ACTUALITATE
🔒
Au fost publicate stiri noi. Click aici pentru a le afisa.
Ieri — 28 November 2022Ultimele Stiri

Prescripția îl scapă de pușcărie pe un criminalul clujean condamnat pentru ucidere unei fete într-un lift

28 November 2022 at 04:15

Emanuel Bodrog, un clujean condamnat pentru crimă și eliberat condiționat, a scăpat de peste doi ani de pușcărie cu executare grație prescripției. Mama lui obținuse un ordin de restricție împotriva lui, dar el nu l-a respectat. În virtutea faptului că el fusese condamnat la ani grei pentru o crimă care i-a îngrozit pe clujeni în urmă cu câțiva ani și eliberat condiționat cu câțiva ani înainte de ispășirea pedepsei, Judecătoria Cluj Napoca l-a condamnat cu executare pentru nerespectarea ordinului. Însă, Curtea de Apel Cluj a considerat că a intervenit prescripția și a dispus încetarea pedepsei.

Curtea de Apel Cluj a decis să înceteze procesul penal privitor la Emanuel Bodrog, un clujean supranumit ”criminalul din lift”. După ce a fost eliberat condiționat, mama lui a cerut un ordin de protecție împotriva lui. Dar el nu a respectat interdicția și a fost condamnat, inițial, la 6 luni de închisoare cu executare. Suplimentar, Judecătoria Cluj Napoca i-a  adăugat la pedeapsa de jumătate de an restul de pedeapsă pe care îl mai avea de executat din dosarul de crimă. Astfel, în virtutea condamnării primite în februarie 2022 el ar fi trebuit să se întoarcă la pușcărie pentru doi ani și șapte luni. Însă, Curtea de Apel Cluj a decis în urmă cu câteva zile că, de fapt, în cazul lui a intervenit prescripția.

”În temeiul art.396 alin.6 raportat la art.16 alin.1 lit. f Cpp încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului B.F.E. sub aspectul săvârşirii infracțiunii de încălcarea de către persoana împotriva căreia a fost emis un ordin de protecţie provizoriu a oricăreia dintre măsurile prevăzute la art. 224 alin. (1) şi dispuse prin ordinul de protecţie provizoriu, prev. de art. 32 alin. 2 din Legea nr. 217/2003 cu aplic. art. 5 C.pen. ?i art. 41 alin. 1 C.pen-faptă comisă la data de 17.03.2019-ca urmare a intervenţiei prescripţiei generale a răspunderii penale. Constată că inculpatul a fost reţinut în data de 17.03.2021 Menţine restul dispoziţiilor sentinţei atacate care nu contravin prezentei. Stabileşte în favoarea Baroului Cluj suma de 260 lei, onorar parţial apărător din oficiu, sumă ce se va avansa din FMJ pentru av. C.A.N. Cheltuielile judiciare avansate de către stat cu prezentul apel rămân în sarcina acestuia. Definitivă. Pronunţată azi, 21 noiembrie 2022, prin punerea la dispoziţia părţilor şi a procurorului, prin mijlocirea grefei instanţei”, arată soluția pe scurt a instanței.

În cadrul ordinului procurorii au uitat să scrie distanța minimă (500 metri) la care Bodrog nu are dreptul să se apropie de mama lui, de locuința și locul ei de muncă.

La câteva zile după emiterea ordinului de protecție, el a fost găsit la o distanță de 20 de metri față de locuința femeii pentru că vroia să își recupereze niște haine.

”În timp ce se afla la adresa de domiciliu a victimei Bodea Viorica, agresorul Bodrog Emanuel Florin a lovit-o cu palma peste spate, a împins-o pe pat și i-a acoperit gura cu mâna, căutând dacă are bani asupra sa”, se arată în referatul cauzei.

În luna martie 2019, Bodrog împreună cu iubita lui au mers spre locuința mamei lui pentru a își recupera o parte din hainele lui.

”În jurul orelor 18-19 am fost sunată de fiul meu, care mi-a spus că este în fața porții locuinței și să ies afară, ca să îi fac cu mâna. Am ieșit afară din locuință și când am văzut că este în fața porții, am mers în casă, m-am încuiat și am sunat la poliție”, a spus femeia în cadrul plângerii de puse la poliție.

După câțiva ani un alt clujean a susținut că el este ”criminalul din lift”, dar procurorii și judecătorii nu l-au băgat în seamă

În 2015, Adrian Pop, un clujean care susținea că este autorul unei crime pentru care a fost condamnat Bodrog, a apărut în fața judecătorilor de la Tribunalul Cluj pentru a spune că el este adevăratul autor al crimei.

Procesul s-a rejudecat dar, în final, Bodrog a rămas să își ispășească pedeapsa primită pentru că Pop nu a fost crezut de nimeni, chiar dacă a oferit anchetatorilor mai multe detalii despre cum ar fi avut loc crima. Procurorii au spus că Pop știa detaliile respective pentru că fusese încarcerat, pentru altă faptă, în același penitenciar cu Bodrog.

Dacă Adrian Pop susținea că ia asupra lui crima respectivă din cauza mustrărilor de conștiință, procurorii și judecătorii au spus că a făcut declarațiile respective pentru a câștiga notorietate.

Bodrog spune că, pe parcursul cercetării penale, nu s-a făcut reconstituirea faptei şi nici teste ADN care, în opinia lui, i-ar fi demonstrat nevinovăţia. “Revizuentul a solicitat administrarea de noi probe, prin care doreşte să evidenţieze aceeaşi teză probatorie, şi anume că nu a comis fapta de omor deosebit de grav, ci doar că a sustras poşeta victimei, şi că altă persoană a aplicat lovituri acesteia. Petentul a susţinut totala sa lipsă de vinovăţie, că la momentul comiterii faptelor ar fi fost într-un local şi că, în imediata apropiere a locului comiterii faptelor, se mai afla acolo încă o persoană, iar organele de anchetă nu s-ar fi preocupat de găsirea acelei persoane. A mai invocat că unele procedee probatorii, cum ar fi reconstituirea, nu s-au efectuat în condiţiile legii. Alte cereri în probaţiune, cum ar fi audierea surorii sale, care să confirme că au vorbit în seara respectivă la telefon, plănuind să meargă în clubul respectiv, sau listingul convorbirilor telefonice în reţeaua fixă de telefonie Romtelecom, care de asemenea să ateste faptul că a vorbit la telefon cu sora sa, nu sunt concludente, deoarece nu înlătură, posibilitatea comiterii de către revizuent a faptelor pe care le contestă, în raport de propriile susţineri şi apărări. Condamnatul a solicitat efectuarea unui test ADN probă solicitată de altfel şi în faţa instanţei de apel cu ocazia soluţionării pe fond a cauzei precum şi audierea unei martorei invocând de asemenea faptul că reconstituirea şi cercetarea la faţa locului s-au efectuat în lipsa unor martori asistenţi”, arată sentinţa Curţii de Apel Cluj prin care se conchide că efectuarea acestor probe nu ar aduce elemente noi în cercetarea încheiată.

De asemenea, procurorul a susținut în cadrul ședinței că Bodrog ar avea o înțelegere cu cel care susține că ar fi adevăratul criminal..

”Criminalul din lift” s-a judecat cu șefii poliției clujene, dar a pierdut

Gazeta de Cluj a prezentat cum Emanuel Bodrog  i-a dat în judecată pe fostul şef al Poliţiei Municipiului Cluj-Napoca, Rus Herdea Ioan şi pe procurorii care l-au trimis după gratii. Însă procesul respectiv nu a avut o sentință favorabilă pentru el.

În cadrul procesului respectiv, Bodrog susţine că procurorul, poliţistul din cadrul Serviciului de Investigaţii Criminale din cadrul poliţiei şi şeful Poliţiei Municipale au sustras o serie de acte din cadrul urmăririi penale şi l-au obligat să ia asupra lui crima.

Condamnat pentru crimă, eliberat condiționat cu diagnostic de tulburări psihice

Ceea ce frapează la acest caz este faptul că Florin Bodrog are următorul diagnostic: ”tulburare psihotică în context organic, diagnostice secundare- Tulburare organică de personalitate (pe model instabil-emoţional şi disocial), Intelect la limită, Epilepsie Grand cu crize tonico-clonice generalizate, Encefalopatie cronică sechelară şi Toleranţă modificată la glucoză, controlată cu regim”, arată unul dintre referatele dosarului de judecată. Prin acest raport de expertiză psihiatrică s-a ajuns la concluzia că ”inculpatul BODROG EMANUEL-FLORIN a avut discernământ la momentul comiterii faptei şi se recomandă menținerea măsurii de siguranţă a obligării la tratament medical”.

