la baie fără dureri.

Sunt încă în izolare. Nici nu vă pot spune cât de sătul sunt în acest moment de apartamentul meu. Sunt o persoană destul de privilegiată, în sensul că am resursele necesare pentru a comanda mâncare și medicamente și a mi se livra la ușă. Am spălătorie în apartament, așa că pot să-mi spăl așternuturile și hainele. Cunosc alte persoane care se luptă cu adevărat cu izolarea pentru că nu au situația pe care o am eu.

La o zi după ce am început tratamentul, pe 13 iulie, am primit în sfârșit un telefon de la un cercetător de la departamentul de sănătate, care mi-a spus că este posibil să fi fost expus la variola maimuței pe 26 iunie. I-am spus că am deja variola maimuței, iar ea m-a întrebat despre simptomele mele. Convorbirea a durat aproximativ o jumătate de oră, iar ea citea, evident, dintr-un scenariu. Apoi a spus: Bine, mulțumesc pentru timpul acordat, însănătoșire grabnică și a închis. Nici măcar nu m-a întrebat ce contacte am avut.

Toată chestia asta mi se pare un eșec uriaș care nu ar fi trebuit să fie permis, mai ales după două luni și jumătate de la izbucnirea epidemiei. Dacă cineva ca mine, care a lucrat mult timp în domeniul sănătății sexuale, a avut o perioadă atât de dificilă în a se descurca cu îngrijirea, nu-mi pot imagina că și alți oameni o fac. Cunosc mai multe persoane care stau acasă în dureri chinuitoare pentru că nu primesc sprijinul de care au nevoie.

Sunt destul de îngrijorat că suntem aproape de punctul în care aceasta va fi o altă boală endemică, în special în rândul bărbaților homosexuali, dacă nu am trecut deja de acest punct. Sunt îngrijorat că vom rămâne cu ea pentru totdeauna.”

articolul original.

Antonio Guterres: Sunt imorale câștigurile record ale companiilor de petrol și gaze

4 August 2022 at 11:31
image

Secretarul general al ONU, Antonio Guterres, a lansat un atac dur la adresa companiilor petroliere ale căror câștiguri sunt „imorale” în această perioadă de criză energetică, potrivit europa.today.

Este imoral ca, din această criză energetică, care apasă pe cei mai săraci oameni și comunități și are un cost uriaș pentru climă. companiile de petrol și gaze să obțină câștiguri record”, a declarat secretarul general al Națiunilor Unite, Antonio Guterres.

Cele mai mari companii petroliere din SUA, Exxon Mobil Corp XOM.N și Chevron Corp CVX.N, UK Shell și TotalEnergies din Franța au câștigat împreună aproape 51 de miliarde de dolari în ultimul trimestru, aproape dublu față de cât câștigase grupul în ultimul trimestru. anul precedent.

„Cer tuturor guvernelor să impoziteze aceste câștiguri excesive și să folosească aceste fonduri pentru a-i ajuta pe cei mai vulnerabili în aceste vremuri dificile”, a spus Guterres, miercuri, 3 august, la o conferință ONU pentru prezentarea raportului „Global Crisis Response Group” privind criza energetică.

„Îndemn oamenii din întreaga lume să trimită un mesaj clar industriei combustibililor fosili și susținătorilor acestora: acest act grotesc pedepsește cei mai săraci și vulnerabili oameni, distrugând singura noastră casă comună”, a mai spus secretarul general ONU.

Președintele american Joe Biden a declarat în iunie că Exxon și alte companii câștigă „mai mulți bani decât Dumnezeu” într-un moment în care prețurile combustibililor de consum au crescut la cote record. Luna trecută, Marea Britanie a adoptat o taxă de 25% pentru producătorii de petrol și gaze din Marea Nordului. Parlamentarii americani au dezbătut o idee similară, și este probabil să fie aprobată de Congres.

Guterres a spus că războiul Rusiei în Ucraina și colapsul climatic alimentează o criză globală alimentară, energetică și financiară.

