ACTUALITATE
🔒
Au fost publicate stiri noi. Click aici pentru a le afisa.
Before yesterdayUltimele Stiri

Văcean și Bibarț, „faultați” – în unanimitate – de consilierii locali

28 November 2022 at 16:21
By: Tomck@t
image

Discuții în pauza de CLM între consilieri și secretarul Municipiului Arad, Lilioara Stepănescu

Sunt două posibilități: 1. Nimeni nu mai e curios de acest subiect aparent interminabil în jurul și de-a latul managementului Filarmonicii și 2. Sunt extrem de curioși cei implicați direct și indirect, precum și alte două-trei persoane din exterior avide de scandaluri de culise (a se înțelege scandaluri ieftine și, în mare parte, politice), plus, poate, inclusiv câțiva dintre cei deja complet scârbiți de așa-zisele „știri” despre Alin Văcean, dar care vor reacționa acum cu un hotărât „hai, uimește-mă! Ce mai e?”.

Despre Alin Văcean e vorba, deci, din nou… DAR (!)… pe cuvânt de cercetaș, pentru ultima oară. Pentru următorii 3 ani, cel puțin… deoarece Alin Văcean nu va putea participa la actualul concurs de ocupare a postului de manager al Filarmonicii.

Hotărârea a fost luată astăzi în Consiliul Local Municipal și s-a votat chiar în unanimitate, cu toate că primarul Călin Bibarț s-a opus atât de vehement, încât vicele Cheșa a cerut o pauză pentru negocieri politice și eventuale momente de respiro, fiecare după necesități pentru eliminarea stresului (ca de exemplu o țigară, apă rece pe față, o vază spartă, un apel la cine trebuie: „șefu’, meciul ăsta se cam pierde” etc.), ca în final, discuțiile să sfârșească cu acceptarea situației, respectiv a amendamentului propus de Codrin Dacian Vlad, consilier din partea USR.

Erau doar două posibilități pentru noul concurs de management al Filarmonicii, din viitorul apropiat:

1. Alin Văcean să aibă posibilitatea să participe din nou, așa cum s-a întâmplat data trecută, când a rămas singur în concurs și l-a pierdut (dacă mai țineți minte, în forma anterioară a Regulamentului nu era nimic ce să-l împiedice să candideze).

2. Având în vedere că Alin Văcean a fost demis din funcție în urmă cu șase ani, consilierii locali municipali au putut condiționa, conform legii, participarea candidaților adăugând în Regulamentul de concurs un singur criteriu: „nu i-a încetat contractul de management la o instituție publică de cultură din România, ca urmare a unor motive imputabile, implicit prin afectarea sub orice formă a imaginii și / sau a reputației acelei instituții ori autorității locale”.

Exact acest al doilea caz este cel de acum: nu au voie să participe la concurs cei care au fost demiși din funcție, pe acest considerent, în ultimii 10 ani.

„E o restricție cu dedicație”, susținea apăsat Călin Bibarț, singurul contestatar al amendamentului, atenționând că există pericolul ca Alin Văcean să dea în judecată Primăria pentru această mișcare politico-administrativă.

Cu forma actualizată a Regulamentului, trecută de votul tuturor consilierilor, urmează așadar organizarea unui nou concurs în lunile decembrie și ianuarie. Până atunci, va rămâne în funcția de manager interimar tot Sergiu Bacoș, în cazul în care CLM îi va prelungi încă odată mandatul. Acest aspect rămâne însă de văzut.

articolul original.

Târgovişte: „România Mare – un vis devenit realitate”, concurs pentru elevi organizat la Muzeul de Istorie

28 November 2022 at 13:56
By: Incomod
image

Marți – 29 noiembrie 2022, ora 12:00, va avea loc la Muzeul de Istorie, concursul dedicat semnificației zilei de 1 Decembrie – „România Mare – un vis devenit realitate”.

Evenimentul este organizat de Colegiul Naţional „Constantin Cantacuzino” din Târgovişte, la inițiativa prof. dr. Gabriela Istrate, în parteneriat cu Inspectoratul Școlar Județean Dâmbovița, Consiliul Județean Dâmbovița, Complexul Naţional Muzeal „Curtea Domnească”, Universitatea „Valahia” din Târgoviște, Societatea de Științe Istorice din România – Filiala Dâmbovița, şi va cuprinde un concurs cu tematică istorică.

Ediția din acest an presupune participarea echipajelor alcătuite din câte patru elevi, care vor răspunde întrebărilor ce vizează teme de istorie precum Războiul pentru Întregirea Naţională şi Marea Unire din 1918.

Ca în fiecare an, premiile consistente, în bani, vor fi oferite de Consiliul Județean Dâmbovița, prin Complexul Naţional Muzeal „Curtea Domnească” Târgovişte, pentru a răsplăti elevii dâmbovițeni merituoși. Nu în ultimul rând, felicităm corpul profesorilor de istorie care, an de an, îndrumă cu pasiune tinerii spre cunoașterea istoriei naționale.

Compartimentul Imagine, Relații Externe – Consiliul Județean Dâmbovița

articolul original.

Monumentele Gorjului în atenția elevilor iubitori de istorie

27 November 2022 at 10:04

20 de echipaje din școlile Gorjului s-au calificat la faza județeană a Concursului de Istorie ”Monumentele Gorjului vorbesc”, ediția I. Manifestarea a fost organizată de Societatea de Științe Istorice din România, filiala Gorj și Inspectoratul Școlar Județean Gorj în colaborare cu Muzeul Județean Gorj ”Alexandru Ștefulescu”, Serviciul Județean Gorj al Arhivelor Naționale și Asociația ”Școala Gorjeană”. Un aport important și-au adus Uniunea Sindicatelor Libere din Învățământ Gorj și Fundația Cultural Științifică ”Gheorghe Magheru”. Faza județeană a proiectului educațional a fost găzduită de Muzeul Județean ”Alexandru Ștefulescu”.

Trecutul acestor meleaguri a făcut ca Gorjul să fie  împânzit de monumente, mai vechi sau mai noi, dedicate unor evenimente semnificative din istoria națională și celor care s-au sacrificat pentru ele. Aproape că  nu este sat din județul Gorj, fără să mai amintim aici de comune sau orașe, unde să nu vedem cum generațiile următoare și-au cinstit eroii fie și prin ridicarea unui monument de cinstire. Doar că multe dintre aceste monumente sunt mai puțin cunoscute de tineri și uneori chiar de o parte din locuitorii acelor zone. De aici a plecat ideea unui proiect educational care să valorifice prin intermediul imaginii și cuvântului aceste crâmpeie de istorie.

Marcela Mrejeru, inspectorul școlar general al județului Gorj, a publicat în urmă cu mai mulți ani  lucrarea ”Monumentele Gorjului-repere ale întregirii naționale”, o întreprindere nu doar temerară dar și extrem de necesară. Avem o bază de date care ne stă la îndemână în fiecare localitate și confruntați cu aceasta toată lumea va arăta atenția cuvenită monumentelor și trecutului eroic al neamului românesc. Proiectul educational a mers mai departe și așa s-au născut 20 de povești istorice, însoțite de supot filmat de elevi, o pledoarie pentru istorie și cinstirea faptelor înaintașilor.

S-au calificat în faza finală a Concursului echipajele următoarelor școli:GIMNAZIU: Școala Gimnazială Albeni, Liceul Tehnologic Stoina, Școala Gimnazială Godinești, Școala Gimnazială  ”Antonie Mogoș” Bălești, Liceul Tehnologic Turceni, Școala Gimnazială ”Constantin Brâncuși” Tg-Jiu, Școala Gimnazială Scoarța, Școala Gimnazială ”Alexandru Ștefulescu” Tg-Jiu, Liceul Tehnologic Baia de Fier, Școala Gimnazială ”Bumbești Jiu, Școala Gimnazială Motru Nr. 1 și Școala Gimnazială Glogova. LICEU:Colegiul Național ”Tudor Vladimirescu” Tg-Jiu, Colegiul Economic ”Virgil Madgearu”Tg-Jiu, Colegiul Tehnic  ”General Gheorghe Magheru” Tg-Jiu, Liceu Tehnologic Mătăsari, Liceu Teoretic Novaci I, Colegiul Național ”Spiru Haret” Tg-Jiu, Liceu Teoretic Novaci 2 și Liceu Tehnologic Bustuchin.

Juriul competiției a fost format din: Președinte: Prof. dr. Marcela Mrejeru; Președinte executiv: Prof. drd. Angelica Necșulea; Vicepreședinte: Prof. Grigore Alexandrescu; Membrii:  Prof. Nicolae Negrea,   Prof. Dănuț Lupulescu, Prof. Adriana Peptan,  Prof. Maria Cilibiu, Prof. Sorin Balcanu, Prof. dr. Marius Buzera,  Dr. Cristina Paula Vasiloiu,  Prof. dr. Albinel Firescu; Secretar: Prof. Dorel Șorop.

Competiția a fost foarte strânsă, mai ales că elevii au avut premii în bani dar și o excursie la Alba Iulia. Cornel Șomîcu, președintele Comisiei de Organizare, ne-a declarat cu acest prilej: ”Trebuie să mulțumesc reprezentanților ISJ Gorj pentru implicare, conducerii Uniunii Sindicatelor Libere  din Învățământ Gorj și Fundației Cultural-Științifice ”Gheorghe Magheru” pentru sponsorizre”.

S-au remarcat la acest concurs următoarele echipaje: Secțiunea LICEU: Liceul Teoretic Novaci I(profesor coordonator Alina Țicu), Liceul Teoretic Novaci II(profesor coordonator  Narcisa Hohoi), Colegiul Economic ”Virgil Madgearu”(profesor coordonator  Mihaela Ioniță), Colegiul Național ”Tudor Vladimirescu”(profesor  coordonator Claudiu Mărăcine), Colegiul Tehnic ”General Gheorghe Magheru”(profesor coordonator  Manuela Săvulescu), Liceul Tehnologic Mătăsari(profesor coordonator Claudiu Purdescu); GIMNAZIU: Școala Gimnazială Nr 1 Motru(prof. Jana Raț), Școala Gimnazială ”Antonie  Mogoș” Bălești(prof. Elena Fălcău), Școala Gimnazială Albeni(prof. Sorin Vasile Popescu), Școala Gimnazială ”Constantin Brâncuși”(prof. Liviu Groșanu), Școala Gimnazială ”Alexandru Ștefulescu”(prof. Vasile Udroiu), Școala Gimnazială Glogova ș.a.

articolul original.

Peste 500 de elevi și prima conferință dedicată artiștilor la a XXXI-a ediție a Concursului internațional „Emanuel Elenescu”

24 November 2022 at 12:30
image

O nouă ediție a concursului de interpretare muzicală destinat elevilor de la liceele de artă din țară și străinătate – „Emanuel Elenescu”  – debutează astăzi, 24 noiembrie, la Piatra-Neamț.

