ACTUALITATE
🔒
Au fost publicate stiri noi. Click aici pentru a le afisa.
Astazi — 1 December 2022Ultimele Stiri

1 DECEMBRIE 2022 – ZIUA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI

1 December 2022 at 00:21

LA MULȚI ANI, ROMÂNIA!

La mulți ani, români!

La 1 decembrie 1918, prin hotărârea Marii Adunări Naţionale de la Alba-Iulia, se înfăptuia statul naţional unitar român.

Reperele principalelor activități de astăzi sunt:

În Bucureşti, Parada Militară dedicată Zilei Naționale a României se desfăşoară de la ora 11.00 la Arcul de Triumf.

În garnizoana Alba Iulia, începând cu ora 13.40, la Monumentul „Marii Uniri” vor fi depuse coroane de flori, activitatea fiind urmată, de la ora 14.00, de ceremonia militară, în zona Bulevardului 1 Decembrie 1918.

Anul acesta, la parada din București participă peste 1.500 de militari și specialişti din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Telecomunicații Speciale, Administrația Națională a Penitenciarelor și Autoritatea Vamală Română, precum şi 120 de mijloace tehnice. Vor participa și 150 de militari străini cu 25 de mijloace tehnice, în semn de respect pentru România.

Totodată, în zona Arcului de Triumf vor fi amplasate standuri expoziționale cu tehnică militară. Acestea vor putea fi vizitate după încheierea ceremoniei oficiale.

Tot joi, 1 Decembrie, Centrul de Transfuzie Sanguină „Colonel Prof. Dr. Nicolae Nestorescu” al Ministerului Apărării Naționale organizează, în intervalul 08.00-12.00 , o campanie de donare de sânge, pentru a veni în întâmpinarea pacienților cu nevoi transfuzionale din spitalele militare și civile.

De la ora 19.00, militarii Brigăzii 30 Gardă Mihai Viteazul vor desfășura retragerea cu torțe.
Evenimentul va începe din Piața Tricolorului, de pe esplanada Palatului Cercului Militar Național, militarii defilând pe traseul Palatul Cercului Militar Național – Calea Victoriei – Palatul Parlamentului – Palatul Cotroceni – sediul brigăzii.

Vă așteptăm să sărbătorim împreună!

MApN

articolul original.
Before yesterdayUltimele Stiri

De ce nu poate Parlamentul scoțian să convoace al doilea referendum pentru independență?

25 November 2022 at 01:00
image

Al doilea referendum pentru independența Scoției are nevoie de aprobarea Westminsterului, a decis Curtea Supremă britanică.

Decizia celor mai importanți judecători britanici, care o împiedică pe Nicola Sturgeon, premierul Scoției, să organizeze anul viitor un nou referendum, a fost unanimă, potrivit Sky News.

Parlamentul scoțian nu are puterea de a convoca un al doilea referendum de independență în țară, a stabilit Curtea Supremă.

Parlamentul scoțian nu poate convoca un alt referendum pentru independență

Prim ministrul Nicola Sturgeon propusese un al doilea referendum, numit IndyRef2, pentru luna octombrie a anului viitor.

Premierul scoțian că va folosi următoarele alegeri generale ca referendum informal dacă instanța îi blochează planul.

pentru independență în 2014 și peste 55% dintre cetățeni au votat pentru a rămâne parte a Regatului Unit.

Dar SNP, partidul pro-independență, care conduce țara din 2007, consideră că are un mandat pentru a organiza un nou referendum datorită succesului său din alegeri și ca urmare a schimbărilor provocate de Brexit.

articolul original.

Construcția reactoarelor 3 și 4 ar putea aduce, cu independența energetică, și prețuri mai mici la electricitate? Expert în energie: ”Dacă le aveam deja, nivelul prețurilor la consumatorul final ar fi fost cu totul altul”

10 November 2022 at 15:06
image

Aproape 20% din electricitatea României este asigurată de cele două reactoare nucleare de la Cernavodă, iar punerea în funcțiune a reactoarelor 3 și 4 ar aduce independența energetică a țării, spun autoritățile. SUA finanțează construirea celor două reactoare de la Cernavodă, România urmând să primească peste 3 miliarde de dolari, aproape o treime din investiție. Expertul în energie Dumitru Chisăliță spune, pentru Gândul, că dacă România ar fi avut reactoarele 3 și 4 din 2007, când a fost pus în funcțiune al doilea reactor al Centralei Nucleare de la Cernavodă, nivelul prețurilor la energie electrică ar fi fost acum cu totul altul și s-ar fi putut acoperi integral nu doar necesarul intern, ci și pe cel al Republicii Moldova. 

  • Energia nucleară furnizează, în prezent, aproximativ 10% din electricitatea mondială, prin 440 de reactoare.
  • În anul 2020, peste zece țări au produs cel puțin un sfert din electricitatea lor din energie nucleară.
  • 55 de reactoare se construiesc în 15 țări, adică aproximativ 15% din capacitatea existentă.

România are două reactoare nucleare operabile, cu o capacitate netă combinată de 1,3 GW. În anul 2021, nuclearul a generat 18,5% din energia electrică a țării.

„Dacă aveam reactoarele 3 și 4, nivelul securității energetice ar fi fost cu totul altul”

US Exim Bank, principala agenție de credit de export a Statelor Unite, va da peste 3 miliarde de dolari, adică aproape o treime din investiție, pentru construcția reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă. Expertul în energie Dumitru Chisăliță explică, pentru Gândul, ce s-ar putea schimba din momentul în care la producția energetică de acum s-ar adăuga și energia nucleară de la cele două reactoare.

„După treizeci și ceva de ani de bătut pasul pe loc, din punctul meu de vedere, poate să vină orice, doar să ne mișcăm mai repede. În același timp, este clar că un parteneriat cu America reprezintă un element de seriozitate, superior altor proiecte care au existat în trecut.

Dacă noi finalizam aceste reactoare atunci când am finalizat și reactorul numărul doi, astăzi, nivelul prețurilor la consumatorul final ar fi fost cu totul și cu totul altul. Nivelul securității energetice a României ar fi fost altul, nivelul de a ajuta Moldova cu energie ar fi fost cu totul și cu totul altul.

Noi, dacă am fi avut 17%, cât ar fi însemnat reactoarele 3 și 4, dacă ele ar fi fost funcționale, dincolo de faptul că energia ne-am fi produs-o în țară, am fi putut ajunge și în situația în care să putem acoperi aproape integral necesarul de energie al Republicii Moldova”, a adăugat Dumitru Chisăliță.

Energia nucleară este a doua cea mai mare sursă de energie cu emisii scăzute de carbon din lume. În prezent, există mai multe demersuri pentru a dezvolta capacități de producere a energiei electrice folosind energia nucleară în centrale mici sau mari.

Datele din 2019 arată că peste 60% din energia electrică a fost generată din arderea combustibililor fosili. Asta deși creșterea surselor de energie electrică regenerabilă a fost semnificativă în ultimii 15 ani.