Crima din lift

În primăvara anului 2001, o tânără clujeancă a fost ucisă cu bestialitate în cabina unui lift din blocul în care locuia. E A. Demeter, de 21 de ani, a fost împinsă de către un necunoscut în lift, unde a fost tâlhărită şi omorâtă în bătaie. Chiar dacă fata a ţipat, nimeni nu i-a sărit în ajutor, toţi locatarii blocului crezând că sunt doi vecini care se ceartă. În urma cercetărilor, după aproximativ un an de zile, poliţiștii l-au acuzat pe Florin Emanuel Bodrog, de comiterea tâlhăriei şi a crimei.

După ce a fost trimis în judecată, în 2006 a fost condamnat definitiv la 15 ani de închisoare.

În 2018, Bodrog a fost eliberat condiționat în pofida faptului că la dosar existau expertize psihiatrice care arătau că omul suferă de tulburări comportamentale.

Răzvan Robu

articolul original.
Before yesterdayUltimele Stiri

Întrebare pentru DNA: De ce procurorii săi nu au fost capabili să finalizeze urmărirea penală în 10 ani de la momentul sesizării?

29 October 2022 at 12:53
image

DNA se plânge (victimizant) că aplicarea Deciziilor CCR nr. 297/2018 și nr. 358/2022, respectiv a Deciziei ÎCCJ din data de 25 octombrie 2022 referitoare la prescripția răspunderii penale „va avea consecințe asupra unui număr de 557 cauze penale aflate în curs de urmărire penală și în fața instanțelor de judecată”, dintre aceste cauze 190 fiind „aflate în curs de urmărire penală (pe rolul DNA)”.

Ceea ce NU spune însă DNA este de ce procurorii săi nu au fost capabili să instrumenteze și să finalizeze urmărirea penală în termen de 8 sau de 10 ani de la momentul sesizării acestei structuri specializate a Ministerului Public, în condițiile obiective în care, pentru majoritatea infracțiunilor care sunt de competența DNA (infracțiuni de corupție și de serviciu, infracțiuni împotriva intereselor financiare ale UE) termenele de prescripție a răspunderii penale sunt între 8 și 10 ani.

Ceea ce nu recunoaște DNA este culpa sa evidentă și determinantă (NU este nici vina CCR., nici vina ÎCCJ, nici vina legiuitorului, nici a societății civile, etc.) în desfășurarea procedurilor judiciare penale tocmai ca urmare a inactivității/activității ineficiente a procurorilor săi (care NU supraveghează activitatea de urmărire penală, ci o efectuează în mod obligatoriu, în virtutea legii)!

Ceea ce uită, deopotrivă, DNA este că, potrivit prevederilor art. 8 C.Proc.Pen., „organele judiciare au OBLIGAȚIA de a desfășura urmărirea penală (…) astfel încât să fie constatate LA TIMP și în mod complet faptele care constituie infracțiuni (…), iar orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit legii, într-un TERMEN REZONABIL.”

În jurisprundența CEDO (a se vedea cauza BOTTAZZI contra Italiei, Hotărârea din 28 iulie 1999, parag. 22), s-a statuat că dreptul la desfășurarea procedurilor penale într-un termen rezonabil are ca scop PROTEJAREA tuturor persoanelor implicate într-o procedură penală (indiferent dacă aceste persoane sunt sau nu în stare de arest preventiv) contra LENTORII EXCESIVE a procedurii, în vederea evitării prelungirii pe o perioadă prea mare de timp a INCERTITUDINII cu privire la soarta celui acuzat. Această garanție urmărește să asigure că justiția este administrată FĂRĂ ÎNTÂRZIERI care i-ar afecta credibilitatea sau însăși eficiența.

PS: Jurisprudența CEDO evidențiază că depășirea termenului rezonabil al procedurilor este unul dintre cele mai frecvente capete de cerere invocate de reclamanți – aproximativ 40% dintre cauzele aflate pe rolul instanței europene.

CONTEXT

Direcția Națională Anticorupție (DNA) a întocmit o situație estimativă referitoare la impactul aplicării deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prescripția răspunderii penale, potrivit unui comunicat de presă remis vineri, 28 octombrie.

În urma analizei DNA, a rezultat că decizia de interpretare a Înaltei Curți, care nu face decât să întărească ceea ce era evident- pentru cei alfabetizați juridic-încă de la decizia Curții Constituționale din 2018, va avea consecințe asupra unui număr de 557 cauze penale aflate în curs de urmărire penală și în fața instanțelor de judecată.

Potrivit sursei citate, în aceste 557 de dosare, în care prejudiciul estimat se ridică la 1,2 miliarde euro, iar valoarea totală a mitei și a traficului de influență se ridică la 150 milioane euro, magistrații vor fi nevoiți să constate încetarea proceselor penale și înlăturarea răspunderii penale pentru infracțiuni de corupție, asimilate corupției și având ca obiect fraudarea fondurilor europene.

„Situația detaliată se prezintă astfel:
Dosare aflate în curs de urmărire penală (pe rolul DNA):
 190 dosare;
– prejudiciu estimat 648.207.688 euro;
– valoarea totală a mitei și a traficului de influență 50.997.625 euro;

Dosare în diferite stadii de judecare (aflate pe rolul instanțelor) de judecată, în diferite stadii:
– 367 dosare;
– prejudiciu estimat 561.230.056 euro;
– valoarea totală a mitei și a traficului de influență 99.471.962 euro.

În legătură cu această situație, DNA face următoarele precizări:

În perioada în care au avut cauze penale în lucru, procurorii DNA au respectat prevederile legale în vigoare și au întocmit acte de întrerupere a prescripției răspunderii penale, conform Codului penal și Codului de procedură penală, începând din 1 februarie 2014 (data intrării in vigoare a noilor Coduri) și în conformitate cu Decizia nr. 297/2018 a CCR începând cu anul 2018 (de la data intrării în vigoare a Deciziei respective).

Concret, în considerarea Deciziei nr. 297/2018 a CCR și în conformitate cu practica ÎCCJ, procurorii DNA au întrerupt cursul prescripției numai ca urmare a întocmirii unor acte din categoria celor care se comunică suspecților și inculpaților (începerea urmăririi penale in personam, punerea în mișcare a acțiunii penale, finalizarea dosarului penal cu trimitere în judecată etc).

Procurorii DNA vor fi consecvenți în dosarele în care se va invoca prescripția răspunderii penale și vor solicita sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) pentru a aprecia asupra concordanței deciziilor CCR, respectiv ÎCCJ cu normele europene și jurisprudența CJUE, care, printre altele prevăd obligația statului român de a cerceta și sancționa, într-o manieră efectivă, faptele de corupție și fraudarea fondurilor europene.”, se arată în comunicatul DNA.

articolul original.

Jurnalistul Sorin Roșca Stănescu, pentru BZI LIVE, despre decizia ÎCCJ: „Pe mine mă interesează ca Justiția să se facă conform Constituției României…! Prescripția e legată de celeritate, procurorii și judecătorii să nu stea cu `fundul p

26 October 2022 at 13:07
image

Jurnalistul Sorin Roşca Stănescu a discutat astăzi, 26 octombrie 2022, la o nouă ediţie BZI LIVE de mare interes despre subiectul momentului, cel al deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiție privind prescripţia penală a faptelor.

Această prescripție penală a faptelor, în favoarea inculpaților, se va aplica retroactiv, adică pe dosarele care deja sunt în curs de soluționare, a decis ieri, 25 octombrie 2022, ÎCCJ. Practic, aceasta înseamnă că inculpații din acele dosare care vor invoca decizia vor scăpa de orice consecințe penale, pentru că a trecut prea mult timp de la comiterea faptelor. Limitele de prescripție sunt stabilite de codul penal pentru fiecare faptă penală în parte, dar au existat moduri diferite de interpretare la instanțele din țară.

Ce spune Sorin Roşca Stănescu despre decizia ÎCCJ privind prescripţia penală a faptelor

Jurnalistul Sorin Roşca Stănescu afirma faptul că pe el nu-l interesează cine scapa de pedeapsă, ci-l interesează că justiţia să lucreze în mod constituțional. Mai mult decât atât, SRS susţine că decizia vine pentru a-i grăbi pe procurori şi judecători să rezolve cazurilor şi să nu stea cu „dosarele sub fund”.

