ACTUALITATE
🔒
Au fost publicate stiri noi. Click aici pentru a le afisa.
Before yesterdayUltimele Stiri

Criza alimentară din Europa şi din lume, este în mâinile lui Putin și Erdogan

9 September 2022 at 09:49
Foto: adevărul.ro

Preşedintele Federaţiei Ruse,Vladimir Putin, a subliniat că majoritatea cerealelor din Ucraina ajung în ţările Uniunii Europene şi nu în ţările sărace, motiv pentru care se impune schimbarea rutelor.

Aceste cantităţi reprezintă doar o treime din cantităţile care trebuie livrate către ţările în curs de dezvoltare” a spus Putin şi a subliniat că punctele în care ajung cerealele trebuie limitate, subiect pe care-l va discuta cu preşedintele Tayyip Erdogan.

De asemenea, Putin a declarat că există posibilitatea ca problema alimentară la nivel global să se acutizeze şi că se apropie o catastrofă umanitară.

După energie, acum Rusia pune pe masă şi atuul alimentar. Europa nu a găsit încă o cale pentru a face faţă frigului, dar se confruntă acum şi cu o criză alimentară. În luna noiembrie expiră acordul privind coridorul pentru cereale, intermediat de Turcia şi ONU.

Se aşteaptă ca la summit-ul Organizaţiei pentru Cooperare de la Shanghai, care va fi organizat în Uzbekistan, Tayyip Erdogan şi Putin să reevalueze condiţiile acordului privind transportul cerealelor. Printre cererile lui Vladimir Putin este şi cea legată de vânzarea cerealelor ruseşti. Nu contează ce se va discuta la summit, pentru că putem spune încă de pe acum că aceste condiţii nu vor fi în favoarea Europei. Hrana Europei se află în mâinile lui Erdogan şi Putin, transmite într-un editorial publicația Sabah.

SUA şi-au mai slăbit susţinerea faţă de Grecia

O reacţie la declaraţia preşedintelui Erdogan privind Grecia „Putem veni, pe neşteptate, într-o noapte” a venit, în mod natural, din partea SUA, care susţin Grecia. Departamentul de Stat al SUA, care susţine Grecia, noua favorită după PKK/YPG (YPG-Unităţile de Apărare a Poporului, aripa militară a PYD-n.trad.) a transmis că „Trebuie respectată şi apărată suveranitatea şi întegritatea teritorială a fiecărei ţări. Suveranitatea Greciei asupra acestor insule este inconstestabilă.”

Noi avem un singur lucru de spus Americii: „Ţineţi Grecia din scurt. S-ar putea să se producă un accident nedorit.”

Pe de altă parte, în politica internă se dezbate dacă extensiile politice ale PKK, care a căzut în dizgraţia Statelor Unite, vor primi sau nu un minister, precum şi candidatura lui Kılıçdaroğlu. Situaţia s-a complicat atât de tare la masa celor şase încât sunt unii care spun că dezbaterile vor continua până în ultimul moment, atunci când va fi anunţat numele candidatului la Instanţa Electorală Supremă. Iar motivul este foarte dramatic.

„Dacă vom anunţa devreme, candidatul nostru se va eroda” spun ei. Este oare atât de greu să ai curaj pentru a ieşi în faţa lui Recep Tayyip Erdogan, care şi-a anunţat candidatura acum aproprope 5 ani de zile, după alegerile din 24 iunie 2018, şi să spui „Eu sunt candidat.”

Însemnătatea turneului balcanic

Marţi, preşedintele Erdogan a început un turneu în Balcani. Ieri s-a aflat în Serbia, a doua etapă a acestei vizite importante care a început în Bosnia-Herţegovina. S-au făcut declaraţii importante privind volumul schimburilor comerciale reciproce. Iar cea mai importantă se referă la călătoria cu buletinul şi în Serbia, după Bosnia-Herţegovina.

Erdogan a dat răspunsuri surprinzătoare şi la întrebările legate de războiul dintre Rusia şi Ucraina. Mai mult, a spus că ceea ce s-a decis pentru a pune Rusia la colţ a generat o criză energetică şi de aprovizionare în întreaga lume. Şi a adus şi o critică Occidentului: „Trimiteţi Ucrainei rebuturi, nu arme.”

„Balcanii sunt un spaţiu geopgrafic foarte important pentru noi.” Este moştenirea lăsată de otomani Republicii Turcia. A avea grijă de acest spaţiu geografic este responsabilitatea noastră istorică. Menţinând bune relaţiile cu Bosnia-Herţegovina şi Serbia, preşedintele Erdogan încearcă să prevină naşterea unui conflict care ar putea izbucni în regiune.

