ACTUALITATE
🔒
Au fost publicate stiri noi. Click aici pentru a le afisa.
Before yesterdayUltimele Stiri

Parcul Carol, unul dintre cele mai frumoase parcuri din București, intră în reabilitare

2 September 2022 at 00:00
image

Primăria Municipiului București anunță că Parcul monument istoric Carol I intră în reabilitare și restaurare. Valoarea totală a lucrărilor este estimată la aproape 50 de milioane de lei, cu o durată de realizare de 36 de luni.

Primăria Capitalei, prin Administraţia Lacuri, Parcuri şi Agrement, va reabilita şi restaura Parcul Carol I, transmite PMB.

În şedinţa de miercuri, consilierii generali au aprobat Documentaţia de Avizare a Lucrărilor de Intervenţie (DALI) şi indicatorii tehnico-economici aferenţi acestui proiect.

Astfel, vor fi efectuate o serie de lucrări care presupun: revitalizarea şi refacerea fondului dendrologic şi spaţiilor verzi, reabilitarea aleilor, a podurilor, a scărilor din interiorul parcului, dar şi consolidarea malurilor lacurilor şi reabilitarea debarcaderului.

Cât va dura reabilitarea Parcului Carol din București?

De asemenea, vor fi reabilitate instalaţiile şi reţelele de iluminat public şi monumental, terenul de sport, locurile de joacă şi va fi înlocuit mobilierul urban.

Totodată, vor fi reabilitate şi restaurate construcţiile care sunt în administrarea ALPAB.

Potrivit indicatorilor tehnico-economici, valoarea totală a lucrărilor este estimată la 47.627.248,87 lei, cu o durată de realizare de 36 de luni.

articolul original.

Palatul Mogoșoaia, unul dintre cele mai importante monumente istorice ale României

1 September 2022 at 10:45

Aflat la aproximativ 15 kilometri de București, pe malul stâng al râului Colentina, Palatul Mogoșoaia a aparținut timp de aproape 120 de ani familiei Brâncoveanu.

Palatul a fost construit în stil românesc renascentist, cunoscut și drept stil Brâncovenesc. Domeniul de peste 12 hectare reunește elemente venețiene și otomane, fiind alcătuit din Palatul Mogoșoaia, curtea interioară, Turnul Porții, Cuhnia (adică bucătăria veche), Vila Elchingen (vechea casă de oaspeți), ghețăria, cavoul familiei Brâncoveanu și sera de flori.

De asemenea, în parcul se mai găsesc Biserica „Sfântul Gheorghe”, livada și grădinile adiacente. Domeniul de la Mogoșoaia are, fără îndoială, o istorie bogată.

Palatul Mogoșoaia a fost devastat de otomani în timpul războiului ruso-turc

Constantin Brâncoveanu a construit Palatul de la Mogoșoaia până în 1702, utilizând, folosit anterior și la un alt palat al voievodului, cel de la Potlogi. Lucrările de construire au fost finalizate în data de 20 septembrie 1702. Deși data începerii lucrărilor nu este cunoscută, Brâncoveanu a început să cumpere teren în zonă încă din 1681.

Sursa foto: Shutterstock

Imediat după execuția lui Constantin Brâncoveanu, din august 1714, averea familiei a fost confiscată de otomani, iar palatul a fost transformat în han. Însă, Palatul Mogoșoaia a fost răscumpărat de domnitorul Ștefan Cantacuzino, revenind apoi lui Constantin Brâncoveanu, nepotul domnitorului, și rămânând în posesia familiei până la începutul secolului XIX.

Cum a ajuns domeniul în posesia prințesei Martha Bibescu?

Palatul Mogoșoaia a fost devastat de otomani în timpul războiului ruso-turc din 1768 – 1774, iar o altă distrugere a avut loc în timpul revoluției din 1821, atunci când ultimul urmaș al familiei, Grigore Brâncoveanu, a fugit la Brașov și clădirea a fost ocupată de panduri. Fiica adoptivă a lui Grigore Brâncoveanu, Zoe Mavrocordat, a moștenit Palatul Mogoșoaia după moartea acestuia. Ulterior, prin căsătoria acesteia cu domnitorul Gheorghe Bibescu, domeniul a trecut în familia Bibescu și a fost renovat între 1860 și 1880. Nicolae Bibescu a renovat, de asemenea, cavoul familiei din parcul Palatului și Vila Elchingen.

