ACTUALITATE
🔒
Au fost publicate stiri noi. Click aici pentru a le afisa.
Ieri — 1 December 2022Ultimele Stiri

(VIDEO)Marea Unire: Paradă la Arcul de Triumf

1 December 2022 at 09:10
By: (R.C.)

UPDATE
Parada militară organizată la Bucureşti cu ocazia Zilei Naţionale a României a început joi la Arcul de Triumf, edificiu emblematic al Capitalei, inaugurat acum 86 de ani, în prezenţa Regelui Carol al II-lea şi a Reginei Maria.

În deschiderea manifestării, s-a intonat Imnul Naţional de către muzicile militare ale Garnizoanei Bucureşti, alături de baritonul Ştefan Alexandru Constantin, solist al Ansamblului Artistic „Doina” al Armatei, şi corul Academiei Tehnice Militare „Ferdinand I”. În timpul intonării Imnului de stat, au fost trase douăzeci şi una de salve de tun.

AGERPRES
FLUX PLĂTIT
Home /Politica /VIDEO 1Decembrie/ Parada militară de Ziua Naţională a României a început la Arcul de Triumf
FLUXUL AGERPRES
11:211Decembrie/ Ciolacu: Avem o şansă extraordinară să îndeplinim total visul european şi să aderăm la Schengen
11:19Xi îl asigură pe Michel că „nu există conflicte strategice” între China şi UE
11:18Comunicat de presă – Deputat Elena Hărătău (PNL Bacău)
11:18Comunicat de presă – Senator Marius Bodea (USR Iaşi)
11:15Cod galben de polei în 11 judeţe, până vineri la prânz
11:15Fotbal – CM 2022: Ben White, fundaşul naţionalei Angliei, indisponibil pentru restul turneului din Qatar
11:12VIDEO 1Decembrie/ Parada militară de Ziua Naţională a României a început la Arcul de Triumf
11:08Transelectrica planning 52 ml RON worth of investments to increase power supply security in south Bucharest
11:05Fotbal – CM 2022: Boxerul mexican Canelo Alvarez i-a prezentat scuze lui Messi după o polemică
11:04Românii din diaspora, conectaţi cu ţara prin intermediul tehnologiei (studiu)
Vezi mai mult
Vezi mai putin
CELE MAI CITITE DIN POLITICA
acum 4 ore
1Decembrie/ Premierul Ciucă a depus o coroană de flori la Mormântul Ostaşului Necunoscut din Parcul Carol I
acum 5 ore
1Decembrie/ Secretarul de stat al SUA: Le doresc românilor o Zi Naţională fericită; relaţia noastră este puternică
acum 5 ore
1Decembrie/ Departamentul pentru Românii de Pretutindeni: La mulţi ani tuturor celor care trăiesc cu România în suflet!
acum 2 ani
Legea privind pedeapsa cu amendă în cazul unor infracţiuni de evaziune fiscală, dacă se achită prejudiciul – promulgată
acum 21 de ore
Aurescu: Profilul României în NATO, contribuţiile la contracarea războiului în Ucraina – rol important în discuţiile pentru Schengen
acum 5 ore
1Decembrie/ Premierul Nicolae Ciucă: Să arătăm că 1 Decembrie este, cu adevărat, ziua unităţii noastre
buton pause
Modifică dimensiunea fontului:

Play
Parada militară organizată la Bucureşti cu ocazia Zilei Naţionale a României a început joi la Arcul de Triumf, edificiu emblematic al Capitalei, inaugurat acum 86 de ani, în prezenţa Regelui Carol al II-lea şi a Reginei Maria.

În deschiderea manifestării, s-a intonat Imnul Naţional de către muzicile militare ale Garnizoanei Bucureşti, alături de baritonul Ştefan Alexandru Constantin, solist al Ansamblului Artistic „Doina” al Armatei, şi corul Academiei Tehnice Militare „Ferdinand I”. În timpul intonării Imnului de stat, au fost trase douăzeci şi una de salve de tun.

Preşedintele Klaus Iohannis a depus o coroană de flori în memoria eroilor căzuţi pe câmpurile de luptă pentru reîntregirea neamului românesc. Ulterior, a fost ţinut un moment de reculegere în memoria eroilor care s-au jertfit pentru unitate.

Asistă la paradă premierul Nicolae Ciucă, preşedintele interimar al Senatului, Alina Gorghiu, preşedintele Camerei Deputaţilor, Marcel Ciolacu, membri ai Guvernului, şefi de instituţii, reprezentanţi ai corpului diplomatic şi ai cultelor religioase, politicieni, veterani.

Ṣtire inițială

Peste 1.500 de militari şi specialişti din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi Autoritatea Vamală Română, precum şi 120 de mijloace tehnice participă în acest an la parada de Ziua Naţională a României.

Potrivit MApN, în blocul de onoare vor fi aproximativ 150 de militari străini, în cadrul unor detaşamente din Belgia, Franţa, Macedonia de Nord, Republica Moldova, Portugalia, Statele Unite ale Americii şi Ţările de Jos şi militari reprezentând ţările aliate contributoare la structurile NATO de pe teritoriul României. Militarii străini sunt prezenţi cu 25 de mijloace tehnice, inclusiv aeronave de luptă din Canada, Italia, Spania şi Statele Unite ale Americii.

Fondul sonor al defilării va fi asigurat de muzicile militare ale Armatei, din garnizoana Bucureşti: Muzica Reprezentativă a Ministerului Apărării Naţionale, Muzica militară a Brigăzii 30 Gardă „Mihai Viteazul” şi Muzica militară a Brigăzii 1 Mecanizată „Argedava”.

Cu ocazia Zilei Naţionale, Armata României participă, la solicitarea autorităţilor publice, la organizarea de ceremonii militare în garnizoanele din întreaga ţară.

Militarii aflaţi în misiune în afara ţării desfăşoară şi ei, cu acest prilej, ceremonii militare.

În toate instituţiile militare din ţară se arborează Drapelul naţional, iar la bordul navelor maritime şi fluviale se ridică Marele Pavoaz.

Pierderile Armatei României în Primul Război Mondial sunt estimate la peste 330.000 de căzuţi la datorie, dintre care peste 60.000 în prizonierat. În cel de-al Doilea Război Mondial, ţara noastră a înregistrat peste 900.000 de morţi, răniţi, dispăruţi, prizonieri şi invalizi, potrivit MApN.

articolul original.

O călătorie în Iran la vremea de mare tulburare mondială

1 December 2022 at 04:27

În condițiile în care mass media a dezertat de la misiunea sa esențială, transformându-se din instrument de informare și orientare într-unul de dezinformare și manipulare la o asemenea amploare încât până și separarea știrilor corecte de cele mincinoase a devenit imposibilă, am considerat că zicala potrivit căreia este mai bine să vezi o dată decât să auzi / citești de o mie de ori trebuie urmată și am profitat de invitația adresată de Institutul iranian pentru studii politice și internaționale (Institute for Political and International Sudies – IPIS) ca să efectuez o vizită în Iran în perioada 24-28 noiembrie 2022. În această călătorie am fost împreună cu președintele și vicepreședintele Institutului român pentru studiul politicii și economiei Orientului Mijlociu (Middle East Economic and Political Institute – MEPEI), domnul Flavius Caba-Maria și respectiv, doamna Monica Surugiu, precum și cu Președintele Fundației Euro Defense România, profesorul Liviu Mureșan.

  1. TRADIȚIA UNUI IMPERIU ORIENTAL ȘI COMPLEXUL DE SUPERIORITATE OCCIDENTAL

Venind dintr-o țară membră a familiei euro-atlantice (membru NATO și al UE) și aterizând în Teheran, prima luptă pe care trebuie să o dai este cea cu reflexul propriu de a măsura viața iranienilor cu măsura obiceiurilor occidentale și a o judeca prin raportare la valorile occidentale, a priori (adică înaintea și în afara oricărei cercetări) superioare. Acest instinct te face să treci fără ezitare la evaluarea lungimii drumului pe care iranienii îl mai au de parcurs până când vor ajunge la fericirea și virtutea de a fi ca noi.

Culmea este că, sosind încărcat cu prejudecățile ideologice induse de narativul euro-atlantic, orice îți contrazice așteptările te dezamăgește. De ce sunt atâtea femei care nu poartă voal și de ce multe din cele care îl poartă o fac într-un fel care să le sporească farmecul iar nu să îl anuleze? De ce bărbații, în ciuda faptului că nu dau mâna cu femeile, se înclină respectuos în fața lor iar ele li se adresează degajat, fără nici un fel de sfială, expunându-și ferm punctele de vedere? Agitația veselă de pe străzi care se prelungește până târziu în noapte te contrariază și te irită întrucât nu confirmă tabloul creat cu anticipație în cugetul tău. Oamenii aceștia trebuiau să fie triști. Atunci de ce râd?! Nu râdem noi, care suntem fericiți să stăm în frig, foame și întuneric pentru a-i ferici pe ucraineni transformându-i în carne de tun, și sunt fericiți ăștia care trăiesc într-un stat islamic supus sancțiunilor internaționale!!!

Pe de altă parte, noi care suntem marii apărători ai respectului diversității și ai multiculturalismului, refuzăm să acceptăm că ceilalți pot fi fericiți și fără a trăi ca noi, și că a nu fi la fel ca noi nu înseamnă neapărat a fi rău sau nefericit. Refuzăm să admitem că felul nostru de viață actual este rezultatul unui trecut, adesea marcat de nedreptăți, de absurdități și de conflicte sângeroase, care ne-a făcut să ajungem la concluzii ininteligibile sau nerelevante pentru cei cu un alt trecut. Unor boli diferite nu li se puteau prescrie decât terapii diferite, după cum nu este imposibil ca acelorași probleme, în context istoric și cultural diferit, să li se fi răspuns cu soluții diferite.

Iranienii nu sunt o națiune tânără, ca aceea americană și nici una marcată de o istorie discontinuă, precum națiunile europene care au avansat în timp prin salturi revoluționare. Noțiunea de revoluție însăși are alt sens în Iran decât în Europa. Pentru europeni revoluția înseamnă ruperea de trecut și plonjarea în viitor. Pentru iranieni ea înseamnă refacerea continuității și întoarcerea la origini, intrarea în viitor având loc prin recul.

Cu toate suișurile și coborâșurile din trecutul lor, iranienii au păstrat din antichitate o aură imperială și în tot comportamentul lor contemporan conservă un anume spirit imperial. Greșit înțeles, un atare spirit a speriat și continuă să îi sperie vecinii, mai ales după ce aceștia au ajuns la forme de organizare politică proprie, nu rareori create prin transformarea forțată a unor uniuni tribale în state-națiune, grație ingineriei geopolitice occidentale la finele Primului Război Mondial. Cât despre superputerile imperiale intrate în istorie mai recent (imperiul otoman, cel rus, cel britanic și, în urmă, cel american), ajungând în rivalitate geostrategică cu Iranul, ele au folosit, fiecare la rândul său și în felul său, ca armă în lupta cu acesta amplificarea respectivei spaime și alimentarea conflictelor regionale (cam tot așa cum acum Ucraina este utilizată în războiul SUA cu Rusia).

  1. CIOCNIREA CULTURALĂ ȘI EFECTELE EI GEOPOLITICE

Discuțiile purtate pe timpul călătoriei mele au evidențiat câteva aspecte culturale esențiale.

Astfel, europenii continentali (precum românii) a căror identitate include pilonul dreptului roman (alături de cele ale filosofiei grecești și religiei creștine) și care prin adoptarea sistemului westfalian au pus bazele statului național, sau de anglo-americani a căror ordine de stat este creată de judecători și inspirată de creștinismul protestant cu accent vechi testamentar. Spre deosebire de ei, Iranul, asemenea multor comunități orientale, este expresia „universalismului imperial” care a permis unor grupuri etno-culturale diferite conviețuirea culturală, odată cu beneficiul unei puteri centrale transculturale constituind o singură instituție care a exercitat separat puterea politică și cea religioasă, în cadrul unui secularism sui-generis anațional.

În Europa continentală diferențele de identitate culturală au despărțit comunitățile umane, integrarea lor într-o ordine statală unitară reclamând crearea unei rețele civice acceptabilă întrucât era motivată de obiective geostrategice comune. Indiferent de identitatea sa culturală cetățeanul a intrat într-un contract cu puterea politică organizată ca stat pentru ca aceasta să îi furnizeze securitate individuală și colectivă, națională și internațională. Securitatea a fost criteriul coeziunii civice.

În SUA indivizii veniți din alte părți ale lumii, cu identități culturale diferite, s-au topit într-un creuzet cultural din care au ieșit uniți prin adeziunea la „visul american”. Nu conta de unde vii. Dacă știai să lupți în confruntări în care totul era permis, puteai ajunge în vârful societății. Și pentru ca această ideologie a puterii căreia nimic nu îi putea fi interzis să calibreze o societate coerentă și totodată să legitimeze „lupta” (echivalată cu „ofensiva” pentru ca, în cele din urmă, să fie confundată cu „agresiunea”), a fost scos din traista colonistului, de regulă protestant și neo-protestant, Vechiul Testament cu „tablele legii”, „pământul promis”, mântuirea și Mântuitorul. Americanii s-au format astfel ca o putere mântuitoare universală care a oferit fericirea pe pământul cucerit de ea tuturor celor care se supuneau legilor ei și astfel se salvau.

