ACTUALITATE
🔒
Au fost publicate stiri noi. Click aici pentru a le afisa.
Astazi — 6 December 2022Ultimele Stiri

Matheus Leston: La confluența dintre artă și tehnologie

5 December 2022 at 17:25

Muzician, artist și dezvoltator multimedia din São Paulo, Matheus Leston dezvoltă proiecte interactive, generative și imersive pentru alți artiști, evenimente și instituții. Membru fondator al Bloco, un studio axat acum pe muzică și tehnologie, și fost director de creație al Juntxs, laboratorul Estudio Guto Requena, Leston a fost prezent în România la UNFINISHED 2022.     

Spui că exersezi tensiunile ­dintre artă și tehnologie, sunet și vizualizare. Poți te rog să dezvolți mai mult?

Ideea de a combina muzica cu ima­ginile este, cu siguranță, cel mai amplu interes și cercetare al meu. Sunt sigur că ceea ce auzi îți transformă percepția despre ceea ce asculți și invers – se creează un al treilea lucru care nu este doar suma sunetului și a imaginii, ci mult mai mult. În practica mea, obțin acest lucru prin tehnologie, cu un computer și, probabil, ceva codare.

Însă îngrijorarea mea este că nu trebuie să ne gândim la tehnologie ca la un salvator, ca la un lucru magic care poate construi această punte (între muzică și imagini vizuale, de exemplu) fără cusur. Se simte, cu siguranță, dar trebuie să rămânem critici la adresa lui, conștienți de limitările sale și de căile pe care ne obligă, de multe ori fără preaviz. Un alt mod de a spune este că, în munca mea, dacă arăt ca un magician, aș vrea ca toată lumea să știe că acesta este doar un truc și cum funcționează.

Cum ți-ai descoperit pasiunea pentru muzică și tehnologie și unde este locul în care se întâlnesc și chiar contopesc, din punctul tău de vedere?

Am început să cânt în jurul vârstei de opt ani, pur și simplu pentru că prietenii mei luau lecții de muzică și nu voiam să fiu lăsat deoparte. Desigur, toți au renunțat la cursuri în câteva luni, dar eu am continuat. Deși nu aș putea să spun exact de ce, a rezonat cu mine și a devenit rapid pasiunea vieții mele. În același timp, tatăl meu este programator, iar din ziua în care am luat un computer, am devenit obsedat. Am învățat coduri de bază în copilărie și m-am simțit ca acasă când internetul a înflorit.

Din prima zi, am încercat să-mi conectez intere­sele în muzică și computere: am cumpărat un cablu Midi, am scris melodii pentru a fi redate pe tasta­tura mea Yamaha. Dar lucrurile s-au conectat (și s-au topit, după cum ai spus) când am aflat despre muzica electronică și m-am apucat de ea. Am ascultat Kraftwerk în liceu și m-a uluit. Am înțeles că muzica nu este neapărat despre note, ci despre sunete, iar posibilitățile pe care le oferă computerul de a crea acele sunete sunt complet diferite de orice altceva.

Matheus Leston: La confluența dintre artă și tehnologie

Cum ți-a fost influențată cariera de tehnologie până acum?

Nu ar exista o carieră pentru mine fără tehnologie! Și o spun în două moduri diferite. În primul rând, am luat legătura cu toată lumea artei și tehnologiei, cu muzica electronică experimentală și cu dezvoltarea codului multimedia prin internet. Am învățat totul online și prin internet și am împărtășit și ceea ce am făcut, și așa au început oamenii să fie interesați de producția mea.

În al doilea rând, munca mea este despre tehnologie. Nu cred că este doar un instrument pentru a realiza altceva, ci este o parte fundamentală a formei piesei. De exemplu, când lucrez cu limbaje de programare, încerc să-l înțeleg, așa cum sugerează și numele, ca un limbaj: cum reprezintă lumea? Ce fel de posibilități și puncte de vedere sunt încorporate în el?

Unde crezi că ai eșuat și ce ai învățat din aceste experiențe?

Cred că un sentiment constant de eșec face parte din procesul artistic. Când termin o piesă, simt deja că există modalități de a o îmbunătăți și așa începe următorul efort. Acest lucru este valabil mai ales atunci când lucrați cu tehnologie, spectacole live și instalații. Nu putem vedea rezultatul final până când nu îl construim sau îl cântăm live pentru prima dată – doar așa putem obține o imagine de ansamblu obiectivă bună asupra lui și atunci începe autocritica (și poate fi nemilos) .

Cum studiezi empatia și de ce este atât de necesară?

Lucrul în primul rând singur și realizarea proiectelor artistice de unul singur fac dificilă studierea empatiei. Dar acesta a fost unul dintre aspec­tele centrale ale Orquestrei Vermelha, concertul pe care l-am susținut la Unfinished: să am încredere în alții cu punctul lor de vedere. Și aceasta a fost o parte fundamentală a procesului în care a fost conceput proiectul. Nu am scris melodiile în sens tradițional. Aveam doar schițe, idei de bază și structuri pe care ­le-am arătat unui muzician și l-am rugat să facă orice vrea, cu o direcție cât mai mică posibil. L-am editat cât mai simplu posibil, i-am arătat-o următorului muzician și așa mai departe. Melodiile s-au construit prin încrederea fiecărui muzician cu ­viziunea sa asupra piesei.

Cum ai început cu instalațiile și întâmplările imersive?

Nu așteptam cu nerăbdare acest ­lucru, dar sunt atât de bucuros că s-a întâmplat. Am fost întotdeauna prietenul tocilar care putea face lucruri ciudate cu computerul și codarea. Pe lângă faptul că mi s-a cerut să repar niște imprimante, câțiva artiști au început să mă sune pentru a-i ajuta cu proiectele lor (programare, ajutând la sortarea echipamentului potrivit). Treptat am început să am tot mai multă încredere în abilitățile mele și am început să lucrez la proiecte mai mari. Brandurile și companiile au început să mă sune și pe mine și a devenit meseria mea.

Care sunt principalele tale țeluri?

Vreau ca oamenii să aibă experiențe autentice cu tehnologia. Prin asta, vreau să spun că aș dori ca vizitatorii să aibă o reflecție estetică care ar putea fi oarecum importantă sau chiar transformatoare. Nu vreau ca oamenilor să le placă piesele tehnologice doar pentru tehnologia în sine. Asta e doar arătarea. Sunt cu adevărat concentrat pe experiența oamenilor când vizitează o instalație și pe felul în care acest lucru i-ar face să se simtă.

KLA05529

Cum găsești timp pentru toate aceste proiecte minunate și cum le alegi pe care și cum să le prioritizezi? Care au fost principalele provocări până acum și de ce? Cum le-ai depășit?

Voi răspunde la ambele întrebări împreună, ceea ce ar putea oferi un indiciu despre răspuns. Sunt destul de prost în a-mi organiza timpul pentru a face spațiu și să mă simt confortabil cu tot ce am de făcut, în afară de tot ceea ce vreau să fac. Este foarte greu, și la asta încerc să lucrez cel mai mult. Simt că interesele mele sunt foarte diverse și nu am timp suficient pentru a dezvolta tot ceea ce îmi doresc și a le împărtăși lumii, a intra în legătură cu alți oameni și a găsi noi oportunități.

Încerc să fac totul să se întâmple, dar este foarte greu pentru mine și este ceva la care nu mă pricep cu adevărat. Dar încerc și simt că funcționează. Desigur, interesele mele converg: se pare că toate sutele de lucruri pe care vreau să le explorez ar putea fi conectate. Asta vreau să examinez acum, cum să-mi conectez interesele și practicile, făcându-l mai coeziv și, prin urmare, doar un subiect mare în loc de sute de subiecte micuțe.

Unde găsești inspirația și creativitatea?

Nu cred în inspirație ca ceva ce iese din neant, de parcă muza ți-ar fi cântat. Cred în crearea spațiului pentru a putea fi creativ. Ceea ce mă inspiră cel mai mult este să mă apuc de treabă. De exemplu, începerea explorării unei idei în programare poate duce la noi căi și moduri de gândire. Încercarea unui software nou, o tehnică nouă, să văd ce iese din el. Acest lucru îmi oferă o mulțime de idei și este doar o chestiune de lucru și lucru. Lucrarea se inspiră de la sine (deși toate referințele ghidează luarea ­deciziilor).

Ce reprezintă pentru tine OFF-CENTER?

Descentrat este exact locul în care vreau să fie munca mea. De exemplu, Orquestra Vermelha este un concert muzical și un proiect multimedia. Oamenii din lumea artei ar putea considera că este prea mainstream, deoarece este muzică rock. Oamenii din lumea muzicii ar putea considera că este prea ciudat, deoarece este o piesă audiovizuală. Trăiește în acest mijloc și tocmai acolo vreau să fiu.

Cum ai caracteriza experiența ta la UNFINISHED?

UNFINISHED a fost absolut uimitor, din multe motive. A fost prima mea dată în Europa, ceea ce personal a însemnat foarte mult pentru mine, o experiență care mi-a schimbat viața cu adevărat. Dar principalul au fost, cu siguranță, toate legăturile pe care le-am făcut și oamenii fantastici pe care am ajuns să-i cunosc. A fost genial să vorbești cu oameni din toată lumea, cu medii și practici complet diferite. Poate că a fi într-o țară străină te deschide pentru a te conecta cu ceilalți. Acea săptămână a fost foarte intensă și a fost una dintre cele mai bune peri­oade din viața mea.  

Articolul a fost inițial publicat în Biz nr. 368 (17 noiembrie – 18 decembrie 2022). Dacă dorești să primești Revista Biz prin curier, abonează-te aici.

articolul original.
Ieri — 5 December 2022Ultimele Stiri

Noul management creativ la Leo Burnett Bucharest

5 December 2022 at 16:59
image

Ca urmare a dezvoltării din ultimul an, definită de o creștere a businessului și de parteneriate cu noi clienți, agenția Leo Burnett Bucharest promovează o echipă de management creativ formată din Adriana Pașcan – Chief Creative Officer, Andrei Nica – Deputy Creative Director și Cristina Calotă – Deputy Creative Director. Parte din echipa de management creativ rămân în continuare Irina Becher, în calitate de Creative & Business Director pentru P&G Unit | SEE & Nordics și de Vasilije Corluka, în calitate de Chief Creative Officer pentru contul Telekom și new business-ul agenției.     

Businessul Leo Burnett Bucharest a crescut foarte mult în ultimul an. Ce a stat în spatele acestei creșteri?

Adriana Pașcan: Da, a crescut foarte mult. Sunt două mari motive care stau în spatele acestei creșteri: pentru majoritatea clienților pe care îi avem, ne-am extins semnificativ scope of ­work-ul, fie prin arii noi de business, fie prin proiectele mult mai complexe decât în trecut, cu o componentă tot mai importantă de aliniere la ce se întâmplă în prezentul imediat. Mai mult decât atât, am câștigat toate pitch-urile la care am participat în ultima perioadă. Și nu puține. ­Dintre partenerii noi de anul acesta aș aminti: Spotify, Bringo, Lay’s, Mirinda, WinnerBet, Tazovsky.

Ce schimbări au apărut în ultima perioadă în advertising cu implicații majore asupra creației? În ce fel sunt diferite proiectele din prezent de proiectele pe care le realizați în urmă cu 2-3 ani?

Adriana Pașcan: Schimbările sunt importante, gândim pentru medii de comunicare noi, pentru consum on the go. E foarte mult depre acum, despre a nu rata oportunități creative care se consumă aproape imediat. Tot timpul apare ceva nou, fie ca e dinspre platformele de conținut, fie dinspre cele de social media care se dezvoltă și lansează ­lucruri noi constant.

Practic, trebuie să asimilăm toate aceste noutăți și să le integrăm în tot ceea ce facem. Sunt lucruri care acum 2-3 ani se întâmplau într-o proporție mult mai mică. Dar, în tot acest conglomerat de variabile, există constante care generează valoare adăugată din ­partea noastră: conceptul și craft-ul.

Cum sunt integrate componentele de digital / content, tech, data în proiectele pe care le realizați?

Adriana Pașcan: Aproape nu mai există campanii care să nu integreze componente de digital / content, tech. Foarte multe ­dintre ele pornesc direct ­dintr-un comportament digital sau sunt construite în jurul unei inovații de tehnologie, inclusiv AI. Faptul că agenția are tool-uri de data ne ajută foarte mult în ajustarea / reconfiguarea comunicării. Dacă este ­cazul, putem răspunde în timp real la o nevoie imediată. Avem un modus operandi, un proces de lucru în care am integrat organic tot ce înseamnă componente de digital.

Ce înseamnă pentru tine noul rol și ce responsabilități noi aduce? Cum vor influența schimbările produse la nivel de management echipele de creație?

Adriana Pașcan: Toți cei care am avansat în poziții de coordonare avem ani de lucru împreună în Leo, ceea ce e foarte relevant pentru spiritul agenției. Mai mult decât atât, nu suntem o organizație care gravitează în jurul unor superstaruri, ci suntem o echipă. Cred foarte mult în acest ­lucru. E foarte important ca oamenii să crească profesional în cultura unui loc, să fie parte dintr-o structură în care să se simtă importanți și la a cărei creștere să contribuie.

Noul meu rol se definește în raport cu acest lucru și este de a face această echipă cea mai dezirabilă din industria de advertising locală, atât pentru oamenii din industrie, cât și pentru clienți; atât prin relevanța profesională, cât și prin calitatea locului în care muncim. Nu spun nicio noutate: munca de creație înseamnă un efort fantastic, dar e un „must” să fie și fun.

Pentru că cei mai mulți dintre noi lucrăm de mult timp împreună, schimbările nu vor fi majore, structura se va rearanja organic și se va adapta și dezvolta în funcție de nevoile noastre și ale clienților.

În ce direcție plănuiești să îndrepți din punctul de vedere al organizării, al modului de lucru echipele de creație pe care le coordonezi?

Adriana Pașcan: Lucrăm în industria în care nu ai voie să te repeți. Și asta e ceva foarte greu, dar în același timp foarte, foarte bun, pentru că e un mod constant de a progresa. Mai mult decât atât, fiecare dintre noi are o ,,superputere”, face foarte bine anumite lucruri. Și am ținut cont de aceste lucruri în momentul în care am regândit structura departamentului de creație. E ,,custom made” atât pentru noi intern, cât și pentru clienții noștri. Coordona­rea, așa cum o înțeleg eu, este despre înțelegerea oamenilor cu care lucrezi și a celor pentru care lucrezi.

Care simți că sunt în acest moment principalele provocări pentru industria creativă și ce soluții ai în vedere pentru acestea? Cum vă pregătiți pentru 2023?

Adriana Pașcan: Cred că cea mai mare provocare a industriei creative a fost și va fi întotdeauna despre produsul pe care îl generează. Pentru că acest produs concurează cu toată informația care luptă pentru atenția oamenilor, fie că vorbim de entertainment, cu tot conținutul generat de platformele de content, fie că e cel dinspre platformele de social media.

De aceea, focusul nostru pe 2023 este despre asta. Vrem să creștem în continuare divizia de content pe care o avem, Establish Now, cu ajutorul căreia am făcut deja multe proiecte în 2022 pe clienți importanți precum Spotify, Banca Transilvania, Pepsi, ­Fashion Days. De asemenea, plănuim să lansăm un unit specializat exclusiv pe craft, și anume Carré Noir – o companie de design și branding în portofoliul Publicis Groupe din alte țări.

Trebuie să generăm un produs relevant, distinct și engaging. Practic, provocarea este să ai un produs unskippable, iar noi suntem echipați să îl livrăm.

Cu ce responsabilități vin noile funcții și ce vă propuneți să aduceți nou în modul de lucru?

Cristina Calotă: Se anunță un overview mai generos asupra produsului creativ și cu implicare în proiecte de advertising mai complexe. Complexe pentru că majoritatea lor sunt un melanj între tech, social media și digital innovation. Dar am un parteneriat cu Andrei, co-titular. Ce-mi propun să aduc? Ce mi-am mai propus: drive și încăpățânare, reziliență pe proiecte care iau mult timp și drive la proiecte care vin de acum pe acum. Cu structură.

Și cu o preferință personală pentru claritate. Cu adaptare la așa-zisul blestem „may you live in interesting times” – aș fi curioasă cine zice că nu trăim asta. Cu sentimentul că nu e un blestem, ci o chestie tare. Și cu o privire nearogantă spre audiențe, unde sunt și ce fac ele acum.

Andrei Nica: În primul rând, cu gestio­narea proiectelor de la un nivel ceva mai complex, cu mult mai multe variabile de luat în calcul și cu mai multă presiune, bineînțeles. În proiectele noastre îmbrățișăm tot ce este nou, tot ce ne oferă un alt spațiu creativ, dar oferă și clienților noștri noi posibilități de comunicare. Pot ține pasul cu schimbarea, pentru că am norocul de a face parte dintr-o echipă fantastică, alături de oameni extrem de talentați care te pot ajuta oricând să rezolvi orice problemă.

Cât despre ce-mi propun să aduc nou este simplu: mai mult curaj în lansarea ideilor. Într-o lume în care totul se succede cu o viteză amețitoare și în care, să recunoaștem, nimeni nu așteaptă perfecțiune de la publicitate, e contra­productiv să întorci o idee pe toate părțile de o sută de ori. În plus, ideile bune sunt vii și se pot transforma oricând în ceva mult mai de impact decât sperai inițial. Trebuie doar să ai curajul să le lași să plece din agenție cât încă sunt fierbinți.

Leo Burnett Bucharest este perceput ca un deschizător de drumuri când vorbim despre adoptarea noilor tehnologii și trenduri în industria creativă. În ce fel va marca în viitor evoluția industriei tech & digital proiectele agenției? Dar content-ul – credeți că va deveni o parte tot mai importantă a muncii voastre?

Andrei Nica: Într-adevăr, filosofia „The instinct of now” adoptată de Leo Burnett încă de acum patru ani a dat și dă în continuare roade. Mulțumită acestui mindset am încercat multe și ne-au ieșit destule, chiar și în acești ultimi doi ani extrem de complicați. Probabil că evoluția industriei tech & digital ne va obliga să fim din ce în ce mai creativi, cu ochii mereu larg deschiși și mereu ghidați de eficiență. Pare un pic obositor, însă toate acestea vin și cu parte bună: într-un astfel de playground este extrem de greu să te plictisești.

Cât despre content, este deja o componentă a muncii noastre zilnice și e una pe cât de frumoasă pe atât de provocatoare. Mai ales când vedem în fiecare zi oameni ce creează fară efort niște chestii extraordinare care fac o lume întreagă să râdă.

Care sunt principalele lecții ale lui 2022 din punct de vedere creativ și cum vă pregătiți pentru provocările din 2023?

Cristina Calotă: Când credeam că 2020 a fost provocator, a venit 2021. Și când credeam că 2021 a fost o provocare, a venit 2022. Întâi ni s-a confirmat că istoria se întâmplă când noi ne facem alte planuri, am văzut brand-uri neindiferente la conflictul din vecinătate. A fost, apoi, mai complex ca niciodată să lucrăm pentru clienții existenți și cei potențiali – am dezvoltat identități, am gândit, scris și produs proiecte de content, am inovat în activări digitale, am comunicat proiecte de new media, am lansat campanii de repoziționare, aducând un amestec permanent de tech & data.

Avem un procent amețitor de pitch-uri câștigate – am reconfirmat Telekom, am luat Tazovsky, Winner Bet, Spotify, Bringo și Lays. Lista aproape că vorbește de la sine – de la e-comm la telecom sau entertainment, food & alcohol, vom lucra pe industriile momentului, foarte ancorate în prezent. Sunt branduri care au făcut și istorie, care au și multă efervescență – nu e deloc întâmplător că propria noastră mantra e legată de „instinct of now”. 2023 ne va prinde gata. Ca să citez din propriul nostru work… n-avem cum altfel.  

Despre Adriana Pașcan

Adriana are o experiență impresionantă, activând de peste 25 de ani în industria creativă. S-a alăturat echipei Leo Burnett în anul 2018, în calitate de Creative Director, cu un overview pe întreg portofoliul de clienți ai agenției. Din funcția de Chief Creative Officer, Adriana va coordona produsul creativ al tuturor companiilor din grupul Leo Burnett – agenția Leo Burnett, divizia de content Est.Now, dar și unit-ul de craft & branding, Carré Noir.

Despre Andrei Nica

Cu peste 15 ani de experiență în industria creativă, Andrei a făcut parte din echipele de creație ale mai multor agenții, precum Saatchi & Saatchi și Graffitti BBDO. În anul 2019, s-a alăturat echipei Leo Burnett, în calitate de Group Creative Director, coordonând campanii pentru clienți precum: Samsung, Spotify, Pepsi, Fashion Days. Creativitatea și munca depusă i-au adus premii și nominalizări la toate festivalurile importante din industrie: Cannes Lions, Golden Drum, Eurobest, Epica, Effie Romania,  Effie Europe, Effie Global, Internetics, Webstock.

Despre Cristina Calotă

Cristina și-a început cariera în industria creativă în anul 2005, făcând pe rând parte din echipele agențiilor Ogilvy și McCann. În 2018, ea s-a alăturat echipei Leo Burnett, în calitate de Group Creative Director, coordonând campanii pentru clienți precum Ursus, Pizza Hut, Doncafé, Banca Transilvania și Lay’s. De-a lungul timpului, Cristina a obținut premii și nominalizări la toate festivalurile importante dedicate industriei: Cannes Lions, Golden Drum, Effie România, Internetics.