„Multe țări în curs de dezvoltare – înecate în datorii, fără acces la finanțare și care se luptă pentru a-și reveni după pandemia de Covid-19 – ar putea ajunge în prag. Deja vedem semnele de avertizare ale unui val de tulburări economice, sociale și politice care nu ar lăsa nicio țară nevătămată”, a conchis Guterres.

articolul original.

Examenul de definitivat: 137 de candidați de nota 10, în timp ce 514 nu au atins nota minimă

4 August 2022 at 07:38
image

Ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, i-a felicitat pe cei 5355 de profesori care au promovat examenul de definitivat cu medii peste 8.

Într-o postare pe pagina sa de Facebook, Cîmpeanu arată că 137 de candidați au obținut nota 10, 427 au obținut note între 9.50- 9,99.

În București și în Cluj au fost obținute cele mai multe note de 10. La Cluj s-a înregistrat cel mai mare procent de promovabilitate din țară – 84%.

Ministrul consideră trist faptul că 1899 de candidați nu au reușit să obțină medii peste, iar 514 nu au atins nici măcar pragul minim.

„Rezultate finale examen definitivat 2022!

Felicitări deosebite celor 137 candidați care au obținut nota 10.00, precum și celor 427 candidați care au obținut note între 9.50-9.99!! Cele mai multe note de 10.00 au fost obținute in București (39) și Cluj (16).

Felicitări tuturor celor 5.355 candidați care au promovat examenul de definitivat cu medii peste 8.00!

Cele mai bune rezultate au fost obținute in Cluj. (84,1% promovare)! Felicitări și candidaților din Prahova, Brașov, București și Galați care au promovat într-o proporție de peste 80%!

Trist pentru cei peste 1.899 candidați care nu au reușit sa obțină medii peste 8.00 și foarte trist pentru cei 514 candidați care au obținut note mai mici de 5.00!

Trist pentru candidații din Tulcea care au promovat examenul de definitivat într-o proporție de doar 50%!”, a scris Cîmpeanu pe Facebook.

articolul original.

România post-comunistă e condusă prin fundații vestice, presa tefelistă cășună pe un amărât de ONG unguresc

3 August 2022 at 16:50
image

Presa tefelistă trage sirena lui Roaită: săriți, România e atacată cu bani ungurești. 

„La sfârșitul lunii trecute, Tanczos Barna, lider UDMR și ministru al Mediului, a refuzat, în mod repetat, să comenteze declarațiile rasiste făcute la Tușnad, cu câteva zile înainte, de premierul Ungariei, Viktor Orban. O posibilă explicație a tăcerii liderului UDMR o reprezintă faptul că Guvernul condus de Orban a finanțat cu milioane de euro, timp de mai mulți ani, activitatea unei fundații din Miercurea Ciuc, Mens Sana, al cărei președinte este însuși Tanczos Barna” scrie G4media, preluat de alte publicații de același calibru, profund îngrijorate.

Deci Ungaria bagă bani într-o fundație de la noi care dotează clinici de cardiologie sau construiește terenuri sportive, și asta ar putea avea implicații politice, nu-i așa? E foarte grav, democrația mioritică e în pericol, ceva trebuie făcut.

Păi, facem. Adică umblăm prin amintiri. Mai vechi sau mai noi.

Spre exemplu, Festivalul săsesc al Ovăzului, la care s-a dus recent președintele Iohannis, premierul Ciucă și jumătate din guvern, e organizat de o fundație sponsorizată de guvernul Germaniei, prin ministerul Familiei, mai precis Fundația M&V Schmidt, a prietenului intim al președintelui nostru, Michael Schmidt.

Dar asta e un fleac.

Partidele româneşti au fost efectiv modelate după revoluție de către fundații din țări puternice, cu Germania și SUA în frunte. Fundații în care guvernele erau adesea principalii sponsori. În România post-decembristă, spre exemplu, au activat cu începere de prin 1992, patru mari fundații germane, cu bugete de sute de milioane de euro, bani care ar putea susține un război mai mic. Din fericire, declarativ, la noi susțin doar proiecte, conferințe și training-uri pentru „democratizarea partidelor românești”. Finanțate masiv de la bugetul de stat german și implementînd principiile creștin-democrate, social-democrate, liberale ori creștin-sociale.