Iranul nu a cunoscut ideea de națiune, în sens european, și nici aceea a statului de drept ca guvernare a legii. De aceea, nu a cunoscut nici democrația, fie ea de sorginte europeană sau americană. Democrația este o creație națională. Iranul nu a avut nevoie de un creuzet în care să topească identitățile naționale, nici de o rețea civică prin care să țină legate între ele prin legi juridice comunitățile naționale. Ceea ce el a făcut în mod tradițional, utilizând învățătura islamică, a fost să creeze un țesut multicultural în cadrul căruia fiecare contribuia potrivit abilităților sale circumscrise de propria cultură, la crearea unor valori specifice de utilitate comună, în funcție de nevoi stabilite printr-un consens ad hoc. În asemenea condiții, politica externă universalistă iraniană nu a avut caracter geo-politic, ci geo-economic și geo-cultural.

Putem vorbi astfel despre un multiculturalism organic iranian, diferit de multiculturalismul reglementat european și de multiculturalismul integrat (uniformizat) american. În cele din urmă, în epoca modernă, toate au ajuns a fi civice, dar civismul ca factor unificator are un conținut cultural diferit, circumscris de tradiții istorice diferite. Iată un motiv pentru care a cere ca ordinea politică actuală și politica produsă de ea să fie la fel în UE, SUA și Iran este o imposibilitate generatoare de tensiuni.

Colonialismul european și imperialismul american au fost cele care, respectiv, au adus în Asia modelul național, pentru a determina deșirarea țesutului multicultural specific acolo, și doctrina monismului drepturilor omului, pentru a impune înlocuirea modelului de viață autohton cu propriul model și astfel, prin dezbinarea etnică și dominația culturală, a ajunge la dominația politică. Aici găsim atât originea tensiunilor interne din Iran, consecutive importului forțat al unor modele culturale străine și al nemulțumirilor inevitabile apărute la linia de contact al unor feluri de viață diferite, precum izvorul permanentelor conflicte dintre Iran și puterile euro-atlantice. Aceste conflicte capătă, de-a dreptul, caracter ereditar. Ele au condus, printre altele, la abandonarea caracterului geo-economic și geo-cultural al politicii externe moștenite de la vechiul imperiu persan, și transformarea acțiunii externe iraniene în oglindă cu geo-strategia euro-americană.

Conflictul geo-strategic este totdeauna însoțit, așa cum o vedem și azi în Europa și SUA, apropo de războiul ruso-american din Ucraina, de degradarea nivelului de viață și limitarea libertăților individuale pe plan intern.

  1. RĂZBOIUL ECONOMIC INDUCE RĂZBOI SOCIAL

Am parcurs Teheranul în lung și în lat, la cele mai diferite ore din zi și din noapte pentru a fi martor direct al manifestărilor de protest, amplu relatate de mass media europeană și americană, care au acum loc în Iran și a căpăta astfel legitimitate și credibilitate în a le descrie. La un moment dat am auzit șoferi claxonând și ni s-a spus că acesta ar fi un mod de protest. Aveam să aflăm că, de fapt, era un fel de a exprima bucuria pentru victoria echipei Iranului la campionatul mondial de fotbal în meciul cu Țara Galilor.

Singurele proteste pe care le-am văzut în Teheran au fost pe la miezul nopții, în hotelul unde eram cazat, la programul de televiziune Euronews. Tot așa am aflat că Președintele Macron s-a întâlnit cu câțiva reprezentanți ai protestatarilor și i-a asigurat de solidaritatea sa.

Ceea ce nu înseamnă că nu există proteste și nemulțumiri. Cele mai multe sunt generate de problemele socio-economice apărute în siajul războiului economic dus de SUA și aliații săi europeni împotriva Iranului, sub denumirea de „sancțiuni economice” (dispuse în afara oricărei proceduri a ONU, acestea constituie o încălcare a dreptului internațional) și sub pretextul nevoii de a descuraja programul nuclear iranian, susceptibil de a se transforma în activ militar.

Ca totdeauna și pretutindeni, sancțiunile economice nu au făcut decât să stimuleze dezvoltarea prin forțe proprii a statului sancționat (în cazul iranian însăși capacitatea de a produce bomba nucleară a crescut simțitor, odată cu dezvoltarea puterii sale militare convenționale până la punctul în care și fără arma nucleară descurajează semnificativ eventualele planuri războinice ale puterilor regionale), dar, firesc, pe seama creșterii costurilor sociale.

Am abordat subiectul fără ezitare cu gazdele iraniene. Acestea au admis că o parte a societății și în special tinerii doresc o viață mai bună și mai multă libertate (ceea ce include și mai puțină religiozitate). În acest sens se cere normalizarea relațiilor cu SUA, ceea ce ar permite ieșirea din regimul sancțiunilor economice.

Întrebarea este prețul cerut de SUA pentru normalizare și ce oferă SUA în schimb? Include un atare proces obligația ca în relațiile internaționale SUA să renunțe la dreptul forței în favoarea forței dreptului, chiar și atunci când aplicarea regulii de drept o dezavantajează limitându-i capacitatea de a-și promova agenda geopolitică? Include aceasta renunțarea SUA la pretenția de a i se recunoaște privilegiul de unică superputere globală în cadrul unei ordini mondiale unipolare? Războiul din Ucraina sugerează un răspuns negativ la ambele întrebări.

Așa se explică de ce, deși în mod justificat persistente, demonstrațiile de protest din Iran nu au ajuns la nivelul masei critice a populației, nu au putut degaja un program coerent și nu au propulsat lideri capabili să ofere o alternativă politică viabilă. Reacția autorităților la aceste demonstrații poate fi comparată cu cea a guvernelor canadian, francez sau german față de nemulțumirile exprimate de cetățenii țărilor respective împotriva limitării libertăților lor sub pretextul luptei împotriva pandemiei Covid 19 sau al susținerii războiului din Ucraina, ori cu cea a administrației americane din perioada „Black Lives Matter” și cea a ultimelor alegeri prezidențiale. Cel puțin ironic este faptul că parlamentele euro-atlantice care nu au ridicat un deget pentru apărarea drepturilor cetățenilor lor, sunt foarte preocupate acum de drepturile cetățenilor iranieni.

  1. SUA / NATO CA FACTOR DE COAGULARE A STATELOR ASIATICE

Călătoria la Teheran a inclus participarea la un seminar organizat în colaborare de IPIS și MEPEI privind situația relațiilor bilaterale româno-iraniene, a celor regionale și a celor internaționale, precum și mai multe întâlniri formale și informale cu demnitari iranieni din conducerea ministerului afacerilor externe, a Universității Diplomatice (School of International Relations) și ai Consiliului pentru afaceri externe (instituție care constituie grupul de consilieri pentru politica externă ai Liderului Suprem al Iranului), precum și cu diverși reprezentanți ai mediilor academice.

Întrucât evenimentele s-au desfășurat cu ușile închise și în conformitate cu regulile Chatham House (conținutul discuțiilor și numele celor care au intervenit nu sunt destinate publicității) mă voi referi pe scurt doar la punctele mele de vedere.

1. În ceea ce privește relațiile bilaterale, acestea sunt totdeauna funcție de patru elemente: caracterul obiectiv al intereselor; existența resurselor; voința politică; susținerea populară.

Faptul că România și Iranul au interese comune cu caracter obiectiv este dovedit de împrejurarea că relațiile lor au fost constant bune indiferent de regimurile politice și ideologiile care s-au perindat la conducerea lor. Existența resurselor care să susțină promovarea acestor interese este și ea dovedită și dovedibilă. Susținerea sau acceptabilitatea populară se bazează pe lipsa conflictelor dintre cele două state de-a lungul istoriei lor, precum și pe o serie de compatibilități culturale care pot fi descoperite de cei care studiază cu atenție creștinismul ortodox român și islamul șiit iranian.

Problema este aceea a voinței politice care, în ceea ce privește guvernul român, este ostateca contextului internațional și victima gestiunii nefericite a relațiilor cu partenerii strategici occidentali. Din păcate, acestora nu s-a încercat să li se explice convingător că prin consolidarea legăturilor politice cu Iranul, România poate contribui la pavarea căilor către normalizarea relațiilor dintre ei și Iran, cu efecte benefice asupra securității colective.

2. Referitor la problemele regionale, retragerea SUA din Afganistan și, în general, reducerea prezenței sale în Orientul Mijlociu (Irak și Siria), pentru a se implica în războaiele cu Rusia și China, din Ucraina și respectiv regiunea indo-pacifică, oferă Iranului posibilitatea de a își normaliza relațiile cu vecinii săi arabi din regiunea Golfului Persic, precum și de a stabili un sistem de cooperare cu Rusia, China, India și Turcia în Asia Centrală, inclusiv în cadrul Organizației pentru Cooperare de la Shanghai. Este evident că Iranul dorește să își păstreze autonomia strategică în raport cu toți acești actori de prim rang în „secolul Asiei”, dar asta nu exclude realizarea unui sistem de cooperare și securitate colectivă, eventual similar celui creat în Europa, la Helsinki, în 1975, din care a rezultat OSCE.

Ceea ce ar trebui sesizat este că politica externă actuală a Iranului nu este ideologizată și nu este inspirată de comandamente religioase, ea fiind strict planificată în funcție de exigențele geopoliticii. Astfel, Teheranul a criticat și s-a opus politicii unor state șiite, după cum a ajutat state de altă religie sau confesiune. Or, pe terenul geopoliticii compromisurile și acordurile sunt mai ușor de realizat.

Implicându-se realist și flexibil într-o politică de integrare regională, Iranul ar putea ajunge nu numai la o formă de conciliere și parteneriat cu statele arabe din Golf (care se depărtează acum de SUA, după ce vor fi înțeles din experiența ucraineană că Washingtonul va lupta pentru securitatea lor până la ultimul saudit, qatarez sau cetățean al Emiratelor Arabe Unite, ori că schimbul petrolului, care la un moment dat se epuizează, pe arme americane, care se produc la infinit, nu este chiar cea mai bună afacere), ci și, la un moment dat, la rezolvarea contenciosului iraniano-israelian.

3. În fine, pe plan internațional este tot mai limpede că războiul din Ucraina, în spatele aparențelor, ascunde o confruntare dintre SUA și Rusia a cărei miză reală este trecerea de la ordinea mondială unipolară susținută de cea dintâi, la ordinea multipolară dorită nu doar de cea din urmă, ci și de toate puterile emergente sau regenerate, cu relevanță globală din Asia, Africa și America Latină. De aceea, pacea în Ucraina nu va avea ca obiect doar ajustări teritoriale cu implicații locale, ci redefinirea întregii ordini internaționale. Ținând seama de tradițiile, istoria și cultura sa, precum și de argumentele sale economice, militare și demografice actuale, Iranul se califică pentru a ocupa un loc la masa viitoarelor negocieri de pace. De modul în care se va raporta la războiul actual va depinde transformarea acestei calificări, deocamdată doar virtuală, în realitate.

Unii dintre ambasadorii statelor UE la Teheran încearcă să convingă guvernul gazdă că ceea urmăresc ele și ceea ce urmează „cu siguranță” să se întâmple este dezmembrarea Rusiei, survenită prin implozia provocată de o revoltă internă care „fără îndoială” se va produce dacă luptele de pe teritoriul ucrainean se vor prelungi suficient. De aceea, Occidentul colectiv creează condiții pentru ca un număr cât mai mare de ucraineni să moară pentru patrie. Dacă acesta este planul, este foarte probabil că realizarea lui nu va prinde în viață câteva generații. Mâine este, însă, altă zi și va veni, cel mai probabil, un alt plan.

Iranul, desigur, nu este interesat să se implice în războiul din Ucraina, ci, mai degrabă, să profite de înglodarea SUA / NATO în el, spre a negocia ordinea regională. În același timp, însă, Iranul nu poate fi decât interesat să participe la negocierile de pace care vor urma războiului din Ucraina și care vor substitui lipsa tratatului de pace de la finele Războiului Rece, stabilind o nouă ordine mondială. Absența sa de la respectivele negocieri l-ar putea pune în situația ca diversele compromisuri ce se vor conveni să aibă loc pe cheltuiala sa.

Soluția este, așadar, o neutralitate binevoitoare. Dar binevoitoare pentru cine? UE este principala victimă a războiului ucrainean. Acesta va dezbina statele membre și totodată va tensiona relația transatlantică. Căzute în crize interne și externe statele europene nu prea au nimic de oferit Asiei, ci numai totul de cerut.

SUA, pe de altă parte, este cea care a reușit să împace contrariile care până de curând făceau de neconceput apropieri strategice între Rusia și China, între China și India, între Iran și Arabia Saudită, între Turcia și Rusia etc. Asia, pe care seducția exercitată de modelele naționale euro-atlantice, cu democrația lor și concepția lor asupra drepturilor omului, reușise să o dezbine pentru a o domina, se unește acum chiar sub presiunea celor de la care au fost importate forțat acele modele și împotriva lor. Vechi adversari din lumea asiatică și euro-asiatică sunt uniți acum nu atât de frica (întrucât America inspiră azi mai multă milă decât teamă), cât de ura față de tot ceea ce reprezintă Casa Albă și Noul Ierusalim american. După cum se vede, este posibil ca în curând SUA să intre în criză de aliați, de bani, de timp și de nervi.