„Trebuie să înțelegem două aspecte. Suntem într-o dependență mare de niște surse de energie care astăzi nu mai sunt suficiente pentru toată lumea. În același timp, energia nucleară, chiar dacă este dorită de toată lumea, trebuie să acceptăm că nu îndeplinește în totalitate calitățile de energie securitară, adică nu o am tot timpul când aș avea nevoie de ea. Și atunci, noi trebuie să gândim un sistem care să fie funcțional și care să satisfacă necesarul de energie. În acest context, cred că energia nucleară trebuie să reprezinte un loc important în mixul energetic de producție a României”, a explicat expertul în energie Dumitru Chisăliță.

Cel mai mare producător de energie nucleară din UE este Franţa, urmată de Ucraina, Germania, Suedia şi Spania. La polul opus, cei mai mici producători de energie nucleară din UE sunt Slovenia şi România.

La nivel mondial, SUA se află pe primul loc, cu 92 de reactoare nucleare operabile. În anul 2021, nuclearul a generat 19,6% din energia electrică a țării. Pe locul al doilea, se află China, cu 54 de reactoare nucleare operabile, care au generat 5% din energia electrică a țării. Pe locul al treilea este Franța, care deși are 56 de reactoare nucleare operabile și generează 69% din energia electrică a țării, produce mai puțini terawați pe oră în comparație cu China.

articolul original.

Una dintre cele mai mari bătălii din istoria românilor. Regele Ungariei a scăpat cu viaţă ca prin minune din ea

9 November 2022 at 05:35
La 9 noiembrie 1330 a început celebra luptă de la Posada, care a consemnat independenţa Ţării Româneşti.

Desi vasal al regelui Ungariei, asa cum este numit in mai multe documente ale vremii, Basarab daduse destule semne de rebeliune fata de cel ce ar fi trebuit sa ii fie suveran… Carol Robert de Anjou. In anul 1323, Basarab il sprijina militar pe tarul bulgar Mihail Sisman in lupta impotriva Imperiul Bizantin, o actiune ce incalca vasalitatea sa fata de regele Ungariei.

Sapte ani mai tarziu, la 28 iulie 1330, voievodul muntean este alaturi de acelasi Mihai Sisman in lupta de la Velbuzd, impotriva regelui sarb Stefan Decanski, un aliat al lui Carol Robert de Anjou. Probabil, acesta a si fost motivul pentru care regele ungur decide sa dea o lectie rebelului valah si sa il indeparteze de la domnie. La doar cateva saptamani de la acest ultim eveniment, Carol da ordinul de adunare a armatei celei mari a Ungariei. Cu toate acestea, 8000 dintre cei mai buni cavaleri unguri se aflau in Polonia, luptand impotriva cavalerilor teutoni. Este evident ca nu toata armata a putut fi stransa in campania indreptata impotriva lui Basarab. Insa 30.000 de cavaleri, cu mult mai mult decat putea strange valahul, luau drumul Tarii Romanesti. Severinul cade primul iar Curtea de Arges este incendiata de regele razbunator. Bolile si lipsurile armatei cauzate de pustiirea pamanturilor valahe de catre Basarab il silesc pe Carol Robert sa ceara retragerea. Nu era chiar victoria zdrobitoare pe care si-o dorise, dar era o lectie pe care valahul ar fi trebuit sa o inteleaga odata pentru totdeauna. In misterioasa trecatoare de la Posada, la 9 noiembrie 1330, Basarab lanseaza atacul surpriza asupra ungurilor. Si ce mai surpriza a fost pe cei care se considerau invingatori. Mii de cavaleri isi pierd viata inca din prima zi a luptelor.

Macelul dureaza pana pe 13 noiembrie, iar din insemnarile regelui Carol Robert de Anjou, aflam ca apogeul luptei a fost acela in care cavalerii valahi au sarjat in mod repetat asupra supravietuitorilor.

Descoperă îţi prezintă principalele semnificaţii istorice ale zilei de 9 noiembrie:

1989 – Căderea Zidului Berlinului, un simbol al Războiului Rece, a reprezentat primul pas către reunificarea Germaniei, divizată după cel de-al Doilea Război Mondial.

1818 – S-a născut Ivan Turgheniev, scriitor rus: „Prima iubire”, „Visul”, „O lună la ţară” (m. 3 septembrie 1883)

1857 – Moş Ion Roată cere desfiinţarea boierescului, în Adunarea ad-hoc din Moldova

1899 – S-a născut Gheorghe Ştefan, istoric şi arheolog, membru corespondent al Academiei Române (m. 29 februarie 1980)

1918 – A încetat din viaţă poetul, prozatorul şi dramaturgul Guillaume Apollinaire, reprezentant al curentului cubist şi cel care a avansat în literatură noţiunea de suprarealism (n. 26 august 1880)

1938 – Kristallnacht, eveniment considerat începutul Holocaustului. În toată Germania, au fost incendiate peste 200 de sinagogi, magazinelor evreieşti le-au fost sparte geamurile (ceea ce a dat numele de Kristallnacht, „noaptea sticlei sparte”), mulţi evrei au fost agresaţi fizic, peste 7.000 de oameni de afaceri evrei au fost atacaţi, cărţile religioase ale comunităţii evreieşti au fost arse în public, 91 de evrei au fost ucişi, iar peste 30.000 arestaţi şi trimişi în lagăre de concentrare.

1953 – A încetat din viaţă conducătorul arab Abd Al Aziz Ibn Saud, emir din Nejd şi imam al wahhabiţilor. El a eliberat la începutul secolului XX cea mai mare parte a Peninsulei Arabiei de sub stăpânirea otomană şi a fondat, în anul 1932, Regatul Arabiei Saudite. (n. 24 noiembrie1880)

1970 – A încetat din viaţă omul de stat Charles de Gaulle. În timpul celei de-a doua conflagraţii mondiale a condus destinele Franţei libere, opunându-se regimului progerman de la Vichy, iar la începutul anilor ’60 a pus capăt crizei algeriene (n. 22 noiembrie 1890)

1986 – PF Teoctist este ales ales Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Ungro-Vlahiei şi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române

1991 – A încetat din viaţă cântăreţul şi actorul francez Yves Montand. (n. 13 octombrie 1921)

1999 – A încetat din viaţă Romulus Vulcănescu, etnolog şi scriitor, membru de onoare al Academiei Române (n. 23 februarie 1912)

2008 – Dosarul privind crimele şi abuzurile Securităţii, în care erau reclamaţi 67 de foşti activişti de partid, psihiatri şi angajaţi ai Securităţii, Miliţiei şi Procuraturii, a fost închis de Parchetul instanţei supreme, care a motivat că a intervenit prescripţia faptelor

articolul original.

Revoluția americană se încheie cu o victorie la Yorktown (1781)

19 October 2022 at 03:02
image

Neavând nici o cale de scăpare, pe uscat sau pe mare, și fără semne de îmbunătățire a situației, generalul Cornwallis s-a predat în data de 19 octombrie la Yorktown, Virginia, împreună cu cei 8.000 de soldați britanici aflați sub comanda sa, în fața generalului Washington și a armatei aliate, punând astfel capăt unor mari operațiuni militare din timpul Războiului American de Independență.