Fundația creștin-democrată Konrad Adenauer și cea social-democrată Friedrich Ebert beneficiază de de cca. 100 de milioane de euro pe an, iar surorile mai mici, Friedrich Naumann, și Hanns Seidel, apropiată Uniunii Creștin-Sociale, aripa bavareză a Uniunii Creștin-Democrate din Germania, în jur de 40 de milioane pe an. Precaute, fundațiile germane și-au împărțit domeniile de activitate, ca să nu se calce pe bătături: social-democrații lucrau cu sindicatele, cu societatea civilă și cu tinerii social-democrați, creștin-democrații puneau accentul pe training-uri politice, pe acțiuni cu tinerii și pe profesionalizarea mass-media etc.

Nu stă departe de viața politică nici fundația germano-americană German Marshall Fund for USA, alimentată cu bani de guvernul german, care lansează mesaje-cheie în momente politice speciale, ca să zicem așa.

Pentru cîteva milioane de euro virați prin fundația ungurească, UDMR ar tăcea în chestiunea „nazistului” Orban.

Cât s-a tăcut în politica noastră, oare, în ultimii 30 de ani pentru sute de milioane de euro virați de guverne occidentale?

Să dăm doar un exemplu banal de influențe politice prin intermediul societății civile: în luna mai a anului 2017, la București a avut loc coagularea unui organism așa-zis civic, numit „Contract România”: 18 organizații, grupate în 9 grupuri civice din 8 județe ale României. Lansarea rețelei de ONG-uri a avut loc sub coordonarea Fundației „Friedrich Naumann”. E

xact acele ONG-uri aveau să fie convocate ulterior la Cotroceni, de președintele Klaus Iohannis, pentru a discuta despre apărarea justiției și reforma clasei politice.

Simple coincidențe, probabil.

Își mai amintește azi cineva incendiarul discurs al ambasadorului american Mark Gittenstein, de acum niște ani, în care spunea:

„Există un grup de români care nu vor mai tolera starea de fapt. Pe acești tineri i-au implicat ambasadele SUA, Marii Britanii, Germaniei, Spaniei și Canadei într-un program pe care l-am numit Restart România. Am creat un website și le-am cerut tuturor românilor interesați să propună idei de utilizare a internetului în lupta împotriva corupției.

100.000 de români au răspuns acelei chemări, oferind idei inteligente, pe care le-am finanțat, de a lupta împotriva unei multitudini de probleme, de la furtul de lemn din pădurile dumneavoastră, până la mita din spitale și parcatul ilegal. Acești cetățeni reformatori folosesc internetul pentru a ataca ceea ce dumneavoastră numiți mentalitatea corupției. Atunci când Romanian American Fund a încercat aceeași idee pentru reformarea sistemului educațional, peste 40.000 de români au răspuns apelului. Acești 140.000 de restarteri, cum îi numim noi, sunt agenți ai schimbării care vor susține aceste reforme și vor sprijini aceste instituții”.

Avem ONG-uri românești, ba chiar organe de presă susținute de bani ai statelor străine, nu doar prin fundații, ci și prin ambasade ori direct de guverne. Care fac de-a dreptul fățiș jocuri politice de nivel înalt în România, plătesc în varii moduri presă și influenceri. Ori ditamai armata de 140.000 de restarteri care să schimbe România. Te întrebi dacă Ucraina o fi angajat atâția soldați în lupta cu rușii.

Din fericire, există vigilență în presa tefelistă, care ne arată acum marele dușman al țării, guvernul micii Ungarii care investește în România ca să nu se dezică udemeriștii de Viktor Orban. Încă un triumf al democrației, ce să zicem; mai departe să preia ștafeta măsurilor care se impun serviciile, Poliția și eventual armata.

articolul original.

Fonduri nerambursabile în contextul crizei refugiaților din Ucraina. România primește 40 milioane euro

3 August 2022 at 11:22
image

România va primi bani de la Uniunea Europeană în vederea acoperirii unor cheltuieli generate de gestionarea consecințelor războiului din Ucraina, anunță europarlamentarul Victor Negrescu 

Este vorba despre suma de 39,1 milioane euro, din care 12,1 milioane euro aferente Fondului pentru Azil Migrație și Integrare (FAMI) și 27 milioane euro aferente Instrumentului de Sprijin pentru Managementul Frontierei și Politica de Vize (IMFV).