Clădirea veche a rămas nelocuită până în 1911, atunci când Maria-Nicole Darvari a vândut Palatul de la Mogoșoaia vărului său George-Valentin Bibescu, iar acesta l-a oferit drept cadou de nuntă soției sale, Martha.

Muzeul de Artă Brâncovenească și numeroase evenimente culturale

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Palatul de la Mogoșoaia a servit drept loc de întâlnire pentru diplomații aliați, fiind timp de câteva luni închiriat delegației elvețiene din România. După data de 6 martie 1945, domeniul a fost naționalizat cu forța de guvernul comunist. Totuși, a obținut de la autorități declararea de monument istoric pentru Palat, care încă se mai afla în posesia sa. Martha Bibescu a plecat definitiv din România în septembrie 1945, iar Palatul Mogoșoaia a rămas la fiica sa Valentina și soțul acesteia, Dimitrie Ghika-Comănești.

În zilele noastre, Palatul Mogoșoaia găzduiește Muzeul de Artă Brâncovenească, fiind un important punct de atracție pentru turiști, dar și pentru numeroase evenimente culturale. Printre acestea se numără și festivalul de muzică Fall in Love, un eveniment ce reunește unii dintre cei mai apreciați artiști ai momentului, de peste hotare și din România.

articolul original.

Un bărbat din Pitești riscă dosar penal după ce și-a scrijelit numele pe un monument istoric din Sarmizegetusa Regia. A făcut-o din „plictiseală” | AUDIO

10 August 2022 at 12:42
image

Un piteștean riscă dosar penal după ce și-a scrijelit numele pe un monument istoric din cetatea Sarmizegetusa Regia.

https://www.europafm.ro/wp-content/uploads/2022/08/10aug-14-CORESP-HD-Monalise-Hihn-nume-pe-cetate.mp3
EMBED CODE Copiază codul de mai jos pentru a adăuga acest clip audio pe site-ul tău.

Jandarmii hunedoreni au fost sesizați prin Serviciul de Urgență 112 despre faptul că un bărbat și-a scris numele pe unul dintre blocurile de piatră aparținând zidului vechi al cetății Sarmizegetusa Regia.

Patrula de jandarmi s-a deplasat la fața locului, iar împreună cu arheologul care era prezent în cetate, au sesizat că pe o piatră din zidul acesteia erau scrijelite mai multe nume.

Întrebat cu privire la motivul pentru care a distrus monumentul istoric, bărbatul le-a spus jandarmilor că nu există un motiv anume și că a făcut acest lucru din plictiseală.

De asemenea, jandarmii au întocmit actele de sesizare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de distrugere care au fost predate polițiștilor pentru a se continua cercetările.

Sursa foto: Facebook / Inspectoratul de Jandarmi Judetean “Decebal” Hunedoara

Citește și: Apelul salvamontiștilor, după ce au coborât de pe munte o familie în șoc hipotermic: „Echipamentul e esențial, fetița avea papuci de gumă” | AUDIO

articolul original.

Colegiul Naţional Şcoala Centrală. Află lucruri neştiute despre clădirea impunătoare din Capitală

6 August 2022 at 06:00
image

Școala Centrală este o instituție de învățământ preuniversitar din București care a funcționat de-a lungul vremii sub mai multe denumiri. Inițial, Școala Centrală a fost instituția dedicată educației fetelor din elita bucureșteană. Aflată pe strada Icoanei din sectorul 2, se numără printre cele mai vechi școli din București. În prezent, clădirea se află pe lista monumentelor istorice din Capitală.