Victoria a fost rezultatul unei campanii marine și terestre americano-franceze, campanie care rămâne un model de sincronizare și de cooperare. Pe parcursul a șase ani de război în America, britanicii profitaseră întotdeauna de avantajul considerabil oferit de controlul asupra mării. Dar deodată – și pentru scurt timp – s-a ivit o ocazie navală pentru rebeli.

Aflat cu armata în jurul orașului New York, Washington a primit vestea că amiralul de Grasse și flota sa franceză din Indiile de Vest se îndreaptă spre nord, către Chesapeake Bay, unde aveau să fie disponibili pentru operațiuni la mijlocul lui octombrie. Prezența unei flote franceze într-o asemenea poziție era de natură să taie comunicațiile dintre armatele britanice din Virginia și New York, făcând ca mai ales armata din sud să fie vulnerabilă la blocade și la atacuri.

Washington și armata au plecat în marș forțat dinspre New York spre sud, însoțiți de o armată franceză, aflată sub comanda generalului Rochambeau. Ajunși în Virginia, la mijlocul lunii septembrie, aliații au făcut joncțiunea cu o altă armată americană, sub comanda generalului Lafayette. Flota franceză, având încă 3 000 de soldați și artilerie de asediu, ajunsese deja la Chesapeake Bay, unde pusese pe fugă o flotă britanică.

Pe 28 septembrie, având la dispoziție o armată de 17 000 de oameni, dintre care jumătate erau francezi, Washington a început asediul orașului Yorktown. Cornwallis a recunoscut că poziția sa era una fără speranță și, pe 17 octombrie, a cerut armistițiul. Astfel, americanii, cu ajutorul crucial al aliaților lor francezi, au învins cea mai puternică armată a lumii.

Totul a fost o înșiruire extraordinară de evenimente, cel puțin la fel de extraordinară ca exemplele date în cântecul în acordurile căruia au mărșăluit (conform legendei) soldații britanici afară din Yorktown, pentru a-și depune armele:

„Dacă poneii ar călări oameni și iarba ar paște vacile,

Iar pisicile ar fi vânate prin găuri de șoareci…

Dacă primăvara ar fi vară și vara, primăvară,

Atunci toată lumea ar fi cu susul în jos”.

Tot la 19 octombrie:

1216: Regele Ioan al Angliei moare din cauza dizenteriei la abația din Swineshead.

1469: Ferdinand de Aragon se căsătorește cu Isabela de Castilia.

1745: Scriitorul satiric irlandez Jonathan Swift moare la Dublin.

1872: Este descoperit, la mina Hill End din Australia, filonul Holtermann. Cu o greutate de 285 de kilograme, este cel mai mare filon de aur descoperit vreodată.

Geo Alupoae, critic de teatru.

Revoluția americană se încheie cu o victorie la Yorktown (1781), 10.0 out of 10 based on 1 rating
articolul original.

Oportunitatea unui nou referendum pentru independenţa Scoției, în analiza Curții Supreme a Marii Britanii

11 October 2022 at 05:13
image
articolul original.

Test de cultură generală. Cine a fost al doilea președinte al SUA?

29 September 2022 at 08:00
image

John Adams a fost un susținător al independenței americane față de Marea Britanie, o figură importantă în Congresul Continental (1774-77), autorul Constituției statului Massachusetts (1780), semnatar al Tratatului de la Paris (1783), ambasador la Curtea de la Saint James (1785-88) și prim-vicepreședinte (1789-97) și al doilea președinte (1797-1801) al Statelor Unite.

După ce s-a clasat pe locul al doilea în urma lui George Washington la primele alegeri prezidențiale americane din 1789 și a fost vicepreședintele lui Washington (1789-97), Adams a obținut o victorie la limită în fața lui Thomas Jefferson pentru a fi ales în 1796.

A pierdut apoi în fața lui Jefferson în alegerile prezidențiale din 1800.

Familia lui John Adams își putea urmări descendența până la prima generație de coloniști puritani din Noua Anglie și a adus contribuții majore la viața politică și intelectuală a Statelor Unite timp de peste 150 de ani. Vărul său, Samuel Adams, a fost, ca și John Adams, un pionier al Revoluției Americane. John Quincy Adams, ca și tatăl său, John Adams, a

Cum a ajuns John Adams președinte?

John Adams s-a născut și a crescut în Braintree (acum în Quincy), Massachusetts. Cel mai mare dintre cei trei fii ai fermierului și cizmarului Deacon John Adams, a fost încurajat să aspire la minister și a absolvit Colegiul Harvard (1755). A predat la școala de gramatică timp de trei ani, înainte de a alege cariera de avocat în locul celei de ministru.

După ce a absolvit Colegiul Harvard în 1755, a practicat avocatura în Boston. În 1764 s-a căsătorit cu Abigail Smith, scrie Britannica.

Activ în mișcarea de independență americană, a fost ales în legislativul din Massachusetts și a fost delegat la Congresul Continental (1774-78), unde a fost numit într-un comitet, alături de Thomas Jefferson și alții, pentru a redacta Declarația de Independență.

Mandatul său de președinte a fost marcat de controverse

În perioada 1776-78 a fost numit în numeroase comisii ale Congresului, printre care una pentru crearea unei marine și alta pentru a analiza afacerile externe. A fost diplomat în Franța, Olanda și Anglia (1778-88).

La primele , a primit al doilea cel mai mare număr de voturi și a devenit vicepreședinte sub George Washington.

Mandatul de președinte al lui Adams a fost marcat de controversele legate de semnarea de către acesta a Legii privind străinii și a Legii privind seducerea în 1798 și de alianța sa cu Partidul Federalist conservator.

În 1800 a fost învins pentru realegere de Jefferson și s-a retras pentru a duce o viață retrasă în Massachusetts. În 1812 și-a depășit amărăciunea față de Jefferson, cu care a început o corespondență îndelungată. Amândoi au murit la 4 iulie 1826, la cea de-a 50-a aniversare a Declarației.

Vă recomandăm să mai citiți și:

articolul original.

Avertisment de la Beijing: Cei care se joacă cu focul, vor pieri din cauza lui

2 August 2022 at 16:06

Ministerul de externe chinez a transmis, la câteva minute după sosirea lui Nancy Pelosi la Taipei, Taiwan, că „nicio țară, nicio forță și niciun individ nu ar trebui să ignore vreodată hotărârea fermă, voința puternică și marea capacitate a guvernului și poporului chinez de a apăra suveranitatea statului și integritatea teritorială și de a realiza reunificarea și întinerirea națională.”.

Redăm mai jos textul integral al declarației:

„La 2 august, fără a ține seama de opoziția puternică și de reprezentările serioase ale Chinei, președintele Camerei Reprezentanților SUA, Nancy Pelosi, a vizitat regiunea Taiwan a Chinei. Aceasta este o încălcare gravă a principiului unei singure Chine și a prevederilor celor trei comunicate comune China-SUA. Are un impact grav asupra fundamentului politic al relațiilor China-SUA și încalcă grav suveranitatea și integritatea teritorială a Chinei. Subminează grav pacea și stabilitatea peste strâmtoarea Taiwan și trimite un semnal profund greșit forțelor separatiste pentru independența Taiwanului. China se opune ferm și condamnă cu severitate acest fapt și a făcut un demers serios și un protest puternic față de Statele Unite.

