ACTUALITATE
🔒
Au fost publicate stiri noi. Click aici pentru a le afisa.
Before yesterdayUltimele Stiri

Luciano Pavarotti, tenorul minune. „De ce ar trebui ca muzica să fie pentru elite? Scuzaţi-mă. Muzica trebuie să fie pentru toată lumea”

24 November 2022 at 12:30
image

Dacă s-ar face o listă generală a minunilor lumii, tenorul Luciano Pavarotti s-ar afla, cu siguranță, undeva la începutul acestei liste. Există o poveste despre el și Placido Domingo care s-ar fi petrecut la un concert dirijat de cântărețul de operă spaniol. Este extraordinar să poți avea aceste două cariere, i-ar fi spus Domingo. De ce nu încerci și tu? Răspunsul lui Pavarotti a venit firesc: Cum, cu o voce ca a mea?

O voce inconfundabilă, un rege al acutelor, născut cu tandrețe divină față de muzică, artă pe care a iubit-o și a respirat-o, despre care a vorbit necontenit, pe care a promovat-o continuu plantând-o definitiv în inimile oamenilor. Opera este una dintre cele mai importante forme de artă care ar trebui să fie ascultată şi iubită de toţi, spunea Pavarotti. De ce ar trebui ca muzica să fie pentru elite? Scuzaţi-mă. Muzica trebuie să fie pentru toată lumea.

a reușit să facă din muzica de opera un gen popular, îndrăgit de toți, fiind unul dintre puținii artiști care au influențat viața atâtor oameni de pe glob. A fost singurul artist de operă care a vândut peste 100 de milioane de albume în întreaga lume.

„Vocea lui era dulce ca mierea”

Într-un articol publicat de The Guardian la moartea sa, în 2007, sunt evocate o serie de elogii aduse tenorului italian de personalități din sfera muzicii ale căror destine s-au intersectat, la un  moment dat în viață. Este interesant tabloul descriptiv realizat de cei care l-au cunoscut.

Vocea lui era dulce ca mierea, spunea criticul muzical britanic David Mellor. Un dar de la Dumnezeu.

„Am regizat debutul lui Pavarotti de la Covent Garden în La Bohème, în anul 1963, când era un foarte tânăr. Se simțea puțin stingher… Nu prea fusese plecat departe de casă. Era timid și nu vorbea engleză. Mergea la cumpărături și gătea pentru noi toți, făcând paste și sosuri minunate – și era întotdeauna foarte prietenos cu balerinele. Cunoscându-l, cu toții am știut că va avea mare succes, dar nu ne-am dat imaginat că va fi un asemenea superstar”, spunea John Copley, director de operă.

„A avut parte de un respect muzical enorm”

„El va fi amintit așa cum și-a dorit să fie amintit: al doilea Caruso. A avut parte de un respect muzical enorm, iar un asemenea impact asupra oamenilor nu mai fusese atins de la marele Enrico încoace. Vocea era unică și puternică, iar prezența lui era inconfundabilă și avea și un strop de răutate care atrăgea toate sexele și vârstele. A fost o icoană pentru oamenii gay, dar și pentru bunicuțe. Proiectul său de succes, Trioul José Carreras, Plácido Domingo și Luciano Pavarotti a fost un câștig imens pentru industria muzicală (…)”, spunea Norman Lebrecht, critic muzical.

Pasionat de fotbal și agricultură

Luciano Pavarotti s-a născut la data de 12 octombrie 1935 în Modena, Italia, fiind fiul unui brutar și tenor amator și al unei muncitoare angajată într-o fabrică de trabucuri. Se spune că la naștere a țipat atât de tare încât medicul, uimit, a exclamat Copilul ăsta va ajunge un excelent tenor. Tatăl lui Luciano, Fernando, era înzestrat cu o voce foarte bună, avea finețe și talent, dar nu l-a interesat . În copilărie, Luciano era pasionat de agricultură și de fotbal, cel de-al doilea hobby ducându-l cu el toată viața.