Articolul a fost inițial publicat în Biz nr. 368 (17 noiembrie – 18 decembrie 2022). Dacă dorești să primești Revista Biz prin curier, abonează-te aici.

articolul original.

MUSIC SOUND TRUCK by djConte – un proiect de scenă modernă pe 4 roți

5 December 2022 at 10:31
image

Iubitorii de MUZICĂ RETRO au mai nou, un mod inedit de a interacționa cu genul preferat, grație unui proiect de scenă modernă pe 4 roți, care colindă România – MUSIC SOUND TRUCK –
Marius Gavrilă alias djConte este creatorul acestui interesant și impresionant prototip de scenă, gata în 10 minute, creat din caroseria unui camion de mare tonaj, echipat cu tehnică și sisteme de ultimă generație, lumini și lasere, efecte speciale si un minunat DECOR AUTENTIC RETRO personalizat pentru iubitorii genului.

Reporter:
Știm ce auzim când ascultăm muzică retro. Știm ce simțim când dansăm pe muzica retro.
Însă tu spui că ceea ce vedem în fața ochilor, când toate aceste simțuri se conectează, e la fel de important!
Acesta este motivul pentru care tu ai transformat un camion într-o scenă plină cu artefacte retro, care să redea perfect atmosfera de altădată, odată cu sunetul!

Marius Gavrilă:
Da, foarte adevărat, MUSIC SOUND TRUCK este cea mai nouă scenă din țară, un veritabil TRUCKSTAR și cel mai bun suport pentru evenimentul nostru RETRO NOSTALGIA FESTIVAL, care va colinda România și va fi pe val în următorii ani.
O discotecă în aer liber indiferent de anotimp. Feerică iarna, energică vara…
Prioritatea noastră este să ajungem cu acest Camion Muzical în toate orașele țării, chiar și în cele foarte mici, la fanii muzicii retro. Ei ne scriu mereu și asta își doresc. Sunt peste 60.000 de fani ai genului care urmăresc proiectul @djcontediskoteka, dar care nu reușesc să ajungă la evenimentele noastre, de aceea vom merge noi la ei.
Dacă urmăriți pagina oficială, în special cea de Facebook, veți observa mereu comentarii precum „Doamne ce vremuri..” sau „Ce păcat, vremuri care nu se mai întorc”….Ba da, se întorc! djConte întoarce timpul înapoi!
Eu și invitații mei vom reuși acest lucru la Retro Nostalgia Festival și pe această super scenă mobilă – Music Sound Truck! Pentru mine chiar este CEA MAI COOL SCENĂ pe 4 roți din țară!

Reporter:
Interesant cum sună: „truck” și „track”. Primul e un camion, al doilea chiar o melodie „audio track”…e o coincidență? Sau te-ai gândit la toate?

Marius Gavrilă:
Nu de la început, dar pe parcurs când am început să facem pachetele oficiale de prezentare a evenimentului am realizat ce bine sună împreună, Track și Truck… melodie, piesă, sound, camion, traseu, pistă, tur, circuit….a fost ca un semn că suntem pe drumul cel bun…(râde)

Reporter:
Îmi spuneai mai devreme ca este un proiect inedit, simpatic și în același timp practic, că te regăsești mai mult așa, ca djConte și ca artist.
Rămâi pliat pe genul ăsta de evenimente, pe scenă, sau putem întreba în continuare de Marius Gavrilă, impresarul vedetelor și organizatorul de evenimente, în backstage?

Marius Gavrilă:
Sunt autorul legal și moral al multor evenimente. După atâtea turnee și spectacole, la un moment dat ai nevoie și de puțină liniște, mai ales când ți se naște primul copil. Am luat o pauză.
Mi-a fost tare bine acasă, alături de familie.

Atunci a fost perioada în care am regândit totul. Apoi am descoperit la Karina, fetița mea, dragostea pentru muzică. Ea a crescut, și tot ea și-a dorit ca eu să mă întorc la scenă.

M-am întors și am făcut DISKOteka la Timișoara în 2019. Am fost și artist, și organizator! Mi-a plăcut, evenimentul a ieșit super bine, am vrut să fac ceva și în 2020 și în 2021, pregăteam următoarele ediții…
Pregăteam e puțin spus…aveam line-up, aveam parteneri, sponsori, artiști și scenă, foarte mult de muncă, foarte mulți oameni implicați, iar eu mult curaj…și într-o secundă n-am mai rămas cu nimic. A venit pandemia, ne-a aruncat de colo-colo și ne-a făcut pe toți șah-mat. Crunt.
Ei, și atunci a fost a doua oară când am regândit iarrr proiectele.
După principiul simplu dictat de timpurile pe care le trăiam: te adaptezi sau vei avea de pierdut. Și ca să-ți răspund la întrebare mă descurc și sus pe scenă, și în spatele ei. Deci rămân în zonă….

Reporter:
Și așa a apărut RETRO NOSTALGIA FESTIVAL și vedeta incontestabilă MUSIC SOUND TRUCK pentru că, estetic vorbind, arată chiar bine!

Marius Gavrilă:
Nu imediat, dar pe hârtie arăta perfect! (râde) Dar acela a fost momentul când am gândit acest proiect. Între timp lucrurile s-au mai liniștit. Iar acum uite-l, e gata!
Spectacolul poate începe imediat! Are capacitate modulară maximă, se montează rapid, în 10 minute! Nu ridicăm schele. Nu vindem bilete. Nu invadăm stadioane.
Nu-l conectăm la curent! Toata lumea în câștig, si publicul, și noi, și organizatorul.
Venim oriunde, în parcuri, pe străzile copilăriei, pe aleile adolescenței, ne puteți întâlni în orice square public sau piațetă, in locuri amenajate pentru concerte mai mici și chiar avem un proiect super frumos în curtea unui liceu. Așteptăm câteva sute de oameni, hai o mie, poate două, depinde de locație. Oameni frumoși relaxați, bucuroși că ne văd și ne aud.
Spectacolele sunt realizate cu sprijinul Primăriilor sau al Consiliilor Locale.
Și ce este cel mai important: Intrarea este liberă!
Cu MUSIC SOUND TRUCK bați din palme o dată si începe show-ul!

Reporter:
Să înțeleg că djConte, creatorul celui mai iubit eveniment retro în Romania, Diskoteka Festival, urcă acum în Camionul Musical, o nouă cursă, un nou stil de distracție?

Marius Gavrilă:
Exact! Sceno-tehnică de top, echipă de profesioniști, dansatoare superbe și costume fabuloase, concursuri cu premii, tombole! Tot ce vrei!
Am cel mai bun inginer la sunet, cel mai bun regizor la lumini, Dj Rezidenti specialiști în anii ’80 și ’90 plus artefactele Retro, din muzeul personal, Super Omul din Viniluri, Louis Armstrong în mărime naturală, dar și cele mai mari Diskoball-uri din România, acele globuri din oglinzi care ne fascinau mereu în discotecile de altădată.
O parte dintre ele colindă țara cu noi, o parte rămân acasă. Mi-am făcut o misiune din conservarea lor…

Reporter:
Turneul “Retro Nostalgia Festival” face parte din ascensiunea ta ca artist? Pentru că de curând te-am văzut și pe scenă la Festivalul Intencity, alături de Sandra, Thomas Anders, Boney M… Și îndrăznesc chiar să te întreb dacă putem spera și la o ediție DISKOTEKA 2023? Mai ai timp? Mai poți?

Marius Gavrilă:
Iubesc foarte tare muzica retro și artiștii ei, toată lumea știe asta!
Iar muzica anilor ’80 -’90 o simt ca pe a doua piele. Toți cei de mai sus sunt o parte din prietenii mei…Pe unii o să-i revedeți la Diskoteka anul viitor, iar o parte posibil la Intencity. Vedem, sunt detalii cu care vin în 2023…

Toate visele mele sunt realizabile și mă ocup de asta. Nu mă lasă să dorm, dar și dacă nu le fac, nu pot să trăiesc. Rămân cu toate într-o stare de veghe, pentru că mă țin viu.

Deocamdată ne vedem la RETRO NOSTALGIA FESTIVAL și la volanul SUPER TRUCK’ului.

Hai sus să-l vezi mai bine!

Când imaginația și pasiunea pentru muzică se întâlnesc creezi cel mai tare prototip cu care să “rupi” șoselele:
„MUSIC SOUND TRUCK”… Camionul Musical aduce în orașul tău, poate unul din cele mai așteptate turnee ale anului, RETRO NOSTALGIA FESTIVAL!

articolul original.
Before yesterdayUltimele Stiri

Fenomen, geniu sau ”copil normal”? El este Rareș, cel mai aplaudat botoșănean de Ziua României: ”Este atât de bucuros să ducă numele orașului și al lui Eminescu mai departe!” - FOTO&VIDEO

4 December 2022 at 05:00

Cum devine ”geniu” un copil de 7 ani, din Botoșani, care îl iubește pe Eminescu? Unde începe celebritatea și, mai ales, cine o validează într-o societate în care social-media creează eroi de o clipă?

Dacă ar fi să ni-l luăm drept aliat pe Arthur Schopenhauer, care spune că ”orice copil este în felul lui un geniu şi orice geniu este în felul lui un copil”, Rareș Andrei Prisacariu este fără îndoială, la cei 7 ani și două luni, un geniu. Și nu doar datorită memoriei sale excepționale, cât mai ales a modului în care copilul din Botoșani reușește să transmită emoția, să extragă mesajul și să îl ofere nealterat, nemodificat și nesupus contextelor de tot soiul.

Ziua de 1 Decembrie 2022 a adus la Botoșani programul obișnuit – imn, discursuri, paradă, oameni adunați în centrul vechi cu stegulețe în mâini. Un program ”spart” doar de vocea inconfundabilă a lui Rareș, copilul care a reușit să impresioneze cu poemul eminescian ”Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie?”. Cu doar o oră mai devreme, o țară întreagă îl urmărea pe copilul din Botoșani pe postul național de televiziune, în cadrul unei emisiuni speciale de 1 Decembrie, al cărei moderator este Virgil Ianțu. O emisiune cu un ecou surprinzător. Pe canalul de YouTube, clipul a adunat în două zile peste 150.000 de vizionări și sute de comentarii, în timp ce secvenţa postată pe Facebook de Virgil Ianțu (video jos) a fost distribuită de 30.000 de ori, devenind virală pe rețelele sociale cu peste un milion  de vizualizări.

Fără nicio îndoială, Rareș dispune de o capacitate excepțională de memorare, una care iese din obișnuit și îl situează în rândul micilor genii. Și nu ar fi nimic exagerat. Ni-l amintim pe Goethe, care era convins că, ”dacă copiii ar creşte mai departe aşa cum se arată la început, am avea numai genii”. Ca Rareș probabil că sunt mulți copii. Doar că Rareș mai are ceva în plus: o inocență nealterată, un bun simț nativ la care adaugă negreşit şi cei ”7 ani de acasă”.

Puțină lume știe că, pentru a intra în clasa I, Rareș a avut nevoie, anul trecut, de recomandări speciale. Din simplul motiv că, în prima zi de școală, nu împlinise încă 6 ani. Însă nu mai avea nici un motiv să mai rămână un an la grădiniță. Astăzi este elev în clasa a I la Școala nr. 7, la clasa înv. Daniela Orășanu.

”Rareș are alături oameni binecuvântați, începând cu doamna învățătoare Daniela Orășanu, un om excepțional, și dascăl deosebit. Este exact modelul de dascăl pe care poate și eu l-am avut, și cred că tărie că a fost trimisă în viața lui Rareș. Și continuând cu doamna Silvia Răileanu (actriță, profesor la Școala Populară de Arte Botoșani, nota red.), pentru care am o admirație considerabilă”, spune Gina Prisacariu, mama lui Rareș.

Odată cu școala, Rareș a început și cursurile la Școala Populară de Arte ”George Enescu” din Botoșani.

”L-am înscris la Școala Populară de Arte, la Actorie. Fără să ne gândim că el va face neapărat teatru, fără să ne gândim că va avea un drum spre o carieră. Pur și simplu venea după pandemie și ne-am spus că e bine să socializeze. Acasă asimila totul în jur, îi plăcea să interpreteze în felul lui. Noi mereu eram personaje imaginare din poveștile pe care el și le construia. Am zis că la teatru va întâlni și alți copii, va fi într-un cadru organizat”, își amintește astăzi mama lui Rareș.

”E ceva la Rareș, o sclipire”

Ce se află în ”spatele” minții copilului de 7 ani care impresionează România? Ce înseamnă pentru el celebritatea și care sunt valorile pe care părinții i le strecoară în bagaj? Ne spune Gina Prisacariu, mama lui Rareș. 

-Doamna Prisacaru, să începem cu momentul 15 ianuarie 2022, când pe scena Teatrului ”Mihai Eminescu” din Botoșani, la finalul spectacolului ”Același Altfel Eminescu”, Rareș a recitat un fragment din ”Geniu pustiu”. A fost un moment despre care s-a vorbit multă vreme în mediul cultural și nu numai.

-Până în acel moment Rareș, care mergea deja la Școala Populară de Arte, avusese primele reprezentații în interiorul Școlii. La 1 Decembrie 2021 a fost prima apariție pe YouTube, era un moment cu toți elevii Școlii Populare. Doamna Silvia Răileanu văzuse la Rareș ceva, despre care tot îmi spunea: ”E ceva la Rareș, o sclipire”. Noi suntem oameni extraordinar de simpli...

-Cum definiți această simplitate?

-În sensul în care nu avem niciun fel de statut, nu suntem nici afiliați politic, nici personalități, suntem oameni simpli care vorbesc despre Rareș nu ca despre un copil genial. Pentru mine superlativele atribuite lui Rareș sunt copleșitoare. Când se scrie despre el ca ”micul geniu”, pentru mine terminațiile nervoase încep să se încarce. Cu toții știm ce înseamnă geniu. Rareș este un copil care doar transmite ceea ce înțelege...

-Ați făcut o precizare foarte importantă: Rareș transmite ceea ce înțelege. Pentru că au fost și câteva suspiciuni legate de faptul că Rareș doar memorează și nu înțelege anumite momente, cuvinte sau mesaje.

-După prima oră de teatru, la Școala Populară de Arte, doamna Silvia Răileanu i-a propus să învețe un scurt fragment din ”Geniu pustiu”, de Mihai Eminescu. Aveau nevoie de momente individuale, în afară de cele de grup pe care doamna Silvia Răileanu le pregătea. Legat de memorie, da, putea să rețină, pentru că Rareș reținea cu ușurință orice fel de text. Dar el nu învață decât atunci când înțelege ceea ce se întâmplă în text. Eu fiecare cuvânt trebuie să îl explic, să îl pun în diferite contexte pentru ca el să poată să îl transmită mai departe. Și totul e ca o poveste. Mai întâi facem analiză pe text, acest lucru îl ajută să înțeleagă ce se întâmplă acolo. Povestim despre perioada în care a fost scris un text, despre ce înseamnă impactul autorului în vremea lui și a noastră. Nu e doar o recitare sau o citire de pe hârtie. La ”Geniu pustiu” a învățat la început două-trei fraze. Și apoi mi-a zis: ”Mai spune-mi!” Era interesant pentru că venea din zona lui Eminescu...

”Mi-a spus că el nu vrea niciodată să plece din Botoșani pentru că asta ar însemna să îl părăsească pe Eminescu”

 

-Eminescu. Un nume la care Rareș vibrează cu adevărat...

-Îl iubește pe Eminescu! Și nu prin prisma noastră. Când merge la Ipotești, el cu adevărat se conectează cu lumea de acolo. Mi-a spus că el nu vrea niciodată să plece din Botoșani pentru că asta ar însemna să îl părăsească pe Eminescu. I-am spus atunci că nu poți să îl părăsești pe Eminescu pentru că el este mereu acolo, cu tine, așa cum e și bunica lui, despre care el vorbește și simte foarte mult, chiar dacă mama mea nu mai e de aproape 13 ani. Mereu vorbește despre Eminescu ca și cum ar vorbi despre un prieten.

-Revenind la ”Geniu pustiu”...

-…am început să îi povestesc puțin din text. Cred că în două zile el a reușit să asimileze tot textul pe care l-a recitat apoi în diverse momente, dar interpretarea lui a venit firesc, nelucrată, până în momentul în care a recitat la Școala Populară, pe 1 Decembrie 2021.

-Și ajungem la momentul de la Teatrul ”Mihai Eminescu”, un moment impresionant și deopotrivă neașteptat.

-A fost un moment absolut spontan! Nimic organizat, nimic premeditat, nicio intenție de a deranja pe cineva. El a mers să îi ofere un buchet de flori doamnei Silvia Răileanu, nu repetase acel text înainte. Doamna Silvia Răileanu știa că Rareș îi spusese deseori că i-ar plăcea foarte mult să fie pe o scenă... Rareș a fost foarte timid când a urcat să ducă florile. Atunci doamna Silvia Răileanu i-a întins un microfon, dar nu la modul că trebuia să fie copilul promovat...

”Copilul nu a fost niciodată un produs din care să vină niște beneficii”

-A fost o vizibilitate mult mai mare decât avusese Rareș până atunci.

-Dar nimic nu a fost premeditat. Copilul nu a fost niciodată un produs din care să vină niște beneficii. Nu am dat și nu am luat nimic niciodată punând copilul la mijloc. Nu am acceptat vreo secundă ca Rareș să fie asociat cu evenimente private. A participat doar în cadrul evenimentelor culturale și educaționale de la nivelul județului sau la nivel național. Da, acum au venit invitații mai multe, mai ales pentru 1 Decembrie. Probabil că oamenii au simțit că el poate să transmită un mesaj.

-Și transmite cu adevărat, dacă ținem cont de reacțiile din spațiul public!

-Am primit și mesaje de genul că recită frumos, iar după doar repetă la nesfârșit ”să ne iubim țara”! Da, el asta știe, pentru că vede în jur și aude de peste tot oameni care spun că România nu e bună de nimic, că nu mai avem de ce să stăm aici și că oricum și el va pleca atunci când va fi mare, pentru că aici nu avem valori. Doar că el chiar este ancorat aici. Noi vrem să îi transmitem dragostea aceasta pentru locurile natale și pentru tot ce înseamnă valorile naționale.

”Ce se întâmplă acum e ca o poveste, ca și cum m-aș uita la un film”

-Dincolo de recitare și de memorare, oricine poate vedea că Rareș este un copil bine crescut, bine educat. Este și un copil credincios. Care sunt valorile pe care în societatea de astăzi, când totul este atât de bulversat și bulversant, doi părinți din Botoșani le transmit copilului lor de 7 ani?

-Mereu i-am spus că e normal să vorbim cu modestie despre toate lucrurile care se întâmplă. Întotdeauna să avem credința că fără binecuvântarea lui Dumnezeu nu putem face nimic. Cred mult în modestie. Cel mai mult ne-ar caracteriza ideea de simplitate, faptul că trebuie să fim atenți unii cu ceilalți la felul în care ne exprimăm și verbal, și sentimental, să nu fim deranjanți într-un fel sau altul.


Rareș este un copil care se joacă foarte mult, care își trăiește copilăria. Se spune că îi sunt puse cuvintele în gură de către adulți, de pildă. Nu mă atinge niciun fel de comentariu de acest fel pentru că nu am fost niciodată omul care să transmită înțepături dacă știu că realitatea este alta. Au fost oameni care nu au crezut în Rareș, au fost suspicioși. Care au crezut că nu este oportună prezența lui Rareș undeva pentru că nu s-ar mai punte atât de mult accentul pe eveniment, cât pe copil.

-Cum gestionați dvs., cum gestionează Rareș aceste situații?

-Pentru Rareș, fiecare moment la care participă este un motiv de bucurie. Mi-a spus, inclusiv la spectacolul cu Rapsozii Botoșanilor, că atunci când este sala plină el se concentrează mai bine. Ideea de a fi pe scenă pentru el nu este o povară, dimpotrivă, e o bucurie. Nu a existat niciun moment în care Rareș să se piardă sau să uite un text. El pe scenă este exact ca și cum ar fi între prieteni. Am observat că în toate locurile în care a fost, când Rareș își exprimă o părere, în jur se face tăcere, se iau în serios cuvintele lui. Asta o spun cei care îl văd, iar pentru mine acest lucru contează foarte mult. Oamenii îl ascultă.


Nu am gândit niciodată o cale de succes. Pentru mine ce se întâmplă acum e ca o poveste. Exact ca și cum m-aș uita la un film. Pentru că eu știu cum suntem noi. Și nu i-am indus copilului ideea de a fi celebru. El nici nu știe foarte mult din ceea ce se întâmplă.

-Cum este Rareș acasă?

-Rareș se joacă foarte mult. Sunt ca doi copii diferiți în unul singur. Acasă se joacă ca un copil de vârsta lui, are prieteni, aleargă, nu stă cu cartea lui Eminescu sub braț...

-Nici cu telefonul sau tableta în mână?