Liceul de Artă „Victor Brauner”, organizatorul tradiționalei competiții internaționale ajunsă la a XXXI-a ediție, a inclus în program și prima conferință dedicată elevilor, în special, dar și profesorilor. Conferința se va desfășura chiar în deschiderea concursului, anunțată pentru ora 17, la sediul liceului din strada Peneș Curcanul. „Conferința „Pregătirea apariției scenice a elevilor din liceele vocaționale” este noutatea acestei ediții a concursului internațional”, declară Carmen Corlățeanu, directorul Liceului de Artă „Victor Brauner” Piatra-Neamț. „Ne-am gândit că e o problemă pentru mulți dintre elevi să depășească emoțiile inerente evoluției scenice și vine în ajutorul lor, în comunicarea dintre profesorii din preuniversitar cu cei din universitar, o punere în comun a informațiilor și a experinței. Ne dorim o expunere de bune practici din ambele zone, fiindcă am invitat și elevi. Ne bucurăm de participarea ca moderator a Claudiei Robu, fostă elevă a liceului „Victor Brauner” și realizator de emisiuni culturale la televiziunea română. Va fi prezent și domnul profesor dr. Adrian Brăescu, din partea Ministerului Educației, cu un cuvânt în cadrul conferinței. Este invitată conf. univ. dr. Vasilica Stoiciu Frunză din partea Universității Naționale de Arte „George Enescu” Iași, alături de colegi din liceu. Prof. Luminița Macavei va susține lucrarea „Pregătirea psihologică a micului artist” și prof. dr. Otilia Badea va vorbi despre „Reconceptualizarea studiului în interpretarea scenică – o perspectivă filosofică în educația muzicală”. Ne bucurăm și de faptul că avem peste 500 de elevi participanți la ediția a XXXI-a, prima în format fizic deplin după pandemie”.

Pentru tinerii înscriși emoțiile încep vineri, 25 noiembrie, odată cu derularea concursului, structurat în două secțiuni: clasică și tradițională. Președintele concursului este dirijorul Valentin Doni de la Filarmonica „Mihail Jora” Bacău și președintele juriului este prof. Mihăiță Albu – cel care a fondat acest concurs și care a fost mulți ani directorul liceului „Victor Brauner”. Gazdele s-au pregătit așa cum se cuvine pentru mult așteptata ediție din acest an și au stabilit mai multe locuri pentru susținerea probelor, nu doar la sediul liceului, împreună cu partenerii: Facultatea de Muzică din cadrul Academiei „Gheorghe Dima” Cluj Napoca – Extensia Piatra-Neamț, Biblioteca Județeană „G.T Kirileanu”, Palatul Copiilor, Colegiul Tehnic Forestier, Centrul pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare”, Inspectoratul Școlar Neamț.

Gala care încheie competiția se va desfășura sâmbătă și va fi găzduită, ca de obicei, în sala Millenium de la Central Plaza Hotel, când vor fi cunoscuți laureații acestei ediții la ambele secțiuni.

Ediția aniversară s-a desfășurat abia la începutul lunii iunie, anul acesta, amânată din cauza pandemiei (detalii aici) și pe podiumul laureaților secțiunii clasice a urcat și Evelina Maria Barcan (detalii puteți reciti aici).

Cristina Iordache

articolul original.

Ora de Educație Rutieră – VIA Creative: Școala Gimnazială Cristian, pe primul loc la concursul de afișe „Mergi la școală în siguranță”

23 November 2022 at 06:30
By: M.Ex.
Locul 1 - Școala Gimnazială Cristian, Brașov

l 6000 de copiii formați în cadrul Orei de Educație Rutieră, 5 desene premiate în cadrul Galei VIA Creative pentru mesajele cu impact pentru siguranța rutieră

Luni, 21 noiembrie, la Hotel Novotel din București, a avut loc Gala premiilor Ora de Educație Rutieră – VIA Creative, un eveniment organizat de TotalEnergies și Asociația E.D.I.T, cu sprijinul instituțional al Ministerului Educației și Poliției Române. Gala marchează finalizarea campaniei de conștientizare a siguranței rutiere desfășurată în România, în perioada septembrie – noiembrie 2022.

Programul VIA Creative, creat de TotalEnergies Foundation în parteneriat cu GRSP – Global Road Safety Partnership, a fost deja implementat cu succes în 22 de țări la nivel global, iar în România și pentru prima dată în Europa, TotalEnergies, în parteneriat cu Asociația E.D.I.T, a activat campania în peste 30 de școli din București, Cristian, Brașov și Ozun, Covasna, cu participarea a 6.000 de copii, cu vârste cuprinse între 8 și 11 ani.

Decernarea premiilor pentru concursul de afișe „Mergi la școală în siguranță”, parte din campania Ora de Educație Rutieră – VIA Creative, încheie cea de-a doua etapă a programului, care a constat în realizarea de desene cu mesaje inspirate din noțiunile de siguranță rutieră învățate de către elevii participanți. Au fost înscrise 30 de școli, iar juriul a desemnat următoarele 5 lucrări câștigătoare:

• Locul întâi – Școala Gimnazială Cristian, Brașov, clasa a IV-a A, cu implicarea a 22 de elevi
• Locul doi – Școala Gimnazială „Emil Racoviță”, clasa a IV-a C, cu implicarea a 28 de elevi
• Locul trei – Școala Gimnazială nr. 117, clasa a IV-a C, cu implicarea a 28 de elevi
• Locul patru – Școala Gimnazială nr. 280, clasa a III-a C, cu participarea a 32 elevi
• Locul cinci – Școala Gimnazială nr. 79, clasa a III-a C, cu participarea a 32 elevi

Toți câștigătorii s-au bucurat de premii educaționale, iar cele 5 lucrări vor fi afișate pe o serie de panouri publicitare, care vor fi amplasate pe DN1. În București va fi realizată o pictură murală care va transforma desenele câștigătoare într-o operă de artă, ce le va purta viziunea mai departe prin impactul asupra locuitorilor orașului. Cea mai mare satisfacție însă vine din receptivitatea și entuziasmul exprimate de copii, alături de cadrele didactice, cât și din siguranța că mesajele de siguranță rutieră au ajuns în familiile și cercul apropiat al copiilor care au făcut parte din proiect.

Locul 1 Gala VIA Creative

„Pentru a ne asigura că noțiunile principale de educație rutieră depășesc pereții școlilor, am gândit această transpunere a desenelor câștigătoare pe drumurile naționale. În acest mod, mesajul, așa cum a fost perceput de elevi, va răsuna dincolo de noi, cei care am fost implicați în campanie, și va impacta principalii participanți la trafic – șoferii”, a declarat Jean-Pierre Allen, Country Chairman și Managing Director TotalEnergies Global Services Bucharest.

Principalele criterii de jurizare au fost: relevanța mesajului în raport cu tema „siguranței rutiere”, originalitatea ideii, componenta artistică, dar și opinia copiilor angajaților TotalEnergies din România.

„Cu această ocazie sărbătorim și rezultatele primei ediții a proiectului Ora de Educație Rutieră – VIA Creative. Suntem foarte mulțumiți că am reușit, împreună cu prietenii de la Asociația E.D.I.T, să punem România pe harta țărilor care fac pași siguri în direcția educației rutiere. Pentru noi, siguranța rutieră este în topul priorităților, fie că ne raportăm la angajații noștri, la publicul larg sau la generațiile viitoare. Programul VIA Creative are un impact social pozitiv și un rol activ în procesul de educație al viitorilor șoferi și pietoni”, a spus Didier GRIMAULT, Managing Director, TotalEnergies Marketing Romania.

La eveniment au fost prezente peste 100 de persoane, elevi, părinți, cadre didactice, reprezentanți ai Ministerului Educației, Poliției Române, Ministerului Transporturilor și ai Facultății de Psihologie și Științele Educației.

VIA Creative face parte din angajamentul TotalEnergies de a-și consolida implicarea în problemele de siguranță rutieră din întreaga lume. La nivel global, campania a ajuns în 35 de țări, cu implicarea a 317.000 de participanți în 20.000 ore de formare.

articolul original.

Vești bune în sănătate: nu mai este nevoie de concurs

22 November 2022 at 13:15
image

Un amendament legislativ elimină concursurile pentru ocuparea funcției de șef în secțiile clinice din spitalele din România. Legea crește astfel influența Universităților de Medicină și Farmacie (UMF) în spitale, inversând modificări legislative făcute în 2016. 

În spitalele din România, secțiile în care se desfășoară, pe lângă activitate medicală, și învățământ sau cercetare științifică se numesc secții clinice. 

Din 2016 și până astăzi, funcția de șef de secție clinică se câștiga prin concurs, la care puteau participa cadre universitare, indiferent de grad. 

Astfel, această funcție putea fi ocupată inclusiv de un asistent universitar bine pregătit, chiar dacă în secție existau și profesori sau conferențiari. 

De-acum însă, șefii de secție clinică vor fi numiți direct, exceptând cazurile în care într-o secție se află mai multe persoane cu același cel mai înalt grad universitar.

Potrivit amendamentului, funcția de șef va fi ocupată „de către cadrul didactic universitar medical cu gradul cel mai mare de predare, la propunerea senatului universității în care se află instituția de învățământ medical superior, cu avizul managerului.”

Legea mai spune că se va organiza concurs, doar în cazul în care nu poate fi numit direct șeful de secție: „din lipsa unui cadru didactic cu funcție de predare sau în cazul în care există mai multe persoane care îndeplinesc condițiile de a fi numite și care dețin același grad didactic”.

Legea, promulgată joi de președintele Klaus Iohannis, intră în vigoare din data de 21 noiembrie 2022.

articolul original.

Concursul de rezidențiat, sesiunea noiembrie 2022: 1752 de candidați și 500 de cadre didactice implicate

20 November 2022 at 12:38
image

Concursul de rezidențiat, sesiunea noiembrie 2022: candidații au la dispoziție 48 de săli și amfiteatre!

Mobilizare exemplară La Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași pentru concursul de admitere în rezidențiat pe loc și pe post în medicină, medicină dentară și farmacie, sesiunea 20 noiembrie 2022. „Aproximativ 500 de cadre didactice vor asigura bunul mers al desfășurării concursului. Candidații vor avea la dispoziție 42 de săli și amfiteatre, atât de la Universitatea noastră, cât și de la Universitatea «Alexandru Ioan Cuza» din Iași, Universitatea de Științele Vieții «Ion Ionescu de la Brad» și Universitatea Tehnică «Gheorghe Asachi» din Iași. În plus, am pregătit, pentru candidații cu probleme respiratorii, șase săli speciale.” , a declarat prof. univ. dr. Viorel Scripcariu, rectorul UMF Iași.

În acest an, Ministerul Sănătății a anunțat scoaterea la concurs a 5865 de poziții (5634 de locuri și  231  de posturi). Concursul se desfășoară, ca în fiecare an, în centrele universitare București, Iași, Cluj-Napoca, Craiova, Târgu Mureș și Timișoara.

Rezidențiat 2022 la UMF Iași, în cifre

1752 de candidați

42 de săli și amfiteatre și 6 săli speciale pentru candidații cu probleme respiratorii

500 de cadre didactice implicate

Din totalul de 5634 de locuri scoase la concurs, la Iași sunt 701 (572 de locuri – medicină, 76 – medicină dentară și 53 – farmacie). La medicină, specializarea cu cele mai multe locuri este  Anestezie și Terapie Intensivă (30 de locuri), la medicină dentară – chirurgie dento-alveolară (12 locuri) și la farmacie – farmacie generală (16 locuri).

NR.CENTRUL UNIVERSITARMEDICINĂMEDICINĂ DENTARĂFARMACIETOTAL
1BUCUREȘTI2.0907987483.636
2CLUJ-NAPOCA7712783831.432
3CRAIOVA5831742491.006
4IAȘI1.0243923361.752
5TG. MUREȘ490197218905
6TIMIȘOARA1.0073202721.599
 Total5.9652.1592.20610.330

Concursul se desfășoară sub formă de test-grilă cu 200 de întrebări pentru fiecare domeniu, identice pentru toate centrele universitare în care se organizează concursul, pe o durată de 4 ore.