Primul succes

În 1955, Pavarotti a cunoscut primul său succes cântând în grupul Corale Rossini, un cor de bărbați din Modena, din care făcea parte inclusiv tatăl său. Avea să declare mai târziu că acest episod a reprezentat cea mai importantă experiență din viața lui și a fost momentul care l-a inspirat să devină cântăreț profesionist.

Pavarotti în La Boema

Cariera lui Pavarotti a început în 1961, odată cu distribuirea în rolul lui Rodolfo din La Boheme de Puccini, spectacol jucat pe scena unui mic teatru de operă italian – Teatro Municipale, Reggio Emilia. Doi ani mai târziu, avea să-și facă debutul la Royal Opera House, în același rol, înlocuindu-l pe Giuseppe Di Stefano.

Debutul la Scala cu Freni, prietena din copilărie

Pavarotti a debutat la 28 aprilie 1965, la Scala, în reluarea faimoasei producții a operei La Boheme, a lui Franco Zeffirelli, cântând atunci alături de prietena sa din copilărie Mirella Freni, sub bagheta dirijorului Herbert von Karajan dirijor. După spectacol, Karajan a solicitat angajarea artistului.

Pe 2 iunie 1965, joacă la Ryal Opera House în La fille du régiment, a lui Donizetti, performanțele reușite cu acest rol atrăgându-i titlul de „Rege Înaltelor C”. Șapte ani mai târziu, la New York Met, vocea sa a extaziat publicul, obținând atunci un record de 17 bis-uri.

Record de bisuri

Câștigător al , discuri de platină și de aur, Luciano Pavarotti obișnuia să organizeze anul în orașul său natal, Modena, concertele caritabile, Luciano and friends, unele dintre aceste spectacole dedicându-le victimelor din Bosnia, Kosova, Guatemala, Irak și Afganistan. Tenorul a cântat alături de mulți artiști reprezentativi ai genurilor pop sau rock, printre care Joe Cocker, Bono, Mariah Carey, Bryan Adams, Jon Bon Jovi, Boyzone, U2, Eric Clapton, Gloria Estefan, Elton John, Eros Ramazzotti, Andrea Bocelli, Liza Minnelli, Frank Sinatra, Michael Jackson.

A jucat în două filme, Yes Giorgio (1981) şi Rigoletto (1982) şi a scris două cărți autobiografice, Povestea mea (1981) şi Grandissimo Pavarotti (1986).

A fost căsătorit de două ori, din prima căsnicie, cu Adua Veroni, rezultând trei fete, iar din cea de-a doua, cu Nicoletta Mantovani, fosta sa secretară, cu 34 de ani mai tânără, o fată.

Ultimul concert l-a susținut în februarie 2006, cu ocazia deschiderii Jocurilor Olimpice de Iarnă de la Torino, interpretând aria „Nessun Dorna”.

Luciano Pavarotti a murit la 6 septembrie 2007, la Modena, în Italia, la vârsta de 71 de ani. La moartea sa, celebrul regizor italian Franco Zefirelli spunea: au existat tenori şi a existat Pavarotti.

Surse:

https://www.theguardian.com/music/2007/sep/07/classicalmusicandopera1

https://www.classicfm.com/artists/luciano-pavarotti/pictures/pavarottis-greatest-moments-gallery-highlights/

articolul original.

Vestea care i-a șocat pe fanii muzicii countrey! Cântăreața a divorțat cu câteva ore înainte de a fi nominalizată la Premiile Grammy

17 November 2022 at 10:08

O cântăreață care a strâns, de-a lungul timpului, o mulțime de fani, a divorțat de bărbatul cu care era căsătorită. La câteva ore după pronunțarea deciziei, aceasta a primit o nominalizare la premiile Grammy, pentru unul dintre cele mai ascultate hit-uri ale sale.