-Noi avem tot felul de dispozitive în casă. Nici noi nu suntem persoane dependente. Telefonul, tableta, laptopul, toate sunt la îndemână, niciodată nu le-am ascuns. I-am explicat că tehnologia ne ajută, dar nu trebuie să abuzăm de ea. Este un copil inocent, un copil care crede tot ce i se spune legat de copii, dacă i se propune un joc el este cel mai bucuros să îl accepte. E prietenos, dar are și greșelile lui, mai uită lucruri, este dezorganizat, ca orice copil de vârsta lui.

-Ca să glumim: vestea bună este că nu e un copil perfect!

-O, nu, nici pe departe, nici nu mi-aș dori un copil perfect. El învață totul din joacă. Nu i se spune: hai să învățăm. Și la școală îi este ușor, e o plăcere să știe că asimilează ceva. Ia totul din mers, asta îl ajută. În timpul săptămânii ne concentrăm pe activitățile pentru școală, se și joacă, desigur, dar nu își obosește ochii și mintea cu ecranul telefonului. Nu e un copil dependent. Ieri și-a dorit mult un set de mașinuțe. Îi place să se joace cu circuite de Formula 1.


Dar textele pe care le învață, evenimentele la care participă înseamnă cu totul altceva pentru el. Și nu punem pe el presiunea momentelor. Nu am pus niciodată presiune pe Rareș, iar dacă au fost evenimente în care poate că am primit invitații și el a simțit că nu vrea să meargă sau eu am simțit că nu este în regulă am refuzat.

”Este atât de bucuros să ducă numele orașului și al lui Eminescu mai departe!”

-Ajungem la ziua de 1 Decembrie 2022, când Rareș a fost aplaudat de toți cei prezenți la ceremoniile din Centrul Vechi după ce a recitat poezia lui Eminescu ”Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”. Când ați aflat că va exista un astfel de moment?

-Legat de prezența lui Rareș la parada de 1 Decembrie, din Botoșani, nu a fost nimic premeditat, nu a fost nimic organizat. Pur și simplu un moment de moment, ca să spun așa...

-Deci ați venit în centrul vechi doar pentru a participa la paradă...

-Da. Era prima dată când Rareș mergea la o paradă de 1 Decembrie. Fusese pandemia, iar înainte de pandemie el era foarte mic, nu l-am dus niciodată la paradă. Acum, de dimineață, la 9.00, fusese difuzată emisiunea lui Virgil Ianțu pe TVR 1, așa că ne-am uitat la emisiune, apoi ne-am grăbit să prindem la 10.00 parada din Centrul Vechi.


Rareș nu este un copil forțat să facă ceva, el este atât de bucuros să ducă numele orașului și al lui Eminescu mai departe, oriunde” Am refuzat acolo unde am simțit că este prea mult pentru el sau unde natura evenimentului nu era pentru Rareș. Nu l-am tratat niciodată ca pe un produs, nu l-am asociat cu reclame de publicitate. Nu ne-am asociat unor grupuri restrânse și nu am permis ca imaginea lui Rareș – și nu mă refer că el ar fi o personalitate sau o vedetă, ci la imaginea lui de copil – să fie asociată cu persoane sau locuri și evenimente nepotrivite.


Noi, ca părinți, încercăm să îl creștem într-o lume în care să primeze modestia, bunătatea și dragostea de țară, până la urmă, pentru că avem o țară așa de frumoasă!

image

Urmărește-ne și pe Google News

Florentina TONIȚĂ
articolul original.

Protosinghel Siluan Antoci: Am fost martor la ultima vizită a Părintelui Cleopa în locurile natale / Cu atâta drag povestea despre Botoșani!

2 December 2022 at 03:44

Pentru România, Botoșani înseamnă în primul rând Eminescu, Enescu, Iorga, Luchian. Însă mai există un tezaur duhovnicesc unic în spațiul românesc, și este de ajuns să amintim câteva nume: Sfântul Onufrie, Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, părinții Ilie Cleopa, Paisie Olaru, Dionisie Ignat de la Colciu, Avva Iulian Lazăr din Athos, Patriarhul Teoctist...   

În urmă cu 24 de ani, pe 2 decembrie, se muta la Domnul părintele Ilie Cleopa. La aproape un sfert de secol de la trecerea la cele veșnice, se vorbește tot mai apăsat de sfințenia călugărului de la Sihăstria. 

Născut pe 10 aprilie 1912 în Sulița, județul Botoșani, Ilie Cleopa a fost al cincilea copil din cei zece ai familiei Alexandru și Ana Ilie. A urmat școala primară de șapte ani în Sulița. Primise la botez numele Constantin. Cei care l-au cunoscut mărturiseau că avea o memorie cu totul deosebită, asemănându-se prin aceasta mamei sale. 

Timp de peste trei ani a făcut ucenicie duhovnicească la schimonahul Paisie Olaru, pustnic în Schitul Cozancea, născut de asemenea pe aceste meleaguri, în Stroiești. În anul 1929, la începutul lui decembrie, părintele Cleopa a intrat în obștea Schitului Sihăstria împreună cu fratele său mai mare, Vasile. Până în anul 1935, a păscut oile Schitului Sihăstria, împreună cu alți frați. Apoi, este luat în armată în orașul Botoșani. Se reîntoarce la schit în toamna anului 1936 și este tuns în monahism la 2 august 1937, primind numele Cleopa. În 1947, Schitul Sihăstria, numărând peste 60 de viețuitori, a fost ridicat la rang de mănăstire, iar protosinghelul Ilie Cleopa este făcut arhimandrit, cu aprobarea Patriarhului Nicodim. Între anii 1952-1954, fiind urmărit de securitate, se retrage în munți. După mai bine de doi ani de viață pustnicească, este readus în mănăstire, la porunca Patriarhului Justinian. În 1956 revine la metanie, iar în primăvara anului 1959 se retrage pentru a treia oara în munți, unde se nevoiește mai bine de cinci ani.

În toamna anului 1964 revine în Mănăstirea Sihăstria, în calitate de duhovnic al întregii obști, și povățuiește fără întrerupere atât călugări, cât și mireni, timp de 34 de ani, până la 2 decembrie 1998, când se săvârşeşte din viaţă.

Protosinghel Siluan Antoci s-a născut în satul Stănești, comuna Lunca, din județul Botoșani. După ucenicia de la Mănăstirea Cozancea, a intrat în monahism în anul 1995, la Mănăstirea Pângărați, Neamț. Spre sfârșitul anului 2012, a venit la Mănăstirea Agafton, din Botoșani, unde a rămas până în anul 2015, când a fost chemat întru stăreție la Mănăstirea Înălțarea Sfintei Cruci – Brusturi, județul Neamț.

Pe când era ucenic la Mănăstirea Cozancea, în urmă cu aproape 30 de ani, Protos. Siluan Antoci a fost martor la ultima vizită a Părintelui Ilie Cleopa în locurile natale.

”În ziua aceea parcă totul se oprise în loc, o bucurie pe care nu o poți descrie”

-Părinte Siluan, pe 2 decembrie se împlinesc 24 de ani de la trecerea la cele veșnice a părintelui Ilie Cleopa. În anul 2021, la Botoșani, Înalt Preasfințitul Teofan a anunţat că părintele Cleopa, părintele Paisie şi părintele Dionisie de la Colciu vor fi canonizați în anul 2025.

-Aceasta e voia lui Dumnezeu, în primul rând. Dar acești oameni sunt sfinți, în fața lui Dumnezeu s-au sfințit. Confirmarea pe care o dă Sfântul Sinod și trecerea în calendar ne ajută pe noi în primul rând, ca să urmăm pilda vieții acestor oameni care s-au jertfit pentru aproapele, care au trăit pentru Dumnezeu într-o iubire continuă pentru semeni și nu numai în iubire, și o jertfă mare pentru cei ce nu hulim această parte de țară binecuvântată de Dumnezeu.

-L-ați cunoscut pe părintele Cleopa, născut în Sulița Botoșanilor, foarte aproape de locul nașterii Sfinției-Voastre.

-Dintre cei trei, eu am cunoscut doar pe părintele Cleopa și pe părintele Dionisie de la Colciu. Pe părintele Cleopa l-am cunoscut în copilărie. În anul 1993 eram frate începător la Mănăstirea Cozancea și lucram la o chilie împreună cu un om foarte credincios din satul Sulița. Numele lui era Toader Crețu, un tâmplar foarte evlavios. Eu îl ajutam să acopere acele chilii. Era o zi frumoasă de mai, totul înverzit. Și vedem că în curtea mănăstirii a venit un ARO din acelea vechi. A coborât un părinte, am aflat mai târziu că era părintele David Gălbează. A deschis portiera mașinii și numai am văzut că o coborât un om cu barba albă, și nu numai cu barba albă... Prima impresie a fost că îl văd pe Patriarhul Avraam din icoane...

-Părintele Cleopa avea atunci peste 80 de ani... Cum vi-l amintiți?

-Era de o frumusețe de negrăit. Nenea Toader a spus atunci: Vai, a venit la noi părintele Cleopa! A lăsat acolo uneltele de lucru în acel moment, am coborât de pe chilie și am luat binecuvântare. Părintele cu dragostea lui nemărginită... nu ne mai luam ochii de la el, așa de mare mi s-a părut în ochii mei de copil.


A intrat în biserică și a zăbovit foarte mult la icoana Maicii Domnului. A spus că acea icoană a fost dăruită de mama sa și cred că a stat acolo vreun sfert de oră. Nu s-a rugat cu voce tare, dar în acel moment simțeam o bucurie negrăită. Între timp a venit și părintele stareț, părintele Iosif Grigore. A sărutat mâna părintelui Cleopa. Eram până în zece oameni, părintele ne-a binecuvântat pe toți și, împreună cu părintele David, a mers în jurul mănăstirii unde erau niște delușoare, acolo unde fuseseră vechile chilii ale părinților din Cozancea. Marii părinți despre care a scris și părintele Paisie Olaru. Mergea și se oprea la fiecare loc și spunea: aici a fost casa părintelui Coman Gavrilescu, aici a fost casa părintelui Vitalie, aici a fost casa părintelui Paisie. Și se oprea la fiecare movilă unde fuseseră chiliile părinților dărâmate de comuniști în 1959. Cred că spunea câte o rugăciune pentru părinții plecați și își amintea cu drag de fiecare. Și a mers așa la fiecare, pe câmpul acela de la Cozancea, până spre seară, când a bătut clopotul de vecernie. Apoi, după vecernie, a fost cazat, pe același hol aveam și noi chiliile. El a fost cazat într-o chilie pe dreapta, eu stăteam pe stânga. Și îmi aduc aminte că, trecând pe lângă ușă, spre miezul nopții, l-am auzit pe părinte citind Canoanele Maicii Domnului.


Și cred că toată noaptea aceea părintele a făcut priveghere. Așa mare evlavie avea la Maica Domnului! Prin privegherea aceea pe care a făcut-o la Mănăstirea Cozancea părintele mulțumea Maicii Domnului care l-a salvat de la moarte, care l-a ocrotit.

-Nu a mai revenit la Cozancea. Peste cinci ani părintele se muta la cele veșnice...

-Am fost martor la ultima sa vizită, la întâlnirea Părintelui Cleopa cu locurile natale, cu locurile copilăriei și cu oamenii care l-au format duhovnicește, pentru că el s-a format prima dată pe acele locuri păscând oile părinților și copilărind prin jurul satului Sulița și pădurile din jurul mănăstirii. Dimineață am participat la Sfânta Liturghie și apoi, în curtea bisericii, părintele stareț l-a rugat să ne dea un sfat nouă. Ne-a spus pilda surorilor Sfântului Lazăr, Marta și Maria, spunându-ne că în viața noastră trebuie să fim cu atenție și de la aceste două surori – și Marta și Maria – să învățăm să fim în bună armonie, grija de trup să nu întreacă grija de suflet.


Parcă se oprise timpul în loc, parcă nu mai era soare. El parcă era un soare. Așa îl vedeam eu atunci și ochii unui copil sunt mai sinceri decât ochii unui om trecut prin viață și având mai multe răni ale păcatului, pe care încearcă să le vindece.


De aceea spun că în ziua aceea parcă totul se oprise într-un loc. O pace care era peste noi. O bucurie pe care nu o poți descrie. Și în același timp simțeai în persoana părintelui mireasma Duhului Sfânt. S-a urcat în acel ARO și s-a întors la Mănăstirea Sihăstria.

”Îți dădea o siguranță a drumului pe care ai pornit”

-Au urmat și alte întâlniri...

-Al doilea an, în 1994, m-am dus la părintele Cleopa, l-am căutat la Mănăstirea Sihăstria. Era 11 iulie 1994, privegherea în cinstea Icoanei Maicii Domnului Prodromița. Când am ajuns - eram împreună cu părintele Teodosie, astăzi stareț la Mănăstirea Zosin din Botoșani - părintele Cleopa era pe cerdac. În fața chiliei, mulțime de oameni care stăteau pe bănci și ascultau. Noi venind cu autobuzul, pe jos, ne-am așezat pe ultima băncuță... Extraordinar, părintele ne-a văzut! S-a oprit din cuvânt și a spus: ”Părinții să vină încoace!” Vă dați seama, noi eram copilași... Ne-a chemat. Nu îndrăzneam. Ne-a pus chiar lângă el, unul în dreapta și unul în stânga.


Atunci ne-a sfătuit să mergem la Mănăstirea Pângărați, unde erau ucenicii sfinției-sale, părintele Luca și părintele Teofil: ”Mergeți acolo, este o rânduială deosebită, nu se mănâncă carne...”. Ne-a binecuvântat și așa ne-am dus noi la Mănăstirea Pângărați.


Apoi legătura cu părintele a fost continuă. Era o bucurie întâlnirea cu părintele, uitai și de foame și de sete. Nu numai noi, așa era cu toți oamenii, nu se dădea nimeni dus de acolo. Toți erau cuprinși de darul Duhului Sfânt care sălășluia în părintele. Avea Duhul Sfânt.


Înainte de a merge la Mănăstirea Pângărați ne-am spovedit, ne-a spus să ascultăm de duhovnicul de acolo. La părintele Cleopa am mers, apoi, până a plecat la cele veșnice. Uneori la două săptămâni, de obicei duminica, după Sfânta Liturghie. După sfaturi, după binecuvântare, ne mai spunea și câte o rugăciune. Totdeauna ne încuraja pentru viața aceasta monahală.


Îți dădea o siguranță a drumului pe care ai pornit. Pentru că orice tânăr care pornește la un drum este nehotărât. Și în căsătorie, nu ești sută la sută hotărât că persoana de lângă tine ar fi cea potrivită. Și în viața monahală la fel, nu poți spune că sută la sută... Te mai împiedici, mai ai gânduri, mai ai încercări. Ei, întâlnirea cu părintele îți dădea siguranța că, dacă mergi pe drumul pe care te-ai pornit, te duce la viață, te duce la veșnicie...

-Să mai spunem că lângă părintele Teofil, de la Mănăstirea Pângărați, aveați să rămâneți până la sfârșitul vieții părintelui. Deci până la urmă părintele Cleopa v-a trimis către Sfinția-Sa...

-Da, cu binecuvântare de la părintele Cleopa! De la Mănăstirea Cozancea noi am mers către Neamț. Eram născut aproape de Mănăstirea Cozancea, la șase km era casa părintească, și sfinții părinți spun că e mai bine să fii mai departe de casa părintească pentru a nu avea legături prea apropiate cu rudele... Și a fost foarte bine, am cunoscut darului Lui Dumnezeu prin binecuvântarea părintelui Cleopa.


Îmi aduc aminte cum, atunci când am fost propus pentru preoție, îmi era foarte frică. Să fii preot nu e ușor. Și iar am mers la părintele Cleopa să îl întreb ce să fac. Mi-a spus: ”Să faci ascultare de părintele stareț. Să ai frica de Dumnezeu de-a dreapta și frica de moarte de-a stânga. Și în veac nu greșești!” Și așa am mers mai departe. El a plecat la cele veșnice în 1998, eu sunt hirotonit în august 1997.  Mi-e frică că nu urmăm sfaturile lui în timpul acesta...

”A avut darurile unui om sfânt”

-Se spune deseori că părintele Cleopa era aspru, poate și din pricina vocii puternice cu care predica. Astăzi cum credeți că ar fi privit?

-Cred că tot la fel ar fi privit de marea mulțime de oameni care nu înțelege lucrarea unui mare duhovnic cum a fost Sfinția-Sa. Pe un duhovnic nu îl judeci după timbrul vocal sau după înfățișare. Nici după câtă lume se spovedește la el, câtă lume îl caută. Nu acestea sunt criteriile după care cântărești un duhovnic. Însuși numele de duhovnic înseamnă ”om purtător de Duh”. Iar părintele Cleopa avea Duh Sfânt. Și pot să spun că am cunoscut oameni, în perioada aceea a anilor 90, în toată țara noastră veniseră peste noi practicile yoga, mai ales în centrele universitare. Am cunoscut acolo o mamă deznădăjduită, fiul ei yoghin nu mai credea în Dumnezeu, nu mai voia să audă de nimeni și de nimic. L-a adus la părintele Cleopa. Tânărul era foarte încruntat, certat cu sine și cu cei din jur. Și vă spun că după ce l-a binecuvântat părintele Cleopa, acel om a început a plânge cu lacrimi de pocăință și mai târziu s-a făcut călugăr. Deci părintele avea puterea aceasta de a întoarce omul prin binecuvântare, prin sfat și prin rugăciune.


Dacă sunteţi atenţi la cuvintele lui, el se adresa oamenilor cu cuvintele ”dragul mamei”.

-”Mânca-v-ar Raiul” și ”Dragul mamei”!

-Da. Și ce e mai frumos decât să fii drag al unei mame?

-Mai știm și că mama părintelui Cleopa (foto sus) a rămas drept un chip aparte al ortodoxiei... În ultima parte a vieții s-a retras la mănăstire.

-Da, este înmormântată la Agapia Veche. Nu am cunoscut-o, dar un om așa mare ca Sfinția-Sa a avut și o mamă pe măsură, care a reușit să îi inspire dragostea pentru Dumnezeu și dragostea de a te jertfi pentru ceilalți, căci o mamă asta face: se jertfește pentru copii, pentru ceilalți. Părintele avea darul acesta de a se jertfi. Nu avea program de odihnă, de primit oameni, era la dispoziția tuturor la o vârstă înaintată. Chiar și la 80 de ani, când știm că un bătrân are și probleme de sănătate. Era la dispoziția celor care îi băteau în ușă, că erau călugări, că erau mireni, bătrâni, săraci... Toți primeau ceva de la părintele, primeau binecuvântarea Sfinției-Sale.


E ușor a spune că l-ai cunoscut, că ești ucenic... Dar eu cred că te numești ucenic dacă împlinești ce te-a sfătuit părintele, dacă te jertfești cum s-a jertfit părintele, dacă îl iubești pe Dumnezeu și pe aproapele cum a iubit părintele. Care are pe Duhul Sfânt în el și îl dăruiește. Și cu adevărat părintele dăruia Duhul Sfânt prin prezența, prin binecuvântarea Sfinției-Sale, prin sfaturi. Se cobora la fiecare om. Nu căuta slava lumii, mereu vorbea de mormânt, de putregaiuri, de deșertăciunea lumii acesteia. Se pregătea către veșnicie.


Îmi aduc aminte că mai mergeam la priveghere la Mănăstirea Sihăstria și după priveghere, ca să mergi la cazare treceai pe lângă chilia părintelui Cleopa. Părintele – țin minte – stătea pe scaun în fața chiliei, avea o metanie mare și spunea Rugăciunea minții. Era o rugăciune neîncetată, continuă. Avea prezența Lui Dumnezeu în inima Sfinției-Sale. Am văzut cu ochii mei cum se ruga. A avut darurile unui om sfânt.

 

”Cu atâta drag povestea despre Botoșani!”

-A început la Mănăstirea Cozancea, ca ucenic al părintelui Paisie Olaru.

-Da, tot la Cozancea. A povestit atunci, când a venit, cum mama lui l-a dăruit mănăstirii...

-...împreună cu fratele Vasile. Iată, peste timp, tot la Cozancea, unde erați tânăr ucenic, aveați să îl cunoașteți pe părintele Cleopa...

-În viață cunoști mulți sfinți, dar și mulți păcătoși. Important este cum ești tu în fața lui Dumnezeu, în ce ceată te afli tu, ca om. Dumnezeu nu te întreabă pe câți ai cunoscut. Așa a fost pronia Lui Dumnezeu, să fiu copil acolo, la Cozancea... Dar eu îi datorez foarte mult pentru că îți dădea siguranța că ai ales drumul care trebuie. Și este foarte important pentru un tânăr să fie încurajat în ceea ce face. Este totul! Dacă mergi cu îndoială la un drum s-ar putea să nu ajungi la capăt.

-Părintele povestea că, atunci când a plecat din satul lui, familiile erau numeroase, cu mulți copii. Și mai ales că toată lumea asculta de preotul satului.

-Când mergeam la el îmi spunea mereu de ciobani. ”Măăi, păi în satul Stănești am păscut eu oile”. Că eu eram din Stănești. Și îmi spunea și numele ciobanilor, câte oi aveau... Povestea cu lux de amănunte. Știa toate satele din jur. Și cu atâta drag povestea despre Botoșani! Când auzea că am venit de la Mănăstirea Cozancea, că suntem de la Botoșani, mereu spunea: ”Măi, acolo m-am născut eu, măi!” Și totdeauna spunea așa: ”Acolo m-am născut eu!” Și doar lucruri bune! Niciodată nu am auzit din gura părintelui Cleopa să spună un lucru negativ de oamenii de sat sau din comună sau de județ, că e la marginea țării... Pentru el erau oameni frumoși, erau oameni gospodari, erau oameni care mergeau la biserică.