Aşa cum s-a întâmplat şi în relaţiile dintre Rusia şi Ucraina, aceşti paşi din politica externă sunt foarte sensibili. Liderii din întreaga lume au multe de învăţat de la Erdogan în privinţa diplomaţiei.

articolul original.

Războiul ruso-ucrianean are un impact socio-economic negativ, deja afectat de pandemia de coronavirus

29 August 2022 at 07:32
Foto: universul.ro

Războiul din Ucraina a provocat o adevărată criză alimentară, provocând un impact socio-economic negativ în care economia era deja afectată de pandemia de coronavirus.

Războiul din Ucraina a provocat o adevărată criză alimentară! Țările depind de grânele ucrainene

Astfel, liderii Japoniei și ai națiunilor africane au declarat duminică că războiul actual al Rusiei în Ucraina a provocat o criză alimentară pe acest continent, fără a se referi direct la Moscova.

În afirmaţiile lor, „Subliniem cu profundă îngrijorare impactul socio-economic negativ al acestei crize ucrainene, care a creat insecuritate alimentară în Africa în contextul provocator” al erei post-COVID, au afirmat liderii în Declarația de la Tunis, emisă în urma Conferinței internaționale de la Tokyo privind dezvoltarea Africii, care a avut loc în capitala tunisiană.

În plus, liderii au afirmat, de asemenea, importanța unei „finanțări solide a dezvoltării care să respecte normele și standardele internaționale” pentru a stimula creșterea durabilă în Africa, unde China își sporește influența prin investiții și ajutor pentru dezvoltare.

În contextul social din zonă, reuniunea, cunoscută sub numele de TICAD 8, a avut loc pe fondul creșterii îngrijorărilor legate de stabilitatea aprovizionării cu alimente și a creșterii prețurilor la alimente și energie în urma invaziei Rusiei în Ucraina.

Actuala criză alimentară este resimțită acut, în unele națiuni africane și din Orientul Mijlociu, care depind în mare măsură de grânele din Ucraina, unul dintre principalii producători. Pe lângă războiul din Ucraina, economia africană este în continuare afectată de pandemia de coronavirus.

Astfel, „Abordarea provocărilor, cum ar fi criza alimentară declanșată de agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei și finanțarea inechitabilă și opacă a dezvoltării, a devenit o sarcină urgentă”, a declarat prim-ministrul japonez Fumio Kishida în cadrul unei conferințe de presă comune după încheierea reuniunii.

În acest sens, Kishida s-a alăturat virtual evenimentului din cauza faptului că a fost infectat cu COVID-19. Ministrul de externe Yoshimasa Hayashi a reprezentat Japonia la reuniunea de la Tunis.

Japonia va oferi sume importante de bani pentru dezvoltarea Africii

În ziua de sâmbătă 26 august, Kishida a declarat că Japonia va injecta 30 de miliarde de dolari în următorii trei ani în dezvoltarea Africii, inclusiv 300 de milioane de dolari în cofinanțare cu Banca Africană de Dezvoltare, pentru a stimula producția alimentară.

În contextul alimentar, Japonia și alte țări din Grupul celor Șapte – Marea Britanie, Canada, Franța, Germania, Italia și Statele Unite, plus Uniunea Europeană – au condamnat Rusia pentru că a distrus infrastructura agricolă a Ucrainei și a impus o blocadă a porturilor sale de la Marea Neagră, ceea ce a împiedicat livrările de recolte ucrainene.

Iar Rusia, la rândul său, a pus lipsa alimentelor pe seama sancțiunilor economice impuse de Occident din cauza invaziei sale în Ucraina.

În acest sens, Membrii G-7 sunt îngrijorați de faptul că unele națiuni africane acceptă pretențiile Rusiei și chiar solicită o relaxare a sancțiunilor, ceea ce pare să reflecte influența Moscovei asupra lor prin intermediul asistenței în dezvoltarea resurselor naturale și a exporturilor de arme și alimente.

Astfel, China a fost criticată pentru că folosește o politică de „capcană a datoriilor”, prin care se folosește de datorie pentru a obține concesii de la țările împrumutate, cum ar fi închirierea pe termen lung a instalațiilor portuare și a altor infrastructuri în zone de importanță strategică.

Țările creditoare trebuie să urmeze practici echitabile și deschise

În  contextul bancar, în declarație, liderii au îndemnat principalele țări creditoare și creditorii privați să adopte și să urmeze practici de creditare echitabile și deschise, deși nu au făcut referire directă la China.