Ziua de marți părea a fi una destul de chinuitoare pentru Kelsea Ballerini, cântăreață de muzică country, din cauza divorțului ce urma să se pronunțe, însă, finalul  nu a fost chiar atât de dezamăgitor, deoarece artista a reușit să obțină o nominalizare la Premiile Grammy, ce vor avea loc pe 23 februarie 2023.

Kelsea Ballerini și Morgan Evans au divorțat

Divorțul dintre Kelsea Ballerini (29 de ani) și Morgan Evens (37 de ani) s-a pronunțat pe data de 15 noiembrie 2022. Cei doi soți au luat hotărârea să meargă pe drumuri separate, din cauza neînțelegerilor ce au intervenit între ei.

Chiar dacă părea o zi destul de tristă pentru cântăreață, aceasta susține că a primit două vești, de-a dreptul neașteptate, care au făcut-o pe loc să uite de divorț. Se pare că melodia „Heartfirst” i-a impresionat pe critici, motiv pentru care a primit nominalizarea la Premiile Grammy pentru „Cea mai bună interpretare country”. Într-un interviu pe care l-a acordat chiar în aceeași zi, Kelsea a menționat faptul că a reușit să primească și cheile de la noua sa casă, ceea ce a bucurat-o foarte mult.

„Adevărul este că în această dimineață mi-am început ziua la tribunal finalizând divorțul. Și apoi am fost nominalizată la un Grammy, apoi am primit cheile de la casa visurilor mele”, a declarat artista la Grand Ole Opry.

Kelsea Ballerini și Morgan Evans. Foto: Instagram

Cuplul format din Kelsea și Morgan a rezistat din 2017, însă lucrurile au ajuns să degenereze atât de mult, încât și-au dorit să divorțeze. În ultima perioadă, cei doi au scos la vânzare inclusiv casa pe care o au împreună, în Nashville, în speranța că vor obține o sumă considerabilă.

articolul original.

Kendrick Lamar, ABBA și Taylor Swift, printre cei mai nominalizati artisti la premiile Grammy 2023

16 November 2022 at 19:44
image

Kendrick Lamar, ABBA și Taylor Swift primesc nominalizări care includ piesa anului, albumul anului, cântecul anului și multe altele. DOMi & JD Beck, Muni Long și Samara Joy nominalizați la categoria cel mai bun artist nou.
Universal Music Group, liderul mondial în divertismentul muzical, a primit astăzi nominalizări la Grammy pentru familia sa de artiști, compozitori, case de discuri și parteneri distribuiți care acoperă aproape toate categoriile, conduși de Kendrick Lamar (Top Dawg/Interscope), al doilea cel mai nominalizat artist din acest an, care a primit opt ​​nominalizări, inclusiv pentru albumul anului pentru „Mr. Morale & The Big Steppers” și discul și cântecul anului pentru „The Heart Part 5″.
ABBA (Polar Music/Capitol) a primit patru nominalizări: Albumul Anului și Cel mai bun album vocal pop pentru „Voyage”, Inregistrarea anului și cel mai bun duo/grup pop pentru „Don’t Shut Me Down”.
Taylor Swift (Republic) a fost nominalizată pentru cântecul anului pentru „All Too Well (10 Minute Version)”, care a fost, de asemenea, nominalizat pentru cel mai bun videoclip muzical, precum și pentru cel mai bun cântec country pentru „I Bet You Think About Me (Taylor’s Version) ) (From the Vault)” și cel mai bun cântec scris pentru media vizuală pentru „Carolina” din Where the Crawdads Sing. Kendrick Lamar este nominalizat, în plus, pentru cel mai bun album rap pentru „Mr. Morale & The Big Steppers”, cea mai bună interpretare rap, cel mai bun videoclip muzical și cel mai bun cântec rap pentru „The Heat Part 5″ și cea mai bună interpretare rap melodic pentru „Die Hard”.