Concursul de rezidențiat, sesiunea noiembrie 2022

Duminică, 20 noiembrie, începând cu ora 8.30, candidații pot intra în sala în care au fost repartizați. La intrarea în sala de concurs candidații se legitimează în fața șefului de sală cu buletinul/cartea de identitate sau pașaportul, documente ce trebuie să fie în termen de valabilitate. Cei fără un astfel de document valabil nu sunt primiți în sala de concurs.

Candidații care prezintă simptome respiratorii se adresează organizatorilor pentru a putea fi îndrumați într-o sală special organizată în care se asigură:

a) distanța de minimum 2 metri între candidați;

b) ventilație corespunzătoare a spațiului;

c) măști de protecție și dezinfectant.”

Mai multe amănunte despre concursul de rezidențiat, AICI

Citeste si Băuturi alcoolice confiscate la controlul de frontieră!

articolul original.

Turneul „Frank Marshall” – Șah la Vatra Satului

18 November 2022 at 08:46
By: Geo
image

Primul turneu din cadrul proiectului Șah la Vatra Satului, finanțat prin programul Start ONG, lansat de Kaufland Romania și implementat de asociația Act for Tomorrow, a avut loc la Școala Gimnazială Bosia – structura Mânzătești în data de 12 noiembrie 2022.

Turneul a fost împărțit în 2 competiții distincte în funcție de vârsta participanților și un meci demonstrativ disputat între campionul Uniunii Europene, Sabarez Iulian și campionul balcanic, Dodoi Matei Teodor.

La ciclul primar au concurat 57 de elevi, iar la cel gimnazial 47, în total 104 participanți. Copiii provin de la școlile colaboratoare din următoarele localități: Popești, Românești, Podu Iloaiei, Fărcășeni, Butea, Miroslava, Bodești, Erbiceni, Iași, Lețcani, Golăiești, Bosia, Dancu, Sinești și Dumești.

Ambele competiții s-au desfășurat în sistem elvețian pe durata a 6 runde cu timpul de joc 7’ + 2” și s-a respectat regulamentul oficial al F.I.D.E. (Federația Internațională de Șah). La ciclul primar trofeul a fost disputat până în ultima rundă unde Minescu Leon și Dorobăț Alexia, ambii cu 5 victorii din 5 partide, s-au întâlnit. După o partidă disputată în care ambii jucători au râvnit victoria, dar frica eșecului a afectat câteva decizii importante, aceasta s-a încheiat pașnic. Astfel, a fost nevoie de un prim criteriu de departajare pentru a stabili cine primește trofeul, iar bucholz-ul (punctele cumulate ale adversarilor) lui Leon a fost mai bun.

Locul al 3-lea a fost extrem de disputat, iar la finalul ultimei runde 3 elevi au acumulat 5 puncte: Vizariu Ioana (Bosia), Pîrțac David (Bosia) și Ciornea Petru (Românești). La fel ca în cazul disputei dintre Leon și Alexia, primul criteriu de departajare a stabilit următoarea ierarhie: Ioana, David și Petru. În clasamentul claselor CP-I s-a remarcat Oancea Andreea care a obținut 4 puncte.

La ciclul gimnazial lupta pentru locul 1 a fost disputată între Codru Raul-Cristian și Tănase David care s-au duelat în runda 5.

Ambii jucători și-au adjudecat primele 4 partide, iar derby-ul direct s-a încheiat remiză. Niciunul dintre aceștia nu a făcut un pas greșit în ultima rundă astfel, a fost nevoie de primul criteriu de departajare care l-a favorizat pe Raul. Pentru locul 3 s-au duelat elevii Apostol Ioan (Miroslava) și Marinică Alexandru (Românești) care au obținut 5 puncte, iar egalitatea s-a menținut și la primul criteriu de departajare. La al doilea, Ioan a avut  cu 0.5 puncte mai mult decât Alex. La fete s-a remarcat Andrieșanu Sofia care a obținut 4 victorii și 1 remiză.

Atmosfera generală a fost plină de energie pozitivă care s-a propagat și în rândul însoțitorilor și a organizatorilor, iar bucuria revederii a oferit o altă dimensiune competiției. Copiii merituoși au primit un ghiozdan echipat (penar, pix, creion, radieră, ascuțitoare, riglă, creioane colorate, caiet și o cutie alimentară) pe care îl vor folosi în activitatea școlară. La finalul activității toți participanții au primit o gustare caldă.

Menționăm că majoritatea premianților sunt acei elevi care participă la lecțiile de șah organizate de Asociația Club Sportiv Pionii Regelui sau lucrează constant pe platforma internă.

„Start ONG este un program lansat de Kaufland România și implementat de Asociația Act for Tomorrow. Domeniile vizate sunt: educație, sănătate, mediu, social și cultură. Valoarea totală a programului este de 500.000 euro. Programul Start ONG este cel mai simplificat instrument de finanțare comunitară destinat ONG-urilor tinere, instituțiilor non-administrative și grupurilor informale/de inițiativă.”

Nu putem încheia acest comunicat fără a mulțumi oamenilor care au creat și dezvoltat programul Start Ong, gazdelor, părinților și profesorilor însoțitori. Fără aceștia, munca noastră ar fi în van. Mulțumim!

Ne revedem la Dumești în luna decembrie!

articolul original.

Festival naţional de creație organizat la Saveni

15 November 2022 at 17:15

Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale (CJCPCT) din Botoșani, cu sprijinul Consiliului Județean (CJ) din Botoșani și în parteneriat cu Primăria Orașului Săveni, organizează cea de a XXVIII-a ediție a Festivalului-Concurs Naţional de Creație și Interpretare a Piesei de Teatru într-un Act „Mihail Sorbul”. Cea de-a XXVIII-a ediţie a competiţiei va avea loc joi, 17 și vineri, 18 noiembrie la Centrul Cultural Săveni.

Participanții, în ordinea intrării în scenă, sunt: Cristian Gabriel Baciu cu “Discursul unui om nebun”, Trupa de teatru Adășeni cu “Soacra cu trei nurori”, trupa “Stop cadru Gorbănești cu “Două loturi”, Thalia Făgăraș cu “Triunghiul în patru colțuri”, Young Teatru Fain Bacău cu “Țara cadourilor”, Antract Săveni cu “Femeia de ceară”, Atelierul de Teatru Botoșani cu “Recviem pentru epuraș”, trupa Cupidon Drochia cu “Ultimul hostropăț” și Școala Populară de Arte Botoșani cu “Muzicanții din codru + Șoriceii”.

Festivalul se desfășoară in orașul Saveni, localitatea natală a dramaturgului Mihail Sorbul, iar organizatorii vor asigura masa si cazarea participanților in perioada desfășurării concursului precum și multe premii și trofee.

La secțiunea Creație, juriul va acorda: Premiul I – 1000 de lei , Premiul II – 800 de lei, Premiul al III lea – 600 de lei. De asemenea la această secțiune vor exista și trei premii speciale în valoare de 400 lei.

La secțiunea interpretare, se vor acorda următoarele premii: Trofeul festivalului – 1500 de lei, Premiul pentru regie – 1000 de lei, Premiul pentru interpretarea unui rol feminin principal – 800 de lei, Premiul pentru interpretarea unui rol masculin principal – 800 de lei, Premiul pentru interpretarea unui rol feminin secundar – 500 de lei, Premiul pentru interpretarea unui rol masculin secundar – 500 de lei.

Tot la această secțiune se vor acorda și 3 premii speciale de 400 de lei și 3 mențiuni de 300 de lei.

Articolul precedent
Articolul următor
articolul original.

O șoferiță de TIR din Târgoviște participă la concursul „Cea mai tare de pe șosele”

15 November 2022 at 06:42

În România, se desfășoară, în aceste zile, nu pe scenă, nu în cine știe ce săli sofisticate pentru evenimente, ci în spațiul online, un concurs inedit. Participantele sunt femei, tinere care au renunțat la conceptul de casnic, de stat acasă cu copiii, de a îmbrățișa meseriile ușoare și au ales să între pe drumul dificil, greu, solitar, uneori imprevizibil, al conducerii mastodonților pe șoselele Europei.

Și, uite așa, vedem la volanul unor TIR-uri fete gingașe, senine, frumoase, pe al căror chip se amestecă, într-un mod plăcut, tenacitatea, curajul, ambiția, pasiunea, dorința de a da mai mult, nevoia și, nu se putea altfel, destule nuanțe ale dorului de casă și de copii.

Roxana Maria Tincu, din Târgoviște, este una dintre multele temerare frumoase care navighează pe drumurile Europei la volanul unui mastodont.

Înainte de a scrie despre concursul dedicat șoferițelor de TIR – „Cea mai tare de pe șosele” – ediția 2022, trebuie să vorbim puțin despre tânăra târgovișteancă, singura din Dâmbovița care participă la această competiție națională.

Roxana are doi băieți. Gemeni. Îi iubește nespus. Ne-a spus că ei reprezintă totul. Copiii îi alimentează încrederea, curajul, dorința de a merge mai departe. Vrea să le construiască un viitor sigur. Lumea este acum plină de încercări, de neprevăzut și doar prin sacrificiu intens poți ține problemele departe de tine și de familia ta. Și Roxana îl face! Plânge, suferă, dar merge mai departe. Nici ea nu știe cât. Chestiile astea ce țin de suflet nu se măsoară în nici un fel. Lucrează de un an de zile pe un autocamion împreună cu logodnicul său, pentru o firmă din Olanda. Este și ăsta un mare câștig. Măcar ești alături lângă cel pe care îl iubești. Ne-a spus că această profesiune, într-un timp atât de scurt, i-a intrat în sânge. Îi place nespus să conducă acești uriași ai șoselelor. Parcă are în cabina autocamionului întrega lume la picioare. Este un sentiment plăcut. Acolo, în numai câțiva metri, este un colț din viața ei.

Roxana ne-a mai mărturisit că în meseria asta trebuie să fii pregătit pentru a te confrunta oricând cu neprevăzutul. Trebuie să fii tare, stăpân pe sine, să nu disperi și vei reuși să ieși la capăt. A trecut prin situații mai puțin plăcute, dar le-a făcut față. S-a strecurat printre ele. Teste ale rezistenței și curajului care au o repetiție constantă.

„Eram în Olanda. Ne-au furat motorina. Dormeam. Eram obosiți și nu am auzit când au dat atacul. Odată, am rămas pe o autostradă în Anglia. Fără apă, fără mâncare, fără toaletă, 18 ore. De două ori au explodat cauciucurile. Vă închipuiți cum este să treci prin așa ceva? Camionul era și încărcat. 40 de tone de marfă! Și cu toate astea, am mers mai departe. Nu m-am gândit să cedez. Îmi place meseria asta”, își amintește Roxana Maria Tincu.

Ne-a mai spus târgovișteanca șoferița de TIR că a avut totuși parte și de momente frumoase, clipe care i-au alimentat încrederea de a merge mai departe.

„Pentru mine a fost ceva emoționant când într-o parcare, undeva prin Europa, a trecut prin fața camionului nostru un șofer mai în vârstă și, când m-a văzut, și-a scos pălăria și s-a aplecat. Un semn de mare respect. A fost momentul în care m-a făcut să înțeleg că fac ceea ce trebuie, ceea ce mă reprezintă. Mi-a dat putere să merg mai departe. De fiecare dată când îmi este mai greu, mă gândesc la acea secvență”.

Roxana Maria Tincu, așa cum am spus, este singura tânără din județul Dâmbovița care participă la un concurs trăsnet, rezervat doar șoferițelor de TIR: „Cea mai tare de pe șosele”.