Nu există decât o singură China în lume, Taiwan este o parte inalienabilă a teritoriului Chinei, iar Guvernul Republicii Populare Chineze este singurul guvern legal ce reprezintă întreaga Chină. Acest fapt a fost recunoscut clar de Rezoluția 2758 din 1971 a Adunării Generale a Națiunilor Unite. De la înființarea Republicii Populare Chineze în 1949, 181 de țări au stabilit relații diplomatice cu China pe baza principiului unei singure Chine. Principiul unei singure Chine este un consens universal al comunității internaționale și o normă de bază în relațiile internaționale.

Nancy Pelosi și congresmenii care o însoțesc în turneul asiatic Foto Twitter

În 1979, Statele Unite și-au luat un angajament clar în Comunicatul comun China-SUA privind stabilirea relațiilor diplomatice – «Statele Unite ale Americii recunosc Guvernul Republicii Populare Chineze ca singurul guvern legal al Chinei.».-ca parte a Guvernului SUA, este în mod inerent obligat să respecte cu strictețe politica guvernului SUA de o singură Chină și să se abțină de la orice schimburi oficiale cu regiunea Taiwan a Chinei.

China se opune vizitei în Taiwan a membrilor Congresului SUA, iar executivul american are responsabilitatea de a opri o astfel de vizită. Deoarece Președintele Pelosi este liderul în exercițiu al Congresului SUA, vizita și activitățile ei în Taiwan, indiferent de formă și din orice motiv, reprezintă o provocare politică majoră pentru schimburile oficiale ale SUA cu Taiwan. China nu acceptă acest fapt, iar poporul chinez îl respinge total.

Problema Taiwanului este cea mai importantă și mai sensibilă problemă din centrul relațiilor dintre China și SUA. Strâmtoarea Taiwan se confruntă cu o nouă rundă de tensiuni și provocări severe, iar cauza fundamentală o reprezintă mișcările repetate ale autorităților din Taiwan și ale Statelor Unite de a schimba status quo-ul. Autoritățile din Taiwan au continuat să caute sprijinul SUA pentru agenda lor de independență. Ei refuză să recunoască Consensul din 1992, fac tot posibilul pentru a promova dechinizarea și promovează independența. Statele Unite, la rândul lor, au încercat să folosească Taiwanul pentru a controla China. Ea denaturează și ascunde în mod constant principiul unei singure Chine, își intensifică schimburile oficiale cu Taiwan și încurajează activitățile separatiste ale Taiwanului. Aceste mișcări, precum jocul cu focul, sunt extrem de periculoase. Cei care se joacă cu focul vor pieri din cauza lui.

Poziția guvernului și a poporului chinez în problema Taiwanului a fost consecventă. Este angajamentul ferm al celor peste 1,4 miliarde de cetățeni chinezi de a proteja cu hotărâre suveranitatea statului și integritatea teritorială. Este aspirația comună și responsabilitatea sacră a tuturor fiilor și fiicelor chineze să realizeze reunificarea completă a patriei-mame. Voința oamenilor nu este de sfidat, iar tendința vremurilor nu poate fi inversată. Nicio țară, nicio forță și niciun individ nu ar trebui să ignore vreodată hotărârea fermă, voința puternică și marea capacitate a guvernului și poporului chinez de a apăra suveranitatea statului și integritatea teritorială și de a realiza reunificarea și întinerirea națională. China va lua cu siguranță toate măsurile necesare pentru a-și proteja cu hotărâre suveranitatea și integritatea teritorială. Toate consecințele care decurg din aceasta trebuie suportate de partea SUA și de forțele separatiste care doresc independenței Taiwanului.

China și Statele Unite sunt două putetri majore. Modul corect de a se trata unii pe alții constă doar în respect reciproc, coexistență pașnică, lipsă de confruntare și cooperare. Problema Taiwanului este pur o afacere internă a Chinei și nicio altă țară nu are dreptul să acționeze ca judecător în problema Taiwanului. China îndeamnă cu tărie Statele Unite să înceteze să mai joace cartea Taiwanului și să folosească Taiwanul pentru a controla China. Ar trebui să înceteze să se amestece în Taiwan și să nu se amestece în afacerile interne ale Chinei. Ar trebui să înceteze să susțină independența Taiwanului și forțele separatiste. Ar trebui să înceteze să distorsioneze și să întunece principiul unei singure Chine”.

Agenția de presă Xinhua, deținută de guvernul chinez, a anunțat marți, că „a fost autorizată să emită” următorul anunț: Armata Chineză de Eliberare a Poporului va efectua în perioada 4-7 august „exerciții militare importante, cu efectuarea de trageri cu muniție reală” de jur-împrejurul insulei Taiwan, în zonele maritime și în spațiul aerian aferent.

„Din rațiuni de securitate, intrarea vapoarelor și a aparatelor de zbor în zonele menționate este strict interzisă”, se mai arată în comunicatul guvernului chinez.

Locațiile în care vor avea loc exerciții militare de război, cu muniție reală Foto Xinhua

Nancy Pelosi explică de ce a ales Taiwanul

Într-un ediatorial publicat de ziarul Washington Post, președinta Camerei Reprezentanților a explicat de a ales să facă această vizită în Taiwan, în ciuda eventualelor consecințe ale gestului său.

Redăm mai jos argumentele lui Nancy Pelosi:

„În urmă cu 43 de ani, Congresul Statelor Unite a adoptat cu o majoritate covârșitoare – iar președintele Jimmy Carter a promulgat Legea privind relațiile cu Taiwanul, unul dintre cei mai importanți piloni ai politicii externe americane în regiunea Asia-Pacific.

Legea privind relațiile cu Taiwanul a stabilit angajamentul Americii față de un Taiwan democratic, oferind cadrul pentru o relație economică și diplomatică care avea să se transforme rapid într-un parteneriat cheie. Aceasta a încurajat o prietenie profundă înrădăcinată în interese și valori comune: autodeterminare și autoguvernare, democrație și libertate, demnitate umană și drepturile omului.

Aceasta a determinat un jurământ solemn al Statelor Unite de a sprijini apărarea Taiwanului: să considere orice efort de a determina viitorul Taiwanului prin alte mijloace decât cele pașnice… o amenințare la adresa păcii și securității zonei Pacificului de Vest și o preocupare gravă pentru Statele Unite, relatează washingtonpost.com.

Astăzi, America trebuie să-și amintească acest jurământ. Trebuie să rămânem alături de Taiwan, care este o nație rezistentă. Taiwanul este un lider în materie de guvernanță: în prezent, în abordarea pandemiei de Covid-19 și în promovarea conservării mediului și a acțiunilor climatice. Este un lider în ceea ce privește pacea, securitatea și dinamismul economic: cu un spirit antreprenorial, o cultură a inovației și o pricepere tehnologică care sunt invidiate de întreaga lume.