„Nu mă interesează că scapă câţiva diavoli de pedepse penale. Mă interesează că justiţia să lucreze în mod constituţional. Este pe deplin constituţional ca atunci când intervine o prescripţie, persoanele respective să fie puse în stare de libertate, indiferent de cine sunt ele. Avem nişte cazuri care ne enervează, iar pe lângă acestea sunt sute de mii de persoane care zac în puşcărie şi care normal trebuia să fie în libertate. Povestea asta este simplă. Este vorba de celeritatea justiţiei. Procurorii trebuie să rezolve într-un termen rezonabil dosarele. Constituţia îi sancţionează pe procurorii şi judecătorii care ţin dosarele sub fund, după cum a spus doamna Kovesi”, a menționat Sorin Roşca Stănescu, la BZI LIVE.

În continuarea dialogului său, jurnalistul a comentat vizita recentă a Laurei Codruței Kovesi în România și despre anchetele care se desfășoară cu privire la achizițiile frauduloase.

„Ea a răspuns unor întrebări insistente vizavi de achiziţia frauduloasă a 600 de maşini BMW, în urma unei licitaţii false a unui caiet de sarcini cu dedicaţie de la prietenul lui, patronul Auto Bavaria şi constrânsa de multitudinea de întrebări a zis că Parchetul European investighează acest caz. Nu cred, dar de se întâmplă este foarte bine. Tot constrânsă de insistența pe care a dovedit-o jurnaliştii, Kovesi a zis că investighează achiziţiile frauduloase la nivel european şi la nivelul României a vaccinurilor Covid. Ministrul Rafila a făcut o declaraţie destul de interesantă legată de faptul că a încercat să negocieze o diminuare a comenzilor pe care românia le-a semnat, de vaccinuri Covid-19, spunând că pierdem sute de milioane de euro cu vaccinuri pe care trebuie să le aruncăm şi nu avem unde să le depozităm. Situaţia este gravă. Cei care au semnat documentele, au fost iresponsabili”, a mai adăugat SRS.

Așadar, jurnalistul Sorin Roșca Stănescu este de acord într-o mare măsură cu decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție privind prescripția penală. Acest lucru ar conduce la rezolvarea cazurilor mult mai rapid.

articolul original.

Înalta Curte a decis cum trebuie interpretate hotărârile CCR privind prescripția: Mii de dosare penale vor fi afectate şi nume grele ar putea scăpa de acuzații

25 October 2022 at 11:54
image

Mii de inculpați ar putea scăpa de pedeapsă prin prescrierea faptelor, după ce Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat, marţi, o decizie importantă privind prescripția, în urma unor hotărâri CCR.

Este vorba despre un articol din Codul Penal, care le permitea procurorilor să obțină întreruperea termenului de prescripţie a răspunderii penale şi care a fost declarat neconstituţional.

Fiecare infracțiune are un termen în care, dacă nu există o decizie de condamnare, fapta se prescrie și persoana care a comis-o nu mai poate fi trasă la răspundere. Doar că, pe parcursul anchetei, acest termen era prelungit prin efectuarea unor acte de urmărire penală. Practic, acea perioadă nu era luată în considerare și termenul de prescripție continua să curgă după finalizarea procedurii.

Articolul a ajuns pe masa magistraților CCR în 2018, după ce au făcut sesizări mai multe instanțe din țară. El spunea „Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză". CCR a stabilit atunci că această generalizare, prin care orice acțiune a procurorului avea efectul întreruperii prescripţiei, era neclară, imprevizibilă şi incoerentă și trebuie înlocuită. Cum în 4 ani nu a fost modificată de Parlament, Curtea a constatat, din nou, neconstituționalitatea acestui articol în mai 2022.

Drept urmare, Înalta Curte de Casație și Justiție a fost chemată să se pronunţe acum asupra modului de aplicare a celor două decizii CCR. Mai multe instanţe din ţară au solicitat ICCJ să stabilească dacă acestea retroactivează pe principiul legii penale celei mai favorabile.

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a hotărât că decizia CCR privind prescripţia se aplică retroactiv:

1. Normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din Codul Penal, cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 5 din Codul Penal.

2. Instanţa care soluţionează contestaţia în anulare, întemeiată pe efectele deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297/26.04.2018 şi nr. 358/26.05.2022, nu poate reanaliza prescripţia răspunderii penale, în cazul în care instanţa de apel a dezbătut şi a analizat incidenţa acestei cauze de încetare a procesului penal în cursul procesului anterior acestei din urmă decizii.

Ce înseamnă asta

Potrivit avocaţilor, decizia Înaltei Curți va duce la închiderea a mii de dosare penale.

"Se va pune o mare cruce peste toată activitatea de urmărire penală și judecată din ultimii 8-10 ani", a declarat avocata Elenina Nicuţ pentru Spotmedia.ro.

Iată ce explică şi Asociația Inițiativa pentru Justiție după decizia Înaltei Curți:

”Ne așteptăm să se dispună încetarea procesului penal sau clasarea pentru intervenirea prescripției în mii de cauze, unele extrem de importante aflate încă pe rol. În ceea ce privește cauze definitiv judecate, ICCJ a respins ca inadmisibila întrebarea, astfel încât nu se vor repune în discuție soluții de condamnare rămase definitive”.

Sunt vizate orice dosare aflate în lucru fie la parchete, fie la instanțe și se dispune încetarea procesului penal înainte de a afla, practic, dacă acele persoane au comis sau nu o infracțiune.

Dosare mari şi nume grele

Inclusiv dosare mari vor fi oprite, pe motiv că faptele se prescriu.

Între dosarele celebre care ar putea fi influențate de decizia curții se numără și cel privind finanțarea campaniei lui Traian Băsescu din 2009, în care Elena Udrea și Ioana Băsescu au fost condamnate, în primă instanță, la 8 ani, respectiv 5 ani de închisoare cu executare.

Avocata Elena Uscov spune că Elena Udrea scapă de acest dosar, dar şi de Dosarul Hidroelectrica. Dar nu şi de condamnarea din Gala Bute pentru care este deja la închisoare.

După decizia CCR din luna mai, deja mai multe persoane aflate în detenție au cerut revizuirea deciziilor, iar în așteptarea pronunțării au solicitat eliberarea din închisoare, cum este cazul lui Bogdan Olteanu, conform G4Media.

Singurele infracţiuni pentru care prescripția nu înlătură răspunderea penală sunt cele de:

  • genocid, crime contra umanității și de război
  • omorul/uciderea unei persoane sau alte infracțiuni comise cu intenţie şi urmate de moartea victimei
articolul original.

O mare cruce peste dosare penale și peste plagiate. „Lucrurile sunt cam încheiate”. 10 mii de euro, prețul transparenței – Interviu cu avocatul care a învins CCR

24 October 2022 at 06:51

Se va pune o mare cruce peste toată activitatea de urmărire penală și judecată din ultimii 8-10 ani, odată cu decizia ÎCCJ de marți în privința prescripției.

De suferit vor avea însă și justițiabilii din procesele civile, pentru că instanțele se vor sufoca, afirmă avocatul Elenina Nicuț, singura care a reușit să învingă CCR în instanță.

Într-un interviu acordat spotmedia.ro, Elenina Nicuț a clarificat o serie de aspecte controversate ale momentului. Iată principalele declarații:

  • Autoritatea este, pe românește, nesimțită față de solicitantul informațiilor de interes public. Ne judecăm 3- 5 ani și pe urmă ne chinuim să punem în executare respectiva hotărâre.
  • Costul total al încălcării Legii 544 poate ajunge la 10.000 de euro. Ce reprezintă 10.000, când contractele sunt de sute de mii de euro?
  • Ne închipuim că un funcționar refuză sau tergiversează fără știrea conducătorului unității?
  • Nu aș susține modificarea legii 544, având în vedere apetitul politic pentru opacizare.
  • Pe Facebook, e un mic-mare dezastru. Nu există dreptul de a înjura și a instiga la ură.
  • "Banda de inamici ai României” de pe site-ul RomâniaTV este o incitare la ură sub incidența art. 369 CP.
  • Problema plagiatelor a depășit cadrul academic și a intrat destul de mult în sfera politică, ceea ce i-a diluat substanța.
  • CCR a decis că retragerea titlului de doctor nu mai poate fi făcută pe cale administrativă, lucrurile sunt cam încheiate.
  • Instanța nu poate să constate că o lucrare e plagiată sau nu îndeplinește standardele de calitate.
  • Judecătorul de scaun trebuie să rămână liber în aprecierea deciziilor CCR, ÎCCJ, CJUE. El poate stabili în fiecare dosar ce e “mai corect” pentru a pronunța o hotărâre legală.
Ați făcut istorie în lupta pentru transparență conform Legii 544 cu o serie de procese remarcabile, dintre care le-aș aminti pe cel cu CCR și cel cu PSD. Suntem într-o evoluție sau o involuție a transparenței instituționale?