-Multă ascultare a făcut părintele Cleopa ca cioban.

-Cioban, da. Vestitul cojoc pe care îl purta cu drag. Nu l-a lăsat niciodată. Părintele Cleopa a lăsat mulți ucenici. Mulți dintre cei care sunt acum în mănăstiri și care au și rămas în mănăstiri sunt convins că au mers uitându-se la pilda vieții sale. Și avea darul acesta, ca binecuvântarea Sfinției-Sale să atragă tineri spre viața monahală. Avea darul acesta de la Dumnezeu.

-Ce ar trebui să facă Botoșaniul pentru părintele Cleopa?

-Nu există o casă memorială a părintelui Cleopa. Deși părintele are o casă frumoasă în cer!

-Pentru botoșăneni, Mănăstirea Cozancea rămâne o casă a părintelui Cleopa.

-Un călugăr nu mai are casă părintească, așa este. Casa părintească a călugărului este mănăstirea. Dar ca o pildă pentru oamenii care trăiesc acolo, pentru tineri, nu ar fi rău. Copiii care se nasc acum, care nu au auzit de el, este bine să vadă o casă memorială. Cum are Patriarhul Teoctist casă memorială. Cum are Sfântul Ioan Iacob casă memorială, cum au Mihai Eminescu, George Enescu, încape pe harta județului Botoșani și pe harta țării noastre o casă memorială pentru părintele Cleopa, una pentru părintele Paisie, chiar și pentru părintele Dionisie. Pentru trecători, pentru localnici, au și aceste case lucrarea lor. Ține de educația neamului. Și poporul are nevoie de educație. Mai ales că acești oameni sunt pilde de urmat, sunt o lumină pentru toți. Ar trebui și Consiliul Județean să se implice, și consiliul local de acolo, de la Sulița. Părintele ne ajută cu rugăciunea din cer!

image

Urmărește-ne și pe Google News

Florentina TONIȚĂ
articolul original.

Georgian Roșu, Pluriva: În luptă cu giganții software-ului de business

1 December 2022 at 07:00
image

Un sistem ERP bine ales contribuie la creșterea gradului de digitalizare a unei companii, aspect devenit mai mult decât evident în perioada pandemică. Despre importanța soluțiilor de tip ERP pentru un business solid am stat de vorbă cu Georgian Roșu, General Manager la Pluriva. 

Cum reușește o companie româ­nească, dezvoltatoare de software, să se dueleze cu giganți din domeniu, precum SAP, Oracle sau Microsoft ?

Uneori, clienții au impresia că prețul și poziționarea de piață sunt singurele avantaje competitive ale unui sistem ERP românesc în comparație cu soluțiile oferite de companiile internaționale. Noi ne adresăm companiilor medii și mici, iar soluțiile internaționale vizează companiile mari. În momentul în care înaintăm în discuțiile de evaluare a posibilelor soluții ERP disponibile și clienții ajung să cunoască soluția noastră, ei identifică toate avantajele noastre. Concret, au fost situații în care Pluriva s-a regăsit pe lista scurtă a posibililor furnizori alături de acești giganți din domeniul ERP. Am putut livra clienților argumentele ne­cesare astfel încât să fim noi soluția câștigătoare.

Avantajul echipei locale de programatori este viteza cu care livrăm soluții actualizate ce includ noutățile aduse de modificările legislative. Nu în ultimul rând, oferim încă din 2012 un model de livrare a soluției ERP în cloud, validat de clienți în sute de proiecte livrate. Similar cu alte servicii de tip abonament, clienții plătesc o taxă lunară și beneficiază de funcționalitățile ERP online, ofe­rite ca serviciu. În această variantă de licențiere, noi suntem responsabili de infrastructura pe care este găzduită aplicația, de securitate și de back-up, iar clientul se concentrează pe obținerea beneficiilor maxime din utilizarea aplicației.

Care este în prezent gradul de conștientizare a nevoii unui sistem ERP în companiile românești?

Rezistența la schimbare și teama de soluții prea complicate sunt factorii care scad gradul de adopție a soluțiilor ERP în România. Perioada pandemică și provocările aduse de aceasta au accelerat deciziile managerilor de lansare a proiectelor de digitalizare și automatizare a afacerilor, prin implementarea unui sistem ERP. Companiile care își planificaseră ca într-un orizont de 3-5 ani să caute și să își implementeze un sistem ERP au decis să facă acest lucru într-un timp mult mai scurt, pentru a beneficia de funcționalitățile de organizare și control al afacerii aduse de astfel de soluții.

Majoritatea companiilor din România își doresc eficientizarea proceselor interne prin utilizarea instrumentelor IT și a noilor tehnologii disponibile. În lipsa unui sistem ERP performant la zi, din punctul de vedere al tehnologiilor disponibile, companiile pot întâmpina probleme. Spre ­exemplu, firmele în care infrastructura software și hardware nu le permite să pună în practică ideile de dezvoltare a afacerii pierd oportunități de venituri. Sunt anumite inițiative de dezvoltare a companiei care necesită existența unei platforme IT flexibile, care să poată fi personalizată și adaptată pentru a pune în practică ideile. În lipsa unui astfel de sistem, companiile sunt nevoite să renunțe la anumite proiecte de dezvoltare a afacerii.

Care au fost cele mai importante proiecte în acest an?

La o analiză rapidă a portofoliului de proiecte noi, predomină firmele ce desfășoară activitate duală: fie distribuție de produse și service echipamente, fie distribuție și producție. Dacă privim noile proiecte din 2022, din punctul de vedere al verticalelor din care provin clienții, se detașează domeniul medical, în care livrăm proiecte de distribuție și vânzare.

Tot în acest an, am început să folosim din plin noua metodologie de livrare a proiectelor către clienți. Metodologia Pluriva de implementare ERP folosește fluxuri preconfigurate, ce urmăresc activitatea departamentelor cheie din organizație și oferă cele mai bune practici ale organizării activității în departamentul respectiv. Cu ajutorul noii metodologii, am redus cu peste 60% timpul de livrare a soluției software.

Obiectivul este ca la fiecare proiect de implementare ERP, beneficiarul proiectului să obțină cât mai repede toate avantajele organizării activității cu ajutorul unui sistem ERP, să câștige productivitate în toate departamentele organizației și să folosească la maximum automa­tizările aduse de implementarea unui program ERP. În portofoliul nostru se regăsesc atât companii mari cu mii de angajați și cifră de afaceri de peste 100 milioane de euro, cât și companii de talie medie și companii mici cu 3-4 utilizatori.

Ce estimări de business aveți pentru finalul acestui an?

Estimăm o creștere de 25% în acest an față de anul 2021, cea mai mare creștere din istoria companiei, ajungând la o cifră de afaceri de peste 11 milioane de lei. În anul 2022, în România s-au concretizat trei noutăți legislativ-fiscale, despre care se vorbește în spațiul public de mai mulți ani: SAF-T, eFactura și eTransport. Aceste modificări au mai fost anunțate că intră în vigoare în România, dar obligativitatea lor s-a tot amânat. Iată că în 2022, în cele din urmă au devenit realitate toate aceste trei actualizări.

Obiectivul nostru, la fiecare astfel de upgrade, este să avem actualizată aplicația și să ne informăm deschis clienții cu minimum câteva săptămâni înainte de intrarea în vigoare a modificărilor. Pentru finalul acestui an și pentru 2023, ne așteptăm la o creștere semnificativă a cererii pentru proiecte de implementare ERP, grație lansării oficiale a programelor de finanțare europeană pentru proiecte de digitalizare a afacerii. Pe de altă parte, 2023 se anunță imprevizibil, cu multe variabile sub semnul întrebării, în care prudența este cuvântul de ordine dar în care există și motive de optimism.

Se vorbește foarte mult despre automatizarea proceselor, despre fluxuri de lucru, dar ce înseamnă acestea în mod concret, din perspectiva Pluriva?

În domeniul distribuției, spre exemplu, prin automatizarea fluxurilor de preluare, procesare și livrare co­menzi, companiile reduc la minimum inter­valul dintre primirea comenzii de la client și încasarea facturii și își optimizează stocurile de marfă în funcție de cererea din piață.

În livrarea de servicii, automatizarea proceselor înseamnă productivitate maximă pentru angajați: task-urile repetitive, consumatoare de timp se automatizează, iar angajații au timp pentru activitățile generatoare de profit pentru firmă.

În activitatea de producție, fie că vorbim de producție de serie, unicat, pe stoc sau la comandă, automatizarea fluxurilor permite crearea unei companii cu adevărat eficiente, în care angajații au acces la informațiile relevante pentru a lua decizii cu privire la planifica­rea si execuția producției. Fluxul de producție automatizat înseamnă că echipamentele de producție, materia primă și resursa umană sunt utilizate cu eficiență maximă.

Articolul a fost inițial publicat în Biz nr. 368 (17 noiembrie – 18 decembrie 2022). Dacă dorești să primești Revista Biz prin curier, abonează-te aici.

articolul original.

E vital ca Zelenski să rămână în Kiev, Rusia va încerca un nou asalt. Fără SUA, Rusia ar fi fost acum mult dincolo de granițele Ucrainei – Interviu video

29 November 2022 at 22:07
image

Rusia s-a decis să lovească direct și, crede ea, hotărâtor, sistemul nervos al Ucrainei, ceea ce înseamnă Kievul. Puțină lume înțelege că prezența autorităților ucrainene, a autorităților legitime ucrainene în Kiev are o importanță psihologică majoră. Concentarea de trupe din Belarus și evenimentele care au loc acolo arată că există o pregătire intensă în acest sens.

Ceea ce face Rusia acum începe să semene foarte mult cu un genocid. Premisele teoretice ale acestui război plecau de la ideea negării specificității culturale și etnice ale ucrainenilor și în mod logic, ele ajung la ideea exterminării fizice și frângerii psihice, psihologice a ucrainienilor, spune istoricul Cosmin Popa, în interviul pentru spotmedia.ro.

Principalele idei:

  • Rusia va mai face încă o încercare militară de ocupare a Kievului. Pentru Ucraina este esențial ca autoritățile să rămână în Kiev, pentru că atâta vreme cât autoritățile ucrainene se află în Kiev, forța interioară de rezistență a statului, a ucrainenilor rămâne extrem de puternică.
  • Scenariul potrivit căruia Rusia încearcă acum o răsturnare de la putere a lui Lukașenko, cu scopul preluării controlului asupra Belarusului, mi se pare nerealist.
  • Rusia sacrifă un număr finit de soldați mobilizați în primul val de mobilizare, cu scopul menținerii frontului. De aceea, acei soldați nu sunt nici antrenați, nu sunt nici bine echipați, nu sunt nici bine înarmați.
  • Sunt probleme mari pentru ucraineni în legătură cu aprovizionarea cu muniție pe un registru destul de mare, dar și cu aparatură civilă de natură să permită menținerea unui minim din funcțiile vitale ale unui stat modern, pentru că în absența unei astfel de susțineri, mă tem că politica Rusiei, mai devreme sau mai târziu, își va atinge obiectivele.
  • Orice reținere în ceea ce privește Ucraina, fie că vorbim de un guvern, de un politician, de un stat și așa mai departe, este un act profund imoral.
  • Rusia urmărește aceleași rezultate politice pe care le urmărește în Ucraina prin război, însă speră că le va obține doar prin presiuni economice, prin presiuni militare și prin instigarea rețelei interne pe care o deține în Moldova.
  • Atunci când Rusia va pierde războiul, Prigojin și armata sa vor căuta să participe la arhitectura noii puteri rusești. Dată fiind situația, este de așteptat ca această redistribuire a puterii să fie una violentă, pentru că mai este aparatul de represiune, mai sunt serviciile speciale și așa mai departe. Deci Rusia post-Putin va rămâne în opinia mea un pericol la fel de mare pentru securitatea europeană cum este acum în timpul lui Putin.
  • Fără intenții, dar ignorând consecințele politice ale modelului său economic, Germania a fost la originea, din nou, a agresiunii în Europa, ceea ce este foarte important istoric. Germania are nevoie, după această victorie, nu de o căință colectivă, ci de un efort colectiv de regândire a rolului politic și economic pe care îl are în Europa, cu atât mai mult cu cât acest război ne-a făcut încă o dată pe toți să conștientizăm dramatic faptul că Europa nu este în stare să-și asigure propria securitate.
  • Dacă Statele Unite ale Americii, Marea Britanie nu ar fi contribuit atât de important la sprijinul pentru Ucraina, Rusia ar fi fost acum mult dincolo de granițele Ucrainei, fără ca vechea Europă să poată întreprinde ceva semnificativ.
Cosmin Popa, în ce etapă a războiului din Ucraina suntem? Suntem într-o etapă care era cumva previzibilă, predictibilă acum câteva luni?

În primul rând, trebuie să spunem că suntem într-o etapă de tranziții. În ce măsură această etapă era previzibilă? Mi-e greu să răspund, dar având în vedere faptul că puțină lume se aștepta la acest război, și mai puțină lume se aștepta ca el să dureze atât. În momentul de față, orice reținere în ceea ce privește Ucraina, fie că vorbim de un guvern, de un politician, de un stat și așa mai departe, este un act profund imoral.

Acum, dacă vreți, este momentul unei tranziții care seamănă cu o poziționare a războiului. În realitate, nu este de fapt o poziționare a războiului, este o situație impusă de anotimpul în care ne aflăm. Suntem la începerea iernii, dar cu toate astea, iarna încă nu și-a intrat în drept, ceea ce înseamnă că în Ucraina, ca și în Rusia, este celebra perioadă a rasputiței, adică a noroaielor. Și acest lucru se vede după felul în care arată tranșeele celor două tabere angajate în conflict.

Pe de altă parte, din punct de vedere militar, iarăși suntem într-o perioadă de tranziție. Suntem într-o perioadă de tranziție care are în ea elementele unei curse între capacitatea Rusiei de a distruge infrastructura civilă a Ucrainei, cu scopul creării unor tensiuni interne în spatele frontului, al demoralizării, lucru care face fără îndoială ca Rusia să fie un stat care practică de fapt terorismul de război.

Iar din punct de vedere al Ucrainei suntem tot într-o cursă, pentru că practic Ucraina încearcă să-și exploateze la maxim avantajul militar pe care îl are, pentru a torpila premisele politice și militare ale unei viitoare ofensive rusești de iarnă. Sunt absolut convins că, înainte de a vorbi serios despre armistițiu, pentru că nu putem vorbi despre pace fără să avem discuții despre armistițiu și un acord de încetare a focului, dacă Putin va reuși să controleze politic situația din Rusia și nu am motive serioase să mă îndoiesc că va reuși acest lucru, până în momentul de față, Rusia va mai face încă o încercare militară de ocupare a Kievului.

Este evident, în opinia mea, că în momentul de față Rusia s-a decis să lovească direct și, crede ea, hotărâtor, sistemul nervos al Ucrainei, ceea ce înseamnă Kievul. Puțină lume înțelege că prezența autorităților ucrainene, a autorităților legitime ucrainene în Kiev are o importanță psihologică majoră. Kievul este o capitală a Ucrainei care a fost în repetate rânduri ocupată de inamici. Și, dacă ne referim, de exemplu, la începutul anilor 1920, la perioada sfârșitului Primului Război Mondial și al războiului civil, ocuparea militară de către inamic a Kievului a însemnat practic și întreruperea existenței statului național ucrainean. De aceea, pentru Ucraina este esențial ca autoritățile să rămână în Kiev, pentru că atâta vreme cât autoritățile ucrainene se află în Kiev, forța interioară de rezistență a statului, a ucrainenilor rămân extrem de puternice.

De altfel, s-a văzut că în primele zile ale războiului, președintele Zelenski tot furniza dovezi video că încă se află în Kiev.

În general, Kievul a fost destul de ușor de ocupat atât de bolșevici, cât și de polonezi în cursul războiului sovieto-polonez, tocmai ca urmare a faptului că apărarea nu a fost organizată și nu exista o obișnuință a statului de a-și apăra capitala sau de a-și organiza viața de stat în cu totul alte condiții în exil, așa cum s-a întâmplat României în Primul Război Mondial. Deci este important ca la Kiev să fie autoritățile ucrainene. De aceea sunt absolut convins că Rusia va mai face o încercare, sper ultima și nereușită, de a mai ocupa Kievul.

Concentarea de trupe din Belarus și evenimentele care au loc acolo arată că există o pregătire intensă în acest sens.

Deși sunt convins că, așa cum noi doi știm acest lucru, și autoritățile ucrainene o știu și se pregătesc intens și nu numai, și aliații occidentali, pentru această eventualitate.

Intră în acest scenariu moartea ministrului de externe din Belarus? O moarte pe care o putem pune sub semnul întrebării.

Acum în Rusia și în Belarus nimic nu este ceea ce pare a fi. Sigur că ex-ministrul de externe belarus a fost o persoană foarte apropiată de Lukașenko. El a fost în trecut șef al administrației prezidențiale. Era unul dintre partizanii cei mai apropiați, de încredere ai președintelui Lukașenko.

Scenariul potrivit căruia Rusia încearcă acum o răsturnare de la putere a lui Lukașenko, cu scopul preluării controlului asupra Belarusului, mi se pare nerealist.

Mi se pare pur și simplu o dezinformare, pentru că nu există nicio garanție că puterea va fi preluată, dar nu va fi preluată și deținută în integralitate, așa cum se întâmplă acum la Lukașenko. De altfel, Belarus are un sistem politic organizat într-o manieră asemănătoare cu cel din Rusia, în care toate instituțiile importante ale statului sunt concentrate în jurul persoanei președintelui. Nu există o garanție că cineva poate prelua puterea în absența lui Lukașenko și să o exercite de-o manieră autoritară și deplin, așa cum face acum Lukașenko. Și de aceea îmi permit să trag concluzia că un astfel de scenariu ar fi total în dezavantajul Rusiei.

Cum ar putea răspunde Ucraina și cum ar putea răspunde, să zicem, Occidentul, care susține Ucraina, în fața acestor instrumente teroriste, cum cum le-ați numit ale Rusiei? Pentru că Rusia bombardează ținte civile, bombardează surse importante de electricitate, de căldură. Cum se poate răspunde Rusiei pe front în așa fel încât să să câștige Ucraina cursa?

Trebuie să admitem faptul că în momentul de față, militar, terestru vorbind, Rusia nu desfășoară operațiuni de anvergură. Faptul că se întăresc anumite sectoare de front, că Bahmut nu a putut fi cucerit de către trupele rusești, a fost pur și simplu transformat într-o stafie, după exemplul Mariupol-ului. Practic nu mai este nimic în picioare, nimic întreg în acel oraș. Cu toate astea, deși au încercat și încă încearcă, cei de la Wagner nu au reușit să preia controlul acestui oraș.

În momentul de față, cu bună știință, Rusia sacrifă un număr finit de soldați mobilizați în primul val de mobilizare, cu scopul menținerii frontului. De aceea, acei soldați nu sunt nici antrenați, nu sunt nici bine echipați, nu sunt nici bine înarmați și nu sunt susținuți, pentru că obiectivul aflării lor în primele linii nu este acela de a obține progrese pe teren, ci de a menține frontul. Acești soldați sunt pur și simplu carne de tun pe care Putin și ceilalți din jurul său o sacrifică cu bună știință.

În paralel, sigur că Rusia încearcă și într-o oarecare măsură a reușit să distrugă infrastructura civilă a Ucrainei. Și aici intervine răspunsul Occidentului, care trebuie să fie și este și sunt convins că reuniunea de la București va aduce progres în acest din acest punct de vedere, în două planuri: un răspuns de ordin moral, care să fixeze de o manieră foarte clară postura de stat terorist în care se află Rusia în momentul de față și doi, continuarea și chiar creșterea susținerii materiale pentru Ucraina, nu doar cu armament în momentul de față. Sunt probleme mari pentru ucraineni în legătură cu aprovizionarea cu muniție pe un registru destul de mare, dar și cu aparatură civilă de natură să permită menținerea unui minim din funcțiile vitale ale unui stat modern, pentru că în absența unei astfel de susțineri, mă tem că politica Rusiei, mai devreme sau mai târziu, își va atinge obiectivele.

În momentul de față, orice reținere în ceea ce privește Ucraina, fie că vorbim de un guvern, de un politician, de un stat și așa mai departe, este un act profund imoral.

Sigur că sunt state care își fac tot felul de calcule geopolitice, tot felul de calcule strategice. Unele dintre ele sunt acoperite de realitate, altele nu. Însă susținerea declarativă diplomatică a Ucrainei, în termeni morali, a devenit acum o obligație pentru toate statele civilizate.

Vedem că există presiunea aceasta economică. Dacă ne uităm pe sondaje, ele înregistrează ceea ce se numește war fatigue, o oboseală de de război. Cum poți să jonglezi și cu populațiile interne în așa fel încât costurile acestei crize economice să nu fie puse pe seama Ucrainei, așa cum sună și narațiunea rusă?