Cu toate acestea, în mod îngrijorător, această democrație vibrantă și robustă – numită una dintre cele mai libere din lume de Freedom House și condusă cu mândrie de o femeie, președintele Tsai Ing-wen – este amenințată.

În ultimii ani, Beijingul a intensificat în mod dramatic tensiunile cu Taiwanul. Republica Populară Chineză (RPC) a intensificat patrularea cu bombardiere, a avioanelor de vânătoare și a avioanelor de supraveghere în apropierea și chiar deasupra zonei de apărare aeriană a Taiwanului, ceea ce a determinat Departamentul american al Apărării să concluzioneze că armata chineză se pregătește probabil pentru o situație de urgență pentru a unifica Taiwanul cu RPC prin forță.

De asemenea, RPC a dus lupta în spațiul cibernetic, lansând zilnic zeci de atacuri asupra agențiilor guvernamentale din Taiwan. În același timp, Beijingul presează Taiwanul din punct de vedere economic, făcând presiuni asupra corporațiilor globale pentru a întrerupe legăturile cu insula, intimidând țările care cooperează cu Taiwanul și reducând turismul din RPC.

În fața agresiunii din ce în ce mai rapide a Partidului Comunist Chinez (PCC), vizita delegației noastre din Congres ar trebui să fie văzută ca o declarație fără echivoc că America este alături de Taiwan, partenerul nostru democratic, în timp ce acesta se apără pe sine și libertatea sa.

Vizita noastră – una dintre mai multe delegații ale Congresului pe insulă – nu contrazice în niciun fel politica de lungă durată privind o singură Chină, ghidată de Legea privind relațiile cu Taiwan din 1979, de Comunicările comune SUA-China și de cele Șase Asigurări. Statele Unite continuă să se opună eforturilor unilaterale de a schimba status quo-ul.

Vizita noastră face parte din călătoria noastră mai amplă în Pacific – inclusiv în Singapore, Malaezia, Coreea de Sud și Japonia – axată pe securitatea reciprocă, parteneriatul economic și guvernanța democratică. Discuțiile noastre cu partenerii noștri taiwanezi se vor concentra pe reafirmarea sprijinului nostru pentru insulă și pe promovarea intereselor noastre comune, inclusiv pe promovarea unei regiuni Indo-Pacifice libere și deschise. Solidaritatea Americii cu Taiwanul este mai importantă astăzi ca niciodată – nu numai pentru cei 23 de milioane de locuitori ai insulei, ci și pentru milioane de alte persoane asuprite și amenințate de RPC.

În urmă cu treizeci de ani, am călătorit într-o delegație bipartizană a Congresului în China, unde, în Piața Tiananmen, am desfășurat un banner alb-negru pe care scria: Pentru cei care au murit pentru democrație în China. Polițiști în uniformă ne-au urmărit când am părăsit piața. De atunci, bilanțul abisal al Beijingului în ceea ce privește drepturile omului și disprețul față de statul de drept continuă, în timp ce președintele Xi Jinping își întărește controlul asupra puterii.

Represiunea brutală a PCC împotriva libertăților politice și a drepturilor omului din Hong Kong – chiar și arestarea cardinalului catolic Joseph Zen – a aruncat la coșul de gunoi promisiunile o țară, două sisteme. În Tibet, PCC a condus de mult timp o campanie de ștergere a limbii, culturii, religiei și identității poporului tibetan. În Xinjiang, Beijingul săvârșește un genocid împotriva uigurilor musulmani și a altor minorități. Iar în China continentală, PCC continuă să vizeze și să aresteze activiști, lideri ai libertății religioase și alte persoane care îndrăznesc să sfideze regimul.

Nu putem sta cu mâinile în sân în timp ce PCC continuă să amenințe Taiwanul – și democrația însăși.

Într-adevăr, facem această călătorie într-un moment în care lumea se confruntă cu o alegere între autocrație și democrație. În timp ce Rusia duce un război premeditat și ilegal împotriva Ucrainei, ucigând mii de nevinovați – chiar și copii – este esențial ca America și aliații noștri să arate clar că nu cedăm niciodată în fața autocraților.

Când am condus o delegație a Congresului la Kiev în aprilie – cea mai înaltă vizită americană la cel mai înalt nivel în această națiune asediată – i-am transmis președintelui Volodymyr Zelensky că am admirat apărarea democrației de către poporul său pentru Ucraina și pentru democrația din întreaga lume.

Călătorind în Taiwan, ne onorăm angajamentul față de democrație: reafirmând că libertățile din Taiwan – și din toate democrațiile – trebuie respectate”.

articolul original.

Întrebările la care NU au răspuns inițiatorii Legii offshore

13 July 2022 at 10:00

Nicolae Ciucă, Kelemen Hunor, Marcel Ciolacu și Varujan Pambuccian s-au închis într-un birou și au decis viitorul întregii națiuni. Patru, Doamne, și toți patru, au inițiat Legea offshore care ne promite raiul independenței de resursele altora, cum ne promitea și „privatizarea” Petrom. În realitate, România va plăti un gaz la fel de scump precum cel plătit de țările care n-au niciun milimetru cub din această resursă naturală. Deși noi o avem. Rămân însă multe întrebări la care inițiatorii nu au răspuns. Iată-le!

DIN 18, DOAR LA 4

Legea offshore a fost inițiată de cei care controlează 70% din Parlamentul României, adică Marcel Ciolacu, Kelemen Hunor, Varujan Pambuccian și Nicolae Ciucă. Votată în două săptămâni de ambele Camere ale Parlamentului, a fost promulgată de Klaus Iohannis la 25 mai.

Înainte de adoptare, Q Magazine a adresat mai multe întrebări care vizau acest act legislativ celor patru inițiatori, precum și ministrului Energiei, Virgil Popescu. Am dorit să prezentăm opiniei publice aspecte sensibile și controversate tocmai pentru a semnala că ceea ce „ni se vinde” drept salvarea țării, e doar înrobirea ei.

După depășirea termenului legal prevăzut de legea 544/2001 privind liberul acces la informații de interes public, cu excepția ministrului de resort și parțial a Guvernului, niciunul dintre politicienii care au semnat această lege nu a răspuns întrebărilor noastre. De la cabinetul Președintelui Camerei Deputaților ni s-a transmis că întrebările „nu au fost considerate ca fiind sub imperiul Legii 544/2001”, caz unic în cariera mea de jurnalist de peste 25 de ani. Tocmai pentru ca opinia publică să înțeleagă demersul nostru, voi reda mai jos întrebările pe care le-am adresat celor patru inițiatori, cu mențiunea că în cazul ministrului Energiei și al prim ministrului am adăugat și alte aspecte care vizau aria de competență a acestora.

1. Vă rugăm să ne comunicaţi numele specialiștilor care au colaborat la emiterea proiectului legislativ de modificare și completare a Legii 256/2018, aflat actualmente în circuit parlamentar și al cărui co-iniţiator sunteţi?