Așa stând lucrurile, Teheranului îi mai rămâne să aleagă între Moscova și Beijing. Cine are mai multă nevoie de bunăvoința Iranului și cine îi poate oferi mai mult pentru a căpăta această bunăvoință? Cu cine dorește să stea alături Iranul la masa viitoarelor negocieri de pace și cine îi va asigura mai ușor prezența la acele negocieri? Îmbrățișarea cui poate fi mai sufocantă pe termen lung? Este interesat Iranul, în măsura în care împărtășește viziunea unui multipolarism simetric în care pacea lumii este asigurată prin echilibrul puterilor globale, de o Rusie slabă, eventual aflată la remorca unei Chine atotputernice? Iată întrebările la care diplomația iraniană va trebui să răspundă în perioada imediat următoare. Acesta să fie oare Rusia?!

articolul original.
Before yesterdayUltimele Stiri

Marea confiscare

30 November 2022 at 10:20
By: (P.S.)

Comisia Europeană a propus miercuri confiscarea activelor îngheţate ale Rusiei pentru a pedepsi Moscova pentru invazia Ucrainei, explorând opţiuni legale cu partenerii UE pentru a compensa Kievul pentru pagubele aduse ţării, informează Reuters.

Funcţionari din Uniunea Europeană, Statele Unite şi alte ţări occidentale dezbat de luni de zile cum să sechestreze în mod legal activele ruseşti deţinute în străinătate – atât de stat, cât şi private – îngheţate prin sancţiuni.

Problema este că în majoritatea statelor membre UE, sechestrarea bunurilor îngheţate este posibilă legal numai în cazul în care există o condamnare penală. De asemenea, multe bunuri ale cetăţenilor ruşi aflaţi pe lista neagră sunt greu de sechestrat sau chiar de îngheţat pentru că sunt înregistrate ca aparţinând unor membri ai familiei sau altor persoane, ca paravan.

„Am blocat 300 de miliarde de euro din rezervele Băncii Centrale ruse şi am îngheţat 19 miliarde de euro din banii oligarhilor ruşi”, a declarat Ursula von der Leyen, preşedinta executivului UE, într-un comunicat.

Ea a spus că nu peste mult timp, UE şi partenerii săi ar putea gestiona fondurile şi să le investească. Încasările ar merge către Ucraina, ceea ce în cele din urmă ar compensa pagubele provocate ţării.

„Vom lucra la un acord internaţional cu partenerii noştri pentru a face acest lucru posibil. Şi împreună, putem găsi căi legale
de a ajunge la asta”, potrivit lui von der Leyen.

Ea a mai spus că UE propune înfiinţarea unui tribunal special, susţinut de Naţiunile Unite, „pentru a investiga şi urmări penal crima de agresiune a Rusiei”.

UE va lucra pentru a înfiinţa un tribunal special care să judece „crimele Rusiei” în Ucraina, a anunţat miercuri preşedinta Comisiei Europene Ursula von der Leyen, răspunzând unei solicitări a Kievului.

„Vom colabora cu Curtea Penală Internaţională (CPI) şi vom ajuta la înfiinţarea unui tribunal special care să judece crimele Rusiei”, a explicat ea într-o postare pe Twitter. „Împreună cu partenerii noştri, ne vom asigura că Rusia plăteşte pentru devastările pe care le-a provocat, folosind fondurile îngheţate ale oligarhilor şi activele băncii sale centrale”, a mai precizat ea, citată de France Presse.

Rusia afirmă că îngheţarea rezervelor băncii sale centrale şi a bunurilor cetăţenilor săi sunt ilegale. Ea respinge că invazia, pe care o numeşte „operaţiune militară specială” pentru dezarmarea vecinului său, echivalează cu o agresiune ilegală împotriva Ucrainei, aminteşte Reuters.

articolul original.

Ieftinire a carburanților în ultima jumătate de lună

30 November 2022 at 09:31

Un litru de benzină din sortimentul popular se vinde azi în medie cu 7,25 de lei, iar unul de motorină cu 8,46 de lei. La jumătatea lunii noiembrie, prețul la pompă era în medie 8,48 lei litrul de benzină și 8,83 lei cel de motorină. Avem astfel o ieftinire de 3-4% în doar 15 zile, iar trendul pare să continue, mai ales că în ultimele două zile ieftinirea a fost mai abruptă.

Aceste scăderi de preț vin pe fondul unor cotații mai mici la produsele petroliere ca urmare a ieftinirii petrolului. Cotația țițeiului a scăzut la începutul acestei săptămâni la mai redus nivel din acest an, după ce protestele faţă de restricţiile impuse de autorităţile chineze pentru a preveni răspândirea pandemiei de COVID-19 au generat îngrijorări cu privire la evoluţia cererii de carburant în China, cel mai mare importator mondial de ţiţei. Iar aceste proteste par să continue.

Cel mai ieftin litru de benzină se poate găsi la Lukoil, 7,08 lei, și la Mol, 7,16 lei. Gazprom vinde benzina 95 cu 7,67 lei/litru. La motorină, cel mai ieftin litru se găsește la Lukoil, 8,32 lei, și la Mol, 8,38 lei. La fel ca și la benzină, Gazprom are cel mai scump litru de motorină, 8,95 lei.

articolul original.

Comisia Europeană creṣte presiunea asupra Ungariei

30 November 2022 at 05:13
By: (R.C.)

Reformele angajate de Viktor Orban nu au fost suficiente: Comisia Europeană se pregăteşte să recomande miercuri îngheţarea a peste 13 miliarde de euro fonduri europene destinate Ungariei, ca răspuns la problemele de corupţie identificate în această ţară, comentează AFP.

Executivul european a ales în cele din urmă fermitatea împotriva liderului naţionalist. În ciuda „şantajului” de care acesta din urmă este acuzat, Budapesta blocând mai multe dosare europene (plan comun de ajutor de 18 miliarde de euro pentru Ucraina, impozit minim pe profiturile multinaţionalelor).

Ungaria – care neagă orice legătură între aceste blocaje şi chestiunea fondurilor europene – se opune, de asemenea, unor noi sancţiuni împotriva Rusiei cu care menţine legături şi rămâne singura ţară din NATO alături de Turcia care nu a ratificat aderarea Suediei şi Finlandei la această alianţă.

Sub presiunea Parlamentului European, Comisia Europeană va propune statelor membre, care au până pe 19 decembrie pentru a se pronunţa, suspendarea a 7,5 miliarde de euro fonduri de coeziune care urmau să fie plătite Ungariei în cadrul bugetului 2021 -2027 al UE, potrivit unor surse europene.

În aprilie, împotriva acestei ţări a fost lansată o procedură destinată să protejeze bugetul european de încălcări ale statului de drept, o premieră pentru UE, în special din cauza „neregulilor sistematice în atribuirea contractelor publice”, „deficienţelor” în domeniul urmăririi penale şi luptei împotriva corupţiei.

Perspectiva de a se vedea lipsită de fonduri a determinat Ungaria să angajeze 17 măsuri pentru a răspunde preocupărilor Bruxellesului, printre care înfiinţarea unei „autorităţi independente” destinate să controleze mai bine utilizarea fondurilor UE, suspectate că îmbogăţesc apropiaţi ai lui Viktor Orban.

Dar Comisia consideră că reformele nu au fost desfăşurate în mod satisfăcător până la data limită de 19 noiembrie. Executivul european fixase acest termen în septembrie pentru a oferi Ungariei o şansă de a scăpa de îngheţarea a 7,5 miliarde de euro (aproximativ 20% din fondurile europene pe care trebuie să le primească în perioada 2021-2027).

Pe de altă parte, executivul european a decis să valideze planul de redresare post-Covid al Ungariei (5,8 miliarde de euro), dar prin ataşarea a 27 de condiţii, care includ cele 17 măsuri anticorupţie, precum şi reforme pentru îmbunătăţirea independenţei justiţiei.

Nicio plată nu va fi făcută până la îndeplinirea acestor condiţii.

Comisia, care până de curând părea să favorizeze o abordare conciliantă în privinţa Ungariei, subliniind progresele realizate de aceasta din urmă, şi-a înăsprit în cele din urmă poziţia.

Potrivit mai multor surse europene, influenţa europarlamentarilor, reuniţi în plen săptămâna trecută şi în mare parte partizani ai severităţii în faţa lui Orban, a fost decisivă.

În cazul deblocării fondurilor, a fost adusă în discuţie eventualitatea unei moţiuni de cenzură a Comisiei, în special de către grupul Renew Europe (centrişti).

Negociatorul maghiar Tibor Navracsics a denunţat marţi această „enormă presiune politică” a Parlamentului European.

Cu un an şi jumătate înainte de alegerile europene, mulţi europarlamentari sunt atenţi să facă campanie pentru apărarea statului de drept în faţa exceselor antidemocratice din UE.

Rămâne de văzut dacă această linie dură va fi urmată de statele membre care trebuie să ia decizia cu majoritate calificată (15 ţări din 27, reprezentând cel puţin 65% din totalul populaţiei UE).

O reuniune a miniştrilor economiei şi finanţelor este prevăzută pe 6 decembrie. Dacă ţările scandinave şi Benelux sunt în mod tradiţional severe cu privire la statul de drept şi problemele anticorupţie, multe ţări din estul şi sudul Europei ar putea fi mai reticente la blocarea fondurilor.

Ungaria, pradă unei inflaţii galopante şi unei monede (forintul) în cădere liberă, are mare nevoie de aceşti bani. Guvernul său va folosi probabil toate căile de atac posibile împotriva acestei măsuri, în special în faţa justiţiei UE. De asemenea, ar putea cere această chestiune să fie tranşată la următorul Consiliu European, programat pentru 15-16 decembrie, încheie AFP.

articolul original.

Preacinstita USR-istă, prinsă cu ilegalitatea

29 November 2022 at 11:05
By: (I.R.)

Se întâmplă în fieful lui Dominic Fritz, primarul Timișoarei.

Consilierul local USR din Timișoara Aida Szilagyi şi-a anunţat retragerea din Consiliul Local Timişoara după o sentinţă definitivă dată de Curtea de Apel Timişoara care a arătat că aceasta a ridicat ilegal un bloc de locuinţe în locul extinderii unei case.

Aida Szilagyi a anunţat, marţi, într-un comunicat de presă transmis de USR Timiş, că retragerea din CL Timişoara a fost o alegere personală.
”Aleg să mă retrag din Consiliul Local în urma deciziei finale a instanţei prin care sunt anulate autorizaţiile de construcţie emise pentru clădirea noastră, în anul 2008, respectiv 2017, fără alte implicaţii. Am intrat în politică pentru a-mi pune experienţa şi cunoştinţele în slujba comunităţii şi pentru a contribui la un oraş mai verde, ceea ce am şi făcut în aceşti doi ani de mandat. Aleg să las locul meu în Consiliul Local următorului coleg, fiindcă nu doresc ca disputele generate în urma deciziei instanţei, pe care o accept, să afecteze munca importantă pe care colegii mei o depun în Consiliul Local şi în administraţie. A fost o onoare pentru mine să slujesc comunităţii”, a transmis Aida Szilagyi.
Luni a fost dată sentinţa finală în dosarul care privea ridicarea ilegală a unui bloc în locul extinderii unei case unifamiliale aparţinând Aidei Szilagyi.
Judecătorii Curţii de Apel au dat câştig de cauză vecinilor consilierei, care s-au adresat instanţei după ce au văzut că Aida Szilagyi şi soţul ei au transformat casa în bloc cu 9 apartamente, pe strada Rapsodiei 13 din Timişoara.
”Respinge recursurile formulate de recurenţii-pârâţi Municipiul Timişoara, prin primar, primarul municipiului Timişoara, Szilagy Sorin Nicolae şi Szilagy Aida-Sorina, împotriva sentinţei civile nr. 534/14.06.2022, pronunţată în dosar nr. 2158/30/2018, de Tribunalul Timiş, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi Pârvu Cosmin Alexandru şi Pârvu Mihaela Lavinia. Obligă recurenţii-pârâţi să plătească intimaţilor-reclamanţi suma de 5849,94 cheltuieli de judecată în recurs. Respinge cererea recurenţilor-pârâţi de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate în recurs, că neîntemeiată. Definitivă. Pronunţată azi, 28.11.2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei”, se arată în decizia instanței.
Conform declaraţiei de avere, Aida Szilagyi, împreună cu soţul ei, are 7 terenuri intravilane (două de câte 500 mp în Ghiroda, unul de aproape 7000 mp în Dumbrăviţa, 3 în Timişoara, de aproximativ 550 mp fiecare, şi încă unul în judeţ, de 600 mp). Aida Szilagyi mai are, tot împreună cu soţul, 5 case, trei în Timişoara (de 190, 170 şi 795 mp) şi două în Dumbrăviţa (de 248 şi 256 mp), dar şi un apartament în Olanda. Familia Szilagyi are 3 maşini, dar şi peste 300.000 de euro în conturi.
articolul original.

Spirite încinse în Parlament: „Ardealul nu era numai românesc, ci şi unguresc, săsesc şi evreiesc”

28 November 2022 at 19:04

„Liderii politici şi religioşi ai românilor ardeleni ştiau foarte bine că Ardealul nu era numai românesc, ci şi unguresc, săsesc şi evreiesc, şi acest lucru s-a reflectat şi în textul Declaraţiei de la Alba Iulia”, a afirmat marți liderul deputaţilor UDMR, Csoma Botond, la şedinţa solemnă a plenului reunit al Parlamentului, consacrată Zilei Naţionale a României.

„De-a lungul istoriei au fost multe cazuri când nu ne-am aflat de aceeaşi parte a baricadei. În ciuda acestui fapt, nu se poate admite o viziune de tip exclusivist-reducţionist care reduce raporturile româno-maghiare la un conflict permanent şi care contribuie în acest mod la perpetuarea imaginii de duşman, afectând grav relaţiile interetnice. Plecând de la exemplul reconcilierii franco-germane, diferite comunităţi ar trebui să se bucure de dreptul de a avea o abordare şi interpretare proprie a unor evenimente istorice, fără ca acest fapt să determine indignare şi să genereze teste de loialitate aplicate acelei comunităţi de către o parte a societăţii”, a mai spus el.