Pensionatul Domnesc de Fete, așa cum se numea la vremea respectivă, a fost înființat pe baza actului semnat în anul 1851 de  domnitorul Barbu Știrbey. Școala a fost deschisă oficial în data de 20 noiembrie 1852.  Amânarea deschiderii școlii mai bine de un an a fost datorată căutării unei clădiri adecvate pentru noua instituție și amenajarea ei, dar și pentru că personalul primei școli de fete înființată de stat a fost selectat cu atenție. Printre primele 13 bursiere care au început cursurile în anul 1853 se remarcă nume importante ale vremii, cum ar fi fiica lui Scarlat Ghica, fiicele logofeților Florescu și Iancu Ralet, Marghiloman, Lahovary, Leurdeanu, Crețeanu.

În anul 1864, Școala Centrală a fost transformată într-o școală secundară, de 5 ani. Prima directoare a fost Ana Iacobsen a cărei țară de origine era Rusia. Astfel, a fost pusă piatra de temelie a actualei Școli Centrale, care a avut sediul inițial la Casa lui Manuc, Casa Turnescu și unul dintre palatele familiei Ghica. Asta până când s-a realizat un sediu special pentru instituție.

Lucrările propriu-zise ale noului sediu au început abia în anul 1890, așa cum este înscris peste poarta de intrare din curtea interioară. Acestea au avut loc după planurile arhitectului Ion Mincu. El este considerat părintele stilului de arhitectură neoromânesc, iar clădirea Școlii Centrale se numără printre primele clădiri construite de Ion Mincu în noul stil ce se va dezvolta pe parcursul primelor decenii ale secolului XX, fiind și construcția cea mai amplă a arhitectului. Are la bază o concepție clasică, care amintește de imaginea și formele regulate, simetrice, ale unor ansambluri de mănăstiri de la sfârșitului secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea, cum ar fi Mănăstirea Hurezi din Oltenia și Mănăstirile Antim și Văcărești din București. Arhitectul a realizat clădirea cu mai multe elemente distinctive pentru stilul neoromânesc, cum ar fi brâul sculptat din ceramică sau ancadramentele decorate ale ferestrelor.

Planul colegiului a fost realizat în formă dreptunghiulară și este compus din patru aripi, cu parter și etaj, dispuse simetric în jurul unei curți interioare. Circulația și accesul în încăperi se fac printr-o suită de coridoare largi care înconjoară curtea interioară. În partea din spate a curții se afla un amfiteatru, iar la etaj se afla internatul. Curtea interioară este mărginită la parter de o suită continuă de arcade în acoladă, sprijinite pe colonete de piatră. Mai mult, zidul de deasupra arcadelor este tapisat cu ornamente florale realizate din ceramică colorată.

Fațadele clădirii sunt împărțite în două registre prin intermediul unui brâu plasat la nivelul planșeului dintre parter și etaj. Fațada principală are trei elemente majore distincte: un corp central cu intrarea și două pavilioane de colț, așezate în prelungirea aripilor laterale. Liniile simple și suprafețele netede ale fațadelor sunt înviorate de câteva profile și accente. Printre acestea, colonada curții interioare cu toată decorația sa, apoi pe fațada principală, brâul median făcut din faianță policromă, lintourile ferestrelor și lanțul continuu de arcușoare sprijinite pe console de teracotă smălțuite verde de sub streașină.

Mai mult, pe fațadă sunt inscripționate numele unor mari personaje ale istoriei naționale, cum ar fi Clara Doamna, Doamna Chiajna, Elena Rareș, Elena Cuza și Carmen Sylva.

Între 1916-1918, în timpul ocupației germane și austriece, Școala Centrală a fost transformată în spital și apoi a devenit sediul poștei. Ulterior, aceasta și-a reluat funcționalitatea.