Se votează pe Facebook. Cele mai apreciate, până în momentul de față, sunt Mădălina Hritcu, Roxana Maria Tincu, Ana Maria, Ruxandra Ionescu, Diana Todirică, Ștefania Brânzei, Alice Elena Milea, Alina Ohaci, Georgiana Ștefan și Daiana Blagoe.

Pentru a se stabili cine va fi aleasă „cea mai tare șoferiță”, concurentele trebuie să încarce un material video de prezentare, scurt, concis, relevant. Câștigătoarea va fi desemnată în conformitate cu numărul de voturi primite. Primele 5 din clasament vor apărea în calendarul pentru 2023 CSPFE.RO România Truckers Team.

articolul original.

FOTO VIDEO| Concurs de fotografie organizat de Grădinița numărul 8 din Alba Iulia: Zeci de fotografii ca parte a competiției „Împreună pentru natură”

11 November 2022 at 13:02

Concurs de fotografie organizat de Grădinița numărul 8 din Alba Iulia: Zeci de fotografii ca parte a competiției „Împreună pentru natură”

Grădinița numărul 8 din Alba Iulia (cu structurile 8, 9 și Pîclișa) a organizat prima ediție a concursului de fotografie adresat părinților „Împreună pentru natură”, în parteneriat cu Asociația de părinți Cavaleri Pro Educație, Casa de Cultură a Sindicatelor Alba și Ziarul Unirea.

Obiectivele concursului sunt promovarea orașului Alba Iulia și a județului Alba, educarea copiilor și prin intermediul fotografiilor în spiritul protejării naturii și mediului înconjurător, dezvoltarea interesului pentru vizitarea și cunoașterea județului.

body{overflow:hidden}img{margin:auto;width:100%;position:absolute;inset:0;height:auto;overflow:hidden}svg{position:absolute;top:50%;left:50%;transform:translate(-50%,-50%);filter:grayscale(100%);opacity:.8}a:hover svg{opacity:1;filter:none}image" data-lazy-src="https://www.youtube.com/embed/ULPvT3Z3evI?feature=oembed&autoplay=1" data-lazy-method="viewport" data-lazy-attributes="srcdoc,src">

La concurs au participat aproximativ 80 de părinți, cu peste 200 de fotografii, juriul, format din reprezentanți ai partenerilor, au ales 80 de fotografii, care vor fi imprimate în format mare și expuse pe gardurile exterioare ale celor trei grădinițe, până la ediția viitoare a concursului.

articolul original.

Sute de copii bistrițeni au colectat o cantitate record de deșeuri în cea de-a doua ediție a concursului „Reciclezi pentru viitorul tău”

10 November 2022 at 09:02
Sursa foto: Bistriteanul.ro

Cristian Marius Niculae, managerul de la ADI Deșeuri Bistrița-Năsăud, a precizat că în cea de-a doua ediție a concursului „Reciclezi pentru viitorul tău”, cei peste 200 de copii implicați au reușit să colecteze 27 de tone de deșeuri, o cantitate record.

Campionii colectării selective a deșeurilor care au câștigat câte o bicicletă, sunt:
Martniuk Serafym – Școala Gimnaziala „Enea Grapini” Șanț – 350 kg;
Epure Ivona – Școala Gimnaziala din Feldru – 250 kg;
Moscalu Iulia – Școala Gimnaziala din Nepos – 832 kg;
Prangate Marius – Școala Gimnaziala „Demian Nechiti” Ilva Mică – 1.668 kg;
Rus Lorena – Școala Gimnaziala „Petru Rareș” din Ciceu Giurgești – 1.025 kg;
Tompa Dario – Școala Gimnazială din Șintereag – 1.100 kg;
Ciliboaie Paul – Școala Gimnazială din Șieu Măgheruș – 1.500 kg;
Ruscău Bogdan – Școala Gimnazială din Prundu Bârgăului – 385 kg;
Cherecheș Marinel – Școala Gimnazială „Lucian Blaga” Bistrița – 700 kg;
Macarie Maria – Școala Gimnazială din Budești – 579 kg;
Balu Raul – Școala Gimnazială din Teaca – 176 kg;
Alți 200 de elevi din școlile participante la a doua ediție a concursului „Reciclezi pentru viitorul tău!” au câștigat 100 de boxe portabile și 100 seturi de căști audio.

„Copiii din aceste școli au învățat despre importanța reciclării deșeurilor, despre cum colectăm corect deșeurile. Și cum trebuie să le punem pe toate la locul lor, printr-o prezentare interactivă la care au participat cu entuziasm și dorință de a se implica în reciclarea deșeurilor pentru un viitor mai bun.

Felicitări copiilor care s-au implicat în acest concurs într-un mod exemplar și plin de speranță într-un viitor mai bun! Felicitări dascălilor care ne-au ajutat să organizăm acest concurs atât de frumos! Felicitări părinților care au ales să se implice alături de copiii lor
pentru a colecta separat corect deșeurile!

Exemplul lor trebuie urmat de fiecare dintre noi pentru a ne bucura de un mediu curat, de ape limpezi și de un viitor mai bun pentru copiii noștri”, a transmis Cristian Marius Niculae, șeful ADI Deșeuri Bistrița-Năsăud.

Acțiunea de conștientizare este parte din provocarea lansată în 2022 de A.D.I. Deșeuri Bistrița-Năsăud și Supercom SA – și anume „să facem din Bistrița-Năsăud un județ mai curat!”, scrie Bistrițeanul.ro.

Citește și: Mii de elevi din Bistrița-Năsăud nu primesc bani pentru transportul la școală

articolul original.

Guvernul dă drumul angajărilor la stat

9 November 2022 at 06:49
Foto: informateca.ro

În ziua de miercuri 9 noiembrie, guvernul României va aproba mai multe solicitări, temeinic justificate pentru organizarea de concursuri și examene pentru ocuparea posturilor vacante sau temporar vacante din instituțiile publice locale. La nivel central, Ministerul Culturii cere deblocarea concursurilor pentru ocuparea a 8 posturi.

Astfel, guvernul a decis printr-o Ordonanță de urgență (OUG 20/2022), suspendarea ocupării prin concurs sau examen, începând cu data de 1 iulie și până la 31 decembrie 2022, a posturilor vacante sau temporar vacante din instituțiile și autoritățile publice centrale și locale, cu excepția posturilor unice.

Totuși, în cazuri temeinic justificate, ordonanța de urgență dă posibilitatea ca, prin memorandum aprobat în ședința Guvernului, să poată fi organizate concursuri sau examene pentru ocuparea unor posturi vacante sau temporar vacante din instituțiile și autoritățile publice centrale și locale, cu încadrarea în cheltuielile de personal.

Guvernul are pe agenda de miercuri aprobarea a 2 astfel de memorandumuri.

Ministerul Culturii are nevoie urgentă de ocuparea a 8 posturi

La nivel central, un memorandum aparține Ministerului Culturii, condus de Lucian Romașcanu.

În prezent, ministerul Culturii se confruntă cu o acută lipsă de personal, care ar afecta îndeplinirea jaloanelor și țintelor din PNRR, astfel că cere voie de la Guvern să organizeze consursuri pentru ocuparea a 8 posturi vacante:

– 2 posturi de consilier, clasa I, grad profesional principal

– 6 posturi de consilier, clasa I, grad profesional superior

„Precizăm că organizarea concursurilor se va face cu încadrarea în cheltuielile de personal ale Ministerului Culturii pentru cele 8 posturi necesare în vederea derulării PNRR.”, se arată în Memorandum.

Prima sesiune de concursuri pentru angajare in instituțiile publice locale

Un al doilea Memorandum este inițiat de Ministerul Dezvoltării și are ca temă „prima sesiune de organizare de concursuri în instituțiile publice locale”.

Aceeași Ordonanță de urgență 20/2022 prevede că „în cazuri temeinic justificate, prin memorandum iniţiat de Ministerul Dezvoltării şi aprobat în şedinţa Guvernului, se pot organiza concursuri sau examene pentru ocuparea posturilor vacante sau temporar vacante din instituţiile şi autorităţile publice locale”.

În document se arată că până la data de 30 iunie 2022, instituțiile publice locale au înregistrat la Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici (ANFP) 2.976 înștiințări pentru organizarea examenelor sau concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante/temporar vacante în aparatul de lucru propriu ale acestora.

„Astfel, prin organizarea examenelor/concursurilor în perioada august-septembrie 2022, deci în prima parte a perioadei de aplicabilitate a OUG nr. 80/2022, s-a apreciat că necesitățile locale referitoare la personalul angajat în instituţiile publice locale au fost acoperite.

Concret, până la data de 15 septembrie 2022 au fost primite 140 solicitări pentru organizare concurs sau examen în vederea ocupării a 1116 posturi, prezentate în anexa la prezentul memorandum. De asemenea, menționăm că până la această dată au fost înregistrate 25 solicitări neeligibile, care cuprind în principal, posturi unice.”, scrie în Memorandum.

 

articolul original.

Bibliotecile Titu și Moreni vor participa la faza națională a concursului de programare CODE Kids

7 November 2022 at 12:37
image

A compus „Dulcea și tandra mea fiară”, una dintre cele patru capodopere muzicale ale secolului XX, potrivit UNESCO. A fost o chestiune de moment, după cum mărturisește: artistul, de fapt, nu compune, ci culege din univers energiile cele mai bune pentru a da naștere artei. Vorbește în exclusivitate despre alegerea titlului recentului său volum, „Viața mea, așa cum a fost să fie”, și despre alegerea evenimentelor care și-au găsit meritul de a fi expuse în această carte. Academicianul Eugen Doga intră în dialog cu fostul ministru al Culturii, Ionuț Vulpescu, într-o întâlnire inedită: un geniu al muzicii ne oferă acces la culisele biografiei lui dincolo de portativ: vom afla cum s-a construit prietenia cu Emil Loteanu și Grigore Vieru, de ce unele prietenii artistice nu au fost dublate de o prietenie afectivă, ce înseamnă orgoliu, succes, dragostea de viață și frica de moarte. Amintirile lui Eugen Doga sună a prietenie, sacrificiu, perseverență, talent și credință. Prin ele, „Luceafărul” lui Eminescu a inspirat muzica de balet a lui Eugen Doga și tot astfel, repertoriul de valsuri dintre care „Dulcea și tandra mea fiară” a cucerit întreaga lume și-a găsit calea către publicul larg. Ce a însemnat cariera lui Eugen Doga între Chișinău, Moscova și București și cât de mare e iubirea purtată României aflăm în direct de la marele maestru, în episodul VII al sezonului II al podcastului Avangarda!

Interviul integral poate fi ascultat accesând link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=8wU4bPsTq70

Eugen Doga: „Pe calea birocratică nu se făcea nimic! Ce cifre!”

Ionuț Vulpescu: Bună ziua, la o nouă ediție a podcastului meu! Azi am o mare bucurie, un invitat cu adevărat special, compozitorul Eugen Doga! Maestre, mulțumesc mult că ați acceptat invitația mea!
Eugen Doga: Bună ziua și vă mulțumesc! Eu sunt cel care trebuie să vă mulțumească pentru invitație, fiindcă oamenii care se întâlnesc, de fapt, se îmbogățesc!