Reacții 

Preşedintele AUR, George Simion, a părăsit luni, împreună cu ceilalţi parlamentari ai partidului, sala plenului reunit unde se desfăşura şedinţa solemnă a Parlamentului, afirmând că a făcut acest lucru „în semn de protest” faţă de discursul lui Csoma Botond, „care are constant atitudini iredentiste”.

„În luările noastre de cuvânt nu am atacat în vreun fel un alt partid, până când reprezentantul UDMR s-a trezit că trebuie să ne dea o lecţie de istorie falsă, spunând că am luat Ardealul pe nedrept şi că Ardealul ar fi unguresc, nu doar românesc. E continuarea politicilor lor, care solicită co-suveranitate asupra zonei, aşa că, în semn de protest, ca să nu iasă vreun scandal, să nu se continue cu ţipetele în sală, am părăsit sala pe parcursul discursului celui de la UDMR, domnul Csoma Botond, care are constant atitudini iredentiste. Îmi pare rău că suntem singurul partid care a luat atitudine faţă de această neobrăzare din partea UDMR şi îmi pare rău că sunt toleraţi la guvernare. Îl vedem pe domnul Novak, care îşi prezintă strategiile în domeniul sportului acolo, în cabinetul Ciucă, fără drept. Totuşi, sărbătorim 1 Decembrie, nu ar fi trebuit să vină reprezentantul UDMR să bage băţul prin gard (…)”, a precizat Simion.

Ministrul Culturii, Lucian Romaşcanu, senator PSD, afirmă că discursul susţinut, luni, de deputatul UDMR Csoma Botond, la şedinţa solemnă a Parlamentului, cu prilejul Zilei Naţionale a României, a fost unul „discordant” printre celelalte discursuri „încărcate de patriotism” şi consideră că nimeni nu ar trebui să joace „o carte periculoasă care a dovedit, istoric, un potenţial distructiv major”.

„Astăzi, la şedinţa solemnă a Parlamentului României, am trăit bucuria rememorării imensei realizări istorice, regăsirea între graniţele aceluiaşi stat naţional a tuturor provinciilor unde românii erau, de veacuri, majoritari. Între discursurile parlamentarilor, încărcate de patriotism, dar şi de date istorice, unul discordant l-a avut, din păcate, un parlamentar al UDMR, deputatul Csoma Botond”, a scris Romaşcanu, pe Facebook.

El a reacţionat „la cald” la discursul deputatului UDMR cu „câteva idei”.

„Transilvania este istoric a românilor, unde, într-adevăr, au trăit şi trăiesc şi unguri şi saşi şi evrei. Declaraţia de la Alba Iulia a fost şi este o promisiune respectată a statului român. România este citată drept un serios exemplu de bune practici în privinţa tratamentului minorităţilor, inclusiv a celei maghiare: reprezentare în Parlament, prezenţă în aproape toate guvernele post-decembriste, învăţământ de toate gradele în limba maternă etc. etc.”, a adăugat senatorul PSD.

Potrivit lui Romaşcanu, pentru toate acestea România şi românii trebuie respectaţi.

„Nimeni nu ar trebui să aibă motive sau interes să joace o carte periculoasă care a dovedit, istoric, un potenţial distructiv major”, a conchis Lucian Romaşcanu.

Csoma Botond a spus ulterior că nu înţelege de ce a fost calificat iredentist de AUR.

„La un moment dat, când îmi susţineam discursul, doamna Şoşoacă, în stilul ei binecunoscut, a început să ţipe în sală, ne-a întrerupt discursul, am aşteptat puţin, după aceea am continuat. N-am înţeles care a fost motivul, dar ştiu că aşa se comportă de multe ori. (…) Am spus că liderii politici şi religioşi ai românilor ardeleni, care au fost prezenţi la Alba Iulia de 1 Decembrie 1918 şi care au redactat textul Declaraţiei de la Alba Iulia, ştiau foarte bine că Ardealul nu era numai românesc, ci era şi unguresc, săsesc, evreiesc. Asta am spus. (…) Nu înţeleg, nu a fost deloc jignitor, după părerea mea. Eu nu m-am aşteptat deloc la o asemenea reacţie. Ardealul face parte din România, unde trăiesc români, maghiari, evrei, saşi şi alte naţionalităţi”, a declarat Csoma Botond la finalul şedinţei solemne consacrate Zilei Naţionale a României.

articolul original.

Un război mai mare decât Ucraina și decât Rusia

28 November 2022 at 15:31

”Este un război care, în multe feluri, este mai mare decât Rusia și mai mare decât Ucraina”, a spus Ned Price, purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat al SUA, întrebat pe baza căror principii și ale cui principii este de acord SUA să sprijine negocierile pentru încetarea războiului. Asta se întâmpla în martie 2022, la circa o lună de la invazia rusă în Ucraina.

Cu câteva săptămâni înainte, același oficial american nu era de acord cu negocierile dintre Ucraina și Rusia. În luna aprilie, negociatorii ruși și ucraineni erau foarte aproape de o soluție pentru încetarea războiului, după discuțiile avute la Istanbul, arată Fiona Hill (fost director pentru Europa și Rusia în Consiliul Național de Securitate, în timpul administrației Trump), într-un articol publicat de Foreign Affairs. Însă premierul britanic Boris Johnson și-a făcut apariția la Kiev pentru a-i transmite președintelui Volodimir Zelenski că ”Putin trebuie pus sub presiune, nu adus la negocieri”. Johnson a sugerat că, dacă Kievul este pregătit să semneze un acord, Occidentul nu este pregătit pentru asta.

Statele Unite au arătat, chiar prin declarațiile președintelui Joe Biden, care insistă că Ucraaan este cea care va decide cum și când vor avea loc negocieri cu Rusia, că nimic despre Ucraina nu se va negocia în absența Ucrainei. Însă poziția SUA din primele două luni ale războiului arată că lucrurile nu au stat astfel.

Mergem mai departe cu războiul, morții, sacrificiile materiale ale Ucrainei, ale contribuabililor americani și europeni, și ajungem în luna noiembrie. De data aceasta, lucrurile stau invers. The Washington Post scrie cum consilierul pentru Securitate al Casei Albe, Jake Sullivan, a făcut presiuni asupra președintelui Zelenski, pentru ca acesta să arate deschidere pentru potențiale negocieri cu Rusia. De aceasta dată, SUA au fost pregătite pentru negocieri, mai puțin Ucraina.

Apoi, chiar în timp ce îi sugerau președintelui Zelenski să se așeze la masa negocierilor cu Rusia, Statele Unite au luat decizii care arată că războiul este ”mai mare decât Ucraina”. Washingtonul a anunțat crearea unui nou comandament în Polonia, prima baza permanentă a SUA în flancul estic al NATO. Au înființat un comandament în Germania pentru ”o misiune pe termen lung”. Se poate deduce din toate acestea că presiunea militară asupra Rusiei va persista și după încetarea focului în Ucraina. La fel și presiunea economica, dacă este să ne uităm la declarațiile șefei Trezoreriei SUA, Janet Yellen, care arată că sancțiunile impuse Rusiei vor putea fi „ajustate” după încheierea războiului, însă unele sancțiuni vor rămâne în vigoare pe mai departe.

Războiul din Ucraina este mai mare și decât Rusia, dacă este să ne uitam la Strategia Națională de Apărare a administrației Biden, publicată în acest an. Rusia este identificată ca ”amenințare acută”, însă marea provocare este China.

”Pentru a-și menține poziția hegemonică, Statele Unite susțin Ucraina în războiul hibrid cu Rusia… Scopul este lovirea Rusiei, îndiguirea Europei și amenințarea Chinei”, scrie Lyle Goldstein, profesor la Brown University, în volumul ”Meeting China Halfway: How to defuse the emerging US-China Rivalry” (Compromisul cu China: cum să dezamorsăm rivalitatea în ascensiune dintre SUA și China), o analiză a războiului din Ucraina.

În anii 1970, când a jucat un rol esențial în apropierea dintre China și SUA, Henry Kissinger spunea că, peste câteva decenii, dacă viitorii președinți americani vor fi la fel de inteligenți, se vor apropia de Rusia pentru a contracara China. Acum, în 2022, administrația Biden nu urmează strategia propusă de Kissinger, ci caută să împiedice o alianță Rusia-China nu aliindu-se cu una dintre aceste puteri, ci slăbind-o cât mai mult (cazul Rusiei).

Care este însă reacția Chinei privind războiul din Ucraina, un război care cu siguranță este mai important decât Ucraina și chiar decât Rusia și vizează lupta pentru hegemonie dintre SUA și China, prinzând Europa între ciocan și nicovală? Bazându-se pe surse apropriate comandamentului Armatei chineze, jurnalistul și istoricul britanic Owen Matthews vine cu o interpretare neplăcuta și pentru Rusia, și pentru Ucraina, și pentru cruciații democrației liberale.

De la începutul invaziei ruse în Ucraina, China a jucat un rol decisiv – deși unul foarte discret la nivel public –, un rol strategic în luarea deciziilor la Washington și Moscova. Așa cum arăt, pentru prima dată, în cartea mea ”Overreach”, decizia SUA de a se opune inițiativei din luna martie a Poloniei de a oferi Ucrainei avioane MiG-29 a fost urmarea unor acțiuni pe canale discrete din partea Chinei. Tot un rod al diplomației chineze a fost și momentul rarisim de acord public în privința Rusiei la summitul G20 din Bali, când președintele Chinei a declarat, la întâlnirea cu Joe Biden, că lumea „trebuie să prevină o criză nucleară pe continental eurasiatic”, scrie Owen Matthews, pentru revista britanică The Spectator.

”De-a lungul războiului, poziția Chinei a fost greu de definit, nu în ultimul rând pentru că Beijingul spune fiecărei părți implicate exact ce vrea să audă”, scrie Matthews. China a acuzat SUA că escaladează tensiunile, însă tot China îi tramsmite secretarului general NATO că este ”deschisă la dialog și schimburi de opinii cu NATO și vrea să promoveze relații bilaterale stabile și sănătoase, în spiritul onestității și respectului reciproc”.

Iluzia sprijinului chinez a fost una dintre multele erori de calcul care l-au dus pe Putin pe calea războiului, scrie Matthews. ”De care parte este China? Realitatea este că Beijingul a susținut puternic o tabără – propria tabără. La summitul sino-rus de pe 4 februarie, Xi si Putin au anunțat un „parteneriat fără limite”, fără ”sfere interzise” de cooperare. Au spus ca parteneriatul lor strategic este superior alianțelor din perioada Războiului Rece. Beijingul știa că Rusia plănuiește o operațiune militară, potrivit unei surse care are legături de durată la nivelul superior al conducerii politice și militare din China. Rusia și-a prezentat operațiunea în Ucraina ca fiind una limitata, ”specială”, pentru a recuperarea unei provincii rusești pierdute și a reunifica Rusia în granițele istorice. Asta se potrivea cu narațiunea Chinei despre Taiwan. Beijingul a dorit doar ca invazia rusă să nu se suprapună cu Jocurile Olipice de Iarnă de la Beijing. Olimpiada s-a încheiat cu patru zile înainte ca Putin să ordone invazia”.

”Parteneriatul fără limite” dintre Rusia și China include și garanții de securitate, mergând până la acordarea de sprijin militar în cazul în care o parte semnatară este atacă de un stat terț. La insistențele Chinei, sunt excluse însă teritoriile ce ar fi anexate prin război, după semnarea parteneriatului.

Amploarea operațiunii ruse în Ucraina a surprins Beijingul”, scrie Owen Matthews. ”China a l-a sprijinit diplomatic pe Putin, acuzând NATO că a provocat conflictul. Însă a existat o îngrijorare profundă că Putin a țintit prea departe și că va provoca în acest fel o reacție unită a Vestului, o reacție care nu ar fi apărut dacă Putin viza doar o operațiune limitată în Donbas”. Sursele lui Owen Matthews mai arată că Beijingul a fost îngrijorat de amenințările nucleare la care a recurs Putin chiar din primele zile ale invaziei. Aceeași îngrijorare a apărut când SUA au părut că susțin inițiativa Poloniei de a oferi avioane MiG-29 Ucrainei. Chiar dacă aceste avioane nu ar fi făcut diferența în războiul aerian, Beijingul era îngrijorat că ar fi un „pas simbolic pentru implicarea NATO în conflict”. ”O zi mai târziu, Pentagonul s-a sucit la 180 de grade și a declarat că propunerea Poloniei nu este sustenabilă”, scrie Owen Matthews.

Washingtonul și Armata Populară de Eliberare din China au ajuns, pe canale neoficiale, la un acord care arată că, dacă SUA opresc livrarea de avioane în Ucraina, Beijingul va face tot ce poate pentru a dezamorsa amenințarea nucleara a lui Putin la nivel operațional «A funcționat. SUA au decis că trimiterea de avioane în Ucraina ar fi prea mult», spune sursa din China”.

Ce înseamnă reducerea amenințării nucleare ruse la nivel operațional? Sursa lui Matthews spune că este vorba despre contacte strict militare (nu politice sau diplomatice) între generalii ruși și chinezi care s-au cunoscut de-a lungul timpului la exercițiile militare comune. Generalii chinezi au făcut totul pentru a se asigura că, până și în cazul în se ia decizia politica a unui atac nuclear rus, armata rusă va insista pe folosirea armei nucleare doar în cazul unui atac asupra teritoriului rus.