În declarație se mai spune, printre altele, că „investițiile de calitate în infrastructură” sunt fundamentale pentru „a conduce la o transformare economică durabilă” a Africii.

Documentul final „compilat cu această ocazie va servi ca un ghid pentru viitoarele relații Japonia-Africa și pentru o creștere durabilă în Africa post-COVID-19”, a declarat Kishida într-un mesaj video la sesiunea de închidere.

în opinia sa, „Japonia va contribui la realizarea unei dezvoltări durabile împreună cu Africa prin aceste abordări, care sunt unice în Japonia, concentrându-se pe oameni”, a adăugat el.

Din punct de vedere politic, liderii au promis, de asemenea, să își intensifice cooperarea în reformarea Consiliului de Securitate al ONU, considerat disfuncțional după războiul Rusiei împotriva Ucrainei, membru permanent al acestuia, afirmând că reforma ar trebui abordată „într-un mod cuprinzător, transparent și echilibrat”.

În timp ce Africa nu are niciun loc permanent în Consiliu, liderii națiunilor africane și Japonia, care urmărește de mult timp să devină membru permanent al Consiliului, au susținut că aceasta este „nedreptatea istorică” care trebuie reparată și și-au reafirmat sprijinul pentru o „reprezentare africană deplină” în Consiliu.

În contextul de activitate, organizată în comun de Japonia, Organizația Națiunilor Unite, Banca Mondială, Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare și Comisia Uniunii Africane, TICAD are loc o dată la trei ani, de la cea de-a cincea sesiune din 2013. Înainte de aceasta, a avut loc o dată la cinci ani, după lansarea sa în 1993.

Aşadar, Kishida a declarat că Japonia va găzdui următoarea reuniune a liderilor TICAD în anul 2025, fără a menționa numele vreunui oraș, scrie The Japan Times.

articolul original.

Deocamdata e bine…

4 August 2022 at 03:00

Daca tot suntem seriosi in privinta luptei impotriva poluarii de ce nu se interzic (macar) ambalajele din plastic de unica folosinta: pungile, sticlele, casoletele pentru mancare etc?!

Un optimist care cade de la etajul 30 al unei cladiri foarte inalte, are – sa recunoastem – si timp sa se gandeasca la situatia in care se afla. Iar pe la etajul 15 poate spune: “Deocamdata-i bine, mai incolo vedem, noi.”

Cam asta-i si situatia cu lupta impotriva schimbarilor climatice la nivel mondial si repet – la nivel mondial – pentru ca nivelul local nu prea conteaza in aceasta ecuatie.

Cu aproximativ 200 si ceva de ani in urma – inainte de a folosi carbunele pe scara larga – lemnul era combustibilul disponibil atat in gospodarii cat si pentru industrie, iar in Europa de Vest se ajunsese ca doar 10% din paduri sa mai fie in picioare. A intrat carbunele pe piata, a crescut randamentul economic, dar nivelul de poluare a explodat pur si simplu; la inceputul anilor 1900 smogul si bolile asociate aparatului respirator erau la mare moda.

Incet-incet titeiul si gazul natural au luat locul carbunelui si s-a vazut diferenta, poluarea a scazut. Din pacate odata cu cresterea semnificativa a randamentelor, datorate titeiului si gazelor, populatia a explodat la nivel global, iar consumul de hidrocarburi a explodat si el, anuland practic poluarea mai redusa decat in cazul carbunelui.

Deschidem o paranteza (haioasa daca vreti dar foarte adevarata) si ne aducem aminte cum in Statele Unite – la inceputul secolului XX – introducerea automobilului era considerata un mare pas inainte in reducerea drastica a… poluarii si a cresterii bunastarii populatiei. Va vine sa credeti?! Dar aveau dreptate, prin reducerea poluarii se refereau la disparitia treptata din orase a balegarului de la cai (si odata cu el a mirosului, mustelor, diferitelor boli asociate). In privinta bunastarii, autoritatiile de atunci se bucurau ca va ramane mai mult teren agricol pentru a cultiva hrana pentru oameni si nutret destinat  sa hraneasca mai multe vaci, capre si oi…

Inainte ca automobilul sa-si intre in drepturi, doar in Statele Unite 1/3 din terenuri erau cultivate cu “combustibil” pentru cai. Asadar, numai avantaje…

Acum, pentru a putea lupta cu modificarea climei (in esenta cresterea temperaturii globale) ai nevoie de cativa factori:

  • aceasta lupta sa fie rentabila dpdv economic, pentru ca altfel nu poate fi sustinuta;
  • sa nu genereze somaj, pentru ca somajul genereaza scaderea cererii, iar asta duce direct in recesiune;
  • orice ai face nu poti sa mergi pe varianta (foarte logica de altfel si singura realista) a scaderii consumului, macar si pentru ca economia globala este una care se sprijina pe consum si mai ales pe cresterea lui de la an la an. Scaderea consumului, sau macar plafonarea sa, ne trimite direct in recesiune, iar de aici apare somajul, batai de strada, cade guvernul si – una peste alta – nimeni nu are curajul sa-si asume asa ceva;
  • pe de alta parte cum sa ai politici de sustinere a mediului altfel decat la nivel global? Aici nu conteaza ce face Europa, conteaza ce face intreaga planeta – CO2ul din Asia sau Africa se duce tot in atmosfera noastra comuna.

Dar cel mai mare opozant al unei politici de protectie a mediului este cresterea populatiei de pe aceasta planeta, in curand 8 miliarde de suflete. Ori suprapopularea pune presiune pe resurse si de aici o presiune tot mai mare pe mediu.

De asemenea, in tarile bogate, presiunea pe resurse este chiar mai mare pentru ca cu cat castigi mai mult cu atat consumi mai mult. Si, cum scriam mai sus, asta-i logica economiei noastre: consumul, cand de fapt ar trebui sa avem o politica de limitare a consumului, sa spunem, un telefon nou de cap de cetatean la cinci ani, o masina de spalat de familie la 10 ani etc. Vi se pare absurd? Alta solutie pentru salvarea mediului decat limitarea consumului nu prea exista, atat timp cat cererea va fi si productia va fi.

Degeaba dam vina pe marile companii multi-nationale, ele nu fac decat sa ne vanda ceea ce noi cumparam. De vina sunt consumatorii nu ofertanti.

Pe de alta parte, Acordul de la Paris si orice alt astfel de document este de facto o bascalie.

Din 8 miliarde de oameni cati credeti voi ca traiesc in conditii economice suficient de decente pentru ca problema incalzirii globale, a poluarii cu plastic, a degradarii mediului inconjurator, chiar sa conteze?

Sa spunem ca aproximativ 1,5 miliarde traiesc in tari decente dpdv al nivelului de trai, au apa curenta si energie electrica la stalpul casei. Poate sa fie doua miliarde, dar restul de sase miliarde traiesc in tari precum India, destui in China, America de Sud si Centrala, intreaga Africa, mari parti din Asia.

Marea majoritate a cetatenilor acestei planete nu au apa potabil curata, energie electrica, sistem de invatamant  si sisteme medicale cat de cat normale. Credeti ca in Romania exista poluare? Aruncati un ochi pe Delta Nigerului din Nigeria, o zona care ar putea lejer sa rivalizeze cu oricare din infernurile lui Dante.

In Delta Nigerului se exploteaza legal petrol si ilegal se fura cantitati mari de titei prin spargerea conductelor, titei care se rafineaza in aer liber prin mijloace epirice (se pune petrolul in vase de otel si este fiert). Poluarea din aceasta frumoasa candva delta este la cote cu totul inimaginabile.

Si nu este singurul exemplu, nu este o exceptie, ci dimpotriva este o regula. Defrisarile masive continua in America de Sud, Africa, Asia, industria poluanta care a disparut din America de Nord si Europa nu s-a mutat pe Marte ci doar pe alte continente. Poluarea raurilor in Africa si Asia este de neimaginat pentru europeni dar ea exista in realitate.

Poluarea aerului in China, parti din India este peste orice ne-am putea noi inchipui. La fel si poluarea solului sau a apelor subterane sau de suprafata. Supra-pescuitul a secat raurile si oceanele  lumii, iar toate acestea afecteaza in mod direct pe absolut toata lumea.

Discutam despre criza apei potabile in Europa si Romania, pai asta-i doar inceputul, criza apei potabile este o realitate banala pentru mai mult de jumatate din cei 8 miliarde de locuitori sub diverse forme: lipsa directa a apei potabile, restrangerea rezervelor, poluare surselor, etc.

Chiar si in Statele Unite se livreaza apa cu cisterna de foarte multi in anumite zone, iar in viitor state astazi foarte bogate precum California vor deveni de nelocuit datorita consumului enorm de apa, consum care numai poate fi sustinut de resursele naturale. Americanii sunt mari producatori de cereale dar ei isi iriga culturile dintr-o sursa de apa cu totul neviabila si foarte limitata: apa subterna din: acviferul Ogallala, acvifer care a avut nevoie de mii de ani pentru formare. Din pacate apa extrasa nu se mai reface sau se va reface in mii de ani. Ce va fi cand Ogallala va seca? Pentru ca de scazut semnificativ a scazut…

Cum poate fi un stat secetos precum California castronul cu salata al Americii?! Cum poate un oras enorm, precum Las Vegasul sa traiasca relaxat in desertul Nevada?