Colegiul Naţional Şcoala Centrală a funcționat de-a lungul vremii sub mai multe denumiri

În anul 1924, Școala Centrală a căpătat noua denumire de Școala secundară de Fete, gradul doi internat, iar în 1928 cea de Maria Brâncoveanu, soția domnitorului Constantin Brâncoveanu. Tot în același an, la inițiativa directoarei Elena Rădulescu-Pogoneanu și în prezența principesei Elena, mama viitorului rege Mihai, a principesei Olga a Greciei, a reprezentanților Președintelui Consiliului de Miniștri și a Ministrului Instrucțiunii Publice, s-au serbat 76 de ani de la întemeierea școlii. Atunci a fost recunoscută activitatea Școlii Centrale. După pensionarea directoarei, la conducerea școlii a ajuns, pentru o perioadă de un deceniu, Elena Malaxa. Cu ajutorul soțului său, aceasta a întreprins lucrări de modernizare și consolidare, astfel corpul de clădire amenajat în incintă ca locuință pentru directoare a devenit o bibliotecă. Aceasta cuprindea mai multe săli de lectură pentru profesoare și pentru eleve. Tot sub conducerea Elenei Malaxa, școala și-a recăpătat vechiul nume, Școala Centrală de Fete. În anul 1948 însă, autoritățile comuniste i-au interzis Elenei Malaxa dreptul de a profesa.

Școala și-a schimbat denumirea de-a lungul timpului, astfel că a devenit un Liceu de Fete, ulterior Școala Medie Mixtă Zoia Kosmodemianskaia. În 1953, liceul s-a transformat în Școala Medie nr.1, dată de la care a funcționat într-un regim mixt.

Începând din 1956, timp de 46 de ani, școala a purtat numele de Zoia Kosmodemianskaia. Modelul sovietic de organizare a fost preluat și de învățământ, astfel că durata studiilor era de 10 ani, iar sistemul de notare de la 1 la 5.

În timpul dictaturii lui Nicolae Ceaușescu, școala s-a conformat ordinelor vremii și a dispus de două ateliere, unul de confecții textile și unul de cusut covoare. Ulterior, după înlăturarea regimului comunist, liceul și-a recăpătat numele și a devenit Școala Centrală.

Printre elevele Școlii Centrale se numără și multe personalități cunoscute precum scriitoarele Zoe-Dumitrescu Busulenga, Lucia Demetrius, actrițele Ana Cartianu si Oana Pellea sau Smaranda Gheorghiu, militantă feministă, poetă și exploratoare.

Prima reconsolidare și restaurare importantă a Școlii Centrale a avut loc în anul 1977, după marele cutremur, iar aceasta s-a realizat după planurile originale. Galeria școlii a fost conservată, fiind cea mai întinsă și mai frumoasă lucrare de acest tip din țara noastră. Tot atunci a fost refăcută și zugrăveala cu roșu pompeian, culoarea care constituie o particularitate a arhitectului Ion Mincu, inspirată din călătoriile sale de studii la Pompei. Pe toată înălțimea, peretele a fost vopsit cu un roșu cald, ale cărei tonalități pompeiene s-au completat cu soclul negru. Până în anul 2020, clădirea a mai trecut prin două lucrări mari de restaurare, iar multe dintre detaliile realizate de Ion Mincu s-au pierdut.

Documentarea acestui material a fost realizată de Gândul.ro

articolul original.

Caru’ cu bere, un restaurant simbol pentru București

4 August 2022 at 18:00
image

Caru’ cu bere este un restaurant simbol pentru București în care se pot savura bucate tradiționale românești, preparate după rețete create cu multe decenii în urmă, într-o atmosferă încărcată de tradiție și istorie. Are o suprafață de 2.300 mp și are 350 de locuri în restaurant, 150 de locuri în cramă și 160 pe terasă, iar angajații servesc în fiecare zi din cele peste 200 de sortimente de mâncare și 13 sortimente de bere. Clădirea se află în centrul vechi al Capitalei, pe Strada Stavropoleos și a fost declarată Monument Istoric și de Arhitectură, potrivit unui documentar realizat de Gândul.ro.