DOMi & JD Beck, Muni Long și Samara Joy nominalizați la categoria cel mai bun artist nou. În plus, DOMi și JD Beck au fost nominalizați pentru cel mai bun album instrumental contemporan pentru „Not Tight”, Muni Long a fost nominalizată pentru cea mai bună interpretare R&B și cel mai bun cântec R&B pentru „Hrs & Hrs”, iar Samara Joy a fost nominalizată pentru cel mai bun album vocal jazz pentru „Linger Awhile”.

Premiile Grammy au recunoscut familia de artiști ai UMG în categoriile Cel mai bun album, care acoperă mai multe genuri. O nominalizare pentru cel mai bun album rap a fost acordata lui Pusha T (Def Jam) pentru „It’s Almost Dry”, nominalizările pentru cel mai bun album rock pentru „mainstream sellout” de la Machine Gun Kelly (Interscope) și Elvis Costello (Capitol) pentru „Boy Named If”, o nominalizare pentru cel mai bun album reggae lui Sean Paul (Island) pentru „Scorcha” și „The Baylor Project” (Capitol Christian) a fost nominalizat pentru cel mai bun album vocal jazz pentru „The Evening: Live At Apparatus”.

Diana Ross (Decca) a fost nominalizată pentru cel mai bun album vocal pop tradițional pentru „Thank You”, „Tank & The Bangas” (Verve Forecast) a fost nominalizat pentru cel mai bun album R&B progresiv pentru „Red Balloon”, „Robert Glasper” (Concord) a fost nominalizat pentru cel mai bun album R&B pentru „Black Radio III”, Norah Jones (Blue Note) a fost nominalizată pentru cel mai bun album pop tradițional pentru „I Dream of Christmas”, iar „Madison Cunningham” (Verve Forecast) a fost nominalizată pentru cel mai bun album popular pentru „Revealer”.
Hitkidd și GloRilla (BMLG/Interscope) au primit o nominalizare pentru cea mai bună performanță rap pentru „F.N.F. (Let’s Go),” Sam Smith (Capitol) și Kim Petras (Republic) au fost nominalizați pentru cel mai bun duo pop pentru „Unholy”, Post Malone (Republic) a primit o nominalizare pentru cel mai bun duo pop/performanță de grup pentru „I Like You”. Beck (Capitol) a fost nominalizat pentru cea mai bună interpretare rock pentru „Old Man”, iar Florence + The Machine (Republic) a fost nominalizat pentru interpretare de muzică alternativă pentru „King”.

Nominalizările pentru cea mai bună interpretare metal au fost acordate lui Megadeth (UMe) pentru „We’ll Be Back” și Ghost (Concord) pentru „Call Me Little Sunshine”. Nominalizările pentru cea mai bună performanță R&B tradițională au fost pentru Babyface (Capitol) pentru „Keeps On Fallin'” și Snoh ​​Aalegra (RocNation) pentru „Do 4 Love”.
Encanto (Disney) a fost nominalizat pentru cea mai bună coloană sonoră compilație pentru media vizuală și cea mai bună coloană sonoră pentru media vizuală (inclusiv film și televiziune), iar hitul uluitor „We Don’t Talk about Bruno” a fost nominalizat pentru cel mai bun cântec scris pentru media vizuală. În plus, West Side Story (Disney) a fost nominalizat pentru cea mai bună coloană sonoră compilație pentru Visual Media și „Nobody Like You”, interpretat de Billie Eilish și Finneas O’Connell, de la Turning Red (Disney) a fost nominalizat pentru cel mai bun cântec scris pentru Visual Media.
„No Time To Die” (Coloana sonoră originală a filmului) (Decca), „Top Gun: Maverick (Music From The Motion Picture)” (Interscope) și „Succession: Sezonul 3″ (Republic) de Hans Zimmer au fost, de asemenea, nominalizate pentru cea mai bună coloană sonoră pentru media vizuală. „Hold My Hand”, interpretat de Lady Gaga, din Top Gun: Maverick a fost nominalizat pentru cel mai bun cântec scris pentru Visual Media. Nominalizările pentru cel mai bun film muzical au fost pentru Our World (Def Jam) de la Justin Bieber și Live At The O2 (Interscope) de la Billie Eilish, în timp ce „Yet To Come” de la  BTS (Interscope) a fost nominalizat pentru cel mai bun videoclip muzical.
La categoriile de muzică latină, Sebastián Yatra (UMLE) a fost nominalizat pentru cel mai bun album pop latino pentru „Dharma +”, Daddy Yankee (Republic) a fost nominalizat pentru cel mai bun album Música Urbana pentru „LEGENDADDY”, Mon Laferte (UMLE) a fost nominalizat pentru cel mai bun album latin rock sau alternativ.