Apoi, China nu a susținut Rusia cu armament și a lăsat conducerea de la Kremlin să cumpere drone din Iran și să-și pună pe butuci industria electrocasnicelor, spre exemplu, pentru a folosi cipurile în producția militara. Au făcut SUA mai mult decât să blocheze livrarea MiGurilor poloneze? Sursele din China ale lui Matthews spun că da: e drept, Washingtonul a livrat in Ucraina sisteme HIMARS, sisteme care pot lansa rachete ghidate, alte arme moderne, însă nu a oferit avioane, elicoptere, tancuri la standard NATO, rachete cu rază lungă de acțiune și sisteme de rachete de croazieră.

Condamnarea amenințării cu armele nucleare de către președinții Biden și Xi, la summitul G20 din această lună, a transformat înțelegerile în culise în politică publică. Datorită eforturilor ministrului chinez de Externe, NATO și China au căzut de acord să nu escaladeze conflictul din Ucraina, potrivit sursei din China. După o serie de întâlniri cu liderii NATO, începând cu prima parte a lunii septembrie, șeful diplomației chineze a promis să folosească influența chineză la Moscova pentru a-l descuraja pe Putin să folosească armele nucleare. În schimb, NATO a afirmat că nu va oferi arme strategice Ucrainei.”

La summitul G-20 din Indonezia, președintele Xi (susținut de premierul Indiei, Narendra Modi) a cerut public ”revenirea la diplomație și a subliniat necesitatea găsirii urgente a unei rezolvări pașnice”. Această poziție nu a fost încă adoptată la nivel oficial de NATO, care insistă că ucrainenii sunt cei care vor decide când se vor așeza la masa negocierilor. Însă multe voci importante din NATO – de exemplu, șeful Statului Major Interarme al Armatei SUA, generalul Mark Milley, și președintele Emmanuel Macron – au sugerat că Ucraina ar trebui să se pregătească pentru negocieri cu Rusia. Garanțiile de Securitate ale Chinei pentru frontierele Rusiei de dinaintea invaziei, garanții date înaintea invaziei din februarie, ar trebui să joace un rol important în negocieri, oferind o cale de ieșire onorabilă Kremlinului și contrabalansând garanțiile de securitate oferite Ucrainei de NATO.

Prețul Chinei pentru a intermedia această pace? Beijingul speră să-și îmbunătățească relația cu NATO și Europa și să pună capăt vărsării de sânge inutile începută de aliatul Putin. Sursa de la Beijing spune că în Ucraina, China ”se poziționează ca ultima șansă pentru pace în această lume”. Ucrainenii, care ar urma să sacrifice din teritoriul pentru aceasta pace, ar putea să nu fie de acord”, scrie Owen Matthews.

articolul original.

Internetul va fi controlat de Serviciul Român de Informații (SRI), nu de MApN

27 November 2022 at 14:03

Întreaga presă a publicat un Comunicat APADOR-CH cu cinci propuneri ale acestei asociației față de proiectul de „Lege privind securitatea și apărarea cibernetică a României”, aflat în dezbatere publică pe site-ul ministerului Cercetării, Inovării şi Digitalizării.

Toate cele cinci propuneri ale Apador-CH se referă la „atibuțiile acordate MApN de proiectul de lege”, sugerînd că în acest fel se va militariza Internetul. Ca urmare, concluzia din Comunicat este aceasta:

„Toate aceste atribuţii acordate MApN de proiectul de lege, suplimentar faţă de atribuţia – rezonabilă – privind apărarea și protecţia sistemelor și rețelelor informatice aparținând MApN, vor duce la o implicare excesivă a militarilor în spaţiul cibernetic, care este de nedorit din perspectiva normală că spaţiul cibernetic, ca şi cel geografic, ar trebui să fie un spaţiu predominant civil, în care armata/autorităţile militare să nu aibă un rol central şi dominant, ci să reprezinte o excepţie, ca prezenţă, participare şi implicare. De aceea, din art. 29 din proiect ar trebui eliminate atribuţiile prevăzute pentru MApN”.
Deși pare o concluzie corectă, rezultată din textul proiectului de lege, totuși, COMUNICATUL APADOR-CH ESTE O DIVERSIUNE GROSOLANĂ, menită să distragă atenția de la pericolul principal, adică ROLUL DOMINANT ATRIBUIT SRI-ULUI ÎN CEEA CE PRIVEȘTE CONTROLUL INTERNETULUI!

Simpla lectură a proiectului de „Lege privind securitatea și apărarea cibernetică a României” ne dă întru totul dreptate și, în acest sens, reproducem mai jos două articole semnificative:


Deci, în sensul prezentei legi, SRI este autoritatea competentă la nivel național în domeniul cyber intelligence, nu MApN, care, potrivit art. 11, citat de Apador-CH, are doar atribuții pentru rețelele informatice din armată: „are atribuții în domeniul securității cibernetice pentru rețelele și sistemele informatice care susțin capabilitățile militare de apărare”!

Dar, ceea ce s-a uitat este faptul că acest proiect de lege aflat în dezbatere publică datează de ani de zile, avîndu-și originea în mandatul lui Ion Iliescu, continuînd apoi în mandatul lui Traian Băsescu, iar acum se încearcă legiferarea în mandatul lui Klaus Iohannis.
În acest sens, cei interesați pot să recitească articolul nostru „SRI deţine şi „Centrul Naţional Cyberint” pentru controlul total al Internetului”, publicat în „Cotidianul” din 7 aprilie 2016!

Avusese loc atunci simpozionul „Garanţii legale pentru respectarea drepturilor omului în cadrul metodelor speciale de supraveghere”, organizat de Centrul de Resurse Juridice (CJR), iar Iohannis tocmai anunțase că cheamă la consultări toate partidele „având în vedere că vorbim de securitatea națională, securitatea cyber, organizarea serviciilor, aceste chestiuni sunt foarte sensibile și privesc pe toată lumea”.

Reluăm aici pasajul care se referă la interceptarea și controlul Internetului, deși ar trebui urmărită cu atenția și secțiunea referitoare la interceptarea telefoanelor:

„CENTRULUI NAŢIONAL CYBERINT” DEVINE AUTORITATEA NAŢIONALĂ DE INTERCEPTAREA COMUNICAŢIILOR PRIN INTERNET

După cum se vede, magistraţii sînt preocupaţi de felul în care a fost rezolvată problema scoaterii SRI din cercetarea penală, aşa cum a decis CCR. Eforturile Ministerului Justiţiei, dar şi ale Guvernului, în general, de a oferi în continuare un rol sporit ofiţerilor SRI, în detrimentul magistraţilor nu este privit cu ochi buni de către magistraţi, mai ales după ce a ieşit la iveală că acel Centru Naţional de Interceptarea Comunicaţiilor (CNIC), înfiinţat prin Hotărîre CSAT încă din 2002 ca structură internă în cadrul SRI, a devenit acum Autoritatea Naţională de Interceptarea Comunicaţiilor! Magistraţii au înţeles însă că aceeaşi activitate, declarată de CCR ca neconstituţională, devine prin acest OUG o activitate legală!

Şi, pentru a întregi intenţiile Preşedinţiei şi Guvernului de a spori rolul şi puterea SRI în raport cu toate celelalte instituţii, precum şi cu cetăţenii, se anunţă deja că se pregăteşte o procedură similară şi pentru interceptarea comunicaţiilor prin Internet!
Culmea este că toate informaţiile despre acest Centrului Naţional Cyberint(CNC) se pot afla de pe site-ul Ministerul Afacerilor Externe, la secţiunea „Strategia de securitate cibernetică a României”, care poate fi consultată la adresa http://www.mae.ro/node/28367. Ce aflăm aici? „Prin Hotărârea CSAT nr. 16/2013 şi HG nr. 271/2013 a fost aprobată Strategia de Securitate Cibernetică a României, care stabileşte cadrul conceptual, organizatoric şi de acţiune necesar asigurării securităţii cibernetice”.

Aflăm aici şi care este obiectivul Strategiei: „Principalul obiectiv al Strategiei de Securitate Cibernetică a României îl reprezintă crearea unui sistem naţional integrat – Sistemul Naţional de Securitate Cibernetică (SNSC) organism care are rolul de a superviza implementarea coerentă a tuturor măsurilor de prevenire şi reacţie la atacurile cibernetice împotriva instituţiilor publice sau a companiilor private şi care reuneşte autorităţile şi instituţiile publice cu responsabilităţi şi capabilităţi în domeniu”.

Totul pare în regulă, numai că, după această „pregătire” a auditoriului, MAE trece la lucruri concrete şi introduce SRI în ecuaţia acestei Strategii, arătînd cine asigură implementarea sa:

– „Consiliul Operativ de Securitate Cibernetică (COSC), al cărui Regulament de Organizare şi Funcţionare a fost aprobat prin Hotărârea CSAT nr. 17/2013; COSC este format din reprezentanţi la nivel de secretar de stat din cadrul instituţiilor sistemului de securitate naţională, inclusiv ai MAE şi care realizează coordonarea unitară a SNSC. Funcţia de coordonator tehnic al COSC este asigurată de către „Serviciul Român de Informaţii” în calitate de „Autoritate naţională în domeniul securităţii cibernetice” prin intermediul „Centrului Naţional Cyberint” (CNC) care informează operativ COSC cu privire la apariţia incidentelor cibernetice care pot aduce atingere securităţii naţionale;
– Grupul de Suport Tehnic (GST) – format din reprezentanţi la nivel de expert din cadrul instituţiilor sistemului de securitate naţională reprezentate în cadrul COSC”.
Ni se spune pe şleau: „În structura SRI funcţionează Centrul Naţional de Securitate Cibernetică (CNSC) care, în caz de atac cibernetic asupra securităţii cibernetice a României, este punct de contactpentru relaţionarea cu organismele similare din străinătate”.

Tot pe site-ul MAE aflăm că Legea privind Securitatea Cibernetică a României se află în dezbatere publică încă din 28 ianuarie 2016, şi este a doua variantă, după ce CCR respinsese prima propunere.

Fără să se dea vreo garanţie în privinţa respectării drepturilor omului, Strategia de Securitate Cibernetică invocă, totuşi, cîteva principii: libertate, democraţie, demnitate, egalitate, solidaritate, statul de drept, urmînd recomandările UE din documentul „Diplomaţia Cibernetică Europeană – „An outline for European Cyber Diplomacy Engagement” (adoptat cu ocazia Consiliului UE pentru Afaceri Generale din 11 februarie 2015). Angajamentul României, alături de celelalte state prevede chiar la primul punct: „aplicabilitatea drepturilor omului în cadrul spaţiului cibernetic (« Liniile Directorare ale UE privind Drepturile Omului asupra Libertăţii de Expresie online şi offline »)”!

Dar, atunci cînd este vorba despre respectarea drepturilor omului, tocmai SRI este instituţia care să le garanteze? Mai ales acum, cînd CCR tocmai a decis că interceptările judiciare efectuate de Centrul Naţional de Interceptarea Comunicaţiilor (CNIC) au fost declarate neconstituţionale?

De remarcat că şi acest „Centrului Naţional Cyberint” (CNC) a fost înfiinţat cu mult timp în urmă tot prin Hotărîre a CSAT, şi tot în cadrul SRI, la fel ca şi „Centrul Naţional de Interceptarea Comunicaţiilor” (CNIC), fiind, la rîndul său, declarat ca „Autoritate Naţională în domeniul securităţii cibernetice”! A fost dotat cu tehnică încă din momentul Hotărîrii CSAT, astfel încît acum se pregăteşte să devină singura instituţie care asigură securitatea cibernetică, mai exact cea care va putea să supravegheze tot ce ţine de folosirea Internetului!

Marţi şi miercuri partidele sînt chemate la Cotroceni, unde Preşedintele Iohannis intenţionează să determine toate forţele politice să treacă rapid prin Parlament Legile Securităţii, între care SECURITATEA CYBERG are un rol central.

Putem spune că, practic, prin „Centrul Naţional de Interceptarea Comunicaţiilor” (CNIC) şi „Centrul Naţional Cyberint” (CNC), SRI va deţine o putere uriaşă prin care va controla atît comunicaţiile prin telefonie, cît şi pe cele prin Internet, adică absolut TOTUL!

Cu un control civil formal, aşa cum au opinat şi magistraţii prezenţi la simpozionul organizat de CJR sub titlul semnificativ „Garanţii legale pentru respectarea drepturilor omului în cadrul metodelor speciale de supraveghere”. Cine ne dă aceste garanţii?”
În acel articol, din care am reprodus pasajul de mai sus, publicam și opiniile unor magistrați despre ambele abuzuri ale CSAT, atît cele referitoare la interceptarea convorbirilor telefonice de către SRI, cît și cele referitoare la controlul Internetului de către SRI:

– Judecătoarea Gabriela Baltag, preşedinta AMR (devenită ulterior membru CSM): „Mă întreb de ce a fost consolidat an de an SRI. De ce nu şi Parchetele, Judecătoriile, Tribunalele şi Curţile de Apel? În privinţa OUG privind interceptările, ce înseamnă pentru judecătorul desemnat că va verifica modul de aplicare a legii în aceste interceptări? Cum va face această verificare un singur judecător care este şi preşedintele Înaltei Curţi? Înţeleg că istoria se repetă, dar nici chiar aşa! Despre „acoperiţi” am întrebat şi noi la CSAT şi am primit ca răspuns o filă şi jumătate, din care am reţinut doar formulele de politeţe! Nu ne rămîne decît să facem toate demersurile în Justiţie pentru a primi răspunsurile pe care le aşteptam de la CSAT. Cei care se joacă cu astfel de Hotărîri ale CSAT se pot trezi în situaţia lui Ficior sau Vişinescu”!