Nu este foarte simplu, dar rețeta este, cred eu, la îndemâna oricărui guvern competent și moral. Așa cum lumea a conștientizat grozăvia Holocaustului doar punându-i pe oameni într-o bucățică din situațiile imposibile, inumane, mortale în care s-au aflat acei oameni, pornind de la arestarea lor, mersul în trenuri, ajungerea în lagăr și punctul final, așa și oamenii de astăzi care, sigur, în mod natural se gândesc mai degrabă la confortul propriu decât la suferințele celorlalți, pot să înțeleagă. Dar să știți că la fel s-a întâmplat și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Lumea s-a făcut că nu vede, până când au văzut cu ochii lor toată grozăvia de acolo.

Lumii să i se spună, să i se arate care sunt efectele războiului pe care Rusia îl duce împotriva populației civile. Ceea ce face Rusia acum începe să semene foarte mult cu un genocid. Premisele teoretice ale acestui război plecau de la ideea negării specificității culturale și etnice ale ucrainenilor și în mod logic, ele ajung la ideea exterminării fizice și frângerii psihice, psihologice a ucrainienilor.

Ce rol joacă în tot acest scenariu Republica Moldova?

Lucrurile sunt destul de simple în Republica Moldova. Rusia urmărește aceleași rezultate politice pe care le urmărește în Ucraina prin război, însă speră că le va obține doar prin presiuni economice, prin presiuni militare și prin instigarea rețelei interne pe care o deține în Moldova.

De altfel, din acest punct de vedere, pentru că s-a tot vorbit despre factorul etnic, factorul național, despre mixul de populație și de limbi din spațiul fost sovietic, cred că ipocrizia Rusiei în acest domeniu nu a fost expusă destul.

Pentru că, dacă analizăm la o primă vedere mesajele propagandistice, mesajele politice ale Rusiei atunci când invocă drepturile universale pentru așa-zisa apărare a populației lor rusofone din statele foste membre ale Uniunii Sovietice, ceea ce iarăși este, dacă vreți, nimic mai mult decât o figură de stil, Rusia are îndrăzneala să îi numească pe acești oameni moldoveni, ucraineni, belaruși, georgieni, cazaci și așa mai departe.  

În realitate, aceste segmente populaționale deplin controlate de propaganda oficială și manipulate prin intermediul structurilor informale ale statului rus sunt de fapt ruși care simt rusește, care vorbesc rusește și care vor să anexeze teritoriile pe care trăiesc într-o formă sau alta, fie direct, fie printr-o formulă politică de tip clientelar la Rusia.

Aici nu este o dispută legată de drepturi sau nu suntem în faza în care trebuie să avem o discuție legată de drepturi, vom avea după victorie această discuție. În momentul de față, suntem în faza în care potențialul Rusiei de a folosi ceea ce ei singuri numesc coloana a cincea din aceste state să fie anihilat. După aceea, vom avea o discuție legată de drepturi lingvistice, de autonomie.

Spuneți că Putin nu e deloc vulnerabil, să spun așa, în interior. Nu-l vedeți deocamdată dat jos, să zicem, de la putere. Cum cum arată totuși toate manipulările în Rusia, propaganda, aveți acces la literatură, la ce scrie presa în limbă rusă?

Sunt, într-adevăr, două planuri. Sigur că Putin în momentul de față controlează situația de o manieră fermă, însă, în mod paradoxal, echilibrul format odată cu evoluția acestui război este unul destul de fragil. De ce? Pe de o parte, avem de-a face cu destructurare unuia dintre cele mai puternice instrumente rusești de politică externă, care este armata Rusiei. Nici n-aș putea spune măcar că este în curs de refacere, pentru că ea nu este în curs de refacere, este încă în cursul imploziei și n-a ajuns la consecințele ei ultime.

Dar avem de-a face cu un aparat de represiune internă intact, care funcționează foarte bine și își canalizează eforturile spre menținerea la putere a lui Putin.

Pe de altă parte, avem apariția unor factori politici care, sigur, în momentul de față acționează în sprijinul și la ordinul lui Putin, însă au un potențial foarte mare de autonomie, și anume vorbim despre grupul Wagner. Dar vor mai fi și alții care vor mai apărea. Gândiți-vă că acești oameni au reușit să construiască în jurul lor, în cazul lui Kadîrov, pentru că e limpede că Cecenia nu mai este de mult parte componentă a Federației Ruse. Cecenia lui Kadîrov este un stat în realitate independent, care mimează în fiecare zi faptul că face parte din Federația Rusă, prin arborarea de drapele rusești și prin jurăminte de credință față de Putin. Acesta este singurul lucru care leagă Cecenia de Federația Rusă.

Cecenia este o satrapie, cu o autonomie foarte largă. Gândiți-vă că Ministerul de Interne rusesc nu are drept să intervină în Cecenia. Au fost de nenumărate ori ciocniri armate între milițieni din Cecenia și cei din Rusia, atunci când cei din Rusia sau din celelalte republici autonome din cadrul Federației Ruse au încercat să intervină în Cecenia. Deci, din acest punct de vedere avem de-a face cu un stat în stat, un stat care se va comporta ca atare atâta vreme cât la Moscova va fi Putin. Odată Putin dispărut, Kadîrov va încerca să se salveze pe cont propriu, inclusiv prin declararea independenței.

Îl avem apoi pe Prigojin, care și-a făcut și el o structură de tip statal. Sigur că nu atât de densă ca aceea a lui Kadîrov, însă are la dispoziție o armată și este o armată care are o particularitate aparte, și anume că este formată în mare măsură din populație penitenciară, din infractori, din criminali, asta dă, în primul, un tip de comportament, imprimă un tip de relații în interiorul acestei armate.

Or, această armată cu siguranță nu se va destrăma singură în totalitatea ei. Atunci când Rusia va pierde războiul, Prigojin și armata sa vor căuta să participe la arhitectura noii puteri rusești. Dată fiind situația, este de așteptat ca această redistribuire a puterii să fie una violentă, pentru că mai este aparatul de represiune, mai sunt serviciile speciale și așa mai departe.  

Gândiți-vă că sunt mulți brokeri, cu siguranță va câștiga cel mai abil din punct de vedere politic, dar și cel mai bine plasat din punct de vedere al potențialului de impunere a unei decizii politice, al violenței. Deci, Rusia post-Putin va rămâne în opinia mea un pericol la fel de mare pentru securitatea europeană cum este acum în timpul lui Putin.

Propaganda în momentul de față practic își concentrează mare parte a eforturilor în a-i determina pe ruși să nu observe ceea ce este de observat în evoluția războiului. Prezintă retragerea din Herson ca fiind o măsură de protejare a soldaților, ceea ce nu a fost.

Se vorbește în momentul de față de o retragere viitoare din Zaporojie, pe care imediat autoritățile ruse au negat-o. Dar să ne amintim că au negat de multe ori și eventuala retragere din Herson și așa mai departe.

Eforturile propagandei sunt îndreptate spre a-i face pe ruși să nu tragă concluziile ce se impun din evenimentele care au loc pe front, să-i convingă că Rusia este în mijlocul unui război pentru supraviețuire, nu că a pierdut un război de cucerire, să-i convingă pe ruși că viitorul țării lor este luminos doar avându-l pe Putin în fruntea sa. Acestea sunt cele trei direcții ale propagandei.

Cred că atâta vreme cât Putin va fi la putere în Moscova, propaganda nu-și va schimba radical registrul. Sigur, poate adăuga încă unul, dacă vreți, subordonată acestora, care ține de pericolul dușmanului interior. El deja se întrezărește.

Probabil că pe măsură ce situația va căpăta accente din ce în ce mai dramatice pentru Putin, probabil că și acest registru va deveni din ce în ce mai important, pentru că aceasta este logica sistemelor politice autoritare și totalitare și asta este felul în care Rusia știe să reacționeze. În condițiile în care Statele Unite ale Americii și aliații occidentali nu au o imagine foarte clară asupra felului în care trebuie să evolueze Rusia după pierderea acestui război, mă tem că nu există premise foarte solide pentru modernizarea și democratizarea Rusiei în viitor.

Care sunt scenariile de escaladare? S-a tot vorbit  pe parcursul acestor luni de acel șantaj nuclear, mai este el pe masă?

Apelul la armamentul de distrugere în masă face parte din arsenalul cotidian al Rusiei, în momentul de față. Sunt convins că el oarecum a fost coborât din ordinea de priorități a regimului, pentru că există semne foarte clare ale faptului că Rusia pregătește sau încearcă să pregătească un număr mare de soldați cu care să întreprindă acțiuni ofensive pe viitor. Sunt de asemenea convins că odată ce va eșua acest plan al unei noi lovituri hotărâtoare, despre care, din păcate, pot afirma că aproape sigur va ține cont de învățămintele trase de Rusia în prima etapă a războiului, ne vom întoarce din nou la un moment foarte greu.

În măsura în care Putin nu este înlăturat de la putere, sunt îngrijorat de faptul că opțiunea armamentului de distrugere în masă, oricare ar fi el, nu a dispărut. Din felul în care liderii ruși gândesc acest război este doar o chestiune de circumstanțe, este doar o chestiune de evoluție a frontului. Și mi-e teamă că foarte mulți dintre cei care îl susțin pe Putin, care stau în jurul lui și care exercită puterea în numele lui, pleacă de la premisa că folosirea armamentului de distrugere în masă reprezintă o opțiune, chiar dacă disperată, dar posibilă. Totul, pentru a nu pierde acest război.

De ce e importantă această reuniune NATO în România? Ultimul summit mare NATO în București era în 2008 când atunci, pe masă, din câte îmi amintesc, era aderarea Georgiei.

Cred că m-aș fi bucurat dacă acest simbolism ar fi fost respectat. Poate că este și una dintre calitățile istoriei ca, indiferent de planurile pe care le urzesc oamenii, să treacă prin niște locuri care repară răni sau care reașază lucrurile în ordinea lor naturală. Habar n-am cum s-a ajuns la această decizie de a găzdui la București și nici dacă această decizie are legătură cu summit-ul din 2008 NATO de la București, după cum foarte bine știți și dumneavoastră, pentru că ați acoperit în calitate de ziarist acest eveniment foarte important. Rădăcinile războiului din Ucraina sunt în acea decizie din 2008, inspirată de Germania. Sunt convins că, după victoria Ucrainei și a Occidentului și a democrației în acest război, vom asista la o reformă profundă a sistemului politic german.

Sigur, fără intenții, dar ignorând consecințele politice ale modelului său economic, Germania a fost la originea, din nou, a agresiunii în Europa, ceea ce este foarte important istoric. Germania are nevoie, după această victorie, nu de o căință colectivă, ci de un efort colectiv de regândire a rolului politic și economic pe care îl are în Europa, cu atât mai mult cu cât acest război ne-a făcut încă o dată pe toți să conștientizăm dramatic faptul că Europa nu este în stare să-și asigure propria securitate. Dacă Statele Unite ale Americii, Marea Britanie nu ar fi contribuit atât de important la sprijinul pentru Ucraina, Rusia ar fi fost acum mult dincolo de granițele Ucrainei, fără ca vechea Europă să poată întreprinde ceva semnificativ.

Intrăm și noi în norocul, să spun așa, de a fi stat NATO, de fapt și de drept.

Eu n-aș spune norocul, eu aș spune că este rezultatul acestei autentice obsesii sănătoase, dacă pot vorbi așa, paradoxal, a liderilor români, ca și a liderilor polonezi, de a stabili o relație de securitate directă cu Statele Unite ale Americii. Spre deosebire de Franța, spre deosebire de Spania, de Belgia, de Portugalia, românii, polonezii, bulgarii, cehii, slovacii, ungurii, știu foarte clar că securitatea în relația cu Rusia, securitatea lor nu poate fi asigurată decât de Statele Unite ale Americii. Asta nu e o relație clientelară, este o relație de alianță care pornește de la temeiuri civilizaționale, pentru că există o suprapunere perfectă între obiectivele strategice de securitate ale României și ideea de democrație.

Dacă democrația poate să fie tranzitorie în Germania, în Franța, în Spania, România sau Polonia, în America, acest lucru este mult mai greu să se întâmple. De aceea, cred că această relație directă a acestor state cu Statele Unite ale Americii arată că ceea ce mulți din Europa veche numeau ca fiind obsesiile și exagerările acestor state s-au dovedit a fi constante ale sistemului internațional și nu rezultate ale unor traume istorice.

articolul original.

Gabriel Chiva, Optima: Când inventarul trece la digital

29 November 2022 at 06:55
image

Prezentă pe mai multe piețe din regiune cu soluții software de inventariere active și stocuri pentru care are printre clienți multinaționale din domeniile bancar, oil & gas și utilități, Optima Group derulează împreună cu Universitatea Babeș-Bolyai un proiect inovator bazat pe machine learning și tehnologii de big data. Am aflat detalii de la Gabriel Chiva, Managing Partner al companiei.

Cum se prezintă piața soluțiilor smart de inventariere?

Vorbim despre un domeniu care este obligatoriu prin lege pentru orice companie, dar și necesar – orice organizație trebuie să aibă imaginea în timp real a tuturor bunurilor sale, de la achiziție la casare. Așadar, potențialul acestei piețe este uriaș, atât pe zona de dezvoltare de soluții, cât și pe cea de servicii. Suntem în punctul în care facem trecerea de la hârtie și creion la un mod inteligent, automatizat, de inventariere care aduce beneficii nete – reducere de bugete, efort, timp, rezolvare de complexități, paperless. Am observat în timp tendințele și putem vorbi despre 60-70% mai multă eficiență măsurată în timpul investit, bugete și oameni implicați. Noi suntem jucătorii principali pe această nișă de piață, însă estimarea noastră este că piața soluțiilor și serviciilor externalizate de inventariere digitală este la 20% accesare pe piața din România, iar decalajul de adopție față de alte teritorii este uriaș. În țări precum Polonia, componenta de inventariere fizică, atât pentru inventarele de stocuri, cât și pentru cele de active, este în proporție de 80% externalizată, deci există loc de creștere.

Care au fost cele mai importante proiecte în acest an?

Aș menționa, în primul rând, finalizarea primei etape de implementare a proiectului de gestiune și inventariere active la OMV Petrom, un proiect foarte provocator și complex care ne deschide noi perspective în perioada care urmează. Este un proiect care implică multă tehnologie și resurse umane și care va continua anul viitor. Apoi, vreau să amintesc proiectul de cercetare pe care îl implementăm împreună cu Universitatea Babeș-Bolyai, o inițiativă prin fonduri europene, în valoare de peste 7 milioane de lei. Dezvoltăm prin machine learning și tehnologii de big data o platformă pentru predicția evoluției unor indicatori de business în procese comerciale. Pentru o companie de tehnologie, să lucrezi cu tehnologii noi, pe zona de inteligență artificială, este cu adevărat interesant și pot să spun că echipa de AI de la universitate este una dintre cele mai bune din România. De asemenea, și pe zona produselor și serviciilor software de asset management, perioada este activă, având proiecte cu organizații foarte mari din toate domeniile de activitate, cum ar fi principalele zece bănci, jucători globali din retail precum Mega Image, din utilități, ca Apa Nova, și din alte domenii de activitate. De altfel, acoperim prin soluții stand-alone aproximativ 80% din această piață de soluții de inventariere digitală a activelor.

Ce estimări de business aveți pentru finalul acestui an?

Preconizăm că vom ajunge la sfârșitul anului la o cifră de afaceri de 20 mi­lioane de lei. Practic, va fi o creștere de la 2,7 milioane de euro în 2021 la 4 milioane de euro în 2022. Am avut un ritm susținut de creștere în ultimii ani, iar estimarea este că îl vom menține și în perioada următoare. Pe ambele linii de business – dezvoltarea soluțiilor software proprii și serviciile de inventariere – tendința este ascendentă și avem de câteva luni contracte semnate și pentru anul următor, în valoare de 3 milioane de euro. Singura provocare majoră și limitare, în același timp, este resursa umană, posibilitatea de extindere a echipei. Este binecunoscut faptul că suntem într-un domeniu al angajaților, iar noi ne desfășurăm activitatea în cele mai dinamice poluri ale industriei – București și Cluj. Deși echipa constantă este mică, de 50 de persoane, avem proiecte în care avem nevoie să angajăm rapid zeci sau sute de colaboratori și atunci resimțim dificultatea de a găsi cei mai potriviți oameni. Gândiți-vă că pentru linia de business de servicii de inventariere active și stocuri lucrăm cu peste 500 de colaboratori cu acoperire națională și suntem în proces de extindere a echipei pentru a putea susține proiectele pe care le avem planificate.

Care sunt obiectivele pentru 2023?

Ne propunem păstrarea ritmului anual de creștere și, odată cu dezvoltarea businessului, și mărirea echipei pentru a menține scalarea și din perspectiva factorului uman. Avem ca obiective creșterea cu 50% a activității și cu 20% a echipei. Pentru că avem rollout pe clienții companii multinaționale, ne dorim extinderea proiectelor internaționale, care, în momentul de față, reprezintă aproximativ 10-12% din business. Planul este de a ne adresa mai multor piețe externe. Luăm în considerare pentru dezvoltarea pe piețele externe și posibilitatea achiziției unei companii care se mulează pe nevoile noastre din aceste piețe. Privind puțin mai departe, ne propunem până în 2024 o internaționalizare pentru soluția noastră de asset management, care are deja maturitate și eficiență dovedită. Cred că ceea ce am reușit cu aceasta ca produs personalizat pe specificul pieței de oil & gas, de exem­plu, este unic. Ne propunem să pivotăm de la soluția software de asset management construită pentru companii mari la piața companiilor small & medium, care presupune un număr mult mai mare de implementări și transformarea soluției în produs parametrizabil în cloud, care va permite o scalare mult mai rapidă a acestei soluții.

Care sunt atuurile soluțiilor Optima față de alte produse disponibile pe piață?

Pe piața serviciilor și soluțiilor de inventariere, am reușit, prin rezultate, să atragem principalii jucători din toate domeniile, deși, la un moment dat, în piața locală a activat și liderul global din domeniu. A contat foarte mult că am avut suportul și disponibilitatea de a le fi aproape clienților și după implementări și că, întotdeauna, construim customizat pe nevoile clienților. Spuneam, de exemplu, despre soluția noastră adresată pieței de utilități, un produs care este unic pe piață. Poziția principală pe piața de soluții stand-alone de gestionare digitală a activelor (asset management), cu o cotă de piață de aproximativ 80%, ne-a ajutat să construim o soluție matură și cu funcționalitate extinsă, prin care ne propunem să creștem, în continuare, portofoliul de clienți cu minimum 50% în fiecare an și pe care ne dorim să o externalizăm. Este importantă și expunerea pe care am avut-o cu o parte dintre soluțiile noastre și pe alte piețe din regiune, precum Ungaria, Polonia, Serbia, Bulgaria sau Moldova. Pe măsură ce companiile multinaționale partenere implementează soluții software cu noi în România, ni se deschide oportunitatea de a face rollout și în alte țări din Europa cu soluțiile noastre. Iar motivul de continuitate este dat, în mod evident, de rezultatele pe care le obținem împreună. 

articolul original.

Min. Muncii: Cei 200 de lei din salariul minim vor fi scutiți de impozit doar anul viitor. “Vom mai discuta”

29 November 2022 at 11:08

Salariul minim brut crește la 3000 de lei, de la 1 ianuarie, cu 200 de lei scutiți de impozit și contribuții de asigurări, dar această facilitate fiscală va fi aplicată doar pentru anul viitor.

Marius Budăi, ministrul Muncii, a declarat pentru Interviurile Știrileprotv.ro, că în anul 2024 va exista va există o altă impozitare a veniturilor salariaților.

"Câteodată mai bine ești dușmanul binelui"

,,Această masură este pentru acest an, dar vom discuta cu mediul cu afaceri, este pentru anul bugetar 2023 – această sumă care nu este impozitată, nici taxată va fi discutată la sfârșitul anului (n.r. 2023). Decizia creșterii salariului minim a fost discutată cu partenerii sociali. (…) Câteodată mai bine ești dușmanul binelui – Când iei decizii, acele decizii trebuie să fie în așa fel construite încât să nu strici mai mult decât vrei să repari”, a declarat ministrul Muncii, Marius Budăi, pentru Interviurile Știrileprotv.ro.

De la 1 ianuarie 2023, salariul minim pe economie va fi 3.000 de lei brut, în creștere de la cei 2.550 de lei de acum, a anunțat Guvernul. În mână, asta înseamnă o leafă de 1.863 de lei. Peste 2 milioane de români, estimează oficialii, vor fi plătiți cu salariul minim, anul viitor.

Citește și

Din cei 3.000 de lei - valoarea salariului brut de la 1 ianuarie 2023 - 200 de lei sunt scutiți de impozit și contribuții la fondurile de asigurări. Netul va ajunge la 1863 de lei, cu 339 de lei mai mult față de cât este în prezent.

În prezent, 1,3 milioane de români sunt plătiți cu salariul minim pe economie, dintr-un total de 5,2 milioane de angajaţi. Alți 500.000, din agricultură și în construcții, au deja leafa minimă stabilită la 3.000 de lei brut. Pentru construcții, decizia este să se ajungă la 4.000 de lei.

În total, potrivit ministerului Muncii, numărul românilor plătiţi cu salariul minim va ajunge la 2,1 milioane.