I.V.: Îmi amintesc cu mare bucurie un moment din iunie, 2017, când am organizat împreună cu dna ministru Monica Babuc, prin cele două guverne, al României și al Republicii Moldova, sărbătorirea dvs. la Ateneul Român, la puțină vreme după ce ați împlinit 80 de ani.
E.D.: Mamă dragă, ce cifre! Ce grozav! Mă înspăimântă, dar nu pot scăpa de ele! A fost minunat, vă mulțumesc, la distanță de timp. A rămas impresia plăcută și această rezervă de mulțumiri pe care le transmit și azi! A fost frumos, a fost o înțelegere, o simțire. Pentru că, dacă era pe calea birocratică, nu se făcea nicio treabă, dar a fost pe calea umană, pe calea spirituală, pe care respectul față de oricine ar fi fost, eu sau altcineva, nu contează. Așa ați crezut, că eu sunt cel care prezintă valoare, și asta pe mine mă onorează. Fiecare dintre noi este egoist și vrea ca lumea să îl vadă în culori frumoase.

De ce aplauzele nu sunt indiferente artistului de succes? Eugen Doga: „Sunt egoist, nu îmi e indiferent!”

I.V. Un artist este egoist prin natura vocației.
E.D.: Dar ce egoist! Mai e câte unul care zice „îmi e indiferent!”. Măi, băiete, lasă-mă în pace, nu are cum să fie indiferent! Mie nu îmi e indiferent! Eu sunt cel care culeg mii de energii din sală, pe când naivii spectatori cred că ei sunt cei care beneficiază de ele. Nu cred. Ele ajung la o singură persoană, la mine, și atunci, cine este egoist? Sigur că acesta e un egoism.

I.V.: E un dialog între sală și artist.
E.D.: Un dialog foarte neadecvat. Sunt mii de oameni, care așteaptă cu gura căscată. Pentru ce vin? Vin pentru energie. Și, dacă artistul cu adevărat este artist, și respectă pe cei care au plătit bani să vină să îl asculte, atunci, desigur, devine un dialog frumos. Dar dacă e un artist, așa numit artist, cu pretenții, că el e cel mai deștept și cel mai talentat, sărmanul, vai de capul lui… El va pleca din scenă supărat, publicul va pleca acasă nemulțumit, și de aceea, eu cred că artistul trebuie să fie un focar de bunătate, care emană tot timpul energie pozitivă, chiar dacă el poate avea ceva în străfundurile sufletului, dar toate trebuie păstrate undeva, acolo, în ungherașe, nevăzute și nesimțite, și scoase la evidență cele care dau energie pozitivă. Chiar și întâlnirile, faptul că azi ne vedem, o facem în primul rând pentru a ne împărtăși opiniile, dar nu numai asta. Asta iese la suprafață. În esență, este această dotare a energiilor pozitive. Tot timpul suntem asemenea unor baterii. Trebuie tot timpul încărcate.

În 85 de ani de viață, Eugen Doga a fost omul acestei lumi. „Cunosc Chișinăul foarte prost”

I.V.: Chiar voiam să vă întreb. Am vorbit de niște cifre. Ele sunt convenționale. 85 de ani, 80 de ani… Când ați împlinit 80 de ani în Republica Moldova a fost anul Eugen Doga. Lucru care, sigur, era frumos, pentru dvs. Vârstele sunt niște convenții. Important e cum le simțim. Totuși la 85 de ani călătoriți foarte mult. Și acum, ați venit de la Zlatna, vă mulțumesc în numele melomanilor din Târgoviște pentru prezența la un festival de tradiție pentru orașul nostru, „Crizantema de Aur”, unde sunteți o prezență constantă. Călătoriți foarte, foarte mult, iată, la 80 de ani. Care e secretul acestei energii extraordinare? Cum ați ajuns la această vârstă și v-ați păstrat energia asta formidabilă? Acum câțiva ani ne-am și întâlnit undeva în afara țării, am văzut că înotați, vă mișcați foarte mult. Care e secretul, cum ajungi la 85 de ani și să te menții în formă?
E.D.: Nu cred eu că este o cifră atât de avansată, 85 de ani! Eu cred că abia încep să prind gustul vieții, și aceste călătorii de fapt nu sunt călătorii, reprezintă modul de viață. Eu toată viața am fost în mișcare, eu foarte puțin am stat acasă. Eu cunosc foarte prost Chișinăul, pentru că am fost plecat, Viorica, fiica mea, a crescut fără mine, pentru că eu tot timpul eram undeva, și slavă Domnului că acest undeva m-a dus prin foarte multe țări. M-am întâlnit cu foarte multe lumi frumoase, pe diferite continente. Nu am fost în Antarctica și la Polul Nord. Polul Nord nu îmi place pentru că e foarte rece acolo, cu toate că e foarte interesant. Apropo, nu de mult, am văzut un clip extraordinar de frumos. Oceanul înghețat, și stă un individ pe o dărâmătură de barcă, chipurile, o barcă vai de capul ei, și la harmoșca cea rusească îi trage valsul, scris de mine, „Dulcea și tandra mea fiară”. Și la un moment dat, zeci de moși au ieșit din străfundurile oceanului și cu ustensilele lor… Cum au terminat să cânte cum s-au scufundat, să împărtășească acolo, impresiile, cu semenii lor.

I.V.: Deci aveți o legătură și Antarctica…
E.G.: Așa, cu Antarctica, nu știu, acolo sunt pinguini, ei fac ceva cu fracul lor negru, cred că ar fi frumos să îi văd!

De ce nepăsarea e o teză a vieții?

I.V.: Universul are nevoie de muzică, nu? Asta ar fi lecția!
E.G.: Tot universul este plin de muzică. Noi nu totdeauna o prindem sau dorim să o prindem. Chiar îmi amintesc la un moment dat când eram flăcăi la mama, cu foarte talentatul poet Anatol Ciocanu, eram prieteni, multe lucruri le-am făcut împreună, Dumnezeu să îl ierte, și am scris un cântec care așa se cheamă, cu cuvinte foarte frumoase: „De câte ori nepăsători treceam pe lângă flori”. E o teză grozavă! Teza vieții! Noi tot timpul să fim foarte receptivi, atenți, la tot ce ne înconjoară. Și mai ales când vedem lucruri frumoase, trebuie să le vedem. Deseori trecem așa, nepăsători, nu numai pe lângă flori, și pe lângă oamenii interesanți.

I.V.: Universul e plin de muzică.
E.G.: Universul e plin, într-adevăr de muzică, și de acolo o și luăm. Când aud: „Eu am compus!” Lasă-mă în pace, nu ai compus tu nimic! Eu zic că eu am cules din acest univers sunetele care unora le sunt date să fie auzite, altora nu le sunt date. Or dacă chiar auzi fizic, le simți, și dacă ți-e dată vocația aceasta, de a preface aceste simțiri în puncte, puncte, milioane, așa, și le pui pe portativul muzical, e normal atunci.

Eugen Doga, partizanul tezei lui George Enescu: nu trebuie să ținem cont de prejudecata snobilor

I.V.: Spuneți undeva: „Am învățat de la marele Enescu să caut muzica pretutindeni, în folclor, în natură, să nu țin cont de prejudecata snobilor”, ceva de genul acesta, sper că am citat corect.
E.G.: Iarăși, aici, noi nu întotdeauna ne ducem să prindem acest folclor, ca public, ne ducem la concerte, ne ducem la petreceri populare. Toată viața e plină de acest folclor, dar și noi suntem folclor. Ce înseamnă poporul? Tot o creație a omului. Și folclorul, și cuvântul merge, ca rădăcină, către popor. Se adună ele, cu încetul, chiar de la prima apariție în această lume a omului, el prinde aceste sunete. Și primul sunet melodios, desigur, îl prinde de la vocea mamei. Eu, care am o expresie pe care am citit-o nu demult, și îmi place: „că nu-i nimic în lume, muzică mai dulce și mai frumoasă, ca vocea mamei!” Uite, de acolo se începe folclorul, muzica, de acolo se începe.

I.V.: De la vocea mamei!
E.D.: De la vocea mamei, și depinde cât de aproape ai prins, simțit, trăit și purtat, o perioadă cât mai lungă, în viață, această voce a mamei, cu atât e omul mai sănătos la suflet, pentru că cine poate fi cel mai apropiat și mai simțit și trăit ca chipul mamei?

Copilăria lui Eugen Doga: o cameră la subsol, împărțită cu 32 de băieți

I.V.: Spuneați că ați călătorit, într-adevăr, pe toate meridianele. Cariera v-a dus în foarte multe continente, și țări, și orașe. Unde e acasă, totuși, pentru Eugen Doga? Unde vă simțiți acasă?
E.D.: Eu am în cartea pe care am publicat-o anul trecut, Viața mea, așa cum a fost să fie, chiar am un capitol, o nuvelă care chiar așa este, „Despre casă”. Casa nu este numai o construcție fizică, de cărămidă, de piatră, casa este un simbol. Uite, chiar la cămin, mi-am amintit, eram fiecare… noi, cei de după Război, am avut condiții foarte „luxoase”, în ghilimele. Era camera noastră, la subsol, umed, și eram 32 de băieți.

I.V.: Într-o cameră.
E.D.: Și fiecare zicea: „eu mă duc la mine acasă”. Extraordinar! Atunci mă gândesc, ce are în vedere cel care zice că merge acasă. Acolo unde e o părticică din el. Omul se simte bine, și satisfăcut și mulțumit, dacă se regăsește undeva. În carte, în muzică, în pictură, oriunde, în conlucrătorul lor, cu care să stea la masă undeva, atunci omul se simte împlinit și mulțumit. Chiar în carte. Zice câte unul: „nu îmi place cartea aceasta”. Și mă gândesc de ce nu îi place. Pentru că el nu s-a regăsit! Altul s-a regăsit și lui îi place. Filmul la fel. Deci omul, peste tot, trebuie să se regăsească, să fie o părticică din el. Atunci când zice: „merg acasă”, acolo unde sunt 32 din indivizi, înseamnă că e și o părticică din el, este patul lui acolo! Este un dulăpior, acolo unde sunt cărțile lui. Este o parte din el. Aceasta este casa. Nemaivorbind ce înseamnă acasă când e vorba de casa unde trăiește mama. Or, când este locul unde e muzica ta, or societatea ca atare. Uite că departe ești peste ocean și îți spui că mergi acasă, desigur, că nu e vorba de casa ta fizică, acolo unde mergi, pe strada Eminescu, dar e vorba de casă, de țară. Continentul este casă. Când vorbim din America despre Europa.

I.V.: Unde e inima ta, acolo e comoara ta. Acolo e casa ta.
E.D.: O chestiune foarte, foarte bogată, desfășurată, multilaterală, depinde de unde ești, dar e peste tot același element. Prezența ta, o părticică din tine. Deci te duci în Europa dar știi că acolo ești tu, ești european.

Eugen Doga, bilanț la 85 de ani: „Nu poți schimba ce îți e dat!”

I.V.: Ați scris acest volum autobiografic, Viața mea așa cum a fost să fie. Ați schimba ceva din viața dvs? Sunteți mulțumit, împăcat cu ce ați trăit? Ar fi fost un moment în care puteați să faceți altfel?
E.D.: Eu mă gândesc deseori la acest lucru, și nu cred că aș fi făcut ceva mai bine, din cauză că nu este… în primul rând, ce înseamnă bine? Nimeni nu a definit acest cuvânt. Binele. Unul e bine că are un pahar de apă. Altuia îi trebuie o mare de apă. Și atunci, nu prea înțeleg. Dacă aș schimba… Nu prea văd. Nu poți schimba ceea ce îți e dat. Eu mă gândesc acum. Nu poți schimba ceea ce îți e dat de la natură. Și chiar deoarece eu sunt legat de creația lui Mihai Eminescu și a Veronicăi Micle. Veronica Micle concret spune că „orice ai face nu poți schimba dacă îți e dat de soartă”. Soarta nu te paște, te conduce prin viață! Nu știu, eu, ceea ce mă ținea tot timpul, dorul de altceva, de a născoci, de a crea. Dacă mă lăsai să pictez, pictam. Vocația nu are specializare. Așa cred eu. Specializarea este pe urmă. Sunt multe dovezi. Noi îl avem pe același Čiurlionis care era pictor, compozitor, și scriitor, și mă rog. Mulți clasici pe care îi cunoaștem, lucrau în mai multe domenii, cu toate că eu având această experiență de viață… tot timpul mi-ați numit cifrele. Și 70, și 80 și 85. Și aș dori să mergem mai departe…

I.V.: 90!
E.D.: Aș dori să aibă Dumnezeu îndurare și să nu se termine niciodată…

Eugen Doga: „Acesta este produsul vieții mele imperfecte”. De ce nu avem „timp de rezervă” pentru viață?