articolul original.

Muzicianul, trompetistul, compozitorul, cântărețul de jazz. Louis Armstrong a fost mai mult decât un zâmbet celebru

13 November 2022 at 10:00
image

Cariera de peste 50 de ani și moștenirea muzicală pe care a lăsat-o generațiilor ce l-au urmat pe Louis Armstrong continuă să impresioneze și să influențeze nenumărați fani ai săi și artiști din toată lumea.

În timpul vieții, a apărut în sute de emisiuni TV, radio și filme, a scris cărți, dar mai ales a captivat oamenii de peste tot cu vocea lui gravă și nedespărțita trompetă, prietena sa de-o viață. Refrenurile unor cântece precum „Hello, Dolly!”, „Blueberry Hill”, „West End Blues” sau „When the Saints Go Marching In” sunt câteva din cele mai îndrăgite. În 1971, atunci când , nu foarte mulți ar fi considerat „What a Wonderful World” piesa de rezistență a lui Armstrong.

Astăzi, nu doar că, incontestabil, poate fi numită de departe cea mai populară piesă a sa, dar este și una dintre cele mai îndrăgite și ascultate, numărând zeci de milioane de vizualizări pe Youtube, fiind unul dintre cântecele de top din categoria jazz pe faimoasele servicii de streaming audio și media Spotify și Apple Music.

Povestea unui hit

De-a lungul timpului, mai mulți artiști au avut plăcerea să interpreteze „What a wonderful world,” dar niciunul dintre ei nu a egalat valoarea pe care a dat-o piesei acest magician al muzicii numit Louis Armstrong. Iar inspirația de a-l alege pe Armstrong interpretul melodiei i-a aparținut producătorului Bob Thiele, cel care a și compus melodia alături de George David Weiss. A fost singurul care a crezut cu tărie că „What a wonderful world” poate fi cântată într-o manieră unică doar de Louis Armstrong. Așteptările sale nu au fost trădate.

În 1967, „What a wonderful world” a fost inclusă în Grammy Hall of fame, cucerind apoi mai toate topurile internaționale. „ Am vrut ca acest nemuritor să transmită, așa cum numai el știa, că lumea este cu adevărat grozavă: plină de dragostea”, spunea Thiele.

După ce a citit versurile cântecului, Louis Armstrong a acceptat imediat să-l interpreteze. „Piesa asta îmi amintește atât de mult de locul în care am trăit, Corona, New York”, spunea Armstrong în 1968, regăsind în versurile melodiei aspecte din viața pe care a trăit-o acolo. „Ce pot să spun…Aud bebeluși plângând/Îi privesc cum cresc/Ei vor învăța mai multe/Decât voi ști eu vreodată. Am în fața mea chipurile tuturor acestor copii. I-am văzut crescând. Așa că, atunci când mi-au propus acest cântec, am avut o tresărire. Asta era. Viața chiar este frumoasă”.