Acum, salariul minim înseamnă 40% din cel mediu. În 2024, ar trebui să fie cel puțin 50%, așa cum cere o directivă europeană. Ne uităm și la situația de acum și vedem că salariul mediu net abia a trecut de 4.000 de lei. Pe sectoare de activitate, diferențele sunt foarte mari, dacă privim extremele. Cine lucrează în industria țițeiului este cel mai avantajat – aici salariul mediu net este deja la peste 16.000 de lei. La polul opus sunt cei care muncesc în hoteluri și restaurante, de aceea angajații din acest domeniu se bazează mult pe bacșișuri.

Sursa: StirilePROTV

Etichete: impozite, salariul minim, marius budai, ministerul muncii,

Dată publicare: 29-11-2022 13:09

articolul original.

Min. Muncii: Ajutoarele pentru vârstnici vor fi înscrise pe cuponul de pensie. Cele pentru facturi vin sub formă de vouchere

29 November 2022 at 11:06

Ajutoarele financiare acordate pensionarilor cu venituri mai mici de 3.000 de lei vor fi înscrise pe cuponul de pensie și vor ajunge la aproximativ 4,3 milioane de români.

Precizările au fost făcute de ministrul Muncii, Marius Budăi, pentru Interviurile Știrileprotv.ro. Banii vor fi acordați de la bugetul de stat, în două tranșe.

„Sumele vor fi înscrise separat pe cuponul de pensie , astfel încât seniorii României să regăsească aceste sume acolo și să le fie simplu de identificat”, a spus Budăi.

Pensionarii care au o pensie sub pragul de 1.500 de lei vor primi un ajutor financiar, in valoare de 1.000 de lei. Suma va fi împărțită în două tranșe, la începutul anului, și în luna septembrie, a explicat ministrul Muncii.

Ajutoarele pentru facturi, sub formă de vouchere

Citește și

Și sumele alocate pentru plata facturilor la energie vor fi acordate sub forma unor vouchere. Acestea vor fi distribuite prin intermediul Poștei, însă autoritățile nu au stabilit încă pașii necesari pentru decontare, a spus Budăi.

“Suntem pe final cu construcția actului normativ, vrem să avem și normele de aplicare și căutam cea mai debirocratizată posibilă măsură, astfel încât să nu punem cetățenii pe drumuri. Este un voucher care va fi tipărit, nu este card bancar – este voucher care va fi trimis prin Poșta Română, a precizat ministrul Muncii.

Sursa: StirilePROTV

Etichete: facturi, pensii, ajutoare, marius budai, ministerul muncii,

Dată publicare: 29-11-2022 13:04

articolul original.

PNL are soluții pentru podul de la Luțca, PSD refuză să le discute, interviu cu George Lazăr, preşedintele PNL Neamţ

27 November 2022 at 09:00
image

– Domnule George Lazăr,  unul din subiectele fierbinți, chiar dureroase aș spune pentru circa 20.000 de locuitori din partea de est a județului Neamț, în zona Luțca, este podul dărâmat de mai bine de cinci luni și incapacitatea autorităților județene care par că nu au nicio soluție. În tot acest timp, oamenii suferă. Cum comentați toată această stare?

Dumneavoastră spuneți incapacitate, eu spun dezinteres și indolență. În acești termeni poate fi descrisă cel mai bine atitudinea Consiliului Județean, a PSD Neamț pentru care această problemă pare să nu existe. Pentru ei podul încă mai rezistă 50 de ani, așa cum ne dădea asigurări domnul Ionel Arsene, pentru ei circulația se desfășoară normal, pentru ei totul este în regulă. Ați văzut în ultimele patru, cinci  luni vreun oficial de la Consiliul Județean Neamț la locul dezastrului? L-ați văzut pe domnul Ionel Arsene în zona Luțca să stea de vorbă cu oamenii. Ați văzut vreun membru de marcă al PSD care să vină cu o soluție? Pe domnul Vasilică Harpa, omul din acte care conduce PSD Neamț l-ați văzut acolo? Nu pentru că nu aveați cum, la fel cum nu i-au văzut pe acești oameni nici cei 20.000 de locuitori  din zonă. Dacă a fost nevoie de aproape patru luni pentru ca prefectul numit tot de PSD să monteze un semafor la intersecția morții din Gâdinți, timp în care au avut loc mai multe accidente, la ce să te aștepți de la acești oameni. Au dărâmat și au abandonat. Își văd în continuare nestingheriți de petreceri publice, de chermeze, domnul Arsene de procesele lui și de viața din București unde s-a mutat. Din păcate aceasta este realitatea.

– Dar o realitate care nu-i încălzește cu nimic pe locuitorii afectați, care suferă în continuare, și care așteaptă soluții.

Iar acest soluții au venit din partea PNL Neamț, mai exact a consilierilor județeni liberali. În luna septembrie, după ce, anterior, am strâns mii de semnături în favoarea construirii unui pod temporar, am întocmit două proiecte de hotărâre de Consiliu Județean. Unul pentru finanțarea lucrărilor de amenajare, de către Ministerul Apărării Naționale, a unui pod temporar, de pontoane și al doilea, pentru aprobarea sumelor necesare realizării unui studiu de fezabilitate în vederea stabiliri costurilor pentru construcția unui nou pod. Știți că, împreună cu colegii mei parlamentari PNL, senatorul Eugen Țapu-Nazare și deputatul Laurențiu Leoreanu, am fost la premierul Nicolae Ciucă și am solicitat finanțare pentru un nou  pod. Nici nu a fost nevoie de foarte mult timp și argumente pentru a-l convinge pe premier de importanța solicitării noastre și a fost de acord, ne-a garantat că aceste sume se vor regăsi în bugetul anului viitor. Noi, de la Neamț, trebuie doar să știm exact cât solicităm. Unii spun că un pod nou ar costa 6 milioane de euro, alții 7 milioane, de asta este nevoie de un Studiu de Fezabilitate, să stabilim valoarea exactă. Iar un asemenea studiu nici nu costă mult. Doar că domnul Arsene și PSD Neamț refuză să pună pe ordinea de zi cele două proiecte ale PNL Neamț și mi-e teamă că proiectul de buget pe anul 2023 se va întocmi fără ca suma necesară construirii podului  să fie prinsă în buget. Iar atunci, Arsene și PSD Neamț ar trebui să meargă în zona Luțca și să le spună oamenilor de ce nu au discutat propunerile  PNL Neamț în ședințele de Consiliu Județean, altfel, tare mi-e teamă că vor veni oamenii să-i întrebe pe ei.

– Este posibil ca această atitudine să fie generată de posibila lipsă de fonduri în bugetul Consiliului Județean Neamț?

Dacă nu ar fi de plâns, ar fi de râs. Fonduri au existat și există la Consiliul Județean, important este ca ele să fie cheltuite cu chibzuință. Numai că PSD, domnii Vasilică Harpa și Ionel Arsene au cu totul alte obiective, nicidecum rezolvarea situației de la Luțca. Și am să vă dau câteva exemple: două milioane de euro, porți de intrare în județ. Peste două milioane de euro alocați pentru construcția și amenajarea biroului lui Ionel Arsene, asta dacă va mai apuca să-l folosească, având în vedere condamnarea la 8,6 ani de închisoare, într-o primă instanță, pentru fapte de corupție. Vă rog să nu uitați nici cele 3 milioane de euro care au plecat din județul Neamț pentru construcția spitalului de la Lețcani, în perioada pandemiei, spital care nu a funcționat niciodată iar astăzi stă într-un depozit al Inspectoratului pentru Situații de Urgență. Cum nu sunt bani? Sunt, trebuie ca domnul Arsene, domnul Harpa, președintele PSD Neamț, domnul Niță, prefectul județului, să înțeleagă cu acestea nu sunt priorități. Porți de intrare ne trebuie?

Birou faraonic pentru Ionel Arsene? Haideți să fim serioși. Pe lângă rezolvarea urgentă a podului din zona Luțca, sunt atât de multe alte probleme în județul Neamț. Și chiar dacă nu ar exista fonduri, deși, repet, ele există, PSD Neamț și Ionel Arsene tot ar trebui să pună pe ordinea de zi proiectele PNL, să le discute, să le îmbunătățească dacă doresc, dar să le pună pe ordinea de zi. Așa este normal. Din păcate, ei nu doresc să primească bani de la guvernul condus de Nicolae Ciucă, pentru că este liberal, probabil așteaptă rotirea premierilor, când guvernul va fi condus de un premier al PSD.

– Îmi este greu să cred acest lucru, că se așteaptă rotirea premierilor.

Mie nu, poate că dumneavoastră nu-l cunoașteți pe domnul Arsene la fel de bine cum îl cunosc eu. Ionel Arsene este diabolic și-mi asum ceea ce spun. Este dispus oricând să prelungească calvarul și suferința celor 20.000 de locuitori din zona Luțca, doar pentru a se putea lăuda ulterior că guvernul condus de un premier PSD a rezolvat întreaga situație. Acesta este Ionel Arsene. Un om care în campania electorală urca munții Neamțului să fie mai aproape de Dumnezeu, îmbrățișa cruci și troițe, dar în tot timpul acesta organiza licitații cu dedicații  pentru firme ale prietenilor și cumetrilor. Sunt lucruri dovedite de procurori, de instanțe, nu o spun doar eu, ci și prima sentință de 8 ani și jumătate de închisoare. Chiar credeți că Ionel Arsene are scrupule? Vă asigur că nu, iar orice scenariu este posibil, inclusiv acesta.

– Prin tot ceea ce spuneți, demonstrați foarte clar că în județul Neamț nu funcționați în nicio alianță cu PSD. Cum se vede acest lucru la București?

În primul rând, vreau să fiu foarte clar și să vă spun că nici nu se pune problema ca între PNL Neamț și PSD Neamț să existe o alianță. Ne despart foarte multe lucruri, idei, principii, iar abordarea în cazul Luțca este un exemplu în acest sens. Da, la București lucrurile stau altfel, a fost nevoie de un compromis în această perioadă de criză. Dar asta nu înseamnă că la Neamț, de dragul alianței de la centru, trebuie să stăm impasibili și să privim nepăsători la tot răul pe care-l face PSD. Și vreau să vă mai dau un exemplu. Vă amintiți de lucrările de reparații care s-au efectuat la podul de la Horia. Ei bine, deși au avut la dispoziție lunile mai, iunie, iulie, PSD Neamț, prin omul pe care l-a numit la conducerea Direcției Regionale de Drumuri și Poduri Iași, a programat aceste lucrări exact în luna august, când cei plecați în străinătate s-au întors acasă, în vacanță. Exact când se înregistrau cele mai mari valori de trafic din timpul anului. Iar dacă vă întrebați de ce, răspunsul este simplu: au vrut să arunce toată vina asupra administrației liberale a Romanului. Doar că oamenii nu mai pot fi așa ușor păcăliți și au înțeles cine, ce a vrut. Dacă mai vreți un exemplu vă spun despre Apa Serv, furnizor și pentru Roman și pentru Piatra Neamț, o societate condusă exclusiv de PSD Neamț care doar a încasat și nu a investit aproape nimic în reabilitarea și modernizarea rețelelor, iar astăzi mii de oameni suferă din cauza mult prea deselor avarii. Unde s-au dus toți acești bani, ce s-a făcut cu ei, numai cei de la PSD Neamț știu. Iar astăzi, ca administrația locală de la Roman să rezilieze contractul cu Apa Serv ar trebui să plătească despăgubiri, așa spune  PSD Neamț, de 150 de milioane de lei, adică 30 de milioane de euro. Cum ar veni, fiecare romașcan să plătească 500 de euro și plecăm. Din păcate, aceasta este realitatea și nu putem fi nici măcar îngăduitori cu un asemenea comportament, Despre o așa-zisă alianță nici nu poate fi vorba, între noi și PSD existând numeroase diferențe de opinie și abordări diferite.

– Dacă ați pomenit despre abordări și viziuni diferite, aș vrea să-mi dați câteva exemple.

Cu multă plăcere. În primul rând, noi, liberalii vorbim despre dezvoltare și soluții pe termen lung, pe când PSD promovează doar măsuri populiste, fără acoperire reală care, mai devreme sau mai târziu se vor întoarce împotriva noastră. Viziuni complet diferite avem și în ceea ce privește politica de impozitare. PSD dorește să crească impozitele, pe când PNL vorbește de înghețarea acestora, dacă o scădere nu este posibilă. PSD dorește să introducă taxe noi, pe când PNL dorește un regim fiscal cât mai prietenos pentru mediul de afaceri, pentru că doar acesta asigură dezvoltarea pe termen lung. Și aici vreau să vă dau două exemple concrete. Recent, am propus în Biroul județean al PNL Neamț ca toți primarii liberali să păstreze același nivel al taxelor și impozitelor în anul 2023. Cu alte cuvinte, să nu majoreze nimic, deși Codul Fiscal le permite acest lucru. A existat un vot unanim la această propunere, iar în 2023, în cele 36 de localități din județul Neamț conduse de primari ai PNL taxele și impozitele nu se vor majora. Sigur, va exista o reașezare cu inflația de anul trecut, de circa 6%, pentru că așa obligă același Cod Fiscal, dar primarii liberali nu vor opera majorări. Din punct de vedere economic este o decizie cât se poate de corectă, pentru că traversăm o perioadă de criză și este o greșeală enormă să majorezi taxe sau să introduci altele noi, pentru că efectul este de bumerang. Populația are de traversat o iarnă grea, iar firmele, sufocate de impozite majorate cum ar vrea PSD, ar fi în pericol să se închidă, cu consecințe negative asupra economiei, a creșterii ratei șomajului, a presiunii pe buget, etc. La acest capitol, PNL este foarte ferm: fără introducerea de noi taxe.

Plecând de la realitatea indicutabilă că mediul de afaceri este motorul economiei, tot de din județul Neamț a plecat o propunere legislativă a domnului senator Eugen Țapu-Nazare la care am lucrat și eu și domnul deputat Laurențiu Leoreanu, prin care celor 4,2 milioane de salariați din sectorul privat să le fie acordate tichete de vacanță, deductibile din contribuțiile sociale. Pe lângă faptul că ar dispărea această discriminare între sectorul bugetar și cel privat, banii s-ar întoarce în economie, în serviciile de turism, cu beneficii și asupra industriilor orizontale. Pentru județul nostru ar fi o adevărată gură de oxigen, activitatea de turism fiind una de bază. Iată doar două exemple de abordări diferite dintre PNL și PSD. Dacă analizăm și aceste exemple alături de modul în care PSD Neamț, prin domniii Arsene, Harpa, Niță, înțelege să facă politică în județul Neamț, atunci în mod cert între noi și ei nu poate exista o alianță funcțională. PSD Neamț, domnii Arsene, Harpa, Niță și alții fără principii și coloană vertebrală rămân principalii noștri adversari.

George Lazăr este președinte ales al PNL Neamț și Secretar de Stat în Guvernul României. De profesie avocat, membru în Baroul Neamț, George Lazăr a îndeplinit funcția de prefect al județului Neamț, între 2013-2014 și 2020-2021. În cel de-al doilea mandat de prefect, s-a confruntat cu pandemia de coronavirus, când a condus Inspectoratul Județean pentru Situații de Urgență Neamț. În paralel, s-a ocupat îndeaproape de problema Cheile Bicazului, disputate între județele Neamț și Harghita. Ca urmare a demersurilor sale, procesul între cele două județe a fost câștigat de județul Neamț.

M.N.

articolul original.

Surprize-surprize de la Politehnica ieșeană, inclusiv un proiect născut la Piatra-Neamț!

26 November 2022 at 09:00
image

Acțiunea organizată de Agenția pentru Dezvoltare Regională Nord-Est, pe 11 noiembrie, pentru prima lansare a unui Program Regional (serie nouă) din România, a oferit ocazia unei întâlniri cu o adevărată personalitate de patrimoniu, prorectorul UT Iași care răspunde de Cercetare Științifică, Dezvoltare și Inovare. Discuția a pornit de la cercetare fundamentală și transfer tehnologic și a ajuns la o anume responsabilitate socială a universitarilor, accentul final căzând pe un proiect comun care va debuta cu abordări energetice. Altfel spus, uneori se întâmplă ca un eveniment fără strălucire să aducă ceva bun.

N-a lipsit capitolul de nostalgii. A început cu amintirile legate de colegele din promoția 1986 a Facultății de Textile, „provenite” din Liceul de matematică-fizică „Petru Rareș” din Piatra-Neamț. S-a încheiat, ca argument pentru acel proiect comun, cu evocarea profesorului Nicolae Gavrilaș, fost prorector, un adevărat stăpân al Tehnicii Tensiunilor Înalte, a profesorului Alexandru Poeată de la Transportul și Distribuția Energiei Electrice, a profesorului Laurian Preda cu Stațiile și Posturile de Transformare, fără a-l uita pe profesorul Lorin Cantemir de la Utilizarea Energiei Electrice, cu ale lui motoare electrice liniare.

 *********

– 2022 înseamnă și 30 de ani cu POLYTECH, Centrul de Cercetare și Transfer Tehnologic al politehnicii ieșene, o piesă – zic eu – unicat în ceea ce înseamnă Cercetare, Dezvoltare, Inovare în România. Simțiți sprijinul pe care îl meritați?

Sprijinul ăsta e de două feluri. O dată e sprijinul în avansarea de apeluri. Pe de altă parte, trebuie să vină cineva să spună să încerci, să dea subiecte de dezvoltat proiecte și ocazia să dezvolți proiecte. Experiența pe care o avem pe zona de transfer tehnologic la nivel regional nu e una fericită. Au picat foarte multe proiecte cu foarte multă muncă în spate. Am câștigat acele proiecte, dar nu s-au finanțat pentru că au fost niște bâlbâieli.

Prof. univ. dr. ing. Carmen Loghin, prorector la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” Iași

– Vorbim despre proiecte finanțabile?

Pe Axa Prioritară 1, Prioritatea de Investiții 1.1, Operațiunea C – Investiții pentru IMM-uri pentru implementarea unui rezultat al cercetării (*). Apelul respectiv s-a stopat la nivel de țară. A fost un plus pentru noi, să zicem, faptul că ne-am putut exersa capacitatea de a lucra. Sigur, este destul de frustrant când lucrezi, așa, de amorul artei.

– Transferul tehnologic e una, dar partea de cercetare, că și asta doare foarte tare?

Pe partea de cercetare, ca în mare parte în România, unele grupuri de cercetare sunt mai active, altele-s mai puțin active, unele-s orientate spre aplicații, altele spre publicații.

Momentul ăsta ne prinde oarecum favorabil pentru că noi, în universitate, am lucrat destul de mult pe schimbarea mentalității. Foarte multe grupuri de cercetare erau orientate pe direcția asta: ce obțineau, publicau, câștigau recunoaștere, notorietate. Am încercat să schimbăm paradigma, a fost o mișcare destul de profundă. Trebuie să participe mai mulți actori din interior să lămurim comunitatea că jobul nostru de cercetare în domeniul tehnic e să producem rezultate care să fie transferabile și care să genereze progres în societate. Chiar dacă a sunat a limbaj de lemn, pe scurt, am început o activitate importantă pe partea de transfer – de pus la punct partea tehnologică, pe partea de marketing a rezultatelor, inclusiv pe partea de denumire a brevetelor ca să nu mai sune de neînțeles.

 – La un moment dat, inventariind 10 ani anteriori, POLYTECH deținea 65% din brevetele de invenție din România.

Da, da, noi suntem o școală bună de inventică, un pol important pe partea de produs soluții de inovare. Nu stăm foarte bine pe partea de transfer pentru că nici mediul de businesss nu este unul extraordinar de dinamic și dornic să se schimbe.

 – Ce mai face dl profesor Corneliu Munteanu de la Facultatea de Mecanică? E cel cu propulsia pe hidrogen. Viitorul nu este al transportului auto electric. Mă refer la transportul autonom, nu la cel captiv.

Probabil că da. Da!

 – Prioritatea de cercetare fundamentală în domeniu este la Iași, nu în altă parte. Uitați, Piatra-Neamț s-a umplut de trotinete electrice care zac aruncate prin parcări și pe trotuare. Vin și bicicletele. Aș prefera trotinete și biciclete pe hidrogen.  

Se lucrează. Colectivul de cercetare coordonat de dl. profesor Munteanu e unul foarte bine cotat internațional. Au mai multe puncte de interes, inclusiv o colaborare cu un consorțiu puternic din SUA pe industria de apărare. E o altă direcție, dar lucrează în continuare pe cele tradiționale cu partenerii vechi.

 – Cel puțin de profesorul Dan Eliezer și Ben-Gurion University of Negev din Israel s-a auzit și la Piatra-Neamț grație prietenilor din Țara Sfântă. De la București, însă, nu am auzit semnale de interes. Iar la Bruxelles cred că nu au aflat că hidrogenul, cel mai răspândit element chimic din Univers, poate ajunge combustibilul viitorului.

Ca să fim foarte bine înțeleși, nu ne oprește nimeni, nu depinde decât de noi să scriem proiecte, să le depunem, să le pierdem chiar. Nu se merge pe punct ochit, punct lovit, că ești tu din România, din Regiunea Nord-Est. În schimb ai feed-back, te autocorectezi, înveți, vezi unde trebuie să pui mai mult, să fii mai credibil. Uite-așa, creștem! Apropo, la nivelul universității, la începutul anului 2022 aveam un singur proiect câștigat; acum avem 10. E clar că ceva bun se întâmplă.