I.V.: Spuneți și în carte: „Sper foarte mult ca în timpul acestei plimbări – lectura cărții – o să vă scoateți ochelarii fumurii de pe ochi, și căștile din urechi, și o să oferiți receptorilor ființei voastre să capteze informațiile care sunt produsul vieții mele imperfecte, dar foarte bogată și interesantă în evenimente”. De ce spuneți „produsul vieții mele imperfecte”? Ce ar fi trebuit ca viața dvs. să fie perfectă?
E.D.: Eu cred că e așa, o expresie foarte colorată, și nu mai mult. Ce înseamnă viață? Dar cine știe care e viața perfectă? Omul tot timpul e nemulțumit, nu îi ajunge nimic, timp, bani, dragoste, atenție. Tot timpul e nemulțumit. Ca să nu fie această iscodire, eu aș zice totuși că trebuie liniștit. Mă gândeam deseori, dacă aș fi schimbat eu, să zicem, mersul meu, mersul vieții mele, nu cred că aș fi fost mulțumit, pentru că nu eram ca să am această posibilitate. Eu chiar sunt mulțumit pentru că nu am schimbat nimic, fiindcă nu am fi avut această posibilitate de a mă exprima. Omul tot timpul dorește, așa cred eu, să se exprime. Să se manifeste. Să facă ceva ceea ce nu face altcineva. Să completeze. Acum cum vedem un tablou, și îi adăugăm culori, nuanțe, figuri, și așa mai departe, așa și viața unui artist. E aceeași planșetă, aceeași posibilitate de a colora, de a pune ceva nou. În orice caz, și altceva: nu cred că cei care se întorc, cu mersul pe calea destinului, și poate nu își dau seama că merg pe calea destinului, ei cred că merg pe calea pe care ei au creat-o. Nu e corect! Ei merg pe calea pe care deja li s-a dat, din timp, când a apărut primul țipăt când l-a făcut mama. Și de aceea, dacă nu e așa, dacă nu l-aș face mai bine, atunci de ce trebuie să fac aceste chestiuni, să schimb. Unu la mână. Doi la mână, la fel de principal: eu nu am și omul nu are ore de rezervă. Timp de rezervă. Viață de rezervă. Să o înceapă iar de la început!

I.V.: Ce trăim, trăim numai aici și acum.
E.D.: Unde va fi mersul acesta? La ce final ajungi dacă tu ești tot timpul la începuturi? Eu cred că așa cum ești, pe parcurs poți corecta. La fel ca și cum merge treaba atunci când cânți. Mereu te așezi gata să te exprimi la maxim.

I.V.: Spuneți undeva, vorbiți despre „tinerețea mea neîncheiată”.
E.D.: Aaaa, așa, da!

De ce crede Eugen Doga că are „o tinerețe neterminată”?

I.V.: Tinerețea mea neterminată. De ce spuneți, de ce folosiți această sintagmă?
E.D.: Eu chiar mi-am dorit să se numească cartea așa!

I.V.: Tinerețea mea neterminată. De ce?
E.D.: Din cauză că… Pfff, ferească Dumnezeu, dacă va fi tinerețe terminată. Dacă omul socotește că e prea matur sau că deja a atins vârsta la care deja nu are perspectivă sau nu se mai gândește la perspectivă, zicând că pe toate le-am făcut, ce mai am de făcut? Atunci gata, un asemenea om e terminat. Dar dacă omul crede și simte că el mai are o rezervă, chiar dacă nu are, dar dorește să aibă, fiindcă aici, în interiorul nostru, nici nu mai știu în care parte a corpului sunt niște rezerve extraordinar de neepuizate, care stau și așteaptă, mocnesc, poate că toată viața trăiesc cu omul și acela nici nu bănuiește că le are. Dar dacă îi dai program vieții că tu încă ești tânăr, că mai ai încă multe de făcut în această viață, atunci aceste energii ascunse, pe fibrele acestea, se trezesc și zic: „ah, ce bine, că ne-a observat și pe noi, hai să mergem la ajutor!” Și aceste lucruri se întâmplă extraordinar. De mai multe ori eu le-am simțit chiar. E cel mai banal caz, cu valsul, despre care, mă rog, deja și mie îmi e lehamite de acest vals, dar… Nu am încotro. Dar vă spun, cum era să îl fac eu, dacă eram istovit la orice oră din zi și din noapte?

Eugen Doga despre cum a apărut „Dulcea și tandra mea fiară”, una dintre cele patru capodopere ale secolului XX după UNESCO

I.V.: Chiar, cum a apărut? Vorbim despre unul dintre valsurile pe care UNESCO le-a ales drept una dintre cele patru capodopere muzicale ale secolului XX!
E.D.: Omul se apucă el să facă capodopere? Greșit. Nu se apucă el nimic să facă. El nu trebuie să se gândească la acest rezultat, ci la maxima epuizare a propriei energii, despre care și vorbesc. O are undeva aici, la suprafață, să scoată energiile care stau ascunse și așteaptă să fie chemate, acolo unde trăiesc toată viața. Unii așteaptă să se ducă în altă lume și habar nu au avut că au avut aceste energii. Dacă Dumnezeu știa, putea să le dea altcuiva care avea nevoie de ele. Atunci când eram pus în situații, dar nu numai cu valsul, ci în mai multe situații, când ești pus într-o situație critică și îți dai seama că trebuie să continui, să mergi numai decât, să nu cedezi, fiindcă e o lege. Uite, eu tot timpul mă abat, dar acesta e stilul meu.

I.V.: E o discuție liberă!
E.D.: Te cheamă cineva, musafir, „nu merg”. O dată refuz, a doua oară se va gândi dacă să mă invite ori nu. Aici, aceeași chestie. Energia. Dacă le lași așa, să mocnească acolo, și nu le ceri, nu le atragi atenția, ele te vor părăsi, sau vor mocni acolo neobservate. De aceea, în aceste momente critice, când nu ai încotro, apelezi la ele, și ele vin cu mare dragoste și vin mai mult decât asta. Acoperă cu mult mai mult energia aceea care este la tine în mod obișnuit. Chiar acest vals, nu cred că era ca el să apară dacă nu venea această energie. Unii spun „uite că Dumnezeu te-a ajutat”. Eu cred că el a fost cel care a făcut această energie, dar această energie o am în mine!

I.V.: L-ați scris în zece minute, e adevărat?
E.D.: Cine știe în câte minute? Asta o spun jurnaliștii. În genere, creația se măsoară în clipe, nu prin minute. Clipa! Pentru că mai departe se trece o muncă enormă de grea, alungată, chiar chinuitoare, de a preface aceste impulsuri și zvâcniri ale energiei, care mocneau, îmi place acest cuvânt, și de a preface această trezire, această energie, în lucruri concrete. În sunete, în note, notele în partituri, și mai departe iar în sunete. Acele sunete care erau undeva în urechea a doua. Uneori se greșește, și apropo de asta, mulți oameni talentați, copii talentați, nu trec la muzică din cauza pedagogilor care sunt absolut analfabeți. Urechea are două auzuri. Unul exterior, unul interior. Pe cel interior nu îl iau în seamă și pun note. Dau note aiurea. „Mergi afară”. Putea să fie un Beethoven care era afon. Nu știu mulți asta.

De ce trebuia Eugen Doga să impresioneze la Moscova? Dulcea și tandra mea fiară, capodopera scrisă sub presiune

I.V.: Cum e asta, „Dulcea și tandra mea fiară”?
E.D.: Ne întoarcem la fiara asta!

I.V.: E un paradox. Dulce și tandră, și fiară!
E.D.: Da, tare, fiară, dar dulce și tandră?

I.V.: Ne întoarcem!
E.D.: Dulce și tandră, dar e fiară! Păi, la fel ca și aici, lectura este viața. Or viața este lectură. Depinde cum o întorci. Aceasta, era, într-adevăr o situație extremă. Și trebuia ieșit din situația extremă. Ce era să fac eu, la ora târzie, a după amiezii de noapte, când dimineața trebuia să predau partitura, și în aceeași zi, seara, trebuie să fie orchestră, cor și zeci de oameni care rămâneau cu gura căscată, să vadă eșecul acestui venit la Moscova sau de nu știu de unde, să uimească rușii cu muzica lui?

Frica de eșec, boala unui geniu

I.V.: Nu aveați voie să eșuați. V-a fost frică să nu eșuați?
E.D.: Nu frică, e și frica de eșec, dar pe mine mai mult m-a interesat rușinea de a nu-l trăda pe regizor.

I.V.: Pe Emil Loteanu.
E.D.: Loteanu era să trădeze studioul, studioul eră să trădeze tot colectivul, pentru că era să nu primească salarii, așa era atunci, și desigur că era să fiu șters pentru totdeauna din studioul acesta care era unul dintre cele mai mari studiouri din Europa. Pentru mine era foarte important. Punând la cântar aceste multe lucruri, eu am zis că fac neapărat. Nu știam ce scriu, dar știu că mâna făcea ceea ce i se dicta, de aici această responsabilitate și acest mare, mare… Și frică, într-adevăr.

I.V.: Deci frica asta de eșec v-a făcut să creați această capodoperă a secolului XX care este cântată în toată lumea.
E.D.: Frica de rușine!

Eugen Doga: „Nu îmi place pentru mult timp ceea ce scriu”

I.V.: E adevărat că ați făcut multe alte lucrări, Valsul dragostei, Gramofon, de care sunteți cel mai legat? Care este cel preferat, dacă ar alege Eugen Doga o singură piesă?
E.D.: Știți, eu nu prea, nu pentru mult timp îmi place ce scriu. Când înregistrez, ascult de câteva ori. Mult, chiar și familiile le chem sus, la mine, să asculte ce am făcut, și aștept, desigur, reacții. Am vorbit de egoism. Aștept reacții. Această reacție o așteaptă și artistul, care iese în scenă și așteaptă să fie aplaudat, dacă nu se întâmplă acest lucru, el rămâne nemulțumit. Aici, eu tot ascultând mă satur și nu îmi mai place pe urmă. Multă muzică, mult timp, iată o tautologie, nu îmi place! Pe când peste un timp îndelungat ascult, chiar anul trecut, ascultam ceva, și deodată, o piesă, atât de frumoasă, că m-a prins o invidie extraordinară. „Mamă dragă, ce aș dori să am și eu așa ceva, o piesă!” Tot căutam de unde poate fi ea și a cui e ea. Când colo am găsit că e tot scrisă de mine!

I.V.: Scrisă de Eugen Doga.
E.D.: Da!