2. Care sunt criteriile tehnico-economice prin care s-a stabilit ca sondele aflate la adâncimi mai mari de 3.000 de metri să se supună viitoarei Legi offshore?

3. Vă rugăm să ne precizaţi dacă sondele în foraj sau în exploa-tare până la această dată, la adâncimi de peste 3.000 de metri (sondele mai vechi), se supun aceleiași legi?

4. Dacă se supun aceleiași legi, vă rugăm să ne precizaţi câte astfel de sonde se află în producţie actualmente, ce companii le deţin și câte are fiecare dintre acestea?

5. Vă rugăm să ne precizaţi cât va câștiga statul român dacă toată producţia se va vinde printr-un trader, sub preţul de 85 de lei pe MWh, prin contract bilateral?

Să ne imaginăm cazul în care compania exploatatoare, OMV, cu sediul la Viena și deţinută în primul rând, de statul austriac, vinde producţia către un terţ (chiar din afara ţării) cu 84 de lei pe MWh, prin contract bilateral permis de actualul proiect de lege cu simpla obligaţie a notificării ANRE. Acesta, la rândul său, poate vinde cu orice preţ către oricine, inclusiv în Austria.

În acest caz, vă rugăm să ne explicaţi ce impozit se aplică pe acest tip de tranzacţie și cât va câștiga statul român? Pentru o informare cât mai corectă și detaliată a publicului, vă rugăm să ne exemplificaţi cu formula de calcul fiscală.

6. Vă rugăm să ne precizaţi care este articolul din proiectul legislativ prin care gazele din offshore și on-shore aparţinând României vor fi tranzacţionate pe bursele românești?

În cazul în care acestea vor fi tranzacţionate pe bursele străine, statul român va fi obligat să cumpere propriul gaz din străinătate, la preţul pieţelor europene (cu menţiunea că, spre deosebire de România, celelalte ţări din UE nu deţin resurse de gaze naturale)?

7. Care au fost criteriile avute în vedere pentru acordarea acelorași facilităţi și exploatărilor offshore de mică adâncime și celor on‑shore de peste 3.000 de metri?

8. Ce alte date aţi avut în vedere la întocmirea Expunerii de motive pentru modificarea Legii offshore, întrucât în raportul întocmit de compania Deloitte la cererea Asociaţiei Române a Concesionarilor offshore din Marea Neagră pe care l-aţi invocat, se arată clar că nici firma de consultanţă și nici asociaţia „nu își asumă nicio responsabilitate” și „nu vor lua parte” la dezbateri ulterioare atât parlamentare, cât și publice?

Inclusiv consultantul Deloitte aduce în atenţia autorităţilor necesitatea „asigurării unei asistenţe profesionale competente suplimentare, precum și o analiză atentă a situaţiei specifice”, adăugând că raportul se bazează pe „informaţii istorice și publice”, deci fără o bază obiectivă actuală.

Ce alte date, informaţii, consultări aţi avut în vedere la elaborarea acestui proiect legislativ?

L-am întrebat, în plus, pe Nicolae Ciucă, în calitatea sa și de prim-ministru:

9. Aţi fost informat că lângă zăcământul Neptun Deep, deţinut de statul român, se află zăcământul Sakarya, deţinut de Turcia, explorările fiind făcute tot de firma Exxon?

10. Turcia a anunţat public că din 2023 va începe exploatarea acestuia. Cunoașteţi că la nivelul geologilor s-a concluzionat că zăcământul Sakarya poate corespunde cu zăcământul Neptun Deep?

Vă adresăm aceste întrebări întrucât sunteţi cel care a girat implicarea companiei Romgaz în cumpărarea acţiunilor deţinute de Exxon Bahamas la zăcământul Neptun Deep.

V-a prezentat Romgaz un raport autorizat prin care să confirme energia zăcământului și volumele posibile și probabile de gaze, pentru că dovedite nu sunt? Dacă da, vă rugăm să ne comunicaţi cine a întocmit acest Raport (instituţia sau persoanele autorizate nominal) și care sunt cifrele avansate.

11. Înainte ca Romgaz să cumpere acţiunile deţinute de Exxon Bahamas, cu suma declarată oficial de 1.060.000.000 de euro sau dolari (vă rugăm să ne precizaţi concret moneda pentru că în spaţiul public au fost vehiculate ambele!), compania statului român a avut la bază o evaluare financiară autorizată pentru plata acestei sume, având în vedere că sunt bani publici? Dacă da, cine a întocmit această evaluare și când v-a fost prezentată dumneavoastră?

Guvernul Ciucă a răspuns doar la patru dintre 18 întrebări câte am formulat. Evident că și aceste răspunsuri au ocolit, de fapt, subiectul de interes la fel cum au făcut-o și celelalte instituții:

12. Cine va fi operatorul zăcământului Neptun Deep în urma achiziţionării acţiunilor Exxon Bahamas, care îl opera, de către statul român?

„Referitor la întrebarea 12, vă informăm că operatorul va fi o asociere între OMV și Romgaz, 50% și 50%, OMV având deja acest procent din proiect. Menționăm de asemenea, că statul român deține o participație la OMV de 20,6% și la Romgaz de 70%.”

13. Potrivit informaţiilor Q Magazine, ministrul Energiei, Virgil Popescu, a refuzat păstrarea echipei de proiect a Exxon, cu mulţi specialiști români, care lucra deja de câţiva ani la zăcământul Neptun Deep și avea experienţă dovedită, având în vedere că într-un an și jumătate această echipă a realizat 7+1 sonde în respectivul perimetru. Dacă s-ar fi păstrat această echipă specializată și neutră, nu ar fi existat suspiciunea legată de anumite decizii manageriale defavorabile statului român pe care le-ar putea lua compania OMV.

Din informaţiile dumneavoastră, de ce s-a renunţat la această echipă, pentru că mai mulţi specialiști din cadrul ei au declarat pentru Q Magazine că ar fi dorit să își continue activitatea până la începerea exploatării și după aceea a gazelor din perimetrul Neptun Deep?

La această întrebare, premierul Nicolae Ciucă NU a răspuns.

14. Se cunoaște la nivelul Guvernului român cine sunt acţionarii companiei OMV? Dacă da, vă rugăm să ni-i comunicaţi pentru a putea informa publicul larg.

„În legătură cu întrebarea 14, vă răspundem că acționarii OMV sunt publici pentru că această companie este listată la bursă.„

Pentru lămurirea cititorilor Q Magazine prezentăm singurele informații pe care site-ul bursei din Viena le afișează despre compania OMV.

Verificând și pe site-ul OMV găsim informații doar despre 56% dintre acțiunile companiei.

15. Având în vedere că în ultimii 3 ani producţia naţională de gaze s-a diminuat, România a crescut importurile prin cele două companii cu acţionariat rusesc, Conef Energy şi Conef Gaz, apreciaţi că statul român a contribuit la creșterea profitului acestora și, implicit, a bugetului de stat al Federaţiei Ruse?

Guvernul NU a răspuns.

16. Îl consideraţi vinovat pe ministrul de resort, Virgil Popescu, pentru această situaţie?