Trotinetă și bicicletă cu hidrogen made in Iași, România

Cât privește mobilitatea ca subiect de actualitate, fiind o temă importantă pentru cercetare la UTI, noi trebuie să sprijinim și să generăm mai multe idei pe partea de hirogen. Aici, pe partea de hidrogen, mai avem și colectivele care lucrează pe energie, avem colectivele de inginerie chimică, acestea lucrând pe generare și stocare de hidrogen. Aceste colective pot fuziona la un moment dat pe un proiect mai mare. Lucrul ăsta se va întâmpla.

 – Ați pomenit energia. O văd ca pe o zonă de mare responsabilitate academică și socială. Cunoaștem dezastrul din energie în România, unul care nu are legătură cu războiul din Ucraina. Vedem în spațiul public persoane care iau decizii în totală necunoștință de cauză. Școala de Energetică din Iași a avut vârfuri naționale, niște uriași. Nu văd pe nimeni din zona academică să iasă public, la o televiziune, la o conferință și din respect pentru meserie, din responsabilitate față de studenți și față de societate să spună că ăștia de călăresc țara habar n-au ce vorbesc despre stabilitatea Sistemului Energetic Național. Că habar nu au ce vorbesc în legătură cu celebrele regenerabile.

Nu-i puteți stimula pe profesori să iasă public să spună lucrurilor pe nume? Lumea crede toate tâmpeniile oficiale de la televizuini. Adevărul știți că e în altă parte.

Hm, este…

 – …O provocare?!

Aici intervine și cultura organizației. Să zicem că lumea universitară preferă să fie mai discretă, să nu se expună. Dacă li se cere părerea, o dau.

 – Mi-aș dori să îi stârnim să vorbească. Ne sprijiniți să facem o campanie, să creăm un curent în presă?

Cum să nu!… Ar putea fi o serie nu neapărat de interviuri. Mă gândesc la articole ample, la conferințe cu teme fierbinți ale momentului. Ce-i drept, oamenii pricepuți nu-s niște militanți civic, dar le cerem părerea. Cu mare drag vă sprijin. O să iasă ceva tare fain.

Interviu realizat de Viorel COSMA

**********

Notă (*): 

Axa Prioritară 1, Prioritatea de Investiții 1.1, Operațiunea C – Investiții pentru IMM-uri pentru implementarea unui rezultat al cercetării-inovării în parteneriat cu un ITT ținea de Programul Operațional Regional 2014-2020. (ITT vine de la Inovare și Transfer Tehnologic. Ce înseamnă „un ITT” în limba română nu am aflat încă.)

Obiectivul specific al acestei axe prioritare îl reprezenta creșterea inovării în firme prin susținerea entităților de inovare și transfer tehnologic în domenii de specializare inteligentă.

Se anunțau finanțări în cadrul unei scheme de minimis, destinate IMM-urilor care doreau să achiziționeze rezultate ale transferului tehnologic într-o serie de domenii, iar rezultatele să le implementeze în domeniul lor de activitate.

Finanțarea urma să se realizeze pe baza unui acord de parteneriat între un IMM și un ITT pentru a valida faptul că prin intermediul investiției se va realiza transferul tehnologic.

Beneficiari eligibili erau IMM-urile în parteneriat cu entități de transfer tehnologic acreditate în conformitate cu prevederile legale in vigoare.

Valoarea finanțării nerambursabile a unui proiect: minim 25.000 Euro și maxim 200.000 Euro (nu putea depăși plafonul de minimis). Cuantumul finanțării nerambursabile solicitate prin proiect trebuia să reprezinte maximum 90% din valoarea eligibilă a proiectului.

Alocarea financiară la nivelul Regiunii Nord-Est, în cadrul acestui apel de proiecte, a scăzut de la valoarea inițială de 9,65 milioane Euro la 5.325.126 Euro.
Informațiile provin din sursă sigură: inforegionordest.ro.

Pentru ce s-a ales de finanțări, întrebați la ADR Nord-Est.

articolul original.

Olena Zelenska: Vom rezista! E ușor să alergi un maraton, când știi câți kilometri sunt

25 November 2022 at 06:48
image

Prima doamnă a Ucrainei, Olena Zelenska, spune că ţara sa va rezista în această iarnă, în ciuda frigului și a întreruperilor de curent cauzate de rachetele rusești și va continua să lupte, pentru că „fără victorie nu poate exista pace” în acest ”război al viziunilor asupra lumii”.

„Suntem gata să suportăm asta”, afirmă Olena Zelenska, într-un interviu acordat BBC.

„Am avut atât de multe provocări teribile, am văzut atât de multe victime, atât de multe distrugeri, încât întreruperile de curent nu sunt cel mai rău lucru care ni s-a întâmplat.”

Ea citează un sondaj recent în care 90% dintre ucraineni au spus că sunt gata să suporte 2-3 ani de întreruperi de curent, dacă asta ar însemna ca apoi să adere la Uniunea Europeană. Pare un drum îngrozitor de lung și rece și ea știe asta, comentează BBC.

„Știi, este ușor să alergi un maraton când știi câți kilometri sunt”, spune soţia preţedintelui. În acest caz, însă, ucrainenii nu știu distanța pe care trebuie să o alerge.

„Uneori, poate fi foarte dificil, dar există câteva emoții noi care ne ajută să rezistăm”. Toți ucrainenii vor deveni mai puternici graţie acestui război, prezice cu stoicism prima doamnă a Ucrainei.

Olena Zelenska spune că familiei ei îi este dor să petreacă timpul împreună. La o distanţă de doar câțiva pereți de saci de nisip, președintele Zelenski este atât de aproape de ea şi, totuşi, atât de departe.

Prima Doamnă nici nu ştie exact când au luat ultima dată cina împreună cu copiii lor, Oleksandra (18 ani) și Kiril (9 ani). "Este ceva foarte rar în zilele astea. Foarte rar", spune ea.

„Locuiesc separat cu copiii mei, iar soțul meu locuiește la serviciu”, explică ea. „Cel mai mult, ne lipsesc lucrurile simple – să stăm împreună atâta timp cât ne dorim”.

articolul original.

Jens-Jakob Gustmann, Philips: Digitalizarea, indispensabilă în spitalul viitorului

22 November 2022 at 10:05
image

Cu o istorie de peste 130 de ani, Philips reprezintă azi un reper global pentru servicii și echipamente medicale. Pentru a afla mai multe despre implicarea Philips în modernizarea sistemului de sănătate din România, precum și în digitalizarea spitalelor, am stat de vorbă cu Jens-Jakob Gustmann – șeful diviziei dedicate sistemelor de sănătate pentru Europa Centrală și de Est a Royal Philips.

Care au fost, până în prezent, direcțiile de implicare a Philips în ­modernizarea sistemului de sănă­tate din România?

Când am început să gândim modul în care putem sprijini mai mult sistemele de sănătate, dincolo de echipamentele și soluțiile medicale pe care le dezvoltăm, am definitivat patru piloni pe care putem construi:

  1. experiența pe care pacienții o au în interacțiunea lor cu sistemul medical;
  2. rezultatele pe care sistemul le poate oferi;
  3. experiența de lucru a întregului personal medical;
  4. nu în ultimul rând, reducerea costurilor pentru toate acestea.

În 30 de ani de când suntem prezenți în România, ne-am dovedit a fi un partener de încredere pentru spitale. Ne-am mobilizat resursele și am răspuns în momente de criză, cum ar fi pandemia, când împreună cu organizația Salvați Copiii am dotat două maternități cu echipamente vitale în lupta împotriva COVID-19 și am oferit soluții medicale necesare, cum ar fi monitoare de pat și ventilatoare.

De asemenea, păstrăm o legătură strânsă cu profesioniștii din domeniul sănătății și oferim tehnologie medicală de ultimă generație, pentru a facilita un diagnostic corect și intervenții medicale complicate. Un exemplu este Philips Azurion 7, cea mai recentă inovație în domeniul chirurgiei ghidate prin imagistică, care reduce semnificativ riscurile de efecte adverse.

În plus, ne străduim să fim partenerul real și un coechipier de încredere pentru autoritățile publice, reprezentanții industriei și mediul academic. Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila București este unul dintre partenerii noștri în creșterea educației și formării medicale în România. Alături de profesorii de la UMF, aducem echipamente medicale pentru studenți și le oferim pregătire practică în Centrul de Inovaţie și e-Health (CieH).

Care sunt pașii către digitalizarea spitalelor din România, în viziunea Philips?

Tendințele conturate în urma pan­demiei ne arată că tehnologiile digitale ce permit schimbul de date și contactul la distanță între pacient și medic și între profesioniștii din domeniul sănătății sunt tot mai căutate. Telemedicina, cea mai puternică tendință în sistemele de sănătate din întreaga lume, e un pas necesar pe care sistemul românesc trebuie să îl adopte.

Un sistem complet de monitorizare și diagnosticare la distanță presupune mutarea îngrijii medicale în afara zidurilor spitalelor, mai aproape de pacient, în propriul mediu, în propria casă. În acest fel, pacienții își pot monitoriza propria stare de sănătate, iar drumul până la contactul direct cu medicul se scurtează semnificativ. Digitalizarea înseamnă îmbunătățirea serviciilor medicale: de la depistarea precoce, diagnosticare, tratament și îngrijire la domiciliu. Practic, asistăm la o extindere a accesului la o îngrijire de calitate, reducând totodată amprenta ecologică a întregului sistem de sănătate, ­lucruri care se reflectă automat în costuri mai scăzute.

La ce ar trebui să se aștepte medicii și pacienții români atunci când vorbim despre spitalul viitorului?

La spitale care colaborează, fac schimb de date, împart protocoale, oferă feedback în timp real și răspund provocărilor imediat – toate datorită digitalizării și folosirii tehnologiei AI. Inteligența artificială are o contribuție majoră la simplificarea proceselor birocratice și scutește personalul medical de sarcinile administrative care consumă foarte mult din timpul lor, timp care poate și trebuie să fie îndreptat către pacient. Acesta este viitorul: unul în care activitățile elementare vor fi automatizate, iar medicii vor putea oferi îngrijire unui număr mai mare de pacienți, indife­rent unde se află aceștia.

articolul original.

Roxana Cîrcu, Endava: Strategiile unui lider regional

22 November 2022 at 09:34
image

După ce mai bine de trei ani a condus centrul Endava din București, Roxana Cîrcu a fost numită recent în funcția de manager regional pentru operațiunile companiei britanice din Europa Centrală (Bulgaria, Republica Moldova și România). Am stat de vorbă cu noul lider regional al Endava despre prioritățile noului mandat, despre provocările la nivel de leadership, precum și despre strategiile companiei în dezvoltarea profesională și personală a angajaților. 

Care sunt prioritățile mandatului în noua poziție din cadrul Endava?
Preiau rolul de manager regional pentru Endava în Europa Centrală după ce, anterior, am fost Delivery Unit Manager pentru centrul din București. Odată cu preluarea noului rol, zona pe care o coordonez a crescut foarte mult, dar prioritățile rămân aceleași – dezvoltarea portofoliului de clienți și construirea unui mediu în care colegii noștri să se simtă apreciați și în care să fie încurajată inovația. Provocarea, dar și o fantastică oportunitate de învățare vin din faptul că fiecare dintre piețele pe care activăm este diferită, având propriile caracte­ristici, pe care trebuie să le înțeleg. Am însă norocul de a avea alături o echipă de specialiști foarte solidă, în care am mare încredere.

Ce înseamnă să conduci un business în România, Bulgaria și ­Republica Moldova?
Endava este o companie globală cu peste 11.000 de angajați în toată lumea, iar mai mult de jumătate dintre aceștia fac parte din regiunea Europa Centrală. Aceste rezultate se datorează profilului asemănător al celor trei țări – un interes crescut pentru domeniul tehnologiei, existența instituțiilor de învățământ cu profil tehnic și susținerea pe care o întâlnim din partea guvernelor acestor țări la nivel de reglementări legale. Dacă vorbim despre colegii noștri, din fericire pentru noi, segmentul de IT este unul cu o cultură globală. Lucrăm pentru clienți din întreaga lume, din diverse industrii. De asemenea, modelul nostru de business presupune existența echipelor distribuite, astfel încât colegii din Europa Centrală se conectează zilnic cu angajați din toate țările în care Endava este prezentă. Diferențele apar atunci când vorbim despre oameni, mai degrabă decât de piețe. Ei sunt cei care țin businessul în mișcare, iar dorințele și nevoile lor sunt mereu diferite. La Endava, răspundem acestor nevoi prin echipe dedicate care se ocupă de bunăstarea colegilor noștri, care stau de vorbă cu ei și implementează programe care aduc valoare în viețile profesionale și personale ale colegilor noștri.

Care au fost cele mai importante proiecte Endava în 2022?
În ultima perioadă, cererea pentru serviciile noastre digitale a crescut într-un ritm accelerat la nivel glo­bal, ceea ce ne-a oferit oportunitatea de a ne extinde spre noi locații și de a atrage noi talente. Încă de anul trecut am anunțat extinderea în noi orașe precum Craiova, Sibiu și Suceava în România și Varna, Plovdiv și Ruse în Bulgaria. Anul acesta, am mai adăugat pe harta locațiilor Endava noi orașe din România, Moldova precum Galați sau Bălți. De asemenea, o mențiune importantă este faptul că începând din februarie 2022 suntem prezenți și în Polonia, unde numărăm nu mai puțin de 4 centre de dezvoltare software. În toate piețele pe care le-am menționat, am descoperit un potențial enorm de creștere și ne bucurăm că am reușit să construim deja echipe care s-au regăsit în cultura Endava și care livrează la cele mai înalte standarde.

Care sunt estimările de business pe final de an?
Din păcate, nu putem oferi acest tip de informații, Endava fiind o companie listată la Bursa de Valori din New York. În România, am înche­iat 2021 cu o cifră de afaceri de 941,6 milioane de lei, cu un profit de 106,6 milioane de lei, iar la nivelul Europei Centrale numărăm în jur de 6.000 de colegi.

Care sunt provocările la nivel de leadership in ultima vreme?
Ne dorim să ne dezvoltăm activitatea pe toate piețele din Europa Centrală în care activăm, iar aici principala provocare cu care ne confruntăm, și întreaga industrie de IT de altfel, rămâne criza de personal. Digitalizarea serviciilor, un efect al pandemiei, a dus la explodarea cererii de personal specializat, astfel procesul de recrutare în domeniu devine tot mai dificil într-o piață tot mai competitivă.

La Endava, răspundem acestei crize printr-o atenție crescută îndreptată către colegii noștri. Ne concentrăm pe dezvoltarea profesională și personală a lor prin diferite programe și inițiative care să îi ajute în parcursul profesional și care să le aducă valoare în viața personală. Dincolo de asta, căutăm noi metode prin care să ne apropiem de comunitățile IT din țară, una dintre aceste metode fiind și caravana Connect IT, o serie de evenimente dedicate comunităților tehnice, cu scopul de a împărtăși din cunoștințele și practicile noastre și de a oferi spațiu de dialog.

Ce fel de angajator este Endava? Cum are grijă de angajații săi, ce programe de loializare are și cât de dificil este în 2022 să atragi (noi) angajați?
Spuneam mai devreme despre lipsa profesioniștilor la nivel global și cum noi, la Endava, adresăm această lipsă printr-o serie de investiții în dezvoltarea profesională și personală a colegilor noștri. Ne concentrăm, în primul rând, pe dezvoltarea abilităților tehnice. Organizăm periodic cursuri susținute de traineri interni și de profesioniști independenți, pe o varietate de teme și subiecte din domeniul tehnologiei. Avem chiar și o platformă dedicată de e-learning, numită Endava University, la care au acces toți angajații noștri și pe care pot parcurge cursuri oricând își doresc sau găsesc timpul necesar. Nu în ultimul rând, oferim acces și la alte platforme de dezvoltare precum O’Reilly, Coursera sau Udemy.

Organizăm, de asemenea, sesiuni de sharing între colegi și comunitățile tehnice, sesiuni pe care le numim Pass It On, precum și săptămâni dedicate prezentării celor mai noi tendințe în domeniul tehnologiei în diverse domenii. În plus, pentru că ne dorim să le oferim colegilor noștri contexte prin care să îi sprijinim în generarea de soluții, organizăm anual competiția internă Innovation Lab, prin care căutăm proiecte de inovație care pot fi implementate în activitatea Endava. Colegii noștri care participă la programul Innovation Lab au astfel posibilitatea să își pună la lucru abilitățile tehnice și în același timp să își dezvolte competențe precum capacitatea de research, lucrul în echipă, conducerea unei echipe.

Proiectele câștigătoare beneficiază ulterior de finanțare și sprijin în implementarea efectivă. Dincolo de zona tehnică, ne concentrăm și pe dezvoltarea zonei de soft skills.
Astfel, am lansat Endava Wellbeing, un program bazat pe patru piloni – sănătate fizică, echilibru emoțional, viață personală și implicare în comunitate. Pentru asta, venim în sprijinul colegilor cu sesiuni și masterclassuri gratuite, susținute de traineri specializați pe subiecte precum gestionarea emoțiilor sau public speaking, nutriție și alimentație, fitness și postură corectă la birou, teme identificate de ei ca fiind importante pentru propria stare de bine.

De asemenea, beneficii precum zile libere suplimentare și discount-uri specifice la anumite servicii precum cabinete stomatologice, săli de sport, benzinării, librării etc. sunt considerate deja absolut necesare, de aceea ne dorim mereu să venim cu răspunsuri concrete la dorințele și nevoile lor.

articolul original.

Andrei Pitiș: România poate da un nou startup unicorn

19 November 2022 at 13:24
By: Team
image

Antreprenorul Andrei Pitiș a investit în 30 de startup-uri prin Simple Capital și mizează pe o dezvoltare a culturii antreprenoriale pe piața locală și apariția unor noi companii capabile să atingă o valoare de 1 miliard de dolari.

de Ovidiu Nicolae

Andrei Pitiș a vorbit, într-un interviu acordat Biz, despre elementele pe care le analizează prima dată când are în plan o investiție și modul în care PNRR poate contribui la creșterea industriei de startup-uri din România.

Cum arată portofoliul de investiții al Simple Capital în acest moment și ce industrii predomină la nivelul startup-urilor vizate?

Portofoliul Simple Capital cuprinde 30 companii aflate în diverse stadii de dezvoltare și a fost format pe parcursul a celor 3 ani de existență de până acum. Predomină companiile cu soluții tehnologice la probleme concrete din diverse domenii sau tehnologie pură.

Care sunt elementele pe care vă concentrați atunci când analizați un startup?

În general, ne focusăm pe echipa de fondatori, pe aplicabilitatea de valoare a ideii și pe stadiul în care se află startup-ul. În particular, în momentul de față ne concentrăm doar pe startup-urile din domeniul de tehnologie pură, care oferă soluții dezvoltatorilor software.

Ce volum de investiții a realizat Simple Capital în companiile antreprenoriale până în acest moment?

Simple Capital a investit în cele 30 de companii aproximativ un total de 1,5 milioane euro.

Cum ați descrie cultura antreprenorială din România?

Este o cultură antreprenorială în creștere. Cred că în ultimii 4-5 ani am asistat la o creștere chiar exponențială și așteptăm cu speranța ca în viitor să continue această tendință

Are România ecosistemul antreprenorial suficient de puternic pentru a da naștere unor noi companii capabile să atingă o evaluare de 1 miliard de dolari (unicorn)?

Eu sunt convins că da. Dacă mi s-ar fi adresat această întrebare înainte de UiPath, aș fi răspuns tot că da și multă lume s-ar fi mirat. Iată că a apărut UiPath, deci orice este posibil.

Cum influențează activitatea investițională din sectorul startup-urilor contextul actual marcat de inflație cu două cifre și dobânzi în creștere?

Crizele financiare de obicei scad viteza de investiții din domeniul startup-urilor de tehnologie, însă nu o opresc. Investițiile continuă, se vad niște evaluări un pic mai mici și o oarecare atenție mai mare a fondurilor de investiții referitor la alocarea capitalurilor, însă activitatea investițională se continuă și iată că vor fi deja mai multe fonduri noi.

Aici mă refer la grantul din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) de 400 milioane euro care va da naștere unor fonduri de investiții noi, o nouă perioadă de 10 ani de investiți și exit-uri, care vor avea nevoie de startup-uri în care să investească.

Cât de competitivă este industria locală de startup-uri în comparație cu alte piețe din Europa Centrală și de Est?

Cred că noi ne-am dezvoltat un pic mai târziu, există alte țări mai avansate pentru că au avut acces la fonduri de investiții mai devreme, mă refer aici la Polonia, Ungaria, Bulgaria etc.

Totuși, există o accelerare a creșterii sistemului antreprenorial și a industriei locale de startup-uri și cred că într-adevăr ce s-a întâmplat în ultimii ani a pus România pe hartă într-un mod mai substanțial.

Ce perspective are industria locală de startup-uri spre intrarea în 2023?

Are perspective foarte bune, cred într-un viitor şi mai mare al României, plecând de la zona aceasta de startup-uri, IT și inovație.

Articolul a fost inițial publicat în Biz nr. 368 (17 noiembrie – 18 decembrie 2022). Dacă dorești să primești Revista Biz prin curier, abonează-te aici.

articolul original.