Americanii nu sunt singurii care traiesc asemenea paradoxuri, multe mari orase europene au devenit mult prea mari pentru reursele de apa pe care le au.

Iar poluarea creste in timp ce masurile par macar haioase. In plina criza a CO2 centralele atomice nu mai sunt la moda, mergem pe gaz natural (?!), eolinele si panourile solare au limitari extrem de drastice si oricum sunt atat de scumpe incat doar tarile bogate si le permit.

Dar una peste alta, si indiferent de ce va face Occidentul, cum ramane cu restul 80% din populatia planetei care nu-si permite deloc ecologia? Nu poti sa fi ecologist cand ai familie mare si mai esti si sarac lipit pamantului pe deasupra.

Partea si mai prosta este ca populatiile din tarile aflate in curs de dezvoltare trag tare sa ajunga si ele la un nivel de consum similar, sau macar cat mai apropiat, de populatiile din tarile bogate. Un lucru normal, daca privim problema omeneste, dar cu totul imposibil dpdv al reurselor disponibile.

Pentru ca orice consum implica poluare, fie ca discutam despre energie electrica din carbune sau gaz, fie ca discutam despre materii prime obtinute din minerit. Numai vorbim despre deseuri care se tot acumuleaza, cresc in volum iar noi nu avem capacitatea de a face ceva cu ele decat sa le ingropam, sa le aruncam unde vedem cu ochii. Reciclarea lor este la un grad relativ scazut, destul de costisitoare in destule cazuri sau cvasi-imposibila in alte multe cazuri.

Si atunci despre ce vorbim?!

Despre sfarsitul lumii, dar nu despre un sfarsit dramatic si spectaculos precum in filmele “de specialitate” ci despre un sfarsit lent, chinuitor si cel mai probabil foarte lung, pentru ca odata cu cresterea populatiei conflictele pentru resurse, apa si hrana vor deveni ceva obisnuit.

Poluarea ne afecteaza pe toti si din acest motiv initiativele UE sau ale Statelor Unite nu sunt nimic altceva decat chestii locale fara prea mare impact real la nivel planetar. Cata poluare genereaza doar Delta Nigerului nu stie nimeni si n-a incercat cineva sa afle, probabil foarte multa, si acest exemplu este doar unul izolat.

La nivel planetar protectia mediului este punctuala si poluarea generalizata este normalul. Ar conta daca UE si SUA si-ar reduce drastic emisiile de CO 2? Ar conta, doar ca efectele unei reduceri drastice s-ar vedea peste niste zeci de ani, datorita inertiei sistemului climatic, dar daca peste zeci de ani o sa fim 11 miliarde de suflete, ar mai conta? Nu stiu sa va raspund la aceasta intrebare.

Astfel incat, aflati in cadere libera pe la etajul 10 credem ca lucrurile inca sunt bune, am putea face ceva, in realitate  nu putem face absolut nimic, suntem mult prea multi, mult prea diferiti, iar politic vorbind enorm de fragmentati. Nu avem de toate pentru toata lumea, majoritatea oamenilor sunt saraci si cu asta basta.

Iar la nivel de planeta suntem extrem de saraci. PIB per capita la nivel planetar.

PS Nu poti sa faci ecologie pe stomacul gol, asta-i clar si atunci de unde i-a venit Comisiei Europene ideea ca din 2035 sa nu se mai fabrice autovehicule cu motoare cu ardere interna in UE?! Uniunea ar renunta de buna voie si nesilita de absolut nimeni la o zona unde europenii sunt lideri: productia motoarelor cu ardere interna.

Renuntam nu numai la ceva ce stim foarte bine sa facem dar ne dam pe mana altora in problema materiilor prime pentru bateriile Li-Ion, facem din nou aceeasi greseala ca in cazul Rusiei, unde am inchis si nu am mai construit noi centrale nucleare (o tehnologie pe care o stapanim foarte bine) in schimbul achizitiei masive de gaz dintr-o tara cu totul nesigura. Iar acum ne plangem ca vine iarna peste noi…

Pe de alta parte, cate milioane de slujbe foarte bine platite vor disparea in Uniune odata ce fabricile de motoare si de transmisii (impreuna cu totii furnizorii lor) se vor inchide? Ok, facem un mare sacrificiu dar cu ce se alege planeta din asta?