Aș spune involuție, având în vedere comportamentul concret al entităților obligate să asigure transparența. Legea 544, în sine, este suficient de bună, problema este aplicarea, mai ales reaua credință a respectivelor entități.

Autoritatea este, pe românește, nesimțită față de solicitantul informațiilor. Mai întâi îl plimbă: nu ați trimis pe adresa corectă, nu ne ajung 10 zile, mai stați 30, chiar pentru informații la care se poate răspunde “de pe scaun”, GDPR etc.

Ne judecăm 3- 5 ani și pe urmă ne chinuim să punem în executare respectiva hotărâre. Deci în total aproape dublu. Ce relevanță mai are atunci informația respectivă?

Am ajuns ca excepțiile prevăzute de lege să devină regulă.

După ani de zile, da, informația nu mai e de actualitate, dar există sancțiuni pentru lipsa de transparență?

Dacă autoritatea nu vrea cu niciun chip să se supună hotărârii, costul total este în jur de 10.000 de euro.

Calculat cum?

Procedura de punere în executare a hotărârilor judecătorești prevede în principal amenzi judiciare pe zi de întârziere (20% din salariul minim brut pe economie), limitate cumva la 3 luni. Atât iese.

Să luăm cazul cheltuielilor făcute de partide prin diferite contracte, presă și așa mai departe. Ce reprezintă 10.000 când contractele sunt de sute mii de euro?

Iar cei 10.000 de euro pot fi prevăzuți foarte frumos cu titlul de “provizion”  în contract.

Asta înseamnă că pe partea de sancțiuni Legea 544 nu este chiar atât de eficientă?

Da, din punct de vedere al sancțiunilor, legea este imperfectă.

Petentul nemulțumit de răspuns face reclamație administrativă și așteaptă de la conducătorul unității o eventuală sancționare a funcționarului care refuză furnizarea informațiilor de interes public.

O glumă! Ne închipuim că acel funcționar refuză sau tergiversează fără știrea conducătorului unității?

Chiar și așa, eu nu aș susține modificarea legii 544, având în vedere apetitul politic pentru opacizare. Există inițiative legislative de modificare a L 544,  intențiile inițiale nu sunt rele, dar forma finală ar putea să ne ducă într-o situație mult mai grea decât avem avem în prezent.

Fratele transparenței este dreptul la liberă exprimare, care în România este ori subdimensionat, ori este supradimensionat. Care ar trebui să fie, totuși, limitele lui? Și nu mă refer aici doar la presă, ci și la rețele sociale.

Nu este un drept absolut, iar limitele sunt foarte simple. Libertatea de exprimare se exercită până în momentul în care un alt drept este afectat, cel mai frecvent dreptul la viață privată și la imagine.

Ceea ce primează în materia libertății de exprimare este buna credință a autorului afirmațiilor. Există și subcategorii.

De exemplu, o afirmație factuală fără niciun fel de bază reală poate fi apreciată ca fiind făcută cu bună credință? Când fac niște afirmații absolut aiuristice, buna credință nu are cum să mă mai apere.

În ceea ce privește opiniile, aprecierea lor este cu mult mai generoasă, sunt mult mai bine apărate de art. 10 din CEDO. Dar nici în privința lor nu pot face chiar orice sub aspectul limbajului, al legăturilor, al speculațiilor.

Repet, nu ne referim doar la presă, ci și la ceea ce vedem, de exemplu, în comentariile de pe Facebook, spațiu public în cazul postărilor cu audiență generală?

Pe Facebook, e un mic-mare dezastru ce se întâmplă prin comentarii și postări. Citesc comentariile și în niciun caz nu văd discuții în regulă pe unele subiecte.

Putem avea discuții încinse, pe unele subiecte calmul e foarte dificil, dar asta nu justifică injurii, jigniri, incitare la ură, discriminare.

Avem acel controversat art 369 care introduce opinia politică în zona apărată de incitarea la ură și discriminare. S-a spus la adoptare că va afecta dreptul la opinie.  

Din punctul meu de vedere, prevederea era chiar necesară pe fondul actual. Nu mi se pare că limitează dreptul la liberă exprimare pentru nu există dreptul de a înjura și a instiga la ură. Este exact discuția  despre buna credință.

Nu știu dacă poate să existe bună credință în momentul în care eu incit pe cineva să facă ceva rău împotriva celui care are altă opinie. Pot îndemna la o dezbatere pe subiectul respectiv, dar nu la ură.

Aceasta este “banda de inamici ai României” scria recent site-ul RomâniaTV cu pozele “acuzaților” pentru opinia acestora că poate nu merităm să intrăm în Schengen.

A fost chiar un serial pe tema aceasta. Din punctul meu de vedere, este o incitare la ură, nu o exercitare a libertății de exprimare în limite cel puțin rezonabile. 

Nu trebuie să fim toți de acord cu orice, dezacordul ține de esența democrației, după cum spunea și Ion Rațiu.

Dar în momentul în care, în loc să dezbat ideile, eu pun în articolele respective pozele autorilor acelor idei, deja am un target care nu mai privește libertatea de exprimare, ci anumite persoane, iar efectele nu au cum să fie benefice.

Deci acele texte de înfierare  cad sub incidența art 369 CP: scuipați aici, înjurați aici, urâți aici pentru opinia exprimată?

Exact, cu eticheta “banda de inamici ai României”. Am mai citit despre astfel de etichete atribuite în alte vremuri ale istoriei și știu că nu se petreceau deloc într-o democrație.

Un subiect despre care este intens exercitat dreptul la libera exprimare îl reprezintă plagiatele la nivel înalt. Juridic care este sursa blocajului?

Miezul problemei este decizia CCR care a desființat practic articolul care permitea retragerea titlului de de doctor.

Cred că s-a ajuns în această situație și pentru că problema plagiatelor a depășit cadrul academic și a intrat destul de mult în sfera politică, ceea ce i-a diluat, dacă nu chiar furat, substanța.

Cumva problema nu se mai pune tehnic, în termeni de standarde, de calitate, ci în termeni de luptă politică.

Adică?

Când s-au înmulțit cazurile de sesizări, a urmat o avalanșă de acțiuni în instanță și, inevitabil, s-a ajuns la sesizarea CCR.

Curtea Constituțională a decis că retragerea titlului de doctor nu mai poate fi făcută pe cale administrativă, după ce ordinul de acordare a titlului a intrat în circuitul civil și a produs efectele.

Dar mai poate fi retras pe calea unei acțiuni în instanță?

CCR spune foarte clar că instanța nu are voie să intre decât pe legalitate, nu pe conținut. Deci instanța nu poate să constate că o lucrare e plagiată sau nu îndeplinește standardele de calitate.

Să o luam concret, cu nume fictive, ca să nu politizăm și noi. Ion Popescu are titlul de doctor, să zicem că a și încasat sporuri pentru asta, comisia de etică a universității sau CNATCDU constată că lucrarea e un plagiat. Totuși, lui Ion Popescu nu îi mai poate fi retras titlul de doctor?

CCR spune că nu.

Și dacă cel pe care l-a copiat Ion Popescu face plângere penală împotriva acestuia?

Este o altă poveste, da, pentru cazurile în care nu intervine prescripția. Dar, din punct de vedere administrativ, părerea mea este că lucrurile sunt cam încheiate.

Pe de altă parte, ÎCCJ a respins sesizări împotriva soluțiilor de clasare pentru plagiat, deoarece au fost sesizate nu de păgubit, ci de alte persoane care nu aveau un interes personal cu privire la această problemă.

Într-adevăr, până acum nicio victimă a unui plagiat nu a depus plângere penală împotriva celui care i-a furat munca. Aveți o explicație pentru asta?

Nu am nicio explicație, în condițiile în care eu țin la proprietatea intelectuală inclusiv pentru o postare pe Facebook.

Nu doresc să fac speculații, dar nu pot să nu mă gândesc la calitatea surselor primare. Cine știe, poate la o analiză mai atentă să se descopere că și sursele primare, deci persoanele păgubite, să fi comis păcate cel puțin similare.

Adică cel furat să fie și el hoț?

Da. Nu înțeleg altfel cum cineva care a și-a pus mintea într-un text să lase să fie furat. Atâta generozitate intelectuală mai rar!

Rămâne calea renunțării la titlul de doctor.

Da, ea este în continuare în legislație, dar implică un mare paradox. De ce o persoană care a muncit ar renunța la titlu?

La momentul introducerii în legea educației în 2014 nu s-a justificat în niciun fel această posibilitate din punctul de vedere al fundamentării soluției legislative.

Ca să scape de scandalul public.

Nu știu dacă o asemenea justificare este conformă cu normele, inclusiv cele juridice. Poate fi indirect interpretată ca o recunoaștere implicită a fraudei sau măcar a neconformității tezei respective.

Ați pronunțat cuvântul prescripție. Urmează o decizie a ÎCCJ în aplicarea unei decizii CCR, care - inclusiv Laurei Codruța Kovesi - ar putea îngropa un număr impresionat de dosare penale. La ce vă așteptați?

Marți,  ÎCCJ va lămuri această problemă și probabil se va considera că normele care reglementează întreruperea prescripție țin de dreptul material. Prin urmare, legea penală mai favorabilă va avea efectul încetării proceselor penale.

Se va pune o mare cruce peste toată activitatea de urmărire penală și judecată din ultimii 8-10 ani.

În civil vor fi efecte, pentru că un proces penal are în general și o latură civilă, privind prejudicii/despăgubiri?

În caz de încetare a procesului penal pe motiv de prescripție, instanța penală ar trebui să soluționeze acțiunea civilă.

Pentru dosarele care sunt încă în stadiu de urmărire penală, clasările se vor transforma în acțiuni civile pe care părțile vătămate trebuie să le promoveze la instanțele civile, care oricum merg la o turație foarte greoaie.

Vor veni dosare foarte complexe, de exemplu, cele de evaziune fiscală, care presupun o groază de expertize contabile, obiecțiuni etc.

Justițiabilul va intra pe rolul unei instanțe deja sufocată.

Poate să apară conflictul între deciziile CCR-ÎCCJ și decizia CJUE care permite judecătorului să nu țină cont de ele dacă sunt prejudiciate interesele financiare ale UE?

Bineînțeles că se poate, în materia fondurilor europene și TVA-ului. Și, da, Tratatul și CJUE ar trebui să aibă prioritate.

Considerați, să înțeleg, binevenită controversata eliminare a abaterii disciplinare care constă în nerespectarea deciziilor CCR?

Pentru a stabili o abatere disciplinară și, mai ales, a sancționa pe cineva, trebuie stabilit foarte clar care este conduita legală a cărei încălcare trebuie sancționată.

În ceea ce privește deciziile CCR și ÎCCJ, fondul e neclar. Au existat multe cazuri în care ele s-au contrazis, deci nici instituțiile interne nu s-au înțeles între ele cu privire la aceleași norme.

Înainte de a stabili abateri disciplinare și sancțiuni, trebuie rezolvată această ierarhizare pe cale legală, constituțională. Pe înțelesul tuturor, care decizie este “mai obligatorie”?

Nu cred că pot fi favorizate doar instituțiile interne, cât timp statul român și-a asumat obligații prin tratate.

Judecătorul de scaun trebuie să rămână liber în aprecierea respectivelor decizii. El poate stabili în fiecare dosar ce e “mai corect” pentru a pronunța o hotărâre legală.

articolul original.

Un părvean, condamnat la 10 ani de închisoare pentru tentativă de omor și braconaj, a obținut reducerea pedepsei cu 2 ani! Ba chiar poate fi liberat condiționat

26 September 2022 at 04:00

Pe 18 februarie 2016, 11 persoane din Bistrița-Năsăud erau reținute pentru braconaj, în urma unor percheziții derulate de polițiști pe Valea Someșului, dintre care trei au fost arestate preventiv. Două luni mai târziu, procurorii au trimis în judecată șapte persoane din totalul celor anchetate. Procesul pe fond a durat doi ani, la finele lunii august 2018 magistrații de la Tribunalul Bistrița-Năsăud au pronunțat sentințele, cea mai drastică fiind 12 ani de închisoare. Cel condamnat la ani grei de pușcărie se numește Vasile Alexi, care a fost acuzat de procurori de mai multe infracțiuni de braconaj, deținere ilegală de arme, dar și de tentativă de omor. La data pronunțării sentinței, bărbatul mai avea la activ o condamnare de 6 ani de închisoare pentru tentativă de omor, pedeapsă primită în 2017 și care a contribuit la cea de a doua. După apelul judecat la Curtea de Apel Cluj, bărbatul a reușit să obțină o pedeapsă mai mică cu doi ani, astfel că s-a ales cu “doar” 10 ani și 4 luni de închisoare. Acum a reușit să mai taie alți 2 ani, astfel că în acest moment poate fi liberat condiționat.

Pe 19 februarie 2016, o știre a încins publicațiile locale, după ce polițiștii au anunțat faptul că, înainte cu o zi, au derulat o serie de percheziții, fiind vizate 18 persoane, cu vârste cuprinse între 22 de ani şi 57 de ani, bănuite că ar fi introdus ilegal, pe teritoriul României, arme de vânătoare, pe care le-ar fi folosit pentru comiterea unor fapte de braconaj cinegetic pe raza judeţului Bistriţa-Năsăud. Oamenii legii au ridicat 20.000 de lei, o armă de vânătoare, cartuşe letale, lunete şi accesorii pentru arme de foc, carne de vânat, trofee, articole pirotehnice şi alcool. După percheziții, 11 persoane au fost reținute pentru 24 de ore, ulterior, trei dintre acestea fiind arestate preventiv, celelalte opt fiind puse sub control judiciar. Pe 13 aprilie 2016, au fost trimise în judecată șapte persoane.

În toată această poveste, cap de afiș este un bărbat din Parva: Vasile Alexi. La data trimiterii sale în judecată, bărbatul mai era judecat, începând cu iulie 2014, pentru o tentativă de omor, când cu niște rude ale sale i-au bătut crunt cu parii și cu un târnăcop pe niște consăteni de-ai lor. Acesta dosar s-a finalizat în februarie 2017 cu 6 ani de închisoare pentru Alexi. Numai că bărbatul a ajuns cu un an mai devreme după gratii, după ce judecătorii de la Tribunalul Bistrița-Năsăud le-au admis procurorilor propunerea de arestare preventivă a acestuia în dosarul de braconaj.

A tras cu arma să-l sperie pe paznic

Din motivarea sentinței pronunțată în 2018 de Tribunalul Bistrița-Năsăud, reiese faptul că, Vasile Alexi era sub supravegherea anchetatorilor încă din 2011, când, într-o noapte de final de august, a fost la vânătoare, ilegală evident, pe fondul de vânătoare de la Șieu Măgheruș, mai precis pe pășunea Caila, unde a braconat trei căpriori, prejudiciu stabilit la 10.500 de euro. În acea noapte paznicul fondului de vânătoare, după ce a fost anunțat de un martor care se afla întâmplător în zona respectivă, l-a surprins pe Alexi în toiul acțiunii, astfel că a fost amenințat cu moartea de către părvean. Amenințările nu au fost doar vorbe în vânt, fiindcă Alexi a tras cu arma „cel puțin trei focuri de armă” în direcția paznicului, un glonț zburând pe deasupra capului acestuia, iar cel de-al doilea a lovit arma pe care o purta asupra lui, conform procurorilor, “degradând foița înălțătorului”.

“În timpul incidentului, inculpatul Alexi Vasile a proferat amenințări cu moartea la adresa lui C. D. (“nu te apropia că te împușc!”, respectiv ”te împușc în cap ! ”).

Procedând în această modalitate inculpatul Alexi Vasile a reușit să-și asigure scăparea, folosind arma de vânătoare pe care o deținea ilegal și periclitând viața numitului C. D.”, se arată în documentului instanței.

Pentru această faptă, Alexi a fost acuzat, din nou, de tentativă de omor, pedeapsa aplicată de judecători fiind de 5 ani de închisoare.

La Bistrița, condamnat la 12 ani de pușcărie! La Cluj i s-au tăiat 2 ani

Însă în acest dosar, părveanul a fost “încununat” și cu alte acuzații: braconaj cinegetic (4 fapte) – pentru care a primit, pentru 3 fapte câte 2 ani de închisoare, iar pentru una, un an de închisoare; nerespectarea regimului armelor și munițiilor (4 fapte) pentru fiecare faptă încasând câte un an de închisoare, și uz de armă fără drept (3 fapte), pentru fiecare faptă fiind condamnat la câte un an de închisoare.

La final i s-a adăugat pedeapsa de 6 ani de închisoare pentru tentativa de omor comisă asupra consătenilor lui, astfel că a rezultat o pedeapsă de 12 ani și 4 luni de închisoare.

În apel, la Curtea de Apel Cluj, Alexi a reușit, în 2019, să obțină reducerea pedepselor, el fiind achitat pentru două fapte de braconaj, acestea fiind comise în anul 2006, astfel că erau deja prescrise. Pentru celelalte două, comise în 2011 și 2013, judecătorii clujeni i-au redus pedepsele de la câte 2 ani la câte un an. Tot atunci, Alexi a fost achitat și pentru o faptă de uz de armă fără drept, comisă în 2011, și aceasta fiind prescrisă la data derulării procesului. Pedeapsa rezultantă a fost mai mică cu circa 2 ani decât cea de la Bistrița, de 10 ani și 4 luni de închisoare.

Deciziile CRR salvatoare

În luna iunie a acestui an, Vasile Alexi a depus la Curtea de Apel Cluj o contestație în anulare a sentinței definitive, pronunțată de aceeași instanță în 2019, având la bază deciziile CCR din 2018 și 2022 cu privire la prescrierea unor fapte, în cazul acesta cele de braconaj, uz de armă fără drept și nerespectarea regimului armelor și munițiilor. Iar magistrații clujeni i-au admis contestația și astfel Alexi a mai scăpat de încă 2 ani de închisoare pe care ar fi trebuit să îi execute, fiindcă faptele respective se prescriseseră în intervalul scurs de la pronunțarea sentinței Tribunalului Bistrița-Năsăud până la pronunțarea sentinței Curții de Apel Cluj.

“În esenţă, contestatorul invocă faptul că la data pronunţării deciziei penale contestate era împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunile de nerespectarea regimului armelor şi al muniţiilor, prev. de art. 342 al. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C.pen. (faptă comisă la data de 24/25.08.2011), braconaj, prev. de art. 42 al. (1) lit. „a”, „c”, „l” şi „m” din Legea nr.407/2006 modif. şi rep., în vigoare începând cu data de 24.07.2015, cu aplic. art. 5 C.pen. (faptă comisă la data de 24/25.08.2011); nerespectarea regimului armelor şi al muniţiilor, prev. de art. 342 al. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C.pen. (faptă comisă la data de 4/5.05.2013), la pedeapsa de 1(un) an închisoare; braconaj, prev. de art. 42 al. (1) lit. „a”, “c” şi “f” din Legea nr. 407/2006 modif., în vigoare începând cu data de 24.07.2015, cu aplic. art. 77 lit. “a” şi art. 5 C.pen. (faptă comisă la data de 4/5.05.2013); uz de armă fără drept, prev. de art. 343 al. (1) C.pen., cu aplic. art. 5 C.pen. (faptă comisă la data de 4/5.05.2013); nerespectarea regimului armelor şi al muniţiilor, prev. de art. 342 al. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C.pen. (faptă comisă la sfârşitul anului 2013-începutul anului 2014); uz de armă fără drept, prev. de art. 343 al. (1) C.pen. (faptă comisă în 2 sept. 2014); nerespectarea regimului armelor şi al muniţiilor, prev. de art. 342 al. (1) C. pen. (faptă comisă în cursul anului 2014) calculate în lumina dispoziţiilor Deciziei CCR nr. 297/2018, astfel cum aceasta a fost lămurită prin Decizia CCR 358/2022.

Contestația în anulare este calea extraordinară de atac ce poate fi exercitată în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunțate cu încălcarea normelor procesual penale, fiind o cale de atac de retractare, instanța care a pronunțat hotărârea cu încălcarea legii anulând hotărârea în scopul înlăturării erorilor de procedură (error in procedendo).

Prin urmare, în primul rând, trebuie lămurit dacă pretinsa eroare comisă de instanţa de apel, constând în omisiunea de a se pronunţa asupra prescripţiei răspunderii penale, reprezintă o eroare de procedură, sau o eroare de judecată. (…)

În legătură cu modul de interpretare a deciziilor CCR nr. 297/2018 şi 358/2022, Curtea reţine următoarele: Prin decizia nr. ### din 26 aprilie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.155 alin. (1) din Codul penal (…), Curtea Constituţională a admis exceptia de neconstituţionalitate şi a constatat că soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea „oricărui act de procedură în cauză”, din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, este neconstituţională, deoarece respectivele dispoziţii legale „31. (…) sunt lipsite de previzibilitate si, totodată, contrare principiului legalităţii incriminării, întrucat sintagma „oricarui act de procedură” din cuprinsul acestora are in vedere şi acte ce nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului, nepermiţându-i acestuia să cunoască aspectul întreruperii cursului prescripţiei şi al începerii unui nou termen de prescripţie a răspunderii sale penale”. Prin Decizia nr. 358 din 26 mai 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal (…), Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat ca dispoziţiile art. 155 alin. (1) din Codul penal sunt neconstituţionale în ansamblul lor. Pentru a decide astfel, instanţa de contencios constituţional a reţinut că „55. (…) Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018 sancţioneaza «solutia legislativa» pe care textul de lege criticat o conţinea, astfel ca, (…), aceasta nu va putea fi încadrată în categoria deciziilor interpretative/cu rezerva de interpretare.”, ci „61. (…), prin efectele pe care le produce, (…) împrumută natura juridica a unei decizii simple/extreme, întrucat, constatând neconstituţionalitatea faptului ca întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale se realiza prin îndeplinirea «oricărui act de procedura în cauză», Curtea a sancţionat unica soluţie legislativă pe care dispoziţiile art. 155 alin. (1) din Codul penal o reglementau”. Prin ordonanţa de urgenţă nr. 71 din 30 mai 2022 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 531 din 30 mai 2022 textul art. 155, alin. 1 din Codul penal a fost modificat în sensul dispus de Curtea Constituţională, după cum urmează: Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului.

În consecinţă, observăm că pe parcursul judecăţii, a existat o succesiune de legi penale referitoare la cauzele de întrerupere a răspunderii penale. Dintre acestea, cea mai favorabilă inculpatului este cea aflată în vigoare în perioada 25.06.2018-30.05.2022, care nu prevedea nici un caz de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale. Potrivit unei practici constate ale instanţei de contencios constituţional şi a instanţei supreme, prescripţia răspunderii penale este o instituţie ce aparţine dreptului material, putând aşadar retroactiva (decizia CCR nr. 297 din 26 aprilie 2018, par 27, Decizia CCR nr. 1092 din 18 decembrie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I nr. 67 din 31 ianuarie 2013 Decizia ICCJ nr. 2/2014 din 14/04/2014, pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Decizia ICCJ nr. 235/2019 din 08/07/2019, Decizia ICCJ, nr. 174/RC din 15 mai 2019).

Modul în care Ministerul Public interpretează cele două decizii ale Curţii Constituţionale ar putea fi primit doar în ipoteza în care prescripţia răspunderii penale ar aparţine dreptului procesual penal. În lipsa unor cauze de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale, termenele generale de prescripţie curg nestingherit de la data comiterii infracţiunilor, iar împlinirea lor atrage prescripţia răspunderii penale. Făcând aplicarea principiilor enunţate anterior în cauza de faţă, constatăm că pentru următoarele infracţiuni a intervenit prescripţia răsăunderii penale anterior pronunţării deciziei contestate:

1.infracţiunea de nerespectarea regimului armelor şi al muniţiilor, prev. de art. 342 al. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C.pen. (faptă comisă la data de 24/25.08.2011);

2. braconaj, prev. de art. 42 al. (1) lit. „a”, „c”, „l” şi „m” din Legea nr.407/2006 modif. şi rep., în vigoare începând cu data de 24.07.2015, cu aplic. art. 5 C.pen. (faptă comisă la data de 24/25.08.2011);

3. nerespectarea regimului armelor şi al muniţiilor, prev. de art. 342 al. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C.pen. (faptă comisă la data de 4/5.05.2013);

4. braconaj, prev. de art. 42 al. (1) lit. „a”, “c” şi “f” din Legea nr. 407/2006 modif., în vigoare începând cu data de 24.07.2015, cu aplic. art. 77 lit. “a” şi art. 5 C.pen. (faptă comisă la data de 4/5.05.2013);

5. uz de armă fără drept, prev. de art. 343 al. (1) C.pen., cu aplic. art. 5 C.pen. (faptă comisă la data de 4/5.05.2013);

6. nerespectarea regimului armelor şi al muniţiilor, prev. de art. 342 al. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C.pen. (faptă comisă la sfârşitul anului 2013-începutul anului 2014);

7. uz de armă fără drept, prev. de art. 343 al. (1) C.pen. (faptă comisă în 2 sept. 2014).

În raport de limitele de pedeapsă prevăzute pentru aceste infracţiuni, termenul general de prescripţie a răspunderii penale pentru fiecare dintre aceste infracţiuni este de 5 ani şi curge de la data comiterii/epuizării infracţiunii.

Având în vedere că decizia contestată a fost pronunţată la data de 3 decembrie 2019, observăm cu uşurinţă că acesta era împlinit pentru fiecare dintre acestea. În schimb, reţinem că termenul de prescripţie al răspunerii penale nu era împlinit pentru infracţiunea de nerespectarea regimului armelor şi al muniţiilor, prev. de art. 342 al. (1) C. pen. (faptă comisă în cursul anului 2014). Din moment ce s-a reţinut că infracţiunea a fost comisă în cursul anului 2014, înseamnă că s-a epuizat doar la data 31 decembrie a respectivului an. Limitele impuse de natura juridică a contestaţiei în anulare, şi anume aceea de cale de atac de anulare şi retractare însă strict pentru erori de procedură, împiedică stabilirea cu mai mare precizie a perioadei în care a fost comisă infracţiunea, acest aspect constituind unul de fond. Prin urmare, Curtea este ţinută de cele reţinute de instanţa de apel, în această privinţă. Faţă de toate acestea, se va admite contestaţia în anulare formulată, astfel că decizia contestată va fi defiinţată în privinţa omisiunii reţinerii incidenţei cauzei de încetare a procesului penal prev. de art. 16 alin. 1 lit. f C.pr.pen. (prescripţia răspunderii penale) pentru cele 7 infracţiuni enumerate, şi rejudecând în aceste limite, în temeiul art. 396 alin. 6 cu trimitere la art. 16 alin. 1 lit. f din C.pr.pen. se va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului Alexi Vasile pentru acestea.

Soluţia de încetare a procesului pentru pentru o parte dintre infracţiunile imputate, impune refacerea operaţiunii de contopire a pedepselor după cum urmează: Potrivit disp. art. 39 alin. 1 lit. b, C. pen. şi art. 45 al.3 lit.a, C. pen. se vor contopi pedepsele de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 al. 1 lit. a,b şi d C.penal pe o durată de 3 ani, 1 an închisoare (ambele aplicate inculpatului în prezenta cauză) şi de 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 al. 1 lit. a,b şi d C.penal pe o durată de 3 ani (aplicată prin sp nr. 72 din 14 iunie 2016, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud), prin aplicarea pedepsei celei mai grele de 6 ani închisoare, sporită cu 2 ani închisoare (1/3 din suma celorlalte două pedepse), în final inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 al. 1 lit. a,b şi d C.penal pe o durată de 3 ani.

În baza disp. art. 72 Cod penal, se va deduce din pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare, reţinerea din data de 6 mai 2013 şi perioada executată din data de 18 februarie 2016 la zi. Se va dispune anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 171/04.12.2019 emis de către Tribunalul Bistriţa-Năsăud şi emiterea unui nou mandat în baza dispoziţiilor prezentei decizii.

Se vor menţine restul dispoziţiilor deciziei contestate”, se arată în sentința Curții de Apel Cluj.

Poate fi liberat condiționat

În acest moment, Alexi are deja executați 6 ani de închisoare, ținând cont de faptul că el a ajuns după gratii în 2016 după ce a fost arestat preventiv și acolo a rămas până la pronunțarea sentinței definitive în 2019. Drept urmare este foarte posibil ca în curând acesta să fie liberat condiționat, având în vedere că poate cere asta după efectuarea a cel puțin două treimi din pedeapsa aplicată, fracție deja depășită cu câteva luni în cazul lui Alexi.

articolul original.

Fostul polițist Pui a obținut la CA Cluj reducerea pedepsei din dosarul în care a fost judecat pentru infracțiuni de corupție! Instanțele anterioare nu au ținut cont de prescrierea unor fapte

5 September 2022 at 06:00

Fostul polițist Alexandru Ștefan Pui a reușit să-și reducă pedeapsa cu închisoarea primită în vara anului trecut, când Curtea de Apel Cluj i-a respins apelul declarat împotriva sentinței pronunțată de Judecătoria Năsăud, care l-a condamnat la 4 ani și 3 luni de închisoare cu executare dar și la pedeapsa amenzii de 3.900 lei, pentru abuz în serviciu, fals intelectual și uz de fals.

În același dosar au fost condamnați alți doi polițiști, acum foști, respectiv Titu Cornel Popârţac (fost șef de post la Maieru și superiorul lui Alexandru Ștefan Pui), care a fost condamnat pe fond la 4 ani și 5 luni de închisoare cu executare, iar la Cluj a reușit să obțină reducerea pedepsei la 3 ani, 6 luni și 20 de zile cu executare, dar și Florin Pădurariu, fost șef de post la Feldru, care a fost condamnat la Florin Pădurariu, instanța a aplicat o pedeapsă de 3 ani de închisoare cu suspendare, dar și pedeapsa amenzii de 2.700 lei.

Toți trei au fost judecați și condamnați pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu, fals intelectual şi uz de fals. Cei trei foști poliţişti fac parte din lotul celor persoanelor anchetate în urma perchezițiilor efectuate în octombrie 2015, pe Valea Someşului şi Valea Rebrei, când au fost inculpate nu mai puţin de 18 persoane. Unele fapte care au fost reținute inițial în sarcina lor și mai apoi au fost clasate, dar au legătură și cu dosarul IPJ GATE.

Anul trecut, CA Cluj nu a luat în seamă prescripția răspunderii penale

După mai bine de un an de la pronunțarea sentinței definitive, în iulie anul acesta, Alexandru Ștefan Pui a depus la Curtea de Apel Cluj o contestație în anulare împotriva deciziei penale pronunțată de judecători de la aceeași instanță, invocând “existenţa probelor cu privire la o cauză de încetare a procesului penal – prescripţia răspunderii penale, raportat la infracţiunea de fals intelectual (2 acte materiale, comise la datele de 10.07.2014 și 5.08.2014); fals intelectual din data de 01.04.2015; uz de fals din 10.07.2014 și 5.08.2014 şi uz de fals prev. de art. 323 teza I C.pen.din data de 01.04.2015,la data pronunţării deciziei penale nr. 892/A/2021 a Curţii de Apel Cluj în dosar nr. 1628/265/2017.

“În argumentare a făcut trimitere la Decizia CCR nr. 297/2018, astfel cum aceasta a fost lămurită prin Decizia CCR 358/2022.

Cu privire la solicitarea principală a Parchetului, Curtea reţine că atât cauza de încetare a procesului penal (împlinirea termenului de prescripție generală a răspunderii penale ca efect al lipsei din fondul activ al legislației a unor cauze de întrerupere a cursului termenului de prescripție), cât și probele care atestau o astfel de împrejurare (data săvârșirii faptelor și respectiv data actelor procedurale de soluționare definitivă a acțiunii penale) se regăseau la dosar la momentul pronunțării deciziei contestate, nefiind în discuție o presupusă aplicare retroactivă a dispoziţiilor Deciziei CCR nr. 358/2022 cauzelor definitiv soluţionate.

În acest sens, Curtea subliniază că din considerentele Deciziei CCR anterior referite rezultă că aceasta urmăreşte stabilirea naturii și a efectelor Deciziei CCR nr. 297/2018 (ca fiind specifice unei decizii simple/extreme), statuând în consecință, în mod explicit, faptul că efectul dispariției din fondul activ al legislației a cauzelor întreruptive de prescripţie s-a produs încă de la data publicării acesteia din urmă (25.06.2018), aşadar la un moment anterior pronunțării deciziei penale contestate prin prezenta cale extraordinară de atac.

Aceasta întrucât activitatea de judecată presupune, în lumina jurisprudenței instanței de contencios european a drepturilor omului, ascultarea argumentelor părților împrocesuate și oferirea unui răspuns, lipsa unei astfel de construcții argumentative echivalând cu lipsa unei judecăți efective. În acest context, eroarea de judecată poate fi săvârșită doar la nivelul raționamentului juridic efectuat și expus ca atare în cuprinsul actelor procesuale, nu și prin omisiune, aceasta din urmă neputând fi calificată altfel decât ca eroare de procedură.

S-a mai argumentat că prin prezenta contestație în anulare se tinde la îndreptarea unor erori de judecată constând în greșita omisiune a constatării împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale ca efect al modului eronat de interpretare a Deciziei CCR 297/2018. Nici această susţinere nu poate fi primită. (…)

Aşadar, în lumina considerentelor reţinute de instanţa de contencios constituţional în decizia precizată, omisiunea de a analiza o cauză de încetare a procesului penal care nici nu a fost pusă în discuţia contradictorie a participanţilor procesuali nici din oficiu şi nici la cerere (aşa cum este situaţia în speţă), se subsumează noţiunii de eroare de procedură, remediabilă pe calea contestaţiei în anulare, în baza temeiului prev. de art. 426 lit. b C.pr.pen.”, se arată în motivarea sentinței pronunțată în urmă cu două săptămâni de Curtea de Apel Cluj.

Astfel, instanța a reținut faptul că, “data de început a cursului termenului de prescripție a răspunderii penale pentru infracţiunea de fals intelectual (2 acte materiale, comise la datele de 10.07.2014 și 5.08.2014) fals intelectual, din data de 01.04.2015, – uz de fals (2 acte materiale din 10.07.2014 și 5.08.2014) şi uz de fals din data de 01.04.2015 ) este dictată de data săvârşirii fiecărei fapte, disputa participanților procesuali purtând asupra valabilităţii actelor presupus întreruptive de prescripţie îndeplinite anterior publicării Deciziilor CCR nr. 297/2018 şi nr.358/2022”.

S-a aplicat legea mai favorabilă

În continuare, judecătorii clujeni au analizat speța ținând cont de legea penală cea mai favorabilă. Conform instanței, până pe data de 30 mai 2022 când a intrat în vigoare OUG 71/2022 de modificare a dispoziţiilor art. 155 C.pen., legea mai favorabilă a fost Codul penal în forma aflată în vigoare începând cu 25.06.2018, întrucât aceasta nu prevede cauze de întrerupere a cursului termenului prescripţiei răspunderii penale, făcând astfel aplicabil termenul general de prescripţie prevăzut de lege raportat la limitele de pedeapsă.

“În ceea ce priveşte valabilitatea şi efectele întreruptive de prescripţie ale actelor de procedură comunicate contestatorului Pui Alexandru Ștefan în calitate de inculpat, anterior pronunţării Deciziei C.C.R. nr. 358/2022 Curtea reţine că acestea nu pot fi valorificate în cauză. În acest sens, Curtea subliniază că prin Decizia CCR nr. 297/26.04.2018 a fost sancţionată (prin declararea ca neconstituţională) unica soluţie normativă prevăzută de legislaţia penală privind instituţia întreruperii termenului de prescripţie.

Ca şi o consecinţă a publicării acestei prime decizii CCR (nr. 297/2018), în lipsa oricăror repere normative concordante cu exigentele impuse de prevederile art. 1 alin. (3) si (5) din Constituţie, în pofida evocării orientative a soluţiei legislative din Codul penal din 1969 în cuprinsul considerentelor acesteia, la nivelul dreptului substanţial nu pot fi identificate în niciun moment, de la data intrării în vigoare a Noului Cod penal şi până la data împlinirii termenului general de prescripţie a răspunderii penale, norme care să identifice actele ce pot genera efectul întreruptiv de prescripţie.

În acest sens, în considerentele Deciziei (…) Curtea Constituţională a arătat în mod explicit că «nu a impus ca toate actele care se comunică suspectului sau inculpatului sau toate actele care presupun participarea suspectului sau inculpatului să fie privite ca acte care sunt apte să întrerupă cursul prescripţiei răspunderii penale, stabilirea acestora intrând în competenţa legiuitorului, cu condiţia esenţială ca acestea să îndeplinească exigenţele menţionate de către instanţa de contencios constituţional. (…)

Totodată, Curtea a statuat că a permite celui care interpretează şi aplică legea penală, în absenţa unei norme exprese, să stabilească el însuşi regula după care urmează să rezolve un caz, luând ca model o altă soluţie pronunţată într-un alt cadru reglementat, reprezintă o aplicare prin analogie a legii penale. Or, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii Constituţionale, art. 7 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală, care consacră principiul legalităţii incriminării şi pedepsei (nullum crimen, nulla poena sine lege), pe lângă interzicerea, în mod special, a extinderii conţinutului infracţiunilor existente asupra unor fapte care, anterior, nu constituiau infracţiuni, prevăd şi principiul potrivit căruia legea penală nu trebuie interpretată şi aplicată extensiv în defavoarea acuzatului, de exemplu, prin analogie» Pe de altă parte, chiar dacă am accepta posibilitatea considerării ca valabile a actelor „întreruptive de prescripţie” efectuate sub imperiul legii vechi (C.pen. în varianta anterioară datei de 25.06.2018 ca dată a publicării Deciziei CCR nr. 297/2018), acestea tot nu ar putea fi valorificate în cauză întrucât s-ar obţine rezultatul combinării dispoziţiilor legilor penale succesive (lex tertia), expres interzis prin Decizia CCR nr. 265/2014 (prin care a fost consacrat modul de determinare a legii penale mai favorabile potrivit criteriului aprecierii globale)”, a explicat instanța clujeană.

Prescripția a intervenit înainte de Decizia CCR

Astfel, magistrații de la Curtea de Apel Cluj au ajuns la concluzia că durata termenului de prescripţie a răspunderii penale în cazul fostului polițist Alexandru Ștefan Pui se impune a fi calculat “prin raportare la durata termenului general de prescripţie prev. de art. 154 alin. 1 lit. d C.pen., acela de 5 ani, raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea de fals intelectual prev. de art. 321 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 35 alin.1 C.pen. (2 acte materiale, comise la datele de 10.07.2014 și 5.08.2014)”.

“Potrivit art.154 alin.2 C.pen. termenul de prescripţie începe să curgă de la data săvârşirii infracţiunii,dar pentru că în speţă fapta are caracter continuat,termenul de prescripţie va curge de la data săvârşirii ultimei acţiuni, respectiv din data de 05.08.2014, împlinindu-se la 05.08.2019, anterior pronunţării Deciziei Curţii, în anul 2021.

Pentru infracţiunea de fals intelectual, prev. de art. 321 alin. 1 C.pen., comisă la data de 01.04.2015, termenul de prescripţie începe să curgă de la data săvârşirii infracţiunii,respectiv din data de 01.04.2015 şi acesta este de 5 ani,conform art.154 lit.d Cp, împlinindu-se la 31.05.2020 după adăugarea celor 60 de zile în care cursul termenului de prescripţie a fost suspendat pe durata stării de urgenţă în baza Decretelor prezidenţiale nr.195/16.03.2020 şi nr.240/14.04.2020,anterior pronunţării Deciziei Curţii, în anul 2021.

Pentru infracţiunea de uz de fals prev. de art. 323 teza I C.pen. cu aplicarea art. 35 alin.1 C.pen. (2 acte materiale din 10.07.2014 și 5.08.2014),potrivit art.154 alin.2 C.pen. termenul de prescripţie începe să curgă de la data săvârşirii infracţiunii,dar pentru că în speţă fapta are caracter continuat,termenul de prescripţie va curge de la data săvârşirii ultimei acţiuni,respectiv din data de 05.08.2014,împlinindu-se la 05.08.2019,anterior pronunţării Deciziei Curţii, în anul 2021.

Pentru infracţiunea de uz de fals prev. de art. 323, teza I C.pen. comisă la data de 01.04.2015, termenul de prescripţie începe să curgă de la data săvârşirii infracţiunii,respectiv din data de 01.04.2015 şi acesta este de 5 ani, conform art.154 lit.d Cp,împlinindu-se la 31.05.2020 după adăugarea celor 60 de zile în care cursul termenului de prescripţie a fost suspendat pe durata stării de urgenţă în baza Decretelor prezidenţiale nr.195/16.03.2020 şi nr.240/14.04.2020, anterior pronunţării Deciziei Curţii, în anul 2021”, arată instanța.

Infracțiunile de abuz în serviciu au rămas în picioare

Totodată, judecătorii clujeni au analizat și durata termenului de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunile de abuz în serviciu  – 3 acte materiale, comise la datele de 10.07.2014, 20.07.2014 și 5.08.2014, și o faptă comisă la data de 01.04.2015 – pentru care a fost judecat în același dosar Alexandru Ștefan Pui.

“ (…) Curtea stabileşte că, aplicând algoritmul de calcul descris mai sus,acesta nu era împlinit la data pronunţării deciziei penale nr. 892/A/2021 a Curţii de Apel Cluj şi prin raportare la dispoziţiile art.13 ind.2 care prevede că «În cazul infracţiunilor de abuz in serviciu sau de uzurpare a funcţiei, daca funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime»”, precizează instanța în motivare.

Drept urmare, judecătorii Curții de Apel Cluj au ajuns la concluzia că, acțiunea formulată de fostul polițist Alexandru Ștefan Pui este fondată și a admis în principiu și în fond contestaţia în anulare formulată împotriva Deciziei penale nr. 892/A/2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în data de 24 iunie 2021 în dosarul 1628/265/2017, pe care a anulat-o în parte cu privire la infracțiunile de fals intelectual și uz de fals.

Recalculând pedeapsa, Alexandru Ștefan Pui a obținut o reducere de un an a condamnării, sentința finală fiind de 3 ani, 6 luni și 20 de zile de închisoare, din care a executat deja un an.

articolul original.
  • There are no more articles
❌