Debut la 14 ani. Eugen Doga: „Am început târziu să fac muzică. De aceea, nu am timp pentru ciorne”

I.V.: Ca să ne întoarcem în timp, am văzut undeva că în 1957, deci aveați 20 de ani, ați scris într-o zi o piesă dedicată Mariei Bieșu, o voce extraordinară. E și un festival acum la Chișinău dedicat Mariei Bieșu. L-ați scris într-o zi și aveți această obișnuință de a nu face schițe, ciorne, eboșe, de a scrie direct.
E.D.: Repet permanent, eu nu am viață în rezervă pentru schițe, pentru ciorne. Deci eu scriu, și e o chestie grozavă, se impune situația să scrii corect înainte de a pasa punctul acela care se cheamă notă. Trece o etapă foarte îndelungată și foarte rapidă. Deci fuge! Gândită, calculată, auzită, apreciată. De aceea, nu am avut timp, eu târziu am început să fac muzică. La 14 ani am început, deci târziu. Eu trebuia să mă grăbesc să compensez ceea ce nu am pierdut încă, nu am avut la vremea aceea. Și tocmai de aceea, eu nopțile întregi stăteam la bucătărie și scriam foarte dur. Îmi plăcea. Partitura pentru mine este ca un câmp al unui militar cu schema, cu planșa de război. Aici dușmanul, aici inamicii, aici ai săi, aici artileria șamd. Eu văd mereu partitura ca pe un câmp de război. De aceea, am fost convins că am nevoie de artilerie, pe aceste tromboane, pe aceste tam-tam-uri. Or, când dulcea și tandra muzică a fost o căutare, eu caut viori, nu este niciun instrument de alamă acolo. Nu-i cazul. Din păcate, sărmanii noștri muzicieni, colegii mei, nu toți sunt la nivel să înțeleagă acest lucru și adaugă ce nu am făcut eu. Fac din valsul acesta altceva. Eu l-am simțit și nu numai că l-am simțit, l-am programat; nu este cazul, el nu este vals de dansuri.

Serghei Scripcă, singurul care a interpretat Dulcea și tandra mea fiară pe placul lui Eugen Doga

I.V.: Cine l-a cântat cel mai pe gustul lui Eugen Doga, în afara lui Eugen Doga? Aveți pe cineva favorit care l-a interpretat?
E.D.: L-a interpretat pentru prima dată și este etalon, din punctul meu de vedere, Serghei Scripcă, ce nume, Scripcă! la Cinematografia Uniunii Sovietice la vremea acea. El a ghicit-o extraordinar de bine. După el, nimeni nu a reușit să cânte așa. Chiar și aici la București, cântă un vals, dar nu e un vals, e altceva, e o istorie, că tot am vorbit, e și dulce, și tandră, și fiară…

O prietenie artistică: culisele relației lui Eugen Doga cu Emil Loteanu. „Eram la antipozi!”

I.V.: Și fiară… L-ați pomenit pe Emil Loteanu. Muzica unor filme celebre în epocă, și care nici astăzi nu și-au pierdut actualitatea. Mă gândesc la „Lăutarii” și la „Șatra”, în primul rând. Ce a însemnat Emil Loteanu? Știu că ați fost într-o relație specială, de prietenie. Ce a însemnat pentru Eugen Doga, pentru cariera lui, întâlnirea cu Emil Loteanu?
E.D.: Pentru mine Loteanu e într-adevăr, o parte din sinele meu. Nu pot să mă numesc eu în formula în care sunt fără părticica numită Emil Loteanu. Eu m-am format din el, el s-a format din mine. El era expansiv și dur, pe când eu eram mai lejer, mai cumsecade, mai cumințel, fiindcă atunci nu prea știa de șoapte, era categoric, lucra la maxim. Și acest lucru foarte bine mi-a venit pe plac mie din cauză că eu, la fel, nu pot lăsa pe mâine ceea ce trebuie de făcut azi. Mâine va fi o altă zi, cu alte programe, cu alte posibilități, și cu altă psihologie, cu alte simțiri. De aceea, am luat de la Emil acest tipar categoric. De la cântăreți, de la interpreți, în măsura posibilității, pentru că nu întotdeauna ceea ce dorești poți cere; de la omul mediocru degeaba ceri dacă nu poate să îți dea.

I.V.: Unde nu e nici Dumnezeu nu cere.
E.D.: Trebuie să apelezi la Dumnezeu. Sau cum se zice, „Dumnezeu cu dânsul!”. Loteanu era atent la alegerea prietenilor de creație. Vorbesc de prietenie cum s-a și spus, prieteni de creație. În rest nu eram prieteni, absolut nimic, eram la antipozi.

„Loteanu mă tot ducea de nas”

I.V.: O prietenie artistică!
E.D.: Corect! Fiindcă eu scriam muzică pentru filme, nu a rămas nimic din ce am scris eu, un singur vals, care e pe Vaporaș, care e tot aproape, aproape, de aceste două valsuri, din „Gramofon” și cel din „Dulcea”, un Vaporaș pe care deseori îl și aud; dar el tot urmărea, ce tot fac eu cu alți regizori. Zicea „următorul film îl vom face împreună”. Văd că următorul film iar era cu un compozitor venit de la Moscova numaidecât. Era de fapt moda pe atunci în timpul sovietic, numaidecât de acolo trebuia să fie. Deci vai de capul lor acești compozitori, acești actori, dar așa era viața pe atunci. În orice caz nu pentru mine, eu aveam numai la ai noștri, la Chișinău. Și au trecut așa patru ani de când mă tot ducea de nas, și eram în 1971, el începuse să lucreze la filmul „Lăutarii”. „Uite, aici, acum vom face, puțină nădejde!”. „Ei, bine!”

I.V.: Erați resemnat!
E.D.: La următorul iar va veni cineva de acolo, tot așa. Și când am început, am zis, eu numesc asta Academia Loteanu. Pentru că aici am început să înțeleg ce înseamnă nu muzica de film, ci ce înseamnă muzica populară, folclorul, ce înseamnă a fi moldovean, român. De fapt, el nici nu prea vorbea de Moldova, el era cel care era, român. Multe le-am învățat de la el. Avea o limbă foarte frumoasă, a crescut la București. Când a venit la Chișinău toți au rămas cu gura căscată când au auzit vorbele lui frumoase, literare, și bine așezate, gândurile. Am călătorit noi toată zona aceasta; pe atunci, în România nu prea aveam trecere, încă vreo zece ani a fost așa, abia mai târziu, cu Vieru am trecut; și asta mi-a fost Academia Loteanu. Am avut ocazia să ascult foarte mulți lăutari de care habar nu aveam. Fiind la Conservator, instruit de niște oameni străini absolut culturii noastre și în genere simțirii noastre, și neamului nostru în genere, am avut numai zece, așa profesori am avut! La Loteanu am văzut o altă lume, o altă simțire, o altă viziune, o altă metodă de a pătrunde în acest tezaur.

I.V.: Asta pentru „Lăutarii”. La „Șatra” cum a fost?
E.D.: Am avut chiar posibilitatea atunci să aud „Miorița”. Cântată de un bătrân de o sută de ani.

I.V.: Formidabil!
E.D.: Nu știu cine a mai avut norocul acesta, să audă „Miorița” așa cum ea este. Ne-am dus la un bătrânel, de o sută de ani: „Ah, ce băieți, aveți noroc, că eram cu colegul, dar azi e duminică și eu nu sunt în lucru”. El făcea garduri, cuptoare, fântâni, era meșter în toate cele. Ia fluierul și apoi începe să vorbească, să recite ceva, pe urmă iar cântă cu vocea, iar schimbă. „Eu aud Miorița!” Extraordinar! A cântat-o, așa am crezut eu, integral a cântat-o. Era o minune. Eu am și înregistrat-o, am prevăzut-o în arhive. Trebuie să fie undeva. Nu știu dacă a căzut pe mâinile de nădejde ale cuiva. Trebuie să o păstrez, e de când eram la Conservator student. Așa că datorită lui Loteanu eu am pătruns în acest ocean folcloric. Noi cu Loteanu am stat 14 ani în Moscova, la hotel.

I.V.: 14 ani ați stat!
E.D.: Așa era atunci!

I.V.: O viață!
E.D.: El, pe urmă, a primit apartament și a trecut la apartament. Eu am mai rămas acolo puțin timp și după aceea am primit și eu și tot așa.

Mai apropiat de Grigore Vieru decât de Emil Loteanu

I.V.: L-ați pomenit mai devreme pe Grigore Vieru, un al prieten al dvs. Spuneați că ați venit cu el în țară, în România. Cum era Grigore Vieru, știu că ați fost foarte apropiați, unul dintre prietenii dvs. importanți. Ați făcut muzică, ați creat muzică de multe ori pe versurile lui Grigore Vieru.
E.D.: Multe, chiar necunoscându-l pe Vieru scriam, luam poeziile lui, cărțile publicate. Erau foarte solicitate de edituri. Era cunoscut, dar Vieru pentru mine era încă unul dintre cei mai apropiați. Loteanu, Vieru… și știți că nu am avut chiar mulți atât de aproape, nu pur și simplu prieteni, căci prieteni, la o bere, în oraș, îi știi, dar prieteni de creație! Cu Vieru era, de fapt, o pornire la ceva concret. De pildă, eu cred că o lucrare capitală pe care am făcut-o noi, „Maria Mirabela”, datorită lui, uite, o a treia personalitate…

I.V.: Ioan Popescu-Gopo, regizorul, ați făcut muzică pentru filmul „Maria Mirabela”, care a avut un succes extraordinar până acum!
E.D.: Tot încerc să ispitesc publicul tânăr.

Geniile, figurile extremismului: „Ticăloșii de clasici au scris toată muzica frumoasă. Nu ne mai rămâne nimic”

I.V.: Cum era Ion Popescu-Gopo? Anul viitor e centenarul nașterii lui. 2023!
E.D.: Da, Dumnezeu să îl odihnească. Sărmanul! Mare, mare spirit! Extraordinar! Atât de simplu în toate. Se vede că toate persoanele talentate sunt foarte simple, modeste, extraordinare! Era iar un extremist. Numai la extremă! Loteanu la fel, Gopo la fel. „Scrie muzică genială!” Zic: „Domnule Gopo, care genială? Ticăloșii ăștia de clasici au scris toată muzica frumoasă!” Mie nu îmi rămâne nimic decât să scriu și mai bine.

I.V.: Cu Grigore Vieru aveți foarte multe amintiri. Spuneți-mi una care particularizează relația genială pe care ați avut-o.
E.D.: Grigore Vieru îmi era aproape la simțirile care mă priveau și pe mine. Simțirile chipului mamei. Cum a scris-o, cum a cântat-o el prin poeziile sale pe mama. Eu am încercat, era aceeași problemă și la mine: pentru mine mama a fost, a rămas și va fi, cred că pentru toată viața, chipul cel mai puternic, cel mai aproape, cel mai sfânt. Eu din trup și din firea mamei sunt făcut. Ca toți oamenii, dar nu toți recunosc chestiunea aceasta!

Vieru nu a cântat dragostea, ci starea de dragoste

I.V.: V-ați întâlnit cu Grigore Vieru în acest cult al mamei!
E.D.: Cultul mamei! Și aici am găsit temă comună. Problema dragostei: el niciodată nu a cântat dragostea, a cântat starea de dragoste! Și dragoste care nu derutează, care se cheamă nebunie, ci dragostea aceea frumoasă, poetică, ceea ce e iarăși rar. Tot timpul evit lucrurile concrete, cuvintele concrete, starea concretă în ceea ce se referă la dragoste. Mai mult, îmi place dragostea metaforică. De aceea, Vieru mi-a fost aproape. În felul acesta.