Cu absolut nimic atat timp cat restul lumii va produce in continuare aceste motoare. Iar companiile europene vor pierde cote piata la nivel mondial fara ca acest sacrificiu sa conteze de fapt. Nu poti renunta la ceva pana cand tehnologia inlocuitoare nu este bine pusa la punct, adica pile de combustie pe baza de hidrogen.

PPS Daca n-a fost clar pana acum, lupta impotriva degradarii climei si a supra-popularii trebuie sa fie obligatoriu la nivel global, pentru ca daca nu este peste tot numai este nicaieri, astfel incat in realitate nu facem nimic pentru combaterea incalzirii globale si a popularii mediului, a defrisarilor etc. Doar dam din gura si facem cate ceva, punctul, dar care nu inseamna mai nimic la scara planetara. Suntem ipocriti si cateodata sinucigasi.

PPPS Cu alte cuvinte ne indreptam vertiginos spre asfaltul din fata blocului sperand insa ca mai avem timp sa gasim o solutie, alta decat spaclul cu care planeta ne va curata din istorie…

GeorgeGMT

articolul original.

În această criză alimentară, unii oameni nu au acces la alimentele de bază, alții fac profituri uriașe.

28 July 2022 at 10:54

În plan mondial, de la izbucnirea războiului din Ucraina, numeroase instituții și organizații internaționale au lansat avertismente privind iminenta apariției a unei crize alimentare globale. Din nefericire, adevărul e că deja ne confruntăm cu o criză alimentară de proporții, nu mai e vorba doar despre un potențial scenariu negativ.

Cel mai grav aspect este că, pe lângă faptul că vorbim deja despre probleme de privind alimentația globală, în timp ce unii oameni nu au acces la alimentele de bază, alții fac profituri uriașe din aceasta.

Concret, se estimează că o persoană moare la fiecare 48 de secunde numai în Etiopia, Kenya și Somalia, unde cea mai gravă secetă din ultimele decenii este exacerbată de războiul din Ucraina, crescând prețurile alimentelor la niveluri ieșite din comun. Așa sună avertismentul lansat, de curând, de Oxfam, o confederație fondată în Marea Britanie, formată din 21 de organizații caritabile independente care se concentrează pe atenuarea sărăciei globale.

Deși situația arată astfel, spun reprezentanții Oxfam, miliardarii din industria alimentară „și-au mărit averea colectivă cu 382 de miliarde de dolari începând cu 2020″.

În opinia sa, „O cantitate monstruoasă de bogăție este colectată în vârful lanțurilor noastre globale de aprovizionare cu alimente, în timp ce creșterea prețurilor la alimente contribuie la o catastrofă în creștere, care lasă milioane de oameni în imposibilitatea de a se hrăni (…)” , avertizează Hanna Saarinen, responsabilul politicii alimentare la Oxfam.

Despre această criză alimentară, organizațiile și instituțiile internaționale au lansat avertismente nenumărate, fără să vorbească, totuși, de faptul că industria alimentară în sine este un colos care produce sume impresionante de bani și profituri uriașe.

De exemplu, Organizația Națiunilor Unite a lansat, de curând, un avertisment dur privind securitatea alimentară în condițiile existenței războiului din Ucraina, subliniind că 1,4 miliarde de oameni ar putea fi afectați de penuria de grâu și alte cereale în zone vulnerabile precum Orientul Mijlociu și Africa. Mai rău, se pare că din toamnă, șocul inflaționist va fi foarte agresiv, prețul pâinii urmând să crească chiar și cu 40%. Producătorii anunță creșterea prețurilor și pun totul pe seama scumpirilor îngrășămintelor, carburanților și gazului natural.

În opinia sa, secretarul general al Națiunilor Unite, Antonio Guterres, a declarat că războiul din Ucraina a contribuit la perturbările cauzate de schimbările climatice, pandemia de coronavirus și inegalitatea. S-a dat naștere unei rețete perfecte pentru a produce o „criză globală a foamei fără precedent” care afectează deja sute de milioane de oameni.

Astfel, „Există un risc real ca în 2022 să fie declarate mai multe foamete „a spus el într-un mesaj video adresat oficialilor din zeci de țări bogate și în curs de dezvoltare care participă la un summit la Berlin.

Din nefericire, conform expertului, nici perspectivele pentru următorul an nu arată mai bine. „Iar în 2023 ar putea fi chiar mai rău”, a mai subliniat acesta.