– Judecătorul Norel Popescu, membru CSM: „Am senzaţia că acum, cînd OUG-ul îşi produce efectele, se încearcă închiderea discuţiei publice, astfel încît termenul provizoriu să devină permanent. Trebuie neapărat prevăzut un termen precis al „caracterului provizoriu” al Ordonanţei. De altfel cuvîntul „provizoriu” nici nu se mai regăseşte în Considerente! Ce înseamnă că perioada provizorie „nu se poate estima”? Ministrul Justiţiei a spus în Conferinţa de presă că perioada provizorie de 4 ani ar fi suficientă, dar am impresia că se doreşte ca perioada provizorie să rămînă pentru totdeauna! Oare este bine ca o singură instituţie să deţină totul, adică să efectueze urmăririle, interceptările etc? N-ar fi mai bun modelul german, în care fiecare dintre aceste activităţi este în sarcina unor instituţii diferite?”

– Judecătoarea Dana Gîrbovan: „Înainte de a organiza alte dezbateri despre implicarea SRI în anchetele penale trebuie să lămurim ce este cu acel „cîmp tactic” de care vorbea acel general SRI. Am încercat să găsim textele de lege care să-l justifice şi am constatat că ele nu există! Într-un interviu, Traian Băsescu spunea că, pentru ca lupta împotriva corupţiei să se accentueze, a fost nevoie să se intervină la nivel de CSAT, astfel încît SRI-ului să i se acorde mai multe drepturi decît prevede textul de lege. Ne-am adresat CSAT să ne spună care au fost acele hotărîri ale CSAT şi am primit răspunsul că „la nivelul anului 2005 nu mai erau suficiente atribuţiile prevăzute în Legea SRI”! În loc să modifice Legea SRI, s-a preferat o Hotărîre a CSAT care, fiind secretă, noi nu avem acces la ea şi nu ştim ce conţine! De asemenea, nu există nici un text de lege care să spună că trebuie să existe echipe mixte, formate din procuror şi ofiţeri SRI! Se pare că SRI îşi depăşeşte atribuţiile. Astfel, în anul 2004, CSAT a emis o Hotărîre prin care procurorul putea da aprobare pentru supraveghere, deşi legea acordă acest drept DOAR judecătorului! Evident, şi această Hotărîre CSAT, fiind secretă, cetăţeanul nu are nici o posibilitate să se apere în faţa ei! Şi pe această chestiune am acţionat în judecată CSAT pentru că nu ne-a răspuns în termenul legal la întrebările noastre. Am cerut explicaţii despre acel „cîmp tactic” şi de la SRI, dar nici ei nu ne-au răspuns, sub motivaţia secretului”.

– Procurorul Constantin Sima, preşedintele Asociaţiei Procurorilor: „Este rolul Parlamentului să treacă la treabă şi să corecteze această Ordonanţă de Guvern, să nu o lase să-şi producă efecte în timp. Parlamentul este, în fond, singurul organ legislativ, nu CSAT sau Guvernul”.

Atunci, în 2016, temîndu-se de aceste reacții dure din partea magistraților, oglindite și de puțina presă liberă, autoritățile s-au temut și n-au mai trimis în parlament legea inițiată de CSAT, lăsînd să treacă timpul și să se uite de gravele ilegalități propuse.

„CYBERINT” DEJA FUNCȚIONEAZĂ, DEȘI ABIA ACUM LEGEA ESTE ÎN DEZBATERE PUBLICĂ

Dar, în acest timp, Cyberint-ul a funcționat în ograda și sub conducerea SRI! Așa cum vedeți în fotografia din deschidere, „Centrul Național Cyberint” îl are chiar ca șef pe generalul SRI Anton Rog! Întrebarea care se naște este: care este baza legală a funcționării acestui Cyberint, din moment ce abia acum se urmărește legiferarea lui, legea aflîndu-se în dezbatere publică? Tot o Hotărîre a CSAT?

Acum, profitîndu-se de războiul din Ucraina, deci, chipurile, de o situație specială creată de războiul hibrid, care implică și Internetul, ai noștri vor să strecoare în parlament aceeași lege care a născut atîtea suspiciuni acum cîțiva ani.
Practic, se încearcă legiferea unui abuz, Internetul devenind astfel noul „cîmp tactic” al SRI, adică un domeniu pe care să-l controleze după bunul plac, activitatea secretă a SRI extinzîndu-se și asupra acestui domeniu în care SRI nu are ce căuta decît în situații speciale, după autorizarea de către o instanță de judecată, la fel ca în cazul convorbirilor telefonice! Altfel, se va deschide larg ușa unor abuzuri teribile care vor călca în picioare cele mai elementare drepturi ale omului!
Faptul că APADOR-CH a încercat să deturneze atenția de la problema-cheie a acestei legi, arătînd cu degetul spre Ministerul Apărării Naționale pentru a acoperi miza adevărată, care este controlul total al Internetului de către SRI, arată, fără putință de tăgadă, că și acum se încearcă adormirea vigilenței opiniei publice pentru ca, odată trecută prin parlament, proiectul aceasta să devină una dintre cele mai periculoase legi emise în ultimii 30 de ani!

Pentru cei care nici acum nu înțeleg care este pericolul acestei legi spunem doar atît: activitatea unei asemenea instituții care să controleze Internetul, ca și cea care reglementează ascultarea telefoanelor, nu se poate desfășura decît de către o instituție independentă, aflată sub control parlamentar! În nici un caz de către SRI.

articolul original.

Controverse după moartea ministrului de externe din Belarus

27 November 2022 at 12:03
By: (R.C.)
FILE - Belarusian Foreign Minister Vladimir Makei gestures while speaking during his annual news conference in Kyiv, Belarus, Wednesday, Feb. 16, 2022. Belarusian Foreign Minister Vladimir Makei, a close ally of authoritarian President Alexander Lukashenko, has died at age 64, the state news agency Belta reported Saturday, Nov. 26, 2022. No cause of death was stated. (AP Photo, File)

Ministrul afacerilor externe al Republicii Belarus, Vladimir Makei, a încetat din viaţă la vârsta de 64 de ani, a anunţat agenţia de presă publică Belta.

Vladimir Makei era şeful diplomaţiei belaruse din 2012, iar anterior a fost șef de cabinet al președintelui Aexandre Lukașenko.

În septembrie, Makei a apărat poziția Belarusului în Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite. „Belarus este menționat ca un complice al Rusiei sau chiar ca parte a conflictului. Am spus și continuăm să spunem: Belarus nu a susținut niciodată războiul. Dar nici noi nu suntem trădători! Avem angajamente aliate și respectăm cu strictețe și vom urma spiritul și litera tratatelor internaționale la care suntem parte”, a spus el.

Moartea bruscă a lui Vladimir Makei vine pe fondul tensiunilor tot mai mari dintre NATO și Belarus, pe măsură ce Rusia continuă să-și desfășoare trupele în țară – și la doar o zi după ce Institutul American Robert Lansing a prezis că Vladimir Putin ar putea încerca să intimideze Belarusul să se alăture invaziei Ucrainei.

Institutul American Robert Lansing a citat surse de la vârful armatei ruse care au sugerat că Putin va face o tentativă de asasinat asupra președintelui belarus Lukashenko, sau a unei sosii a acestuia.

Think tank-ul american a susținut că un astfel de act are ca scop „să-l intimideze pe Lukașenko și să-l determine să ordone în cele din urmă trupelor sale să se angajeze direct în războiul împotriva Ucrainei, alături de trupele rusești”.

articolul original.

Andrei Ursu nu mai e director științific al Institutului Revoluției

25 November 2022 at 19:33
By: (R.C.)
Andrei Ursu, fiul disidentului Gheorghe Ursu, nu mai e director științific al Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989. 
Președintele IRRD 1989 a fost obligat să emită Decizia nr.6/25.11.2022 privind eliberarea din funcția de Director Științific a Domnului Ursu Andrei, pentru a respecta dispozițiile legale în ceea ce privește condițiile pentru ocuparea postului de Director Științific al Direcției de Cercetare din Cadrul IRRD 1989.
Decizia a fost emisă în baza Atribuțiilor prevăzute de Legea nr. 556/2004 și a ROF-ului IRRD 1989.
Este important de precizat că deși Andrei Ursu NU ÎNDEPLINEȘTE criteriile legale pentru ocuparea funcției de Director Științific, totuși, cu aprobarea Colegiului Național,  poate fi un bun colaborator al IRRD 1989.
Cornel Nistorescu scria vara asta într-un editorial in cotidianul.ro:
Andrei Ursu nu există ca istoric și apărut pe scenă cu articolele dosarului  tragic al tatălui. De la acest punct, a fost gonflat și promovat de cercetătorii și figuranții politici de la CNSAS, în frunte cu Germina Nagîț. Inexistentul cercetător al Revoluției a trăit pînă la numire în SUA și este secondat de un alt cercetător necunoscut în România, Roland Thomasson, și el el străin de ”Răvuluție”. Numai că inginerul Andrei Ursu, împreună cu americanul Thomasson și-au făcut o profesie rentabilă din tema securității și din cercetarea Revoluției. Pînă și zilele trecute, în aparițiile sale televizate, inginerul Ursu, președintele Fundației „Gherorghe Ursu”, instalat ca director științific al IRRD și aspirant la funcția de director IICCMER, flutura la B1 TV o enormitate care îl definește. Cică Rechizitoriul lui Ion Iliescu ar urmări spălarea și reabilitarea fostei Securități.

Andrei Ursu a fost numit director științific  al Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989 în octombrie 2021.

Culmea, în primăvara aceluiași an, el ceruse printr-o scrisoare deschisă adresată preşedintelui Iohannis, premierului Cîţu şi ministrului Justiţiei de atunci, Stelian Ion, prin care le cerea să desfiinţeze Institutul Revoluţiei Române.

La câteva luni după numire, Andrei Ursu dezvăluia într-un interviu pentru Observator Cultural, cum se fac angajările în instituție.

„ Organizăm concurs pentru mai multe posturi de cercetători: asistent cercetare ştiinţifică, cercetător ştiinţific, cercetător ştiinţific gr. II şi cercetător ştiinţific gr. III. Fac precizarea că IRRD are un nou Consiliu Ştiinţific, cu oameni noi, propuşi de mine, care au fost votaţi de Colegiul Naţional“.

Cât despre cum a fost el numit în funcție, Ursu spune în același interviu:

„Petre Roman m-a sunat, în Statele Unite, pe WhatsApp, la începutul lunii septembrie 2021, propunîndu-mi să preiau funcţia de director ştiinţific. M-a întrebat dacă m-ar interesa, ştia că mă pasionează cercetarea Revoluţiei“.

Andrei Ursu a revenit în România, definitiv, după ce mai bine de 30 de ani a trăit şi a lucrat în Statele Unite, în domeniul informatic.

articolul original.

Apostolii cămătăriei cu gulere albe (V)

25 November 2022 at 04:49

BANI PRIMIȚI CU DOBÂNDĂ ZERO ȘI DAȚI CU 600%

Altă afacere în care pastorul credincios Sighiartău a avut de câștigat a fost pe spinarea pandemiei.

În primăvara anului 2020, guvernul condus de Orban a inițiat un program de finanțare a IMM-urilor afectate semnificativ de criza COVID-19. La presiunea clientelei liberale, Cîțu a introdus în program și IFN-urile, care puteau astfel să ia de la bănci credite cu dobândă zero, în condițiile în care ele obțin foarte greu sau chiar deloc capital din surse externe. IFN-uri precum Capital Leasing, Mobilo Credit, EcoFinance IFN, Imocredit, Easy Credit 4 All, Agrinvest Credit, Rocredit, Krom Invest, Rapid Credit și IFN Împrumut SA au depus cereri de finanțare cu dobândă 0, anunța Profit.ro. În schimb, aceleași IFN aveau liber să dea credite pe mai departe cu dobânzi împovărătoare. Mobilo dădea credite pe termen de o lună cu dobândă de 1,6% pe zi, respectiv aproape 600% pe an. Easy Credit acorda credite garantate cu ipoteci – în general cu locuința – cu o dobândă de card de credit, respectiv 36% pe an.

„Dedicație pentru camarila de partid”, au țipat pesediștii, adversarii de atunci ai liberalilor și actualii lor colegi de guvernare. „O idee excelentă de pornire a motorului economiei pentru privilegiați ca Robert Sighiartău”, scria presa vremii.

„Secretarul general al PNL, Robert Sighiartău, a aplicat prin IFN-urile controlate de el la credite cu dobândă zero, garantate de colegul Cîțu de la Finanțe, iar banii îi va folosi pentru a împrumuta populația cu DAE de eventual 9800% anual. Asta ca să vedeți pe cine ajută Cîțu, de fapt!”, scria pe facebook fostul consilier la Ministerul Muncii, Cristian Vasilcoiu, care a prezentat și documentul care atesta acest lucru.

CRUCEA ȘI PORTOFELUL

În declarația sa de avere, Robert Sighiartău a trecut doar câte acțiuni are în IFN Comautotransport Leasing SRL, dar nu și procentul pe care-l deține. Declarația mai are și alte omisiuni. Realitatea TV dezvăluia mai demult că Sighiartău locuiește într-o vilă cu o valoare estimată la peste 300.000 euro construită pe DN 1, în nordul Capitalei, care nu apare în declarația de avere. El s-a mai afișat și cu un Volvo roșu ultimul răcnet, cu număr de Bistrița, care de asemenea nu este menționat în declarația de avere, susținea realizatoarea respectivei emisiuni, Anca Alexandrescu. Ea a mai spus că alături de vila în care locuiește Sighiartău mai este una care ar fi a unui apropiat al pastorului penticostal din fruntea PNL. Sighiartău nu s-a simțit obligat să dea explicații legate de aceste lucruri. Poate că vilele și mașina le-or fi fost puse la dispoziție de „congregație”.