„România beneficiază de fonduri europene pentru eforturile gestionării consecințelor războiului din Ucraina. Țara noastră a semnat contractele de finanțare pentru suma de 39,1 milioane euro, fonduri ce urmează să fie virate la finalul acestei luni și care sunt menite să acopere cheltuielile bugetare rezultate din gestionarea consecințelor războiului din Ucraina. Aceste resurse sunt și rezultatul solicitărilor și amendamentelor mele din Comisia pentru Bugete și din Parlamentul European, prin care am solicitat ca statele membre de la frontiera cu Ucraina să beneficieze de sprijin suplimentar pentru a acoperi toate aceste cheltuieli. În acest sens, am integrat în poziția comună a Parlamentului European această propunere și am contribuit la modificarea bugetului european pentru a ne asigura că există suficienți bani pentru a face față provocărilor legate de acest conflict. Poziția mea pentru viitorul buget european este clară. Avem nevoie de un buget european adaptat nevoilor actuale ale statelor membre și care să protejeze, cu adevărat, populația”, a scris Victor Negrescu pe pagina sa de Facebook.

Europarlamentarul român a fost primul care a menționat necesitatea acestor fonduri în plenul Parlamentului European după ce mai multe amendamente depuse de acesta în acest sens au fost integrate în poziția oficială a legislativului european privind bugetul european.

Alături de România, alte 4 state membre ale Uniunii Europene au primit fonduri externe nerambursabile în contextul crizei refugiaților din Ucraina, respectiv Ungaria, Polonia, Slovacia și Republica Cehă.

articolul original.

Numărul cazurilor de COVID 19, în scădere

3 August 2022 at 09:54
image

În ultimele 24 de ore s-au înregistrat puţin peste 9.000 de cazuri noi de infectări cu noul coronavirus și este posibil ca, la începutul săptămânii viitoare, să se poată discuta despre stabilizarea creşterii în al şaselea val pandemic. Este anunțul pe care ministrul Sănătății, Alexandru Rafila, l-a facut astăzi, la ședința de guvern.

„Ieri am avut peste 11.000 de cazuri, dar, comparativ cu săptămâna precedentă, în aceeaşi zi de marţi, au fost cu câteva sute de cazuri mai puţin. Astăzi avem puţin peste 9.000 de cazuri, din nou cu câteva sute de cazuri mai puţin decât miercurea precedentă. Dacă aceste cifre se vor confirma, la începutul săptămânii viitoare, probabil, vom putea să discutăm despre stabilizarea creşterii numărului de cazuri în acest al şaselea val pandemic”, a precizat Rafila, la începutul şedinţei de Guvern.

El a adăugat că trebuie continuată dezvoltarea asistenţei medicale ambulatorii şi să se asigurare antivirale pacienţilor în ambulatoriu şi în spital.

„Facem acest lucru, refacem stocurile de antivirale care deja s-au utilizat şi avem grijă să monitorizăm strict capacitatea de spitalizare, inclusiv în secţiile de terapie, care în momentul de faţă este de circa 17% la nivelul spitalizării COVID şi 15% la nivelul paturilor de terapie intensivă din totalul de paturi disponibile pentru pacienţii infectaţi COVID. Măsurile de precauţie individuală, utilizarea măştii în interior şi în mijloacele de transport în comun, evitarea aglomeraţiei atunci când se poate rămân valabile pentru controlul acestei pandemii în România”, a declarat ministrul. 

articolul original.

Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu și Iosif Rus, trimiși în judecată pentru infracțiuni contra umanității

3 August 2022 at 09:15

Procurorul general Gabriela Scutea a anunțat că Dosarul Revoluției a fost trimis în judecată din nou, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României.

Dosarul Revoluţiei din 1989 a fost restituit la Parchetul General pe 10 noiembrie 2021, iar reluarea urmăririi penale s-a dispus pe 21 martie 2022, după ce dosarul a fost restituit fizic de la Curtea Supremă.