Conparativ, deja 828 de milioane de persoane au fost afectate de foamete în 2021 – cu 46 de milioane de persoane mai mult față de anul precedent și cu 150 de milioane mai mult față de 2019, potrivit unui raport comun publicat de Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO), a Fondul Internațional pentru Dezvoltare Agricolă (IFAD), Fondul Națiunilor Unite pentru Copii (UNICEF), Programul Alimentar Mondial al ONU (PAM) și Organizația Mondiala a Sănătății (OMS).

Datele oficiale ale instituțiilor amintite anterior arată că aproximativ 2,3 miliarde de persoane din lume (29,3 la sută) se confruntau cu o insecuritate alimentară moderată sau severă în 2021 – cu 350 de milioane mai mult comparativ cu perioada de dinaintea izbucnirii pandemiei. În aceeași ordine de idei, aproape 924 de milioane de persoane se confruntau cu insecuritatea alimentară la nivel sever, o creștere de 207 milioane în doi ani.

Nu în ultimul rând, poate cel mai grav aspect e reprezentat de faptul că, potrivit estimărilor realizate de specialiști, se estimează că 45 de milioane de copii cu vârsta sub cinci ani sufereau de epuizare, cea mai mortală formă de malnutriție, care crește riscul de deces al copiilor de până la 12 ori.

Din fericire, în privința României nu există riscuri semnificative. Agricultura autohtonă reușește să acopere cu brio necesarul de consum, dar ne permitem, totodată, să oferim și producție pentru export.

În precizările sale, “Anul 2020 probabil a fost cel mai secetos an din ultimii 20 de ani. Am avut o suprafaţă de aproape un milion de hectare de teren arabil calamitate sau cu o productivitate extrem de redusă din cauza secetei.

Dar cu toate acestea agricultura României a reuşit să asigure necesarul de consum de grâu la nivel intern şi să realizeze chiar un excedent de aproximativ două milioane de tone pentru că necesarul nostru de consum intern este situat undeva la 4,5 milioane tone de grâu anual, iar producţia realizată în 2020 a fost de 6,5 milioane de tone.

Deci, iată că şi în cel mai rău an din punct de vedere climateric, fermierii români au reuşit să asigure necesarul de grâu pentru consumul intern şi să realizeze şi un excedent pentru export”, a declarat, de curând, ministrul Agriculturii, Adrian Chesnoiu.

O soluțiile pentru a scăpa de foametea la nivel global: suprataxarea bogătașilor lumii

În aceste condiții, responsabilul pe politică alimentară al Oxfam cere reacții ferme din partea Guvernelor lumii. E nevoie de o intervenție rapidă și uniformă la nivel global, pentru a fi stopată foametea. Expertul Oxfam ia în calcul, ca posibilă soluție, instituirea unei taxe pentru magnații cărora averile li s-au mărit în timpul pandemiei de coronavirus.

Astfel,„Trebuie să reimaginăm un nou sistem alimentar global pentru a pune capăt cu adevărat foametei; e nevoie de un sistem care funcționează pentru toată lumea! Guvernele pot și trebuie să mobilizeze suficiente resurse pentru a preveni suferința umană. O opțiune bună ar fi să-i taxăm pe megabogații care și-au văzut bogăția atingând niveluri record în ultimii doi ani”, a spus Hanna Saarinen.

„Acest sistem alimentar global distrus fundamental – unul care este exploatator, extractiv, prost reglementat și în mare parte aflat în mâinile marilor afaceri agricole – devine nesustenabil pentru oameni și planetă și împinge milioane de oameni în Africa de Est și în întreaga lume la foame”, a mai ținut să precizeze specialistul Oxfam.

„Prețurile globale la alimente au atins un nivel maxim în ultimii 50 de ani, iar la nivel mondial sunt acum 828 de milioane de oameni care suferă de foame – cu 150 de milioane mai mult decât la începutul pandemiei de COVID. Conflictul din Ucraina a provocat o creștere uriașă a prețurilor cerealelor și energiei, dar acestea nu au făcut decât să înrăutățească ceea ce era deja se afla pe o tendință inflaționistă”, avertizează Oxfam.

Prin urmare, e posibil ca, date fiind condițiile actuale, să asistăm la o viitoare regândire a sistemului alimentar global sau cel puțin al taxelor la care e supusă această industrie, fiindcă situația e deja critică pentru milioane de oameni din întreaga lume și e nevoie de măsuri care să ajute aceste persoane să ducă un trai decent.

articolul original.

SUA dă înapoi. Decizie majoră privind sancțiunile impuse Rusiei

15 July 2022 at 09:43
image

Departamentul Trezoreriei al Statelor Unite ale Americii a anunțat joi o decizie care poate tăia aripile crizei alimentare globale, prin deblocarea exporturilor de cereale și alte produse alimentare și agricole atât pentru Ucraina, cât și pentru Rusia. Washingtonul neagă faptul că sancțiunile impuse Moscovei ar fi vizat producția și transportul de alimente.