I.V.: Poeziile lui de dragoste sunt formidabile, într-adevăr.
E.D.: Fantastice! Și uite, de fapt, e ceea ce este și la Eminescu. El, care era îndrăgostit toată viața. Nu e de mirare, dar de acolo el multe le-a luat. Iată, locurile, simțirile sunt preluate de la Eminescu, ceea ce dovedește iarăși această apropiere. Și la Eminescu mama avea acest cult. Eu am și o lucrare desfășurată, „Mama”, care se cântă câteodată, și mă mir cum de au ales-o, de două ori am ascultat-o în preajma Catedralei centrale din Chișinău. Mulțime de lume, corul, soliștii, cântă această nu știu ce, cantată, odă, nu știu ce e…

Luceafărul lui Eminescu, transpus în balet. Eugen Doga: „A fost un pariu pentru a face ceva capital, amânat 11 ani. M-am dezis!”

I.V.: Legat de Eminescu, ați pus pe ritm de balet Luceafărul lui Eminescu! Cum v-a venit ideea? Acesta este un pariu! Un lucru rar totuși.
E.D.: Baletul… sărmanul baletul acesta nu a avut noroc, din cauza lui Loteanu, apropo. El era foarte contradictoriu, acest Loteanu, era îndrăgostit la maxim și era și altă fațetă pe care nu știu să o calific.

I.V.: Din cauza lui nu s-a dus proiectul până la capăt.
E.D.: Cu baletul? Când am terminat în 1971 filmul „Lăutarii”, ne-am întrebat ce facem mai departe. Am ajuns la convingerea că trebuie să facem ceva capital. „Hai să facem baletul Luceafărului!” „Bine!” Am vorbit atunci. Am scris un libret extraordinar. L-am scris repede și foarte încet. Mergem noi la o casă de creație în preajma Kievului, era o cabană frumușică, extraordinară, iarna, Loteanu vine acolo, se rostogolește prin troienele înzăpezite, îi plăcea lui acest lucru; punea lemne în sobă, iară se ducea, se rostogolea. Trec o zi, două, trei, mă gândeam: „Măi, dar unde e Luceafărul?” Când colo, nu mai e Loteanu, nu îl văd o zi, nu îl văd două, a treia zi se deschide: „S-a încuiat și nu mai vine nici la masă!” Lui îi plăcea spectacolul, cu pompe, altfel el nu înțelegea sensul producției sale sau al apariției sale. Deschid ușa și „Uite-l, Luceafărul!” Mi-a prezentat acest libret. Am început eu să fac acest libret în 1971, să fac balet, am început să scriu, și s-au trezit deștepți la Teatrul de Operă din Chișinău, care au venit la mine acasă, și au început să mă învețe cum să scriu. Că aici trebuie dansul nu știu care, că aici mersul stelelor, că aici altceva… Și am început ceva să scriu și pe urmă mi-am dat seama că eu scriu nu ceea ce vreau. Și m-am dezis. Am terminat! 11 ani trebuiau să treacă să mă întorc la acest balet. Și cum? Fiind într-o stare extraordinară, pe viață și pe moarte, în spital, după aceea am revenit, căci eram în afara conștiinței, am venit, am stat la geam, în centrul Chișinăului, era o seară romantică, extraordinară, ploua, încetișor, luminile am văzut prima dată cum se aprind în diferite culori, alb, verzui, alb… Semaforul se aprinde, mașinile vrum! într-altă parte, stop semaforul, lumea merge iar încolo, toți cu umbrele, câte două persoane sub o umbrelă. Și o umbrelă cu un singur individ s-a oprit și stă. Pentru un moment, cineva vine cu niște pantofiori în mână, ăla stă, și apoi s-a dus și cel cu umbrela asta! Și stau și mă gândesc: „Mamă dragă, mașinile încolo-ncoace, lumea încolo-ncoace, uite și aici, cu umbrela, au plecat, și aici, deci lumea se descurcă și fără mine, și atunci care e rostul meu în viața asta?” Și mi-a venit în gând acest părăsit Luceafăr! Peste două zile, am ieșit din Spitalul de Boli Infecțioase, pe care le-am căpătat în Samarkand; refuzasem să scriu filmul despre Avicena, s-a supărat Dumnezeu islamic și m-a îmbolnăvit. Am luat fiica, soția și ne-am dus într-o cabană sub Moscova, și în două luni și jumătate am făcut baletul Luceafărul.
I.V.: Ce poveste!

Baletul Luceafărul a fost montat la Balșoi și în sala Kremlinului. „Pe Loteanu l-a supărat”

E.D.: Eu încă scriam partiturile, dar în teatru mergeau repetițiile. Peste o săptămână a fost arătat și la Balșoi. Și în sala Kremlinului! Și am luat și Premiul de Stat al Uniunii Sovietice, oficial. Am avut noroc cu acest balet.

I.V.: A avut un destin frumos până la urmă!
E.D.: Sigur că da! Și se vede că undeva l-a supărat pe Loteanu lucrul acesta. Era scris, pe prim plan, autorul muzicii, și ca de obicei, iar pe planul doi autorul libretului. Altceva nu pot găsi, ce putea să îl supere? Și am făcut tot posibilul ca să nu se strice soarta acestui balet. E.D.: Dar nici la București nu a prins. Ne-am dus la Teatrul de Operă. Era doamna Moldoveanu director.

I.V.: Eugenia Moldoveanu!
E.D.: Da! Nu știu, eu cred că a fost hrană bună pentru șobolani partiturile, altfel nu știu ce s-a întâmplat… Păcat… Merge vorba că va fi pus. Aș fi foarte fericit.

„Mie îmi place victoria!”

I.V.: Ar fi extraordinar! Care e momentul cel mai greu prin care ați trecut în viață?
E.D.: Eu tot timpul merg prin greutăți, și asta, de fapt, îmi aduce bucurie. Fiindcă învingerea greutăților e o mare bucurie și deschide niște canale pentru apariția noilor puteri și idei enorme!

I.V.: Lupta, importantă este lupta!
E.D.: Victoria în luptă, pentru că lupta nu prea prezintă mare dragoste…

I.V.: Ci să câștigi!
E.D.: Plăcere, da. Dar uite, învingerea, confruntarea care duce la victorie, îmi place! Numai decât la bătălii mari. Chiar și azi, că am venit aici, după ce am terminat ceva de lucru, am zis las să se așeze! Eu pun punctul, cu toate că punctul la mine e o opinie specială, și dau posibilitate, dacă am, să se așeze. De pildă, cu valsul despre care am vorbit, am anticipat, nu a avut timp să se așeze. M-am dus cu frica…

I.V.: Sub presiune!
E.D.: Dar dacă este posibilitatea să se așeze, atunci este o mare satisfacție, pe care o pot numi chiar bucurie.

I.V.: De ce spuneți undeva: „talentul meu înseamnă mai mult chin decât binecuvântare”?
E.D.: Eu nu știu de talent, dar de vocație… Este o mare povară! Și un mare păcat ca povara aceasta să nu o convertesc în lucruri frumoase. Pentru că dacă nu faci acest lucru rămâi dator pe viață față de Cel care ți-a dat această vocație. Deci Domnul Dumnezeu ți-a dat-o, mai bine o dădea altuia, unui om mai de treabă. Eu tot timpul simt această datorie și nu îmi place să fiu purtătorul ei. Nu-i bine să trăiești cu datoria, e ca la bani, așa și cu vocația. Ori trebuie întoarse, ori convertite în altceva.

Eugen Doga, despre ce prețuiește cel mai mult. „Cel mai mult eu țin la viață”

I.V.: Care sunt lucrurile la care ține cel mai mult Eugen Doga în viață?
E.D.: Cel mai mult eu țin la viață. Ce înseamnă viața eu nu știu până acum, și în ultima vreme s-a mai concretizat sănătatea, pentru că sănătatea nu este numai cea fizică, este și sănătatea morală și tare mult pe mine mă supără toate încercările, toate aceste afluențe negative care sunt din partea oamenilor care nu au altceva decât aceste negative și încerc să mi le ocolesc și de aceea este o problemă mare, dar cea mai mare e aceea de care noi am vorbit aici în studio, sinele, un dușman enorm al meu, al nostru! Este prietenul cel mai devotat, al meu, al nostru! Este cel mai mișel, cel mai dulce, și tandru!

I.V.: Și fiară!
E.D.: Și câteodată și fiară, toate păcatele vin de aici! De aceea, trebuie foarte minuțios să studiem acest sine. Nu trebuie să mergem nicăieri în deplasare pentru asta, trebuie doar să ne întoarcem către sine. Noi tot timpul suntem obișnuiți să dăm din coate, dar deseori, dând din coate, îi atingem pe cei mai apropiați! Dar cu acest sine nu trebuie coate, trebuie doar conștientizată prezența acestui eu, ego, în sine, și de a dialoga cu el. De aici, rezultă atâtea lucruri frumoase. Chiar scriind cartea la care lucrez acum, pe care cred că o voi da în tipar, la Chișinău, la Iași deja a fost publicată – mă fac, chipurile, că scriu – dar pregătesc o carte pentru care voi fi și mai direct. Am fost sincer aici, dar nu chiar peste tot. Pentru că nu mi-a rămas atât de mult timp, pentru că pot să nu reușesc să spun toate adevărurile, dar vreau să am această carte pentru public, fiindcă asta pe mine mă va curăța. Acest ego care stă aici și care face fel de fel de lucruri urâte și fel de fel de lucruri frumoase trebuie undeva pus la punct, și așezat. Apropo de punct, mie nu îmi place punctul. De aceea, vorbim de tinerețea mea neterminată. Punctul, punctul, punctul, punctul încheie perspectiva. Propoziția cu punct, gata, s-a terminat! Omul care a spus că eu am făcut toate, nu mai are ce să mai pretindă.

I.V.: Deci nu trebuie să punem punct.
E.D.: Nu știu cine e cel deștept care a născocit în gramatică punctul.

I.V.: Vă mulțumesc! Mai facem o discuție când apare volumul, această continuare a cărții Viața mea, așa cum a fost să fie. Este volumul II, nu?
E.D.: Poate va fi titlul prevăzut pentru prima dată. Cine știe? Cu titlurile, lăsăm lucrurile mai ușor. Să le aleg. Cu conținutul trebuie să găsim titlurile.

I.V.: Vă mulțumesc pentru această discuție. Aș vrea în final să vă rog să adresați un gând, o urare, un îndemn, pentru cei care urmăresc acest podcast, care se cheamă Avangarda, cu Ionuț Vulpescu!
E.D.: Ce să vă spun… Știți că multe sunt de vorbit, dar vorbiți cât mai mult! Când vorbim mult și sincer e ca un tărăboi! Macini, macini, macini; treieri, treieri, treieri, când colo vezi că a rămas grâul. Neghina a dispărut. Lumea este foarte, foarte banală. Legea vieții are câteva puncte numai. De aceea, ele se potrivesc numai la câteva laturi ale vieții. Eu vă doresc sănătate în primul rând. Sănătate nu numai fizică, dar mai ales sufletească, spirituală! Și iubiți cât mai mult, cât se poate mai mult, iubiți viața! Și încă toate, în această lume, sunt datorate dragostei! Din păcate, mulți au banalizat acest cuvânt, această trăsătură a omului, a tuturor vietăților pe această lume. Dragostea e baza realităților omului, sensului vieții, a tuturor. La mulți ani!

I.V.: Vă mulțumesc mult și vă așteptăm și cu alte ocazii!
E.D.: Vă mulțumesc mult pentru acest dialog, în care m-ați pus să răscolesc!

I.V.: Înseamnă că a ieșit bine!
E.D.: Sunt foarte necesare aceste căutări!

I.V.: Sunt bune că mai limpezim chestiuni. Mai aveam întrebări, dar mai facem un podcast când scoateți volumul II!

articolul original