Instrumentul său de suflet

Louis Armstrong (1901 – 1971), părintele jazz-ului sau regele jazz-ului așa cum a fost supranumit pe bună dreptate, a fost unul dintre cei mai mari muzicieni ai lumii. S-a născut într-una dintre cele mai sărace zone din New Orleans, primii ani ai vieții fiind marcați de sărăcie, divorțul părinților, dar mai ales de lipsa iubirii materne. Nevoit să-și întrețină familia, Louis nu a putut finaliza studiile, iar lipsa unei educații și a unor repere au determinat unele derapaje în comportamentul său. Dar cum toate se întâmplă cu un scop, poate că episodul petrecut într-o școală de corecție a fost dat să fie, având în vedere faptul că în mijlocul acelui haos, în acea instituție, Armstrong intră pentru prima dată în contact cu o trompetă și se îndrăgostește iremediabil de ea și, implicit, de muzică.

A fost crescut de o familie de evrei care i-a oferit și un loc de muncă. Louis Armstrong vorbea cu plăcere și admirație despre oamenii care l-au luat în grijă, amintindu-și că aceștia îl tratau ca pe un membru al familiei, punându-i la dispoziție hrana de care avea nevoie, haine și dându-i bani în schimbul serviciilor pe care băiatul le presta în gospodărie. Primul salariu l-a cheltuit pe o trompetă, .

Inegalabilul Louis Armstrong

Până să intre în lumea muzicii, Armstrong a practicat mai multe meserii. A fost lustrangiu, lăptar, căruțaș și vânzător ambulant. În 1914, face primii pași spre ceea ce avea să devină succesul de mai târziu, cântând și improvizând jazz alături de o formație de artiști stradali. În 1918, începe să descifreze și să învețe notele muzicale, șlefuindu-și astfel talentul și capacitățile muzicale. În 1922 decide să se stabilească la Chicago, considerat atunci a fi centrul muzicii de jazz, unde începe să colaboreze cu Joe Oliver și formația „Creole Jazz Band”. A fost o perioadă înfloritoare pentru Armstrong, stilul său interpretativ cucerindu-i pe loc pe toți care-l ascultau.

Maestru în ale improvizației, notele înalte, timbrul inimitabil îi conferă statutul de vedetă a muzicii jazz. Un an mai târziu, lansează melodiile „Froggie Moore”/”Chimes Blues”, „Mandy Lee Blues”/”I’m Going Away to Wear You Off My Mind” şi „Riverside Blues”/”Mabel’s Dream”, iar în 1924 este angajat în orchestra lui Fletcher Henderson din New York, dându-i-se șansa să înregistreze discuri alături de nume mari ale genului, precum Sidney Bechet sau Bessie Smith.

„Cântecul ăsta este pentru tine, Rege”

Armstrong cu o astfel de forță și pasiune încât și-a cauzat leziuni serioase pe termen lung buzelor. Problemele au început în 1933, atunci ccând a fost nevoit să ia o pauză de la cântat din cauza unei umflături severe la nivelul buzelor, ceea ce l-a determinat să adopte, mai apoi, un stil ceva mai cumpătat, concentrându-se mai mult pe vocea sa inimitabilă, plină de trăiri.

Louis Armstrong era un tip sociabil, avea o personalitate dinamică și părea că vede un prieten în oricine, indiferent de statutul social. Astfel, în 1932, când a fost invitat să cânte pentru regele George al V-lea al Regatului Unit, a omis faptul că un artist nu are voie să se adreseze direct membrilor familiei regale și înaintea piesei „You Rascal, you”, fără să dea de bănuit gestul său și fără să anunțe a spus, dintr-o dată, uitându-se către rege „Cântecul ăsta este pentru tine, Rex (rege)”

A pus „pe pauză” un război civil

În timpul Războiului Rece, la sfârșitul anilor 1950, Departamentul de Stat al SUA a demarat un program prin care mai mulți muzicieni de jazz și alți artiști au fost trimiși în turnee pentru a îmbunătăți imaginea Americii în străinătate.