La 1879, exista pe Calea Victoriei, la intersecția cu strada Franceză, berăria „La Carul cu bere”, ținută de ardeleanul Ion Căbășanu. Aici, berea era adusă la cârciumă cu carele trase de cai. Tot aici, îl ajutau la treabă și nepoții lui, frații Ion si Gheorghe Mircea, veniți în Capitalăi de peste munți. Mai mult, aceștia l-au chemat la București și pe cel de-al treilea frate, Nicolae Mircea. Toți trei au muncit cu spor, până au ajuns, în câțiva ani, să se ocupe de mai multe prăvălii din zona Pasajului Villacrosse, tot în afaceri cu bere.

Ulterior, în 1899, Nicolae Mircea a reușit, cu ajutorul unui împrumut ipotecar la bancă, să înceapă construcția clădirii Carului cu Bere, faimosul restaurant care există și astăzi, după planurile arhitectului Zigfried Kofsinsky. Schița a fost atât de bine făcută astfel că, proprietarul clădirii și fondatorul berăriei, Nicolae Mircea, a primit de la regele Carol I cele mai înalte distincții pe care le putea acorda la acea vreme statul român, și anume Steaua României și Coroana României. Noua construcție a fost inaugurată în iunie 1899 și avea 9 mese și 36 de scaune. Aceasta s-a dezvoltat rapid, astfel că avea un subsol cu pivnițe pentru depozitarea butoaielor de bere și vin, un parter înalt care servea drept restaurant tip hală, două etaje pentru locuința proprietarului și pentru angajați, dar și un pod mansardă amplu.

Caru’ cu Bere a devenit la scurt timp locul de întâlnire al oamenilor vremii, al pensionarilor din rândul magistraților, armatei, dar și al studenților care primeau o masă gratuită pe zi. Toți veneau să bea o bere aici, iar angajații aveau locuințele deasupra berăriei.

Caru’ cu bere a fost declarat Monument Istoric și de Arhitectură

Construcţia este inspirată după berăriile renumite din München. Realizată în stil neogotic cu o fațadă sobru decorată, are ca alement principal o sculptură în ronde-bosse, plasată într-o nișă aflată la baza acoperișului. Statuia este prezentă în cărțile poștale care circulau între anii 1900-1905, cu imaginea Carului cu Bere.

În peisajul vremii, clădirea se mai remarcă prin compoziţia asimetrică a faţadei, marcată de un turn consolă cu acoperişul în fleşă şi prin detalii cu elemente decorative gotice gradate pe verticală şi încununate cu nişa centrală de la nivelul acoperişului unde este amplasată statuia emblematică a imobilului reprezentând o hangiţă.

Ulterior, pentru a dezvolta Caru’ cu Bere până la strada Lipscani, Nicolae Mircea a apelat la ajutorul aceluiași arhitect, Zigfried Kofsinsky. Astfel, după amenajarea noilor spații din corpul Lipscani, subsolul din corpul Stavropoleos a fost transformat în cramă de vin, fiind decorat în stilul romantismului de școală germană, căruia I s-au mai adăugat niște vitralii adecvate berăriei și două fresce reprezentând scene de vânătoare, fresce care din păcate, nu s-au păstrat.

Dacă la exterior se regăsesc multe elemente decorative din stil gotic, care aparțin romantismului de școală germană, în interiorul clădirii se regăsesc și decorații care ar uptea fi încadrate în Arta 1900, cum ar fi mobilierul, lambriurile de lemn, picturile murale cu trasee vegetale, concepute tot de arhitectul Zigfried Kofsinskyși executate de pictorii Wilhelm & Friederich Hugo.

Pardoseala este finisată cu materiale ceramice care, prin modele și culori diferite, dispuse în benzi sau suprafeţe mari, reiau delimitarea zonelor funcţionale. Partea superioară a pereţilor, arcele precum şi întreaga suprafaţă a plafonului sunt pictate în culori de ulei, iar nervurile care se nasc din colonetele angajate pilelor sunt aurite.

În anul 1948, noul stat comunist a preluat restaurantul fără prea multe formalități. Astfel, proprietarii au aflat că au la dispoziție doar câteva zile să predea localul către Societatea Comercială a Municipiului București. O perioadă de timp, Caru’ cu bere a funcționat cu foștii ospătari, care au încercat să țină spiritul de odinioară, însă lucrurile nu au mai fost la fel.