Robertino, aflat la al doilea mandat de deputat, a avut o ascensiune fulgerătoare în viața publică. În 2012, când avea 23 de ani, era consilier județean la Bistrița-Năsăud din partea PD-L, dar peste cinci ani era deja deputat și secretar general al PNL – practic, al doilea om de decizie după Ludovic Orban. Avea 28 de ani. Pentru o asemenea funcție, pe care a deținut-o 4 ani, l-au recomandat, probabil, familia și talentul. Tatăl său, decedat în 2010, a fost unul dintre cei mai bogați și influenți politicieni bistrițeni dar, și mai important, ai comunității neoprotestante din oraș. Robertino este putred de bogat și este protejatul aceluiași fost mahar politic Nelu Mexicanu, alias Nelu Oltean.

La emisiunea tv citată mai sus, întrebat fiind cine se află în spatele său, Sighiartău a răspuns „oameni foarte puternici, care au aceleași valori cu mine, și Dumnezeu!”.

Crucea și portofelul i-au permis lui Sighiartău să scape neatins de frământările interne din PNL din ultimii ani. Și, asemenea înaintașului său cu batistuță, când a simțit că vântul puterii bate spre Cîțu nu s-a sfiit să ceară demisia binefăcătorului său Ludovic Orban.

În 2021, după congresul înscăunării lui Cîțu la șefia partidului, Sighiartău este nevoit să cedeze, totuși, funcția de secretar general în favoarea unui favorit al lui Cîțu, dar pastorul deputat sare pe alt scaun, cel de vicepreședinte pentru Politică Externă şi Afaceri Europene al PNL. Funcția și-a ales-o cam singur, el susținând în orice împrejurare că are studii de „managementul instituţiilor europene”, ca să știe lumea de pe acum încotro va bate pentru alegerile europarlamentare din 2024.

Robertino va ajunge departe. Este instructat pentru așa ceva. Depășește cu mult carierismul lui Ponta, șmecheria lui Bușoi, tupeul lui Cîțu, pragmatismul lui Videanu și gargara lui Batistuță. Spre deosebire de aceștia, mai are de partea sa și ambiția unei întregi congregații.

În anul 2019, în cadrul unui eveniment desfășurat la Galați, Sighiartău spunea că Iohannis „este un om al cărui destin a fost scris de Dumnezeu!”. N-ar mira pe nimeni dacă Robertino ne-ar trânti odată în față că și destinul său a fost scris de Dumnezeu – și mucles… (Va urma)

Apostolii cămătăriei cu gulere albe (I)

Apostolii cămătăriei cu gulere albe (II)

Apostolii cămătăriei cu gulere albe (III)

Apostolii cămătăriei cu gulere albe (IV)

articolul original.

Regele Charles și trecutul său homosexual- raport MI5

24 November 2022 at 18:12
By: (R.C.)

Domnia lui Charles pe tronul Marii Britanii este amenințată chiar înainte de a începe de o serie de dezvăluiri. Presa britanică scrie în ultima vreme destul de des despre o serie de „întâlniri homosexuale” ascunse ale Regelui Charles al III-lea. Întâlnirile ar fi avut loc în timpul căsătoriei lui Charles cu prințesa Diana și au fost expuse într-o scurgere-bombă.

Mai multe surse au declarat pentru Globe Magazine, în cea mai recentă ediție, că un dosar exploziv MI5 care detaliază aproape 60 de ani de întâlniri homosexuale cu unii colegi de internat, majordom și persoane de sânge albastru a fost trimis către Parlamentul Britanic. Se pare că se confirmă ceea ce fosta soție a Regelui Charles al III-lea, prințesa Diana, le-ar fi spus fiilor lor. Ba, chiar, noul monarh ar fi recunoscut că și-a înșelat regretata soție cu alți bărbați.

Un oficial al palatului a susținut sub rezerva anonimatului: „Charles a fost bântuit de ani de zile de incertitudinea că este gay sau bisexual“

Dosarul-bombă ar fi detaliat șase decenii de legături ascunse ale Regelui Charles al III-lea cu băieții – revenind la primii ani de adolescență ca student la școala pregătitoare scoțiană Gordonstoun. Oficialul a adăugat: „Este dinamită și amenință că va arunca în aer domnia lui Charles înainte ca aceasta abia să înceapă”.

Speculațiile cu privire la viața sexuală a regelui Carol al III-lea au făcut furori de zeci de ani și, potrivit informațiilor, el chiar s-a „deconspirat“ de cel puțin două ori. Un prieten anonim a susținut că monarhul nu a putut găsi o soție „potrivită”, așa cum a cerut mama lui, regina Elisabeta, și a crezut că a avut mai mult noroc să găsească dragoste de durată cu un tip.

Dosarul MI5 confirmă, de asemenea, afirmația-bombă a prințesei Diana că regele Carol al III-lea i-a recunoscut că prefera bărbații. Oficialul Curții și-a amintit: „În timp ce a cerut să știe de ce nu ar face sex cu ea după ce s-a născut prințul Harry, Charles a replicat: „S-ar putea să fiu gay!”. Asta a pus capăt căsătoriei! Înțeleg că le-a spus fiilor ei că divorțează de Charles pentru că el a recunoscut că a înșelat-o cu alți bărbați!”

În anii 1990, fostul valet al palatului George Smith a susținut că l-a prins pe viitorul rege într-o „poziție sexuală inconfundabilă cu un consilier regal de sex masculin”. Smith, acum mort, i-a dat o mărturisire înregistrată prințesei Diana – dar dovezile au dispărut în mod misterios după moartea ei din 1997.

Sursa a mai declarat: „Se spune că regina Elisabeta a ordonat găsirea casetei – și distrugerea sa”.

articolul original.

Ucraina, poligon de încercare pentru armele viitorului

24 November 2022 at 17:15

”Aliații occidentali  văd Ucraina ca pe un poligon de teste pentru armament”, scria, în urmă cu o săptămână, The New York Times. Titlul a fost modificat ulterior, pentru a suna mai puțin agresiv: ”Pentru armele occidentale, războiul din Ucraina este un test beta”.

”Ucraina a devenit un poligon de încercare pentru cele mai noi arme și sisteme de informații și pentru noi modalități de a le folosi, sunt teste despre care oficialii politici și comandanții militari occidentali estimează că vor da războiului o alta față vreme de generații”, scrie The New York Times.

Articolul arată că „noile progrese în materie de tehnologie și antrenament folosite în Ucraina sunt atent monitorizate, pentru a observa modul în care ele modifică fața războiului”. Aceste tehnologii noi includ un sistem de informații botezat ”Delta”, precum și ambarcațiuni comandate de la distanță, arme anti-dronă (SkyWipers”) și o versiune modernizată a unui sistem antiaerian construit în Germania, un sistem pe care armata germană nu l-a folosit până acum.

Site-ul Live Science a relatat în cursul lunii septembrie că astronomii ucraineni au observat deasupra Kievului o mulțime de obiecte zburătoare neidentificate. Informațiile publicate de The New York Times pot explica de unde vin aceste ”OZNuri”.

Mihailo Fedorov, unul dintre consilierii premierului Ucrainei, a declarat pentru The New York Times că „războaiele viitorului se vor purta cu maximum posibil de drone și minimum de oameni”.

Dalia Grybauskaite, fostă președintă a Lituaniei (în funcție la momentul în care a fost conceput sistemul SkyWipers) spune: ”În Ucraina, învățăm cum să luptăm și învățăm cum să folosim echipamentul NATO”. ”Pentru mine este rușinos că ucrainenii plătesc cu viețile lor pentru aceste exerciții ale noastre”.

Informațiile publicate de The New York Times sunt în acord cu recentele declarații ale șefului comandamentului forțelor nucleare americane, Charles Richard. La o conferință ce a avut loc în noiembrie, el a spus: ”Criza din Ucraina este doar încălzirea. Va veni criza cea mare. Și nu va trece foarte mult până când vom fi testați într-un mod în care nu am mai fost testați de foarte mult timp”.

articolul original.

Raport al misiunii de evaluare Schengen favorabil României

23 November 2022 at 11:51
By: (R.C.)

Un al doilea raport de evaluare Schengen în cazul României, misiune la care a participat și Olanda de această dată, constată că țara noastră î​ndeplinește, în continuare, toate condițiile necesare pentru aplicarea în integralitate a acquis-ului Schengen.

Într-un comunicat remis miercuri, Ministerul Afacerilor Externe salută raportul misiunii voluntare complementare de evaluare privind implementarea de către România a acquis-ului Schengen, misiune derulată simultan la Bucureşti şi Istanbul.

MAE precizează că la misiunea de evaluare au participat şapte experţi din partea Comisiei Europene, doi experţi ai Consiliului UE, precum şi experţi din Cehia, Germania, Olanda şi Suedia.

Vizita a fost organizată ca rezultat al deschiderii exprimate de autorităţile române, ulterior vizitei voluntare din 9-11 octombrie, de a oferi orice informaţii suplimentare şi de a facilita orice demersuri care să permită formularea de către partenerii europeni a unei decizii politice în favoarea aderării României la spaţiul Schengen.

Componenta distinctă privind politica de vize a urmărit atât dimensiunea activităţii consulare de acordare de vize, cât şi cea a gestiunii Sistemului de Informaţii privind vizele prin raportare la reglementările în domeniul protecţiei datelor.

„Concluziile vizitei pe cele două componente confirmă implementarea şi respectarea strictă şi deplină de către ţara noastră, prin intermediul MAE, a procedurilor prevăzute de legislaţia europeană relevantă în procesul de preluare, procesare şi analiză a cererilor de viză, precum şi faptul că aceste proceduri se realizează într-o manieră solidă, bazate pe decizii bine argumentate, o pregătire profesională corespunzătoare a personalului consular, precum şi pe o infrastructură IT la standarde foarte înalte. De asemenea, experţii au apreciat respectarea de către autorităţile române, inclusiv de către MAE, a prevederilor relevante din legislaţia europeană referitoare la protecţia datelor”, declară MAE.

Aceste concluzii reprezintă, în egală măsură, o reconfirmare a rezultatelor pozitive ale eforturilor intense întreprinse de MAE în ultimii ani pentru modernizarea, debirocratizarea, digitalizarea şi eficientizarea activităţii consulare, inclusiv pe componenta referitoare la acordarea vizelor, în conformitate cu acquis-ul european în materie şi în beneficiul cetăţenilor.

„MAE îşi exprimă satisfacţia cu privire la faptul că experţii europeni care au participat la misiunea complementară de evaluare de la Bucureşti şi Istanbul au reconfirmat că România îndeplineşte, în continuare, toate condiţiile necesare pentru aplicarea în integralitate a acquis-ului Schengen, inclusiv în ceea ce priveşte politica de vize şi protecţia datelor. Astfel, această evaluare complementară întăreşte constatările din raportul elaborat după vizita voluntară din luna octombrie 2022, raport publicat la 16 noiembrie 2022, împreună cu Comunicarea Comisiei Europene referitoare la extinderea spaţiului Schengen, reconfirmând astfel caracterul obiectiv şi pe deplin justificat al demersurilor active ale României pentru aderarea la Schengen”, precizează Ministerul de Externe.

De asemenea, MAE îşi exprimă încrederea că rezultatele vizitei complementare vor fi analizate cu deosebită atenţie şi deschidere de către toţi partenerii europeni în sensul recunoaşterii valorii adăugate certe pe care România o va aduce, prin aderarea sa la spaţiul Schengen, securităţii acestui spaţiu şi Uniunii Europene în ansamblu.

MAE precizează că va continua demersurile sale susţinute pentru promovarea obiectivului vizând adoptarea deciziei de aderare a României la spaţiul Schengen.

Conform celor anunţate de comisarul european Ylva Johansson, în contextul publicării, de către Comisia Europeană, la 16 noiembrie, a Comunicării intitulate „Construirea unui spaţiu Schengen mai puternic prin participarea deplină a Bulgariei, României şi Croaţiei la spaţiul fără controale la frontiere interne”, la 17 noiembrie a avut loc, simultan la Bucureşti şi Istanbul, o vizită complementară de evaluare care a avut ca scop obţinerea de informaţii suplimentare privind aplicarea acquis-ului Schengen în special în domeniul vizelor şi protecţiei datelor.

Ca parte a misiunii complementare, autorităţile române au oferit informaţii punctuale referitoare la cooperarea judiciară în materie penală cu celelalte state membre.

Din perspectiva competenţelor directe ale MAE, misiunea a vizat două paliere de verificare concomitentă, materializate printr-o întâlnire la Bucureşti pe tema protecţiei datelor cu caracter personal, în contextul compatibilizării Sistemului Naţional de Informaţii privind Vizele cu sistemul centralizat utilizat de statele membre Schengen, respectiv o vizită la sediul Consulatului General al României la Istanbul, unde a fost urmărit procesul de preluare, procesare şi eliberare a vizelor.

La toate componentele vizitei (atât la cele desfăşurate la faţa locului, în România şi la Istanbul, cât la cea vizând furnizare de informaţii) au participat în total şapte experţi din partea Comisiei Europene, doi experţi ai Consiliului UE, precum şi experţi din Cehia, Germania, Olanda şi Suedia.

Autoritățile române au informat că sunt în proces de recrutare a 120 de angajați consulari suplimentari, inclusiv ofițeri de vize pentru a consolida activitatea Centrului de vize din Capitală și pentru a fi detașați la nivel mondial pentru a consolida procesarea vizelor de scurtă și lungă ședere, ceea ce a fost apreciat de către echipa de experți.

articolul original.