Procurorul General Gabriela Scutea a anunțat retrimiterea în judecată a Dosarului Revoluției

Prin rechizitoriul Secției parchetelor militare nr. 11/P/2014 din data de 29 iulie 2022, în dosarul penal intitulat generic ,,Revoluția română din decembrie 1989” s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților: Ion Iliescu, fost președinte al României; Gelu Voican Voiculescu, fost viceprim-ministru al Guvernului României și generalul în retragere Iosif Rus, fost șef al Aviației Militare, pentru săvârșirea de infracțiuni contra umanității, prevăzute și pedepsite de art. 439 alin. 1 lit. a,g,i și k din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, potrivit comunicatului Parchetului General.

Potrivit comunicatului Parchetului General, celor trei inculpați le sunt aduse următoarele acuzații.

„1.  Inculpatul Ion Iliescu, în calitate de şef de stat şi de guvern, preşedinte al CFSN şi al Consiliului Militar Superior, cu intenţie, urmărind obținerea legitimității populare, menținerea și consolidarea puterii politice deținute începând cu ziua de 22 decembrie 1989, orele 16.00, a indus în eroare opinia publică în mod constant, repetat, sistematic, prin apariţiile sale televizate şi emiterea de comunicate (mecanism de exercitare a puterii de stat) şi  şi-a asumat, în intervalul 22-30 decembrie 1989, operațiunea sistematică de inducere în eroare a opiniei publice exercitată de cadrele militare cu funcții de conducere ale MApN.

Aceste fapte au avut drept consecințe generarea și amplificarea psihozei generalizate a terorismului, psihoză cauzatoare de numeroase situaţii de foc fratricid generalizat și astfel, în intervalul 22-30 decembrie 1989 au survenit 857 decese, 2382 răniri de persoane, 585 privări grave de libertate cu încălcarea regulilor generale de drept internaţional şi 409 cazuri de suferinţe mari.

Aceleași fapte ale inculpatului Ion Iliescu au generat, pentru intervalul 22 decembrie, orele 16.00-30 decembrie 1989, o stare de pericol iminent și grav pentru existenţa unei părţi însemnate a populaţiei  civile, de pe întregul teritoriu al României.

Gelu Voican Voiculescu FOTO: George Călin/Inquam

2. Inculpatul Gelu Voican Voiculescu, în calitate de factor decizional politico-militar al CFSN (organism care și-a subordonat Consiliul Militar Superior), cu intenţie, urmărind menținerea și consolidarea puterii politice obținute, dar și legitimarea în fața opiniei publice,  începând cu ziua de 22 decembrie 1989, orele 16.00, a indus în eroare opinia publică în mod sistematic prin apariţiile sale televizate şi emiterea de comunicate (mecanism de exercitare a puterii de stat) şi şi-a asumat, în intervalul 22 – 30 decembrie 1989, operațiunea sistematică de inducere în eroare a opiniei publice exercitată de cadrele militare cu funcții de conducere ale MApN.

Aceste conduite au avut drept consecințe generarea și amplificarea unei psihoze generalizate a terorismului, psihoză cauzatoare de numeroase situaţii de foc fratricid generalizat și astfel, în intervalul 22 decembrie, orele 16.00 -30 decembrie 1989 au survenit 857 decese, 2382 răniri de persoane, 585 privări grave de libertate cu încălcarea regulilor generale de drept internaţional şi 409 cazuri de suferinţe mari.

Totodată, aceleași fapte ale inculpatului Gelu Voican Voiculescu au generat, pentru intervalul 22 decembrie, orele 16.00-30 decembrie 1989 o stare de pericol iminent și grav pentru existenţa unei părţi însemnate a populaţiei  civile, de pe întregul teritoriu al României.

3. Inculpatul general (rtr) Iosif Rus, în calitate de comandant al Aviaţiei Militare, cu intenţie, în intervalul 22 decembrie, orele 16.00 – 30 decembrie 1989, a exercitat prin ordinele sale militare, date în mod sistematic, operațiunea de inducere în eroare a opiniei publice.