Manchester United îl dă în judecată pe Cristiano Ronaldo, după declarațiile explozive la adresa echipei

18 November 2022 at 15:01
image

Manchester United și-a desemnat avocații pentru a-l da în judecată pe Cristiano Ronaldo pentru presupusă încălcare de contract, după afirmațiile făcute de atacant într-un interviu recent, clubul urmărind o rezolvare rapidă a problemei, notează The Guardian, citat de gsp.ro.

Cristiano Ronaldo a supărat conducerea clubului

Se pare că în cel mai recent interviu, portughezul l-a criticat dur pe antrenorul Erik Ten Hag și a adus acuzaţii la adresa conducerii clubului Manchester United, spunând că nimic nu s-a schimbat la club de la plecarea lui Sir Alex Ferguson.

Oficialii grupării de pe „Teatrul Viselor” doresc să rezolve problema cât mai curând posibil și i-ar fi spus campionului să nu se mai întoarcă la Carrington (n.r. -centrul de pregătire al lui Manchester United), după terminarea Cupei Mondiale din Qatar.

Potrivit publicatiei, aceast lucru înseamnă că Ronaldo aproape sigur nu va mai juca vreodată pentru United.

„Manchester United a început în această dimineață să ia măsurile corespunzătoare, ca urmare a interviului acordat recent de Cristiano Ronaldo în mass-media. Nu vom face niciun comentariu până când nu vom ajunge la o concluzie finală”, se arată în comunicatul Manchester United.

articolul original.

Realități și culise la Spitalul Județean Neamț (V). Despre UPU cu dr. Brîndușa Elena Pavlidis, medic șef UPU

18 November 2022 at 06:10
image

“Mesagerul de Neamț” își propune să prezinte săptămânal câte o secție a Spitalului Județean de Urgență Piatra-Neamț. Demersul vine în ideea în care considerăm că este momentul unei apropieri între cei care produc actul medical și beneficiari. Se vorbește foarte mult despre spital, dar de multe ori doar la nivelul instituției sau al Consiliului Județean. De aceea vrem, în măsura în care există deschidere, un dialog cu șefii de secție, cei care gestionează direct activitatea medicală.

UPU este una din secțiile greu încercate în pandemie, dacă ne gândim că aici a izbucnit primul focar de coronavirus și cadrele medicale au fost infectate. De reluarea normală a activității în spital depinde și de cât de bine și-a revenit UPU. Am stat de vorbă cu dr. Brîndușa Elena Pavlidis, șefa UPU Piatra-Neamț și SMURD Neamț, despre ce se întâmplă în secție și în multe moment se simțea multă amărăciune față de situații trecute sau prezente.

Mai puțini bani decât într-un an de pandemie

Reluarea activității normale la UPU, raportat la perioada pandemiei, a însemnat și reăntoarcea la probleme vechi. De exemplu, dacă ne referim doar la medicamente și material sanitare, ce putem observa?

Faptul că nu mai trebuia să folosim echipamentele de protecție a fost o mare ușurare, pentru mine, ca medic șef de secție, pentru că am putut folosi banii, erau și scumpe!!!, la medicamente. Bugetul dat de minister a fost mic, anul acesta și avem probleme, pe final de an. Am primit mai puțini bani decât într-un an de pandemie.

De când mai exact nu aveți bani?

Din octombrie. Am făcut solicitări la minister pentru suplimentare… Și acum aștept banii.

Și ce puteți face, cu lipsuri esențiale?

Chiar și un simplu consult înseamnă resurse consumate, nu-i putem trimite acasă până nu consultăm orice pacient. După stabilirea gradului de urgență, omul ne spune că are și aia, și aia, bolile sunt legate între ele și-atunci apare nevoia unei investigații și de-aici cheltuieli. Vin și pentru un simplu consult, în policlinică trebuie să se programeze și durează!

Medicamente mai avem ceva de la ultima achiziție, din septembrie, câte un pic din fiecare, lipsesc unele pilule fiindcă nu au nici furnizorii, fosfobion, de pildă. Dar stocurile n-ajung până la sfârșitul anului. Și la materiale sanitare mai sunt probleme, n-am avut fire de sutură, feșe gipsate. Vorbesc de situația în care eu, ca șefă a SMURD Neamț, trebuie să asigur și medicamente și materiale sanitare la tot ce înseamnă echipaje de prim ajutor, descarcerare, unitățile de Terapie Intensivă Mobilă și Autospecialele Transport Personal și Victime Multiple, acele APTVM-uri de la ISU. Plus asigurările CASCO la aceste autospeciale tot în grija mea sunt și-s destul de scumpe! Tot din buget trebuie să asigur și reparațiile echipamentelor medicale și, practic aici am mai cerut îngăduință, ca să putem achiziționa medicamente și materiale necesare, dar am achitat ulterior.

Extinderea UPU. proiect înlocuit de renovare și igienizare

Extinderea UPU – o problemă veche, de care știu toți miniștrii ultimilor ani – mai are vreo șansă? Văd că aveți aici, în sfârșit, un spațiu separat pentru cadrele medicale.

Da, fiindcă în UPU vin la consultații mulți medici din spital și în Urgență chiar nu era loc. Avem tot 26 de paturi pentru pacienți, doar că le-am reamenajat.

Ce să spun, extinderea UPU a picat. Au fost vreo 5 proiecte, au tot venit diverși arhitecți, chiar și în timpul pandemiei, am discutat cu ei eu și cu asistența șefă Gabi Chitoșca, dar… atât. Acum, în toamnă ni s-a spus că acest proiect nu se mai face. În schimb, se pare că vom beneficia de renovare și igienizare. Nu știu când, trebuie să fie gata până la sfârșitul anului, din ce am înțeles.

În ideea că va începe, măcar, pe final de an, cum se va desfășura activitatea?

N-avem cum, decât să ne restrângem în jumătate de spațiu, să se lucreze în cealaltă jumătate. Sperăm să se găsească și constructorii, înțeleg că este o mare problemă.

”Simt că fac ceea ce trebuie!”

Aveți 15 ani în UPU, anul trecut n-ați vrut să vă înscrieți la concursul de medic șef și totuși în august v-ați răzgândit, de ce?

-Inițial i-am lăsat pe alți colegi, dar n-a dorit nimeni atunci, așa că m-am decis în vară. Pe de o parte, simt că fac ceea ce trebuie, pe de altă parte sunt aceste nemulțumiri care m-au făcut să dau înapoi inițial. Totuși, mă bucur că am reușit să fim un colectiv cu 15 medici, de la 11 câți am fost mulți ani. Am mai angajat trei medici, pe dr. Marius Gabriel Strugaru-Ralea încă din pandemie și anul acesta doctorițele Daniela Țurcanu și Maria Petrea. Ele au lucrat aici din pandemie, i-am cerut doamnei dr. Diana Cimpoeșu (n.n. – șefa SMURD Nord-Est) să mă ajute, că la un moment dat mai eram doar eu cu dr. Gabriel Popescu și cu dr. Adrian Grigoriu care între timp a plecat la Roman, restul erau cu Covid sau în carantină. Și fiindcă la amândouă le-a plăcut aici, au rămas. Doar Maria este nemțeancă, din Borca, Daniela este moldoveancă și locuiește cu familia ei la Iași. Dar ca să acopăr UPU și SMURD ar mai trebui 4 medici, să pot asigura 4 oameni pe tură, un șef de tură. Abia am doi pe tură, de regulă. Tot în structura UPU avem și medicina dentară de urgență, asigurată de doctorițele Raluca Aluchi și Alina Marinela Pinău. Avem 47 de asistenți medicali, ne-ar mai trebui 10 ca să am 12 asistenți pe tură, față de 8. Personal auxiliar avem 57 de infirmiere, îngrijitoare, brancardier, registratori și un asistent social. 

După lege, trebuie și un administrator, ca să nu mai fac eu tot.

Cum stați cu aparatura?

Acum stăm bine. Ne-a mai dat DSU în pandemie ventilatoare, ca împrumut, noi avem doar două. Am mai primit monitoare de funcții vitale, avem 15.  Ne-ar trebui electrocardiografe, că s-au mai stricat, măcar un ecograf nou, că pe ăsta vechi îl tot reparăm, un aparat de radiologie portabil în ideea că se extindea secția, niște tărgi – un fel de paturi mobile. 

Cu medicii din secții cum se colaborează? Era un protocol, adoptat după cazul Sechel, cu timpii de răspuns, mai există, se respectă?

Da, există. Medicii specialiști trebuie să ajungă când sunt chemați în UPU în 15 minute la cazurile critice și în maxim o oră la celelalte cazuri. Așa scrie și-n legea noastră de organizare și funcționare. Cei mai mulți medici îl respectă. Sunt și câțiva care colaborează mai greu, probabil încă nu conștientizează că secția noastră ajută mult spitalul, mare parte din prezentări sunt internați în secții. Chiar dacă printre pacienții internați sunt și cazuri sociale, oameni ai nimănui, oameni în vârstă, dar și pe ei trebuie să-i trateze cineva. În ultimul an au venit destul de mulți medici tineri în spital și se simte deja o schimbare de mentalitate.

Cred că redeschiderea spitalului după pandemie s-a produs efectiv acum, la început de noiembrie, când s-a reluat accesul principal pe la UPU.

-Într-adevăr, a scăzut numărul de suspecți și pozitivi Covid, dar a crescut numărul de prezentări și s-a ajuns la situația din 2019.

Și mulți dintre ei sunt și foarte gravi?

-Da! Foarte gravi. Vin foarte mulți pacienți cu tumori nediagnosticate, mulți cardiaci, mulți pulmonari – unii cu afecțiune veche, alții cu sechele Covid. N-au venit la spital în pandemie, nu și-au mai făcut investigații și acum ajung la noi în stare foarte, foarte gravă.

Telefonul negru

Cum au rezistat oamenii din UPU în cei doi ani de pandemie?

-Cum au rezistat? Suntem o echipă și ne susținem unii pe ceilalți, ne ajutăm. Oamenii mei sunt sufletiști, complet dedicați muncii pe care o fac. Fiecare pe rând a avut momentele lui de cădere. Dar faptul că ne vedeau pe noi, ceilalți muncind lângă ei, a ajutat. A fost un ritm infernal, cu moartea alături la orice pas. Am avut și un coleg care a murit, domnul asistent Gheorghe Leca. În schimb, am avut infirmiere, asistenți și brancardieri care ne-au venit în ajutor din alte secții, în primă fază, apoi au rămas la noi, în UPU, îi avem în echipă și acum.

A fost greu pentru toată lumea… deși oamenii ne făceau criminali, că dăm oxigen prea mult și de asta oamenii mor… Parcă a fost un vis urât, să văd atâția oameni care se sting fără să-i putem ajuta… O singură dată am mai trăit așa ceva: eram în primul an de rezidențiat, eram în ATI și acolo erau 3 pacienți tineri, operați de neoplasm esofagian, au stat vreo două luni internați în ATI, o zi erau spre bine, apoi cădeau câteva zile și tot așa, până când s-au stins pe rând și eu am rămas cu neputința. Probabil de asta am ales medicina de urgență, ca să lupt pentru viața oamenilor.

În fine, nu știu cum de am trecut peste, ajunsesem să tresar ori de câte ori suna telefonul negru.

Telefonul negru?

-Este telefonul la care primim apeluri de maximă urgență!

Acum cât mai așteaptă pacientul în UPU? Oamenii încă se plâng.

În medie 3 ore și jumătate, ca înainte de pandemie. Maxim o oră până sunt consultați și apoi în funcție de investigații.

Și încă sunt nemulțumiți, mai ales de comportamentul unor cadre.

-Se mai întâmplă probabil, oamenii au zile și zile, pe de altă parte nici pacienții nu sunt înțelegători. Noi trebuie să dăm cea mai mare atenție celui care este cel mai grav.

Câți din pacienții care ajung în UPU sunt și internați?

-Cred că undeva spre 30%!

Echipa medicală UPU Piatra-Neamț:

-dr. Brîndușa Elena Pavlidis, medic șef secție

-dr. Cristinel Păsălău, medic primar

-dr. Iliana Nicorescu, medic primar

-dr. Mihaela Petrea, medic primar

-dr. Andrei Dascălu-Brăduleț, medic primar

-dr. Gabriela Ciubucă (fostă Bercea), medic specialist și director medical

-dr. Maria Ina Dascălu-Brăduleț, medic specialist

-dr. Romică Teodorescu, medic primar

-dr. Ecaterina Daniela Gontariu, medic specialist

-dr. Gabriel Popescu, medic specialist,

-dr. Nina Lazăr, medic specialist

-dr. Liliana Bțurcă, medic specialist

-dr. Marius Gabriel Strugaru-Ralea, medic specialist

-dr. Maria Petrea, medic spcialist

-dr. Daniela Țurcanu, medic specialist

-dr. Raluca Aluchi, medic dentist specialist

-dr. Alina Marinela Pinău, medic dentist primar

-asistent medical șef Gabriela Chitoșca

A consemnat Cristina Iordache

articolul original.

Corvinul Hunedoara, singurul lider din Liga 3 fără eșec. Florin Maxim, o nouă încercare de a promova în Liga 2: ”Nu vom risca să ratăm obiectivul”. Își pune încrederea și în jucătorii cu experiență: ”Nu sunt aici să se retragă”

17 November 2022 at 13:14

Au trecut 12 etape din sezonul de Liga 3, iar Corvinul Hunedoara a rămas singurul lider care nu a pierdut vreun meci. Echipa din Seria 9 este iar, ca stagiunea trecută, favorită certă la accederea în Liga 2.

Din divizia a treia, doar o echipă nu a mai pierdut până acum, CSM Deva, locul 2 în Seria 7.

Florin Maxim, un nou parcurs excelent cu Corvinul Hunedoara în Liga 3

Corvinul Hunedoara are și de această dată un parcurs solid, asta în primul rând pentru că a menținut un buget important, cu mult peste ce își poate asigura majoritatea echipelor din Liga 3. Antrenorul Florin Maxim a oferit un interviu pentru FRF, în care a vorbit despre traiectoria din acest moment, dar și despre cum vede Seria 9 de acum înainte.

Corvinul Hunedoara a făcut și în vară achiziții importante, chiar dacă oricum avea un lot bun. Însă, Florin Maxim a remarcat de această dată faptul că și adversarele au operat anumite schimbări, deși situația din clasament spune altceva.

Florin Maxim, analiza etapelor scurse din Liga 3 și a rezultatelor înregistrate de Corvinul Hunedoara

Are 11 victorii și o remiză formația din Hunedoara, având 11 puncte față de locul secund, Unirea Ungheni. Din Liga 3 mai sunt de jucat șase runde din întrecerea regulară, astfel că trupa Florin Maxim își poate face deja planurile pentru play-off, play-off în care va fi, din nou, favorită certă.

Florin, Corvinul Hunedoara e singurul lider fără înfrângere după 12 etape de Liga 3, din toate cele 10 serii. Cum s-a scris acest parcurs?

E un parcurs foarte bun, mai ales dacă ne gândim că am adus 8 jucători noi la început de sezon, iar asta ar fi impus o perioadă de adaptare. Muncim foarte bine la antrenamente și încercăm să aducem în joc, în meciuri, cât mai mult din ceea ce lucrăm. Cam aceasta ar fi rețeta prin care am reușit cele 11 victorii și remiza de până acum.

E o provocare pentru tine să menții același nivel în pregătire și concentrare pentru jucători având în vedere că dominați autoritar seria?

Eu spun că dominăm seria pentru că muncim. Iar rezultatele partidelor vin ca o consecință firească a antrenamentelor. Ca să avem mereu același nivel de concentrare, eu folosesc abordarea concentrată exclusiv asupra meciului următor. De la o etapă la alta pot să apară accidentări, suspendări, se schimbă inclusiv viziunea mea asupra primului 11. Dar dacă te canalizezi doar pe meciul care urmează, scapi și de provocarea despre care mă întrebi.

Florin Maxim: ”Pe marea majoritate a adversarilor din serie îi cunoșteam de sezonul trecut”

Cum apreciezi nivelul competiției Liga 3 comparativ cu sezonul trecut?

Pe marea majoritate a adversarilor din serie îi cunoșteam de sezonul trecut, așa că pot spune acum că nivelul a crescut. S-au întărit echipele, mă gândesc în primul rând la Ungheni, apoi Reghinul care a menținut tinerii buni din sezonul trecut și a adăugat jucători cu experiență. Mai este și nou-promovata din Alba Iulia, o echipă tânără și organizată foarte bine.

Ce te-a determinat să continui în proiectul Corvinul, după ce vara aceasta nu s-a obținut promovarea, dar oferte sunt sigur că ai avut?

Noi am semnat pentru un proiect pe 2 ani, în 2021. Chiar dacă ne-am dorit promovarea din primul an și chiar dacă nu am reușit să o obținem, din păcate, în ciuda parcursului excelent de până la ultimul meci, eu am venit cu un obiectiv și vreau să îl îndeplinesc. Nu mi-am concentrat atenția spre nicio ofertă pentru că sunt un antrenor serios, muncitor, și respect obiectivele pe care mi le asum.

La acest moment, în ce zone ar fi de nevoie de un plus pentru ca echipa să fie 100% în Liga 2 sezonul viitor? La nivel de transferuri, coeziune a echipei, investiții în infrastructură…

Firește, mai sunt lucruri de îmbunătățit, mereu e loc de mai bine, iar orice îmbunătățire aduce o plus valoare în misiunea noastră. Dar avem condiții de performanță, susținere din partea autorităților locale și a conducerii clubului. Strict la nivel de lot, vom trage primele concluzii după finalul turului. Ți-am spus că îmi place să iau lucrurile pas cu pas, așadar vom vedea atunci dacă și ce întăriri mai sunt necesare. Nu vom risca anul acesta să ratăm promovarea!

Florin Maxim: ”Suporterii noștri sunt obișnuiți încă din vremea lui Mircea Lucescu cu fotbal de calitate”

Cum privesc suporterii Corvinului drumul echipei din această perioadă, de la startul sezonului până acum, și cât contează aportul lor în rezultatele de până azi?

Suporterii noștri sunt obișnuiți încă din vremea lui Mircea Lucescu la Hunedoara cu fotbal de performanță și fotbal de calitate. Sunt buni cunoscători, nu doar în oraș, ci în tot județul se respiră fotbal. Ei au fost și sunt alături de noi din prima zi când am venit eu aici, ne susțin necondiționat, iar în deplasări vin în număr considerabil pentru un club de Liga 3. E un aport extraordinar.

Florin Maxim, despre jucătorii cu experiență: ”Nu au venit la Corvinul să se lase de fotbal!”

În lotul ai atât jucători tineri foarte talentați, cât și fotbaliști cu experiență, inclusiv la nivel de prim eșalon. Cum îi motivezi pe cei tineri să aibă răbdare în proiectul Corvinul, încă la Liga 3, și cum îi faci pe cei cu experiență să găsească motivație nouă pentru ascensiunea echipei?

Referitor la cei cu experiență, le spun tuturor: stați fără grijă, că nu au venit la Corvinul să se lase de fotbal! Chindriș și Neacșa au 31 de ani, Hergheligiu are 30 de ani, ceilalți sunt și mai tineri. Așadar, nu se pune problema. Pentru cei tineri, nu cred că e nevoie de motivație în plus. Ei simt că pot ajunge să joace pe stadioanele mari ale țării, în eșaloanele superioare, eu îi ajut, îi susțin și îi corectez când e cazul, dar pot face asta!

Spune-mi, te rog, două-trei nume din categoria tinerilor de care vom auzi peste ceva vreme la nivel înalt și foarte înalt!

Chiar ieri am avut o discuție referitoare la acești tineri și îți spun sincer: eu, în nebunia mea, cred că toți tinerii din lotul actual al Corvinului pot juca la Liga 1! Știu nivelul și sunt realist. Trebuie doar să se antreneze mai mult și mai bine, cu cap! De la portar la atacanți eu cred că pot face saltul toți, toți tinerii de la Corvinul de acum! Încrederea mea e argumentată de faptul că știu bine ce poate fiecare. Trebuie să-și găsească doar în interiorul lor dorința permanentă de mai mult și mai bine.

Corvinul Hunedoara, lot important pentru Liga 3

Corvinul Hunedoara are în lot jucători importanți, cu meciuri chiar și în prima divizie. Printre cele mai cunoscute nume din formația lui Florin Maxim se numără Alexandru Neacșa (31 de ani, ex CS Turnu Severin, Corona Brașov, Universitatea Craiova, Viitorul Constanța, Gaz Metan Mediaș sau FC Hermannstadt), Marius Chindriș (31 de ani, ex UTA, Petrolul, CS Mioveni), Claudiu Borțoneanu (23 de ani, ex Sportul Snagov, FC Voluntari sau Metaloglobus), Andrei Hergheligiu (30 de ani, ex CSMS Iași, Universitatea Craiova, FC Botoșani, FC Hermannstadt sau CS Mioveni), Laurențiu Buș (35 de ani, ex Universitatea Cluj, Poli Timișoara, Oțelul Galați, Rapid, ASA Târgu Mureș sau FC Botoșani), Marius Coman (26 de ani, ex Minaur Baia Mare, CFR Cluj, Universitatea Cluj, CSM Reșița sau Petrolul).

Foto: Corvinul Hunedoara

articolul original.
❌