Armstrong era deja cunoscut drept „Ambasadorul Satch” pentru concertele sale susținute în multe colțuri ale globului, dar în 1960, a devenit diplomat cultural oficial, plecând într-un turneu organizat în Africa, Europa și Asia, sponsorizat de Departamentul de Stat American. Unul dintre cele mai remarcabile semne ale popularității lui Armstrong a fost demonstrat în timpul escalei sale în provincia Katanga din Congo, unde cele două tabere aflate într-o criză de secesiune au cerut un armistițiu de o zi pentru a-l putea urmări pe Armstrong concertând. Mai târziu, artistul va glumi pe tema acestui episod spunând că a oprit un război civil.

Iubiri multe

Viața intimă a muzicianului a fost destul de tumultoasă. Din relatările presei reiese că artistului nu-i plăcea doar muzica, dar era pasionat și de femei. A fost căsătorit de trei ori, însă nu a avut copii cu niciuna dintre nevestele sale. Armstrong se pare că se culca cu femeile la fel precum fuma canabis. Adică în mod constant și cu mare entuziasm. Singurul copil pe care l-a recunoscut ca fiind al său a fost o fiică în afara căsătoriei, Sharon Preston, născută în 1955.

În 1959, a suferit un atac de cord, căruia i-a supraviețuit. În 1963 a avut un succes incredibil cu piesa „Hello Dolly” intrată rapid în Billboard Hot 100, obținând și un premiu Grammy. Problemele de sănătate se acutizează după ce face cancer la gât, dar cu toate avertismentele primite din partea medicilor, Armstrong nu vrea să se despartă de trompeta sa.

Louis Armstrong a murit la 6 iulie 1971, în locuința sa din cartierul Queens, New York. În 1972 a primit post-mortem un Grammy pentru întreaga carieră.

Surse:

https://www.louisarmstronghouse.org/news/50-years-wonderful-world/

https://www.britannica.com/biography/Louis-Armstrong

https://www.discoverwalks.com/blog/united-states/top-10-interesting-facts-about-louis-armstrong/

https://www.splicetoday.com/music/louis-armstrong-was-more-than-a-smile

articolul original.

Body Like, piesa care prelungeste vara. Morgan Page, HARBER si Sid Tipton, echipa de GRAMMY pentru o piesa

13 September 2022 at 20:06
image

Body Like, piesa care prelungeste vara. Morgan Page, HARBER si Sid Tipton, echipa de GRAMMY pentru o piesa

Morgan Page, HARBER și Sid Tipton lansează „Body Like”, o piesă care prelungește vara prin intermediul acordurilor de pian. Cu un ritm contagios și o energie care invită la dans, „Body Like” transformă orice zi într-o adevărată petrecere.

Chiar dacă vara s-a încheiat, „Body Like” păstrează intact vibe-ul specific anotimpului cald și te poate propulsa pe cele mai frumoase plaje din lume printr-un simplu play.

Cu o atmosferă înălțătoare, această colaborare fresh dintre artistul nominalizat la Grammy, Morgan Page, alături de HARBER și Sid Tipton, schimbă ritmul, paradigma și starea de spirit. În fond, „Body Like” este despre dragoste față de viață, muzică și dans.

Morgan Page este o adevărată forță în peisajul muzicii electronice. De-a lungul zecilor sale de lansări de succes, producătorul și DJ-ul nominalizat la GRAMMY a acumulat sute de milioane de streamuri și s-a clasat de mai multe ori #1 în Billboard, Beatport și US Dance Radio.

Artist de top, prezent de mai multe ori în Billboard, HARBER și-a făcut pentru prima dată simțită prezența pe scena muzicii eletronice în urmă cu doar câțiva ani. De atunci, artistul a devenit o prezență constantă în topuri. În vârstă de 24 de ani, HARBER este un producător, DJ, compozitor și muzician multitalentat.

Sid Tipton este o artistă și compozitoare cunoscută pentru contribuția pe care a avut pe albumul premiat la GRAMMY al lui Maluma, F.A.M.E, cât și pentru meritul ei din poziția de compozitor pentru artiști precum Justin Timberlake, Tinashe, Jojo și mulți alții.

articolul original.
  • There are no more articles
❌