Aceste conduite au avut drept consecințe întreținerea și amplificarea psihozei generalizate a terorismului, psihoză cauzatoare de numeroase situaţii de foc fratricid generalizat și astfel au survenit 857 decese, 2382 răniri de persoane, 585 privări grave de libertate cu încălcarea regulilor generale de drept internaţional şi 409 cazuri de suferinţe mari.

Totodată, aceleași fapte ale inculpatului Iosif Rus au generat, pentru intervalul 22 decembrie, orele 16.00-30 decembrie 1989 o stare de pericol iminent și grav pentru existenţa unei părţi însemnate a populaţiei  civile, de pe întregul teritoriu al României.

Prin rechizitoriul nr. 11/P/2014 din data de 05.04.2019, Secţia Parchetelor Militare a dispus trimiterea în judecată a celor trei inculpaţi pentru săvârşirea de infracţiuni contra umanităţii, prevăzute de art. 439 al.1 lit. a, g, i și k Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.”, se arată în comunicat.

Traseul dosarului Revoluției

 Prin încheierea din 9.10.2020 a Judecătorului de Cameră Preliminară al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția Penală, dosar 1045/1/2019/a1, s-a dispus admiterea, în parte, a cererilor şi excepţiilor invocate și pe cale de consecință s-a constatat neregularitatea rechizitoriului nr. 11/P/2014 din data de 05 aprilie 2019 al PÎCCJ-SPM.

Încheierea motivată s-a transmis PÎCCJ-SPM, pentru ca, în conformitate cu dispoziţiile art. 345 alin. 3 Cod procedură penală, în termen de 5 zile de la comunicare, procurorul să procedeze la remedierea neregularităţilor actului de sesizare şi să comunice dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată a inculpaţilor ori solicită restituirea cauzei.

Prin încheierea nr. 288 din 21.05.2021 s-a dispus restituirea la PÎCCJ-SPM, a cauzei privind pe inculpaţii Iliescu Ion, Voican Voiculescu Gelu și gl. (rtr.) Rus Iosif, trimişi în judecată prin rechizitoriul nr. 11/P/2014 din 5 aprilie  2019 al acestei unităţi de parchet.

 Prin încheierea nr. 15/C din 10.11.2021 a Judecătorului de Cameră Preliminară din cadrul ÎCCJ, dosar nr. 1045/1/2019/a1, s-a dispus respingerea contestațiilor formulate de PÎCCJ – SPM, precum și de celelalte persoane vătămate/ părți civile, ca neîntemeiate, menținându-se încheierea atacată, respectiv restituirea cauzei la parchet în vederea reluării urmăririi penale.

Dosarul a fost restituit PÎCCJ la data de 14.02.2022.

Prin ordonanța nr. 11/P/2014 din data de 21.03.2022, în temeiul art. 334 al.1 rap. la art. 332 al.1 lit. b C.p.p., s-a dispus reluarea urmăririi penale în cauză.

Prin ordonanța nr.1142/C/2022 din 02.05.2022, procurorul general al PICCJ a dispus infirmarea ordonanței SPM de punere în mișcare a acțiunii penale din data de 18.12.2018 (în raport de dispozițiile judecătorului de cameră preliminară al ÎCCJ-Secția penală, date prin Încheierile din 09.10.2020 și 10.11.2021 în dosar nr. 1045/1/2019/a1) și dispunerea oricăror măsuri necesare soluționării cauzei, cu respectarea dispozițiilor obligatorii ale ÎCCJ și respectarea tuturor garanțiilor procesuale.

Prin ordonanța din data de 19.05.2022 a fost din nou pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpaților Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu și Iosif Rus, pentru săvârșirea infracțiunilor prev și ped de art 439 lit a,g,i și k Cp.

Cercetările au fost finalizate prin prezentul rechizitoriu, fiind înlăturate neregularitățile constatate de ÎCCJ și dispunându-se trimiterea în judecată.