„Întrebarea 16 excede prevederile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public și nu vă putem răspunde.”

17. Ce companie a statului român are capacitatea și logistica de a importa gaze, astfel încât România să nu depindă de firme străine?

Guvernul NU a răspuns.

18. În contextul sancţiunilor impuse companiilor rusești la nivelul UE, inclusiv de statul român, având în vedere că Gazprom România (companie sancţionată) și-a schimbat acţionariatul printr-o tranzacţie recentă, care va fi poziţia Guvernului pe care îl conduceţi în relaţiile comerciale cu noul acţionar care nu este supus acelorași sancţiuni?

„Cu privire la întrebarea 18, vă răspundem că sancțiunile stabilite la nivel european vor fi aplicate conform legislației în vigoare.”

Toate aceste răspunsuri indică o totală lipsă de transparență față de cetățeanul român. Să întrebi cine va fi operatorul zăcământului Neptun Deep și să ți se răspundă cine este titularul licenței este o chestiune extrem de gravă și sfidează chiar electoratul care a votat autoritățile în cauză. Răspunderea pentru decizia de a lăsa pe mâna OMV dreptul de operare, deși Romgaz era cel puțin la fel de îndreptățit să o facă, aparține de altfel, numai Guvernului care administrează Romgaz în numele milioanelor de contribuabili români. Să răspunzi zeflemitor că „acționarii OMV sunt publici” arată, încă o dată, lipsa de respect a Guvernului față de cei guvernați.

RĂSPUNSURILE MINISTRULUI VIRGIL POPESCU

La rândul său, ministrul Virgil Popescu a declinat răspunsul la toate aceste întrebări argumentând că „actul normativ este o inițiativă parlamentară – PL 254/2022 și nu una legislativă a Ministerului Energiei și Guvernului României”, omițând în mod deliberat să amintească faptul că el însuși a semnat ca inițiator al acestei legi.

De la preluarea mandatului de ministru al Energiei în 2019, producția națională de gaze a scăzut cu aproape 30% conform datelor oficiale prezentate de autorități.

În aceste condiții, România a fost obligată să crească importul prin cele două companii Conef Energy şi Conef Gaz (subsidiare ale Gazprom, cu sediul în Elveția), dar și prin altele.

Apreciați ca fiind o performanță managerială a dumneavoastră ca membru al Guvernului creșterea profiturilor celor două companii rusești, ținând cont că prin ministerul pe care îl conduceți dețineți pachetul majoritar la Romgaz și peste 20% la Petrom – două companii românești care ar fi putut în acești ani să mențină cel puțin aceeași producție pentru a nu fi nevoiți să mărim importurile?”, l-am întrebat pe Virgil Popescu.

Acesta se apără spunându-ne că „producția de gaze naturale SNGN Romgaz SA a crescut în anul 2021, comparativ cu anul 2020, cu aproximativ 11%. În trimestrul I din 2022 producția de gaze naturale a SNGN Romgaz SA a fost aproape egală cu producția de gaze naturale extrasă în același trimestru din 2021. Deci comparativ cu anul 2020 producția de gaze naturale a SNGN Romgaz SA nu scăzut și datorită introducerii în producție de noi sonde și a lucrărilor efectuate cu ajutorul lor.”

Ministrul nu a înțeles că l-am întrebat despre producția națională de gaze naturale și nu despre cea a unei companii.

„În ceea ce privește profitul unor companii care au sediul în Elveția, Ministerul Energiei nu are informații despre acestea”, a declarat Virgil Popescu pentru Q Magazine.

Îl informăm noi că cele două companii rusești NU pot opera pe piața românească fără să dețină licență emisă de ANRE România, autoritatea de reglementare în domeniul energiei, și fără să fie înscrise la Bursa Română de Mărfuri și pe Platforma GMOIS, amândouă aflate pe teritoriul statului român, nu în Elveția. Ca atare, ministrul Energiei cunoaște nivelul cantităților tranzacționate pe piețele naționale și nivelul prețurilor cu care au fost vândute gazele, fiind informații publice la care are acces și pe care ar trebui obligatoriu să le monitorizeze.

Anticipând că ministrul va face referire la zăcământul Caragele din județul Buzău unde s-a estimat că sunt mari cantități de gaze, l-am rugat să ne explice de ce în ultimii trei ani, sub mandatul său, Ministerul Energiei nu a luat nicio măsură pentru exploatarea cât mai rapidă a acestuia.

Virgil Popescu a transmis Q Magazine că „potrivit datelor comunicate de Romgaz, zăcământul Caragele este în exploatare din anul 2009, iar producția de gaze naturale din această zonă a fost cu aproximativ 25% mai mare în anul 2021 decât în anul 2020, ca urmare, în principal, a introducerii în exploatare a două noi sonde. Mai mult decât atât, în anul 2021 au fost forate două sonde noi de explorare, urmând ca în perioada următoare să fie forate și altele tot de explorare, având ca țintă obiective geologice din zona adâncă a structurii Caragele. Cu alte cuvinte, proiectul Caragele a fost și este în continuare susținut prin investiții atât în explorare, cât și în exploatare/producție.”

Trăgând o concluzie din răspunsul ministrului de resort rezultă că în aproximativ 3 ani de când este în funcție, în perimetrul de mare adâncime Caragele au forat două sonde de explorare și niciuna de exploatare.

Ministrul confundă zăcământul de mare adâncime, care are un potențial declarat de gaze naturale mai mare și asupra căruia ar fi trebuit concentrate investițiile, cu cel de mică adâncime exploatat într-adevăr, din anul 2009.

NECUNOSCUTELE GAZELOR ROMÂNEȘTI

Q Magazine s-a adresat premierului Nicolae Ciucă anterior adoptării Legii offshore, întrebându-l dacă a fost informat că lângă zăcământul Neptun Deep deținut de statul român, se află zăcământul Sakarya deținut de Turcia, explorările fiind făcute tot de firma Exxon și, chiar mai mult decât atât, unii geologi concluzionând că cele două zăcăminte ar putea comunica.

La momentul respectiv era încă valabil anunțul public făcut de Turcia, că producția din zăcământul Sakarya va începe în anul 2023.

În mod surprinzător, la 13 iunie, președintele Recep Tayp Erdoğan a asistat în direct la conectarea primei conducte de gaze din acest zăcământ, turcii devansând în timp record începerea producției din Marea Neagră.

Premierul Ciucă nu a răspuns la această întrebare și într-un fel îl înțelegem. Pe de o parte, nu ar putea recunoaște public faptul că nu a avut o astfel de informație de la specialiști. Pe de altă parte, dacă a avut-o, un prim-ministru nu poate spune poporului său că în anul 2027, când s-a estimat că România va ajunge în sfârșit, să exploateze zăcământul Neptun Deep, acesta ar putea fi mult diminuat cantitativ de exploatarea cu mare viteză a Turciei care, la acel moment, va avea deja cel puțin cinci ani avans.