Clarificare scrisă de la Washington

În timp ce Uniunea Europeană a adoptat șase pachete de sancțiuni economice împotriva Rusiei și se vorbește deja de un al șaptelea, în contextul războiului din Ucraina, politică ce a adus mari probleme statelor europene, dată fiind dependența de importurile de gaze naturale, petrol, cărbune și ale materii prime importate de la Federația Rusă, Statele Unite au anunțat o decizie cel puțin surprinzătoare.

Washingtonul a retras o serie de tranzacții comerciale cu Federația Rusă de pe lista sancțiunilor impuse Moscovei. Prin urmare, Statele Unite pot cumpăra de la ruși îngrășăminte pentru agricultură, produse alimentare, semințe, medicamente și echipament medical.

Decizia aparține Trezoreriei americane (Ministerul de Finanțe).

Trebuie amintit faptul că SUA au fost anterior acuzate că încearcă să trișeze în privința sancțiunilor impuse Moscovei, prin folosirea companiilor private în relațiile comerciale cu Federația Rusă. Bloomberg a scris despre faptul că Washingtonul și-a procurat deja în acest mod îngrășăminte, alimente și semințe pentru agricultură.

Administrația americană a emis joi o clarificare scrisă prin care le transmite băncilor și companiilor de transport și asigurări că astfel de tranzacții comerciale nu vor veni în contradicție cu sancțiunile economice impuse Moscovei, arată Reuters.

Criza alimentară globală, motivația deciziei

Washingtonul motivează decizia ca făcând parte din eforturile de a debloca transporturile de cereale ale Ucrainei prin portul din Odesa, de la Marea Neagră, supus de ruși unei blocade impenetrabile.

Cu o zi înainte, reprezentanți oficiali ai Rusiei, Ucrainei, Turciei și Națiunilor Unite s-au întâlnit la Istanbul pentru a discuta deblocarea exporturilor de cereale ale Kievului. Turcia a anunțat că părțile se vor întâlni din nou săptămâna viitoare, pentru a semna un acord.

Statele Unite sprijină cu putere eforturile Națiunilor Unite de a readuce pe piețele internaționale de cereale producția din Ucraina și Rusia deopotrivă, pentru a reduce impactul negativ al războiului neprovocat declanșat de Rusia în Ucraina asupra proviziilor de alimente și al prețurilor acestora la nivel global.”, se arată în documentul publicat de Departamentul Trezoreriei american.

Trezoreria americană a ținut să clarifice faptul că vânzarea și transportul de mărfuri agricole, precum și tranzacțiile cu medicamente și echipament medicale au fost și până acum permise și nu au intrat în contradicție cu sancțiunile impuse de Washington Moscovei, notează sursa citată.

Nu au existat sancțiuni asupra producției, vânzării sau transportului de mărfuri agricole, incluziv îngrășăminte, iar asigurarea și reasigurarea acestor transporturi, pe cale terestră sau maritimă, nu au fost interzise, a adăugat comunicatul.

În schimb, importul în SUA de pește și fructe de mare din Rusia este interzis, fiind supus sancțiunilor, a precizat Departamentul Trezoreriei al SUA.

Moscova respinge acuzațiile

Amintim că declanșarea conflictului armat din Ucraina a condus la explozia prețurilor internaționale ale cerealelor, uleiurilor pentru gătit, combustibililor și îngrășămintelor, ridicând puternice temeri asupra unei crize alimentare globale.

Invadarea Ucrainei de către Rusia la 24 februarie a adus blocada asupra porturilor ucrainene și oprirea exporturilor, prin urmare zeci de nave au rămas captive iar silozul din Odesa blocat cu 20 de milioane de tone de cereale.

Moscova și-a declinat responsabilitatea cu privire la apariția premiselor unei crize alimentare globale, în schimb a dat vina pe sancțiunile occidentale, care i-au încetinit propriile exporturi de produse alimentare și îngrășăminte.

În plus, Federația Rusă a arătat cu degetul spre Ucraina, care și-ar fi minat propriile porturi de la Marea Neagră.

Atât Ucraina cât și Rusia sunt furnizori majori de grâu pe piața internațională. Mai mult decât atât, Rusia este un mare exportator de îngrășăminte pentru agricultură, iar Ucraina un producător important de porumb și ulei de floarea soarelui.

articolul original.
  • There are no more articles
❌