Între anii 1983-1986 s-au realizat lucrări de reamenajare a berăriei după proiectul arh. Ion Barabas şi de restaurare a decoraţiei interioare, cum ar fi frescele, lambriurile, vitraliile, la care au lucrat pictorii Gheorghe Nicolae-Jack, Ştefan Câlţia, Sorin llfoveanu, Mihai Buculei şi loan Cadar.

Abia în anul 1999, proprietarii de drept, adică nepoții lui Nicolae Mircea și descendenții lor au reușit să intre în posesia și administrarea localului. Tot atunci s-au făcut alte intervenții de reabilitare la nivelele inferioare ale clădirii. În anul 2006, după mai multe lucrări de restaurare, Grupul City Grill, noul operator al Carului cu Bere, a reușit să redeschidă berăria.

Printre cei care au călcat pragul Carului cu Bere se enumeră și George Coșbuc, care ciocnea frecvent un pahar cu amicii Octavian Goga, I.L. Caragiale, Iancu Brezeanu, dar și Demi Moore, Rolling Stones și chiar actualul președinte al SUA, Joe Biden și soția lui Jill, pe vremea când actualul locatar de la Casa Albă eraadjunctul lui Barack Obama.  La fel ca mulțiI cei doi s-au delectate cu sarmale, mititei, cârnați de Pleșcoi sau specialitatea casei, ciolanul cu varză.

articolul original.

Vizită în teren alături la PS Virgil Bercea, la biserica de lemn din Bocșița

25 July 2022 at 06:33
By: Regie

Președintele Consiliului Județean Sălaj, Dinu Iancu-Sălăjanu, a efectuat o vizită în teren, alături de PS Virgil Bercea, pe șantierul bisericii greco-catolice de lemn din localitatea Bocșița, comuna Hereclean.

Voluntarii Programului ”Ambulanța pentru Monumente” desfășoară în această perioadă lucrări de punere în siguranță și salvare a bisericii monument istoric, ce datează din secolul al XVIII-lea și a cărei structură de rezistență precum și pictura au fost afectate de infiltrații ale apei. Prin două finanțări în valoare totală de 110.000 lei, acordate în cadrul programului pentru ”Protecția monumentelor istorice de pe raza administrativ – teritorială a județului Sălaj”, Consiliul Județean Sălaj a sprijinit achiziționarea de materiale de construcții necesare schimbării acoperișului lăcașului de cult.

”Prin finanțările acordate în cadrul programului, urmărim punerea în siguranță și scoaterea imediată din pericol a monumentelor istorice, reabilitarea structurală și funcțională a acestora, îmbunătățirea și punerea în valoare a componentelor arhitecturale, artistice și arheologice ale monumentelor istorice, integrarea sau reintegrarea în circuitul socio-economic și cultural-turistic, contribuindu-se astfel și la dezvoltarea turismului din zonă. Le mulțumesc voluntarilor care au ales să își petreacă timpul liber pe șantiere, salvând monumente istorice, și îi asigur de tot sprijinul în proiectele pe care ei le desfășoară”, a precizat Dinu Iancu-Sălăjanu, președintele Consiliului Județean Sălaj.

Consiliul Județean derulează și în acest an programul de finanțare ”Protecția monumentelor istorice de pe raza administrativ – teritorială a județului Sălaj”. Bugetul programului este de 570.000 lei, din care: 171.000 lei pentru situații de urgență și 399.000 lei pentru lucrări de execuție. Inițial a fost aprobat un buget de 400.000 lei, dar se impune suplimentarea sumei până la 570.000 lei datorită faptului că, în sesiunea din acest an, au fost depuse un număr de 7 cereri de finanțare, mai multe decât în anii precedenți, când nu a fost folosită integral suma aprobată. În anul 2019 a fost alocată suma de 60.000 lei pentru un număr de două proiecte, iar în 2021 suma de 250.000 lei pentru un număr de cinci proiecte.

articolul original.
  • There are no more articles
❌