Șeful Guvernului a fost cel care a girat implicarea companiei Romgaz în cumpărarea acțiunilor deținute de Exxon Bahamas pentru zăcământul Neptun Deep. Întrebat dacă Romgaz i-a prezentat un raport autorizat prin care să confirme energia zăcământului și volumele posibile și probabile de gaze (care nu sunt dovedite), cine a întocmit acest raport (instituția sau persoanele autorizate nominal) și care sunt cifrele avansate, premierul Nicolae Ciucă nu a oferit din nou, niciun răspuns. Potrivit unor surse guvernamentale Q Magazine, un astfel de raport nici nu a existat.

Am întrebat, de asemenea, dacă înainte ca Romgaz să cumpere acțiunile deținute de Exxon Bahamas, cu suma declarată oficial de 1.060.000.000 de euro sau dolari (în spațiul public au fost vehiculate ambele monede), compania românească a avut la bază o evaluare financiară autorizată (obligație existentă prin guvernanța corporatistă la care Romgaz se supune datorită statutului de companie listată la Bursa de Valori București) pentru plata acestei sume, având în vedere că sunt bani publici și dacă da, cine a întocmit această evaluare și când i-a fost prezentată?

Premierul nu a răspuns nici la aceste întrebări. Potrivit acelorași surse guvernamentale, o astfel de evaluare financiară nu a existat, întrucât din datele transmise de OMV Petrom compania austriacă a cheltuit doar 750 de milioane de euro pentru 50% din acest proiect. Având în vedere că Exxon și OMV Petrom dețineau cote egale la zăcământul Neptun Deep, se deduce logic că și compania americană a cheltuit tot 750 de milioane de euro, restul, până la prețul de un miliard și 60 de milioane plătit de statul român prin Romgaz, reprezentând profitul de circa 310 milioane de euro obținut de Exxon.

Potrivit informațiilor Q Magazine, ministrul Energiei, Virgil Popescu, a refuzat păstrarea echipei de proiect a Exxon formată în majoritate de specialiști români care lucrau de peste 10 ani la zăcământul Neptun Deep și aveau deja experiență (într-un an și jumătate realizaseră 7+1 sonde în acest perimetru). Dacă s-ar fi păstrat această echipă specializată și neutră, nu ar fi existat nici o suspiciune față de anumite decizii manageriale defavorabile statului român pe care le-ar putea lua compania OMV declarată oficial operator.

L-am întrebat pe prim-ministru de ce s-a renunțat la această echipă pentru că mai mulți specialiști dintre cei care o formaseră au declarat pentru Q Magazine că ar fi dorit să își  continue activitatea până la începerea exploatării gazelor din perimetrul Neptun Deep, dar și după aceea, însă nu am obținut niciun răspuns.

Mai trebuie menționat aici că administrarea asocierii dintre Romgaz și OMV va fi făcută tot de OMV, ca urmare a acordului pe care Romgaz l-a semnat în acest sens. Cu alte cuvinte, deși Romgaz și OMV dețin fiecare 50% din asocierea care va exploata zăcământul Neptun Deep, doar OMV va lua deciziile, inclusiv pe cele comerciale.

Având în vedere că în ultimii trei ani producția națională de gaze s-a diminuat și România a crescut importurile prin cele două companii cu acționariat rusesc, Conef Energy şi Conef Gaz, l-am întrebat pe premier dacă statul român a contribuit la creșterea profitului acestora și, implicit, a bugetului de stat al Federației Ruse. Răspunsul se poate deduce din tăcerea care a urmat, dar, și mai mult, se știe că în tot acest timp statul român nu a făcut niciun demers pentru a conecta și teritoriul românesc la gazul care va ajunge în Turcia, din Marea Caspică, prin conducta TANAP.

Drum liber, așadar, importurilor de gaz rusesc care vor atinge la sfârșitul acestui deceniu peste 5 miliarde de metri cubi!

Am vrut să aflăm de asemenea, ce companie a statului român are capacitatea și logistica de a importa gaze astfel încât România să nu depindă de firme străine în momentele de criză. Nu ni s-a răspuns nici la această întrebare și înțelegem de ce: pentru că nu există o astfel de companie și nu intenționează nimeni să creeze în interiorul Romgaz o unitate sau un departament de acest fel.

În contextul sancțiunilor impuse companiilor rusești la nivelul UE, inclusiv de statul român, având în vedere că Gazprom România (companie sancționată) și-a schimbat acționariatul printr-o tranzacție recentă, prim-ministrul României nu a dorit să arate care va fi poziția Guvernului pe care îl conduce în relațiile comerciale cu noul acționar care nu este supus acelorași sancțiuni.

O nouă absurditate de care „beneficiază” românii, deținători ai atâtor resurse naturale, s-a înregistrat odată cu intrarea „primei molecule de gaz din Marea Neagră în sistemul de transport românesc” care a avut loc la 16 iunie, când prețul gazelor a crescut cu 60%, de la 80 de euro la 130 de euro, copiind bursele europene. Asta demonstrează că indiferent câte gaze vor intra în următoarea perioadă în sistemul național, românii le vor plăti chiar și pe cele exploatate din țara lor, la prețul burselor europene.

ÎN LOC DE CONCLUZIE

Retorica politicienilor semnatari, și nu doar ai Legii offshore, potrivit căreia, prin acest act normativ, românii vor fi total independenți față de Rusia în privința gazelor, trebuie să rezolve cel puțin diferența dintre cele trei miliarde de metri cubi importați acum de la Gazprom și un miliard de metri cubi cât estimează compania Black See Oil & Gas ca vârf de producție pentru piața internă.

Presupunând că România va produce întreaga cantitate pe care acum o importă, românii ar trebui să știe că prețul pe care îl vor plăti nu va fi mai mic decât cel al burselor europene. Adică nu va fi nicio diferență între noi, care avem zăcăminte, și alte țări care nu au „nicio moleculă”.

La 17 mai, premierul Nicolae‑Ionel Ciucă s-a întâlnit la Palatul Victoria, cu Eric Faillenet, director al Grupului Carlyle International Energy Partners, principalul acționar al companiei Black Sea Oil&Gas. Cu această ocazie, prim‑ministrul României a salutat interesul investitorilor față de începerea exploatării gazelor naturale din Marea Neagră, prin dezvoltarea Proiectului de la Midia, care va asigura, începând din acest an, zece la sută din producția necesară la nivel național. Foto Gov.ro

„Pentru români, demersul de obținere a independenței față de gazul rusesc este un obiectiv esențial. Guvernul încurajează investițiile în sectorul energetic, iar țara noastră se numără printre statele europene care își pot gestiona în bună măsură cantitatea de gaze naturale pentru consumul intern. Noua lege offshore creează un cadru predictibil și stabil investitorilor. Oferind un echilibru între interesele statului și cele ale mediului privat, România are oportunitatea de a deveni chiar exportator în regiune, după dezvoltarea exploatărilor de gaze la Marea Neagră”, a declarat premierul Ciucă.

Reprezentanții companiei Black Sea Oil&Gas au anunțat că proiectul de la Midia este pregătit să demareze în luna iunie, după efectuarea ultimelor teste, având o capacitate de livrare de un miliard de metri cubi anual.

articolul original.
  • There are no more articles
❌