Soluțiile de clasare dispuse prin rechizitoriul din 05.04.2019 față de Ceaușescu Nicolae (autoritate de lucru judecat), Vlad Iulian (autoritate de lucru judecat), Postelnicu Tudor (autoritate de lucru judecat), Dumitrescu Emil (a survenit decesul), Stănculescu Atanasie Victor (a survenit decesul), Milea Vasile (a survenit decesul), Militaru Nicolae (a survenit decesul), Hortopan Ion (a survenit decesul), Eftimescu Nicolae (a survenit decesul), Brucan Silviu (a survenit decesul), Mocanu Mircea (nu există probe concludente cu privire la existența faptei), Dinu Ștefan (nu există probe concludente cu privire la existența faptei), Toma Ion (nu există probe concludente cu privire la existența faptei), Igreț Viorel (nu există probe concludente cu privire la existența faptei), Roman Petre (nu există probe concludente cu privire la existența faptei), Brateș Teodor (nu există probe concludente cu privire la existența faptei) și față de infracțiunile de drept comun săvârșite în intervalul revoluționar, au rămas definitive, prin respingerea plângerilor de către ÎCCJ, conform art. 341 Cod procedură penală, respectiv prin neconfirmarea de către ÎCCJ a redeschiderii urmăririi penale dispusă de către prim-adjunctul procurorului general.

ÎCCJ a confirmat însă redeschiderea urmării penale în privința a 627 de persoane vătămate, cercetările fiind continuate de către Secția parchetelor militare în dosarul penal nr. 1/P/2020. În cursul urmăririi penale efectuată în acest dosar, a fost dispusă disjungerea cauzei și reunirea cu dosarul penal nr. 11/P/2014, privind plângerile formulate de 409 persoane vătămate, acestea fiind incluse între persoanele vătămate pentru care este sesizată instanța. Pentru restul de 218  persoane vătămate, cercetările continuă în dosarul penal SPM nr. 1/P/2020.

Revoluţia Română din decembrie 1989 s-a caracterizat printr-o succesiune de justificate proteste populare, revendicări de natură socială şi politică, lupte de stradă, demonstraţii cu caracter de masă, represiuni armate violente, care au debutat la Timişoara în ziua de 16 decembrie 1989, apoi au continuat în Bucureşti şi alte oraşe ale României începând cu după-amiaza zilei de 21 decembrie 1989, culminând cu părăsirea sediului Comitetului Central al Partidului Comunist Român (CC al PCR) de către cuplul prezidenţial Ceauşescu Nicolae şi Elena, la data de 22 decembrie 1989 (orele 12.06), moment ce a însemnat pierderea prerogativelor puterii de stat de către aceştia şi sfârşitul dictaturii comuniste în ţara noastră.

Ulterior, începând cu după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, pe întregul teritoriu al României, a fost declanşată, cu intenție, o amplă, sistematică şi deosebit de complexă acţiune militară de inducere în eroare, unică în istoria naţională, cauză  de survenire a unui număr foarte mare de decese, răniri de persoane, suferinţe psihice, lipsiri grave de libertate.               

Este foarte important de subliniat că împrejurările care au dus la survenirea, în decembrie 1989, a numeroaselor decese și răniri de persoane, au constituit, în timp, obiectul cercetării în numeroase dosare penale instrumentate de parchetele militare.

Activitatea de cercetare s-a declanşat chiar în ziua de 22.12.1989, când au fost efectuate primele cercetări în legătură cu decesul ministrului apărării, generalul Vasile Milea.

Ulterior, urmare situaţiilor complexe generate de evenimentele care s-au succedat în întreaga ţară cu un dinamism fără precedent, activitatea de cercetare a fost extinsă în toate zonele şi localităţile României în care s-a înregistrat uciderea sau rănirea prin împuşcare a unor persoane, respectiv reţinerea unor participanţi la demonstraţiile anticomuniste sau distrugerea în parte sau în totalitate a unor imobile.

In timp, evenimentele din decembrie 1989 au făcut obiectul cercetarii în 4.544 de dosare penale. În 112 dosare, Secţia Parchetelor Militare şi celelalte parchete militare au dispus trimiterea în judecată a 275 de persoane, din care 25 de generali (10 din cadrul MApN şi 15 din cadrul MI), 114 ofiţeri (32 din cadrul MApN şi 82 din cadrul MI), 13 subofiţeri (8 din cadrul MApN şi 5 din cadrul MI), 36 militari în termen şi 87 civili, în sarcina cărora s-a reţinut că, prin măsurile dispuse sau acţiunile întreprinse, au contribuit la producerea victimelor înregistrate în timpul evenimentelor din Decembrie 1989. Între civilii trimiși în judecată și condamnați sunt foștii membri ai Comitetului Politic Executiv al CC al PCR și foști miniștri.