Manevrele ruso-algeriene preocupă Washingtonul

22 November 2022 at 15:32
By: (R.C.)

Știm cu toții că Rusia și Statele Unite se confruntă în diferite părți ale lumii. Nu este o luptă cu arme de distrugere în masă, ci o luptă tactică, ideologică și de influență. Obiectivul este să combati obiectivele inamicului și să le aperi pe ale tale.
Africa a fost mult timp unul dintre principalele terenuri de confruntare dintre ruși și americani. Când Africa de Sud încă era colonizată, mișcări de eliberare au apărut în Rhodesia de Nord, Namibia și Africa de Sud.

Vorbim despre anii ’70 când Angola, Mozambicul și Zambia își câștigaseră deja independența. Capitalele acestor trei țări aveau conducătorii țărilor colonizate încă. În Lusaka, locuia liderul Mișcării Rhodesia de Nord (ZAPU) Joshua Nkomo; în Luanda, locuia rivalul său din (ZANU), Robert Mugabe. Și în Dar-es-Salaam (Tanzania) au fost liderii mișcărilor namibiene, Sam Nujoma; și din Africa de Sud (ANC), Oliver Tambo.

Africa de Nord

Așa-numita regiune Maghreb, care a rămas în afara rivalității Moscova-Washington, s-a întors la 180 de grade. Rusia, sub conducerea lui Putin, vrea să domine regiunea prin Algeria, aliatul ei de mult timp de când Algerul și-a câștigat independența în 1962.
Statele Unite nu privesc favorabil ca Rusia să-și extindă influența în Maghreb. Are deja o bază navală în Orientul Mijlociu (Siria), iar Hafed El Assad este protejatul său.

Putin și-ar dori să aibă și o bază navală în Algeria, probabil Mers-El-Kebir de astăzi. Dar Algerul, deși datorează mult Rusiei, nu a făcut încă pasul deoarece Constituția algeriană interzice existența unor baze și trupe străine pe teritoriul său.
Statele Unite, deși poate că nu pare, controlează Marocul, iar Regatul face tot ceea ce îi cere Washingtonul. Fostul președinte, Donald Trump, a cerut Marocului să recunoască Israelul, iar regelui Mohamed al VI-lea i-a luat câteva zile să facă acest lucru. În schimb, Trump a recunoscut că Sahara de Vest, o fostă colonie spaniolă, aparține Marocului.

Națiunile Unite, pe de altă parte, susțin că Sahara de Vest continuă să fie un teritoriu de decolonizat. De mai bine de 40 de ani, nu s-a organizat un referendum de autodeterminare solicitat de mișcarea Frente Polisario.
Algeria și Marocul și-au întărit forțele armate în fața pericolului că s-ar putea înfrunta într-un război dezastruos. Statele Unite și Israel au furnizat Rabatului tehnologie militară modernă, echipamente, avioane și elicoptere.

Săptămâna trecută, pentru prima dată în istoria sa, Algeria și Rusia au început exerciții militare în regiunea algeriană Bechar, la aproximativ 50 km distanță de granița cu Marocul. Comandourile de șoc din cele două țări vor desfășura exerciții constând în „înfruntarea unui inamic” sau „combaterea unui atac terorist” timp de două săptămâni. Acestea sunt explicațiile care au fost date oficial.

Peste 90% din echipamentul militar algerian provine din Rusia. În aceste manevre, deci, militarii ambelor părți vor lucra cu arme pe care le cunosc foarte bine. Moscova, desigur, este interesată să continue să pătrundă în Africa. Din acest motiv, aceste manevre au fost criticate de secretarul de stat al SUA, Antony Blinken.
Nu sunt primele manevre cu articulații care au fost ținute. Sunt primii pe teritoriul algerian, dar au participat deja la exercițiile „Voxtok 22″ desfășurate în Siberia.

În aceste exerciții de la Bechar, algerienii au lansat cea mai recentă versiune a vehiculului de luptă de infanterie BMP-3 achiziționat în Rusia. Faptul că Algeria urmează să cumpere în continuare echipament militar din Rusia este confirmat de vizita făcută la Alger la începutul lunii de șeful exporturilor militare, Dimitri Shugayev.
Aceste manevre militare aflate la mică distanță de granița cu Marocul s-ar putea să nu fie atât de mari pe cât se spune, dar Washingtonul le privește clar cu un ochi rău, iar Marocul și-a mărit deja bugetul militar pentru anul viitor. Rabat și Algerul se rearmează și aspiră să fie liderul politic și militar în Africa de Nord.

În prezent, contractele militare cu Rusia costă Algeria aproximativ 12 miliarde de dolari pe an, dar perspectiva este de a le mări. Unii experți vorbesc despre o creștere de 130 la sută, ceea ce pare exorbitant.
Infanteria rusă motorizată care participă la manevrele curente aparține „brigăzilor motostrelki” din Caucaz, considerate cele mai profesioniste și bine pregătite dintre toate forțele ruse.
Dacă războiul din Ucraina și China sunt principalele preocupări ale Statelor Unite, acum va trebui adăugată Africa de Nord.

 Articol opinie scris pentru cotidianul.ro de Manuel Ostos Lopez

articolul original.

Ridicarea MCV pentru România, analizată la Bruxelles

22 November 2022 at 12:41
By: (R.C.)

Colegiul Comisarilor din cadrul Comisiei Europene discută astăzi concluziile raportului MCV – Mecansimul de Verificare și Cooperare, în cazul României, un raport pozitiv pentru țara noastră.

Colegiul Comisarilor este format din miniștrii Uniunii Europene, iar eventuala decizie de ridicare a MCV va fi propusă ulterior de către Comisia Europeană către Consiliul UE și Parlamentul European.

MCV ar urma să fie înlocuit cu mecanismul comun de sancționare a statelor care nu respectă statul de drept. Ete vorba despre
„Rule of law”, mecanismul implementat recent de Uniunea Europeană, prin care se monitorizează respectarea Statului de drept în toate statele membre.

Mecansimul de Verificare și Cooperare, MCV, a fost instituit odată cu aderarea României la Uniunea Europeană în 2007 și utilizat ca un instrument de monitorizarea progreselor în reformarea justiției.

articolul original.

Membrii Coaliției s-au înțeles cu cât să majoreze pensiile

21 November 2022 at 19:02
By: (R.C.)

Liderii coaliţiei guvernamentale au convenit, luni, creşterea pensiilor cu 12,5%, la care ar urma să se adauge ajutoare pentru cei cu pensii până în 3.000 de lei, potrivit unor surse politice.

Aceste măsuri vizează o încadrare într-o anvelopă de 15,8% şi un impact bugetar de 17,5 miliarde de lei.

Astfel, punctul de pensie ar urma să crească cu 12,5% anul viitor. Cei cu pensii sub 1.500 de lei ar urma să primească un ajutor de 1.000 de lei, cei cu pensii între 1.500 şi 2.500 de lei – 800 de lei, iar cei cu pensii între 2.500 şi 3.000 de lei – 600 de lei.

De asemenea, s-ar fi convenit ca indemnizaţia acordată veteranilor de război şi văduvelor de război să crească cu 30% şi acordarea unei a 13-a indemnizaţii pentru persoanele cu handicap

articolul original.

Banii programabili sau viața privată?

21 November 2022 at 13:34

Nicio criză nu trebuie irosită, iar în acest moment există mai multe crize suprapuse – de la criza economică post-pandemie, la cea cauzată de sancțiunile decise după invazia rusă în Ucraina și contrasancțiunile ruse, inflație, mergând până la războiul economic dintre SUA și China. Pe acest fond, Federal Reserve și mai multe bănci comerciale americane au început discret un proces menit să demonstreze fezabilitatea monedei digitale (moneda digitală a băncii centrale).

America nu este printre primele state care fac pași către introducerea monedei digitale – în China, India, Brazilia, Suedia sunt în curs proiecte pilot care testează moneda digitală. Aceasta funcționează prin îmbinarea tehnologiei blockchain ce stă la baza criptomonedelor cu politicile monetare tradiționale ale băncilor centrale. Spre deosebire de bitcoin, spre exemplu, care funcționează într-o rețea total descentralizată, monedele digitale sunt controlate și urmărite de guvern.

Este motivul pentru care China este foarte avansată în introducerea acestui sistem de plăți, pe care îl îmbină cu sistemul ”creditelor sociale”. Yuanul digital va permite guvernului să poată supraveghea total populația din punct de vedere financiar. Dacă un cetățean vorbește împotriva guvernului, conturile sale pot fi lesne anulate și poate fi scos imediat din viața economică a țării. Daca guvernul dorește, poate afla oricând cât de mult alcool sau carne a cumpărat un cetățean și de unde anume. Acest tip de supraveghere nu este teoretic – el a fost aplicat în cadrul programelor pilot din China.

Care sunt garanțiile că acest lucru nu se va întâmpla și în țările vestice care   vor introduce moneda digitală? Nu există asemenea garanții. Nu exista nici măcar în Europa, unde sunt în vigoare unele dintre cele mai puternice legi care apără intimitatea cetățenilor. Președinta Băncii Centrale Europene, Christine Lagarde, a recunoscut că banca centrală de la Frankfurt, dar și băncile comerciale, va avea acces, fie el și limitat, la cantitatea uriașă de informații pe care utilizarea monedei digitale o oferă despre fiecare cetățean. Un articol publicat recent de Barry Eichengreen, profesor de economie la University of California, arăta că moneda digitală, stabilitatea financiară și confidențialitatea tranzacțiilor nu pot exista în același timp. Este ușor de înțeles că sacrificată va fi confidențialitatea tranzacțiilor cetățenilor. Guvernul olandez a lansat un program pilot pentru înregistrarea și monitorizarea tuturor tranzacțiilor financiare mai mari de 100 de euro.

Oficial, introducerea monedelor digitale este justificată prin nobile idei precum extinderea accesului la sisteme de plăți avansate. Guvernul indian a susținut că introducerea monedei digitale va ușura mult intrarea a sute de milioane din mediul rural în circuitul bancar, că în acest fel se vor putea direcționa bani către cei care au cu adevărat nevoie pentru viața de zi cu zi sau pentru a-i ajuta pe întreprinzători. Moneda digitală va ajuta și la transferurile bancare internaționale, foarte afectate acum de sancțiunile impuse Rusiei.

Însă mai puțin se vorbește despre cealaltă față a monedelor digitale: ele pot deveni un mecanism perfect de constrângere a cetățenilor și pot elimina de pe piață băncile comerciale. Plata cu monedă digitală poate fi ușor programată pentru a se putea realiza doar într-o anumită țară, iar în acest fel limitarea devine sinonimă cu anularea pașaportului unui cetățean, din cauza unei anume afilieri politice. Plata cu această monedă poate fi restrânsă la o anumită zonă geografica, și astfel se poate impune, spre exemplu,  o carantină extrem de dură în cazul unor pandemii. O donație pentru un partid care nu este bine văzut de guvern sau de banca centrală poate duce la închiderea contului bancar sau la anularea pașaportului. Pe de altă parte, o donație pentru o anumită fundație sau ONG poate duce la o serie de facilități în sistemul monedei digitale – principii care se regăsesc în sistemul ”creditelor sociale” din China.

În perioada crizei datoriilor suverane din Grecia și a intervenției Băncii Centrale Europene, a FMI și a Comisiei Europene, sub atenta supraveghere a Germaniei, în Europa circula un banc despre relația fiscală dintre Germania și Grecia, scrie Mark Gullick, pentru Takimag. Un afacerist german bogat sosește în Grecia și găsește un hotel ce pare pe placul lui. Îl roagă pe patronul hotelului să-i prezinte camerele și, ca gest de bunăvoință, lasă 100 de euro pe masa recepției. Patronul zărește bancnota și își amintește că datora măcelarului 100 de euro. Își plătește repede datoria, iar măcelarul își amintește că datora 100 de euro brutarului. Bancnota se plimba prin întreaga localitate până ajunge în mâna cârciumarului, care își amintește că îi datora 100 de euro hotelierului. În acest fel, bancnota ajunge iarăși la recepția hotelului tocmai când afaceristul german, nemulțumit de ce văzuse, o ia și o bagă în buzunar, părăsind orașul.

”Iluzia că fiecare este plătit și că economia este în formă este dată de netrasabilitatea tranzacțiilor cu monedă fizică. Acesta este motivul pentru care guvernele ultracentralizate urăsc banii fizici, câtă vreme nu pot taxa ceea ce nu pot monitoriza”. Această problemă poate fi rezolvata de monedele digitale emise de băncile centrale.

”Generațiile din urmă își amintesc de vremea când îl cunoșteau personal pe managerul băncii unde își deschiseseră conturi. În era monedei digitale, lucrurile se inversează – managerul băncii (care este de această dată statul) este cel care știe totul despre clienții săi”, mai scrie Marck Gullick.

Monitorizarea prin intermediul monedelor virtuale a tranzacțiilor oricărui cetățean, inclusiv monitorizarea deplasărilor sale, a preferințelor sale alimentare, a vizitelor la medic, a donațiilor, amenzilor, bonusurilor sale pare să devină foarte repede o realitate. SUA și alte state occidentale par să se grăbească cu adoptarea monedei digitale, pentru a ajunge din urma China (lider detașat în acest moment), deoarece, se arată în articolul profesorului de la University of California, s-a răspândit ideea că dominația la nivel financiar și geopolitic va fi a statului/statelor care vor adopta cel mai repede moneda digitală.

articolul original.
❌