ACTUALITATE
🔒
Au fost publicate stiri noi. Click aici pentru a le afisa.
Before yesterdayUltimele Stiri

Analistul H.D. Hartmann, în emisiunea BZI LIVE despre „planul” de prăbușire economică și industrială a Europei și cum se poziționează România

18 November 2022 at 14:31
image

Cunoscutul analist politic H.D. Hartmann a discutat în cadrul ediției BZI LIVE despre cum Europa își pierde industria tehnologică. Treptat, industria tehnologică se va muta în Statele Unite ale Americii. Congresul american a dat un act legislativ prin care firmele din Europa sunt încurajate să se dezvolte în Statele Unite ale Americii. În acest sens, într-o întâlnire la Bruxelles, miniştrii de Externe ai statelor membre ai Uniunii Europene, au votat împotriva legii votate de Congresul american.

H.D. Hartmann la BZI LIVE

În cadrul ediției BZI LIVE din 18 noiembrie, H.D. Hartmann a comentat actul de pe care l-a făcut Biden prin semnarea ultimei legi înainte de alegeri în care Statele Unite care încurajează „furtul” industrial din Europa şi delocalizarea industriilor în SUA. De altfel, pe teritoriul Statelor Unite se vinde şi cel mai ieftin gaz. Totodată, H.D. Hartmann a analizat, pe lângă prăbuşirea economică a Europei, şi poziţionarea României în acesta situaţie de pe arena internaţională.

„Miniştrii de Externe ai statelor membre ai Uniunii Europene în unaminitate au votat o rezoluţie care se referă la subvenţionarea energiei. Dar staţi, ca noi suntem colonie a Americii, parte integritata a Statelor Unite. Noi ştim mai multe despre senatorii americani decât de senatorii României. Deci, domnule ministru ai Finanţelor, te-ai dus şi în unaminitate aţi aprobat un proiect. Păi cum explici? Uite unde va duce propaganda. Uite de ce aveţi vise şi nu vine nicio investiţie serioasă din SUA. Te duci şi te aşezi la 40 de grade pe scaun şi asculţi ce zice stăpânirea neomarxista de la Bruxeleis? Ce face România acum? Va face politici anti-americane?
Nu înţeleg. S-a dus şeful de stat major al Armatei Române în SUA. Acolo s-a întâlnit cu Institutul de Ştiinţe Marine. Şi să vezi ce vorbiră ei acolo, mari probleme de securitate. Între timp, ministrul de Finanţe al României în unanimitate spune că nu-i deacord cu legea pe care a votat-o Biden. Băi miniştrilor , de când sunteţi voi să comentaţi legea unui stat suveran? Eu nu ţin minte că Statele Unite ale Americii să fie stat membru UE. Eu ţin minte că Statele Unite ale Americii are toate drepturile să reducă politicile financiare pe care le vrea, aşa cum este şi în România. Numai că în România exista o clasă trădătoare de ţară. În rest, SUA o să râdă. Problema este ce te faci matale, că ai trimis şeful armatei la Washington să ceară ajutoare că murim cu minele puse de ucraineni. Deci cum explicit guvernatorului tău ca tu vei avea politici financiare anti-americane decise de către neomarxistii de la Bruxelles?
Cum explici că ai relaţii speciale? Ai lăsat divizia 101, 105. 109 să intre în România ca să atace Rusia şi tu la Bruxelles anunţi că eşti împotriva legii pe care le anunţă la Statele Unite ale Americii. De parcă contează ce spui. SUA este suverană. Numai România a cedat suveranitatea sectorială unor marxişti de la Bruxelles. Dar SUA a dat această lege şi o să vezi, dacă nu se găseşte şi o soluţie de gaz ieftin. Eu am o intrabare: cum expliexplici guveratorului de la Bucureşti, ambasadorului americam? Aici te duce lipsa de suveranitate şi lipsa de identitate politică”, a declarat H.D. Hartmann.

H.D. Hartmann: „Am ajuns într-o bipolaritate”

H.D. Hartmann mai spune că România a ajuns într-o bipolaritate „pe baza minciunii ca intrarea în UE înseamnă suveranitate”.

„Iată haosul care guvernează astăzi România şi imposibilitatea reală a României de a exista. Ai guvernator american în Bucureşti. Cum va explica Iohannis administraţiei Biden că va aplica măsurile anti -americane? Voi nu vedeţi că facem aceeaşi politică ca în anii 50, fără interes naţional la mijloc? Noi facem politica altora. Ministrul de Externe a României, care oricum nu mai exista, nu face politica României. E dramatic. Nu ţin minte că noi când am intrat în UE să ne fi dat suveranitatea naţională. Minciuna e cât casa. Nimeni nu ne-a spus atunci de suveranitate partajată. Poporul român, ai fost minţit de la momentul intrării în UE. Liderii tăi au vândut suveranitatea naţională.
Am ajuns într-o bipolaritate. E o problemă de psihologie. Că suntem bipolari. Pe baza minciunii ca intrarea în UE înseamnă suveranitatea noastră”, a conchis H.D. Hartmann.

articolul original.

Un Boeing 727 a fost prăbușit intenționat pentru a afla care sunt cele mai sigure locuri într-un avion

15 November 2022 at 18:00
image

În 2012, o echipă de producători TV a cumpărat un avion Boeing 727 cu intenția de a-l prăbuși. Colaborarea dintre Marea Britanie, SUA și Germania a televizat rezultatele testului de impact, care încerca să răspundă la întrebarea: Care sunt cele mai sigure locuri dintr-un Boeing 727 în caz de prăbușire?

Avionul (plin cu echipamente științifice, manechine pentru teste de impact și camere) a decolat sub controlul unui pilot, acesta sărind ulterior din avion și lăsându-l să fie pilotat de la distanță.

Totul s-a desfășurat fără probleme, ceea ce înseamnă că avionul s-a izbit de pământ, o albie uscată de lac din Mexic, cu 225 de kilometri pe oră.

Nicio persoană nu a fost rănită, deși manechinele pentru teste de impact au trecut printr-un adevărat calvar, scrie IFL Science.

Care sunt cele mai sigure locuri într-un avion, în caz de prăbușire?

Oamenii de știință care au analizat datele și consecințele au descoperit o serie de lucruri, inclusiv că nimeni din clasa întâi nu ar supraviețui. Pasagerii din partea din față a avionului, până la rândul șapte, nu ar fi supraviețuit impactului, în timp ce pasagerii așezați în mijlocul avionului ar avea parte de glezne rupte.

sunt spre spatele avionului, acolo unde o persoană ar putea suferi leziuni minore sau chiar ar putea scăpa nevătămată.

Experimentul a găsit mai multe confirmări pentru utilitatea poziției pentru aterizarea de urgență. Manechinele care au luat poziția pentru aterizare de urgență au suferit mai puțin decât cele care stăteau rezemate de spătar, care au ajuns să sufere de stres sever la spate.

„Între problema coloanei vertebrale inferioare și vulnerabilitatea de a sta în poziție verticală și de a avea în jur, cred că poziția de siguranță încă este calea de urmat pentru a preveni rănile”, a spus la acea vreme Cindy Bir, profesoară de inginerie biomedicală la Wayne State University, care a fost implicată în experiment.

Avionul rămâne cel mai sigur mijloc de transport

Rezultatele și oamenii de știință au subliniat cu toții siguranța călătoriilor aeriene, care (după cum toată lumea știe) sunt mai sigure din punct de vedere statistic decât călătoria pe sol.

„În ceea ce privește siguranța relativă, părerea mea este că partea din față a aeronavei este mai vulnerabilă”, a declarat Anne Evans, fostă investigatoare a accidentelor de zbor la Air Accidents Investigation Branch din Regatul Unit.

„Locul meu preferat ar fi mijlocul, sau în partea din spate a fuzelajului”, a concluzionat ea.

Vă recomandăm să citiți și:

articolul original.

Bloc turn din Rusia, în flăcări în urma prăbușirii unui avion militar | VIDEO

17 October 2022 at 16:58
image
articolul original.

Brașov: Pasaj căzut peste calea ferată, la Prejmer. Circulația trenurilor a fost întreruptă

22 September 2022 at 17:42
image

Pasajul din zona Prejmer – o parte de pe DN 10 – a căzut peste calea ferată blocând circulația trenurilor spre Sfântul Gheorghe.

O grindă a pasajului de la Prejmer, de pe DN 10, a căzut, în această după-amiază. Bucata de beton a rupt instalația de electrificare a căii ferate, iar într-o primă etapă traficul feroviar spre Sfântul Gheorghe a fost blocat, scrie Brașov Metropolitan.

Trenurile pe relaţia Hărman – Prejmer au început apoi să fie tractate de locomotive Diesel. Echipele feroviare de intervenție ale SRCF Brașov fac reparațiile necesare pentru a putea fi restabilită circulația în condiții normale, a declarat purtătorul de cuvânt CFR, Oana Brânzan.

Pasajul se afla în lucrări de reabilitare, Direcția Regională de Drumuri și Poduri Brașov impunând deja de mai multe zile, restricții de tonaj.

Aceste restricții nu au fost însă respectate, în condițiile în care Poliția Rutieră nu a putut asigura un echipaj permanent în zonă. Din 16 septembrie, Compania de drumuri a anunţat că circulaţia se închide în totalitate pe pasajul de pe DN10.

Sursa foto: Facebook / RTT Brasov

Citește și: Dosar penal la DNA Bacău pentru corupție în legătură cu reabilitarea podului prăbușit în Neamț | AUDIO

articolul original.

Accidentul aviatic din județul Suceava: O defecțiune tehnică, posibila cauză a prăbușirii avionului de mici dimensiuni (SURSE)

12 September 2022 at 15:40
image

Epava avionului de mici dimensiuni care s-a prăbușit în nordul județului Suceava, la câțiva kilometri de granița cu Ucraina, este în prezent analizată de specialiști, pentru a stabili cauza producerii prăbușirii. Surse apropiate de anchetă au declarat, pentru Gândul, că trupul neînsuflețit al lui Bogdan Constantin Adomniței, fratele fostului ministru al Educației, Cristian Adomniței, se află la morga Spitalului Rădăuți, pentru efectuarea necropsiei.

Totodată, surse judiciare au declarat, tot pentru Gândul, că avionul de mici dimensiuni nu avea un plan de zbor.

Aeronava avea doar 300 ore la bord. Bogdan Adomniței a zburat cu instructorul la sub 3.000 picioare plafon, drept urmare nu trebuiau sa anunțe turnul de control de la Suceava.

Bogdan Constantin Adomniței este una dintre victimele aflate în avionul prăbușit din Gălănești, Suceava. Presa locală spune că acesta era fratele fostului ministru al Educației, Cristian Adomniței.

Cea de-a doua victimă este Marcel Iliese, în vârstă de 58 de ani. Bogdan Constantin Adomniței ar fi cumpărat avionul de puțin timp și se afla în avion cu instructorul de la București.

Surse apropiate ale anchetei au declarat pentru Gândul, că trupul neînsuflețit al lui Bogdan Adomniței și al instructorului se află la morga Spitalului Rădăuți pentru efectuarea necropsiei.

De asemenea, la locul accidentului s-a mai aflat și un criminalist care a ajutat la ridicarea probelor și conservarea lor pentru a stabili cauza care a dus la producerea tragediei. Una dintre ipoteze este cea a unei defecțiuni tehnice.

Avionul ar fi fost cumpărat din Lituania de foarte puțină vreme.

Tragedia s-a petrecut duminică seara

Aeronava de mici dimensiuni s-a prăbușit, duminică seara (11 septembrie), în nordul județului Suceava, în apropierea localităților Hurjuieni și Golănești, aflate la doar câțiva kilometri de granița cu Ucraina. Cei doi bărbați care se aflau în aeronavă au murit.

Localitatea Hurjuieni se află la mai puțin de patru kilometri de granița cu Ucraina. De asemenea, în apropiere de locul prăbușirii este și un aerodrom, la Frătăuții Vechi.

Cunoscut jurnalist de investigatii, generatia presei anilor '90, prin condeiul căreia au trecut toate marile scandaluri ale ultimilor 30 de ani. Licențiat în Drept, specializat în nișa subiectelor din sfera justiției, cofondator al site- ului luju.ro, citeste mai mult
articolul original.

Ana Blandiana, înaintea lui Viktor Orban, profețind prăbușirea Europei din cauza imigranților și a distrugerii familiei

28 July 2022 at 09:01

În martie 2016, reputata intelectuală Ana Blandiana a susținut un discurs puțin spus incendiar în aula Universității Babeș-Bolyai, din Cluj, profețind prăbușirea Europei sub asediul cohortelor de imigranți musulmani, făcând praf political correctness-ul și criticând vehement societatea occidentală, incapabilă să se apere în fața spălării de creiere operate de progresism. Un discurs pe lângă care cel al lui Viktor Orban, de zilele trecute, pare o blândă adiere.

La acea vreme, pozițiile Blandianei au fost apreciate de intelectualii autohtoni, cu atât mai mult cu cât retorica statului român, exprimată prin președintele Klaus Iohannis, respingea aducerea obligatorie de imigranți în România. Cum s-a ajuns ca azi, mulți dintre cei care au apreciat atunci discursul poetei, să-l critice vehement pe premierul ungar rămâne un mister pe care numai proverbiala ipocrizie mioritică l-ar putea explica.

Extrase din discursul Anei Blandiana din 2016:

– Un lucru este sigur: că istoriei recente începe să-i lipsească nu numai răbdarea, ci și fantezia. Tot mai mult ceea ce ni se întâmplă are aerul unei operațiuni copy-paste, a unei reluări abia dacă într-o nouă interpretare. Trăim catastrofe și tragedii cu un obositor sentiment de deja-vu, ca și cum ni s-ar fi dat o istorie second hand.

– Nu e un secret pentru nimeni că epoca noastră seamănă izbitor cu cea de la sfârșitul imperiului roman. Același aer de sfârșit de sezon, de putere, de lume. Să ne amintim: Romanii nu mai credeau în proprii zei și nici nu mai știau bine care sunt aceia, pierduți în mulțimea de zei împrumutați de la popoarele pe care le cuceriseră. De altfel, romanii înșiși se mai regăseau cu greu în mulțimea de neamuri cucerite care lunecaseră spre centru, cucerindu-l. Pe vremea pătrunderii creștinismului, Roma se pare că nu avea mai mult de 60.000 de romani la o populație de un milion de locuitori , ceilalți erau veniți din alte regimuri ale globului.

– Nu mă refer aici la popoarele migratoare, ci la procesul chimic de amestec al raselor și etniilor pe care l-a presupus uriașul melting pot rezultat din cuceririle succesive ale Romei, devenită victima propriilor ei victorii. Astăzi 50% din populația Londrei este ne-engleză, iar în suburbiile Parisului sau ale Rotterdamului trebuie să îți repeți unde ești pentru a nu uita că te afli în Europa. În mod evident, în antichitate, ca și acum, cei cuceriți reușesc să cucerească, vechile colonii ocupă încet-încet centrul pe care în cele din urmă reușesc să-l dizolve printr-o subtilă subversiune, în care mentalitățile, credințele, tradițiile diferite sunt arme mai puternice decât armele propriu-zise, mai ales când foștii cuceritori nu și le mai respectă și chiar nu și le mai amintesc pe ale lor. Și pentru că se vede cu ochiul liber cum istoria se repetă, n-ar trebui decât să înțelegem ce a fost pentru a descoperi ce va fi.

– Globalizarea nu este o descoperire a secolului 21. De-a lungul istoriei, de la hitiți, perși, babilonieni, fenicieni, greci, romani și până la imperiul britanic sau cel sovietic, fiecare
mare putere a încercat să se mondializeze și a făcut-o pe măsura forțelor ei și a dimensiunilor cunoscute ale lumii. Alexandru cel Mare și Cezar au fost cei doi europeni care au avut ambiția și curajul să amestece populațiile lumii cunoscute, schimbându-le obiceiurile, înlocuindu-le limbile, infuențându-le religiile, transformându-le pentru a le stăpâni sau chiar stăpânindu-le pentru a le transforma. Astăzi nu se cunosc numele celor care au hotărât amestecul: în mod paradoxal democratizându-se și liberalizându-se, noțiunea de putere a devenit tot mai ocultă, iar dimensiunile ei, care nu mai sunt la scară umană, o împiedică să se personalizeze. Dar chiar dacă ar fi vorba de un proces obiectiv, determinat de progresul tehnic, satul planetar strângând la un loc nu numai informații, ci și populații, asta nu înseamnă că nu există o premeditare mai mult sau mai puțin vinovată, chiar dacă numai pentru faptul că îndrăznește să se joace de-a Dumnezeu. Un joc început odată cu turnul Babel, sfârșit mereu prost și reluat mereu, care pentru noi are ca gen proxim imperiul roman spulberat în cele din urmă de migrațiunea popoarelor.

– Tot ce i se întâmplă Europei în ultima jumătate de an este, dincolo de motivațiile de ordin politic, adesea oculte, un prilej de obligatorie meditație asupra ei însăși, asupra condiției ei spirituale, acoperită, și aproape pierdută din vedere, în umbra groasă a obsesiei intereselor materiale. O gravă interogație asupra definiției ei. Este evident că în implacabila ciocnire a civilizațiilor, Europa pierde văzând cu ochii nu pentru că nu are resurse, ci pentru că nu are credință. Și nu mă refer numai la credința în Dumnezeu, deși evident și despre asta e vorba, ci pur și simplu la puterea de a crede în ceva. Încleștarea dintre unul care crede cu tărie în adevărul credinței sale, oricât de aberant ar fi acel adevăr, și unul care se îndoiește de adevărul idealurilor sale, oricât de strălucitoare, se va termina întotdeauna cu victoria primului.

– Ceea ce spun nu este o pledoarie pentru fanatism, ci una pentru încredere și fermitate. Să ne amintim dezbaterile de acum nu mulți ani în urma cărora Uniunea Europeană a optat să refuze sintagma „rădăcinile creștine al Europei”, infirmându-și astfel propria istorie și propria definiție culturală. Ni se va răspunde că Europa crede în libertate. E adevărat. Dar libertatea este o noțiune cu margini nesigure, în stare să producă orice, dar nu și să scuze orice. Din nefericire părinții democrației, când au scris Carta Drepturilor Omului, au uitat să scrie și o Cartă a datoriilor omului. „Unde nu este datorie, nu este drept, spunea Carol I, și unde nu este ordine nu este libertate”. Ordinea europeană odată sfărâmată sub pașii milioanelor de emigranți, libertatea Europei va rămâne o formă periculoasă cu un fond tot mai inexistent.

– Și nu pot să mă împiedic să consider acest tip de concluzie explicația faptului că țările membre ale Uniunii Europene, care au trecut prin experiența traumatizantă a comunismului, sunt mai reticente, mai suspicioase și mai sceptice decât colegele lor occidentale, a căror corectitudine politică învățată de decenii pe de rost se întinde iresponsabilă între egoism și naivitate. Deceniile de represiune sălbatic organizată și de savante și diabolice manipulări i-au învățat pe estici să caute și să descopere răul programat, oricât de înșelătoare i-ar fi aparențele.

Aproape religie și mai mult decât politică, corectitudinea politică a trecut drepturile omului de la condiția de credință la aceea de dogmă, o dogmă care, ca orice dogmă, evoluează în afara spiritului critic și poate deveni, în situații neobișnuite, amenințătoare. În actualele condiții, potrivit Cartei Drepturilor Omului, Europa ar trebui să primească pe toată lumea, dar dacă ar primi pe toată lumea, Europa s-ar dizolva în propriul ei demers și ar înceta să mai fie Europa. Ceea ce uită cei cărora o
asemenea aserțiune li se pare extremistă este că Europa este cea care a scris Carta Drepturilor Omului și, în măsura în care Europa dispare, odată cu ea dispar și drepturile omului.

– Un exemplu major al istoriei ca viitor pornește de la întrebările legate de political correctness, un termen care se folosește în general în engleză pentru că tradus și-ar pierde încărcătura ironică pe care citările o conțin. Corectitudinea politică pare o locuțiune mai benignă, care poate fi discutată, căreia i se pot pune întrebări (cine a stabilit-o? în ce scop? respectarea ei face lumea mai comprehensibilă? omul mai bun?) în timp ce political correctness este pur și simplu un ordin care nu se discută, ci se execută, iar cei ce nu o fac trebuie să se pregătească să tragă consecințele. Mi-ar fi greu să precizez data cât de cât exactă de când acest dictat politico-intelectual a început să funcționeze. E clar însă că e vorba de o perioadă de dinainte de 1989 și că, la data respectivă, noi nu numai că aveam alte probleme și priorități, dar eram prea terorizați de cenzura, devenită cenzură interioară, și prea fascinați de strălucirea libertății occidentale, pentru ca să observăm pete în soarele ei.

– O dată cu libertatea, însă după acomodarea cu lumina a ochilor exersați de decenii să-și ascută privirea în întuneric, s-a constat că cei ce cunoscuseră dogmatismul de tip totalitar puteau fi convinși mult mai greu decât intelectualii occidentali să accepte un alt tip de dogmatism, oricât de nobile i-ar fi fost intențiile. La urma urmei și comunismul a fost materializarea tragică a unei frumoase utopii.

Political correctness nu era pentru estici decât o altă formă a cenzurii interioare, pe care am considerat-o întotdeauna mai periculoasă decât cenzura pur și simplu. Și ce era mai grav era faptul că, o dată cu insistențele dresării după niște reguli care te împiedicau să le judeci, apărea bănuiala că istoria poate să se repete, că, iată, un sâmbure al vechii societăți – interdicția de a judeca singur cu propriul cap lumea prin care treci – fusese implantat în visatele grădini ale viitorului, care riscau astfel să se umple de bălăriile trecutului.

– O altă temă pe care prezentul o preia din istorie, istoria relativ recentă de data aceasta, este aceea a poziției față de ideea națională. Laborioasa construcție a secolului 19 care a dat coeziune și sens statelor naționale a fost introdusă în baia de acizi a demitizării și deconstrucției, pentru a se putea înălța pe terenul pustiit un alt edificiu, dictatura mondială a proletariatului, ieri, sau satul planetar, azi.

Satanizarea noțiunii de națiune, naționalitate, naționalism de către internaționalismul proletar sau de către political correctness, chiar dacă are scopuri diferite, se manifestă cu aceeași violență și are aceleași victime: tradiția, mândria moștenirii din bătrâni și solidaritatea cu cei din neamul tău, neamul însemnând în același timp popor, dar și familie. Pentru că, deși pare că nu are legătură, primele semne de îmbolnăvire gravă a unei societăți apar la nivelul celulei ei de bază, prin slăbirea legăturilor de familie despre care vorbește David Cooper în „Moartea familiei”.

Totalitarismele secolului trecut au încercat să pună ideologiile deasupra coeziunii familiale temându-se de sâmburul dur al tradiției pe care aceasta îl conținea. Îmi amintesc cum învățam la școală despre eroul Pavlik Morozov, un elev în clasa a VI-a care își denunțase bunicul chiabur, vinovat că încercase să ascundă, pentru a nu-i fi confiscate de puterea sovietică, niște grâne. Iar în arhivele CNSAS se găsesc câteva sute de dosare ale unor copii momiți sau forțați să devină denunțători ai propriilor profesori sau ai propriilor familii și obligați să-și mintă părinții păstrând secretul. Coeziunea familială era privită ca un potențial oponent în cele mai irespirabile perioade ale represiunii, pentru că retragerea în interiorul familiei, ca în ultima redută împotriva nebuniei, a fost cea mai generală formă de rezistență, pasivă, dar de neînfrânt.

– Cu atât mai tulburător apare azi felul în care moleșirea, obosirea unei societăți prea bine hrănite, prea hedoniste, prea puțin spiritualizate se manifestă nu numai prin scăderea rigorilor morale și-a tradițiilor, ci și prin scăderea natalității, consecință directă a diminuării coeziunii familiale. Curios, în cazul Europei de azi, este felul în care se reacționează la această situație oarecum obiectivă şi, evident, periculoasă: în loc ca statele să-și intensifice programele de stimulare economică a creșterii natalității (în condițiile în care cifra medie de copii pe familie este la europeni 1,2, iar la islamici 8) ultimul trend politically correct în Europa este legalizarea căsătoriilor unor familii care în mod natural nu pot face copii. Nu e singura dintre reacțiile europene care face să-mi vină în minte misterioasa psihologie a balenelor care, din când în când și din motive necunoscute, înoată spre câte un țărm și ies din lumea lor, sinucigându-se.

– Una dintre cele mai citate fraze în ultimul deceniu al secolului trecut a fost fraza lui André Malraux despre secolul 21 care „va fi religios sau nu va fi deloc”. Se va fi gândit Malraux la religia islamică? Pentru că, dacă da, este vorba de o adevărată premoniție a delirantelor războaie programate pentru răzbunarea cruciadelor și-a credinței fanatice într-un Dumnezeu căruia i se aduc jertfă crime și sinucideri. În orice caz terorismul având ca fundal sau ca pretext religia a devenit principala problemă a secolului 21. Sau cel puțin așa li se pare politicienilor care conduc această lume. Pentru că, de fapt, zecile de atentate cu sutele sau chiar miile lor de morți nu reprezintă nici pe departe un pericol comparabil cu cel al înaintării lente și insidioase a milioanelor de emigranți ferm hotărâți să nu se integreze și care vor dizolva din interior cultura și mentalitățile Europei secolului 21, înlocuindu-le cu imperativele unor convingeri de tip medieval. Este diferența dintre un proces fizic și unul chimic.

Mai periculos decât terorismul pentru definiția și supraviețuirea Europei este bagajul spiritual și cultural pe care îl aduc noii veniți și care – prin aplicarea libertăţilor europene și prin dezechilibrul demografic fără speranță dintre băștinași și emigranți – vor înlocui cultura și spiritualitatea europeană.

– Pe acest fundal nesigur şi încărcat de nelinişte, noi – şi mă refer de data aceasta chiar la români – asemenea fiecăruia dintre celelalte popoare, avem obligaţia nu numai să ne urmăm destinul, ci să-l şi înţelegem. Suntem aşezaţi pe o linie pe care harta Europei a fost îndoită de multe ori şi este mereu ameninţată să se rupă. Datoria noastră este nu doar să facem tot ce putem pentru acest fapt să nu se întâmple, ci şi să ne încăpăţânăm să rămânem mereu pe partea dinspre Occident a eventualei rupturi.

– Pentru că nu numai noi avem nevoie de Europa, oricât de critic am privi-o, ci şi Europa are nevoie de noi, oricât de puţin şi-ar da seama că în experienţa suferinţei trăite de noi cei din Est, s-a conservat o autenticitate umană – cu tot ce poate fi bine şi tot ce poate fi rău într-o astfel de sintagmă –pe care, prin integrare, o aducem ca pe o zestre patrimoniului comun european. Căci suferinţa este un patrimoniu, un patrimoniu care, în toate epocile, a fost în stare să genereze cultură. Şi dacă, aşa cum spunea Lovinescu, „cultura este finalitatea tuturor societăţilor”, şansa noastră, a noastră şi a Europei, este să ne apărăm cultura, pentru ca să ne salvăm prin ea. Rezistenţa prin cultură, eficientă ieri în absenţa libertăţii, este încă mai necesară azi, în overdoza de libertate, când nu mai este doar un mijloc de a salva poeţii, ci chiar scopul în sine al salvării civilizaţiei.

Ana Blandiana este o susținătoare a mișcării #rezist

articolul original.
  • There are no more articles
❌