Majoritatea persoanelor trimise în judecată au făcut parte din structurile de conducere politice şi militare ale fostului regim, cu privire la care s-a stabilit că au adoptat măsuri sau au acţionat în vederea reprimării demonstraţiilor împotriva regimului comunist şi a dictaturii lui Nicolae Ceauşescu.

Cele mai sus prezentate reprezintă evidența cu privire la preocuparea Ministerului Public pentru tragerea la răspundere penală a persoanelor (militari și civili) responsabile de survenirea numeroaselor decese și răniri de persoane în intervalul revolu’ionar.

Scutea a precizat că în prezentul dosar cercetările s-au desfășurat într-un nou cadru procedural. Obiectul prezentei cauze este limitat la conduitele care se subscriu infracțiunilor contra umanității, așa cum sunt acestea definite prin articolul 439 din Codul Penal, întrucât în ceea ce privește infracțiunile de drept comun săvârșite în intervalul supus analizei există autoritate de lucru judecat sau a intervenit prescripția răspunderii penale.

În raport de elementele de tipicitate ale infracțiunii contra umanității, de prevederile legislației interne, de prevederile Statutului Curții Penale Internaționale și de particularitățile concrete ale evenimentelor din intervalul 17-30 decembrie 1989, prin prezentul rechizitoriu sunt avute în vedere şi reţinute doar responsabilităţile penale pentru persoanele situate la vârful piramidei decizionale politico-militare ale României, pentru întregul interval menționat.

                               

articolul original.

Suprafața terenurilor agricole calamitate a crescut, însă avem grâu și pentru export

3 August 2022 at 08:37
image

Suprafaţa terenurilor agricole calamitate de secetă, pentru care s-au întocmit procese-verbale de constatare a pagubelor, creşte la 205.257 ha, potrivit Ministerului Agriculturii.

Pe culturi, suprrafeţele sunt distribuite astfel: grâu, triticale: 126.373 ha; orz, orzoaică, ovăz, secară: 20.714 ha; rapiţă: 21.837 ha; porumb: 21.419 ha; soia: 1.533 ha; mazăre: 505 ha; floarea soarelui: 7.581 ha; plante furajere: 1055 ha; alte culturi: 3.863 ha.

Judeţele afectate sunt Arad, Bacău, Bihor, Botoşani, Brăila, Buzău, Cluj, Constanţa, Dâmboviţa, Galaţi, Gurgiu, Hunedoara, Ialomiţa, Iaşi, Ilfov, Maramureş, Neamţ, Prahova, Satu Mare, Suceava, Tulcea,Teleorman,Timiş, Vaslui şi Vrancea.

Ministrul Agriculturii, Petre Daea, a anunțat în ședința de guvern de astăzi că peste 94% din suprafaţa cultivată cu grâu a fost recoltată până în prezent și a dat asigurări că producţiile din acest an vor asigura necesarul ţării, dar şi disponibilităţi de export.

El a precizat că s-a urmărit urgentarea recoltării pentru a preîntâmpina pierderea prin scuturare a culturilor.

„Fenomenele naturale care însemnau vijelii sau supracoacere puteau să determine scăderi de producţie. Mai avem aproape 4 procente de recoltat în interiorul arcului carpatic, este vorba aici de Mureş, Covasna şi Braşov. (…) Îmbucurător este că sunt culturi bune. (…) Producţiile se înscriu între 3 tone şi 8.500 de kilograme la grâu, producţii care ne asigură, pe de-o parte, necesarul de consum în zona respectivă şi chiar disponibilităţi între judeţe. Per total, putem spune, şi vă voi prezenta exact în momentul în care avem ultima suprafaţă recoltată, noi avem întreaga cantitate de grâu necesară ţării şi disponibilităţi pentru export”, a declarat Daea.

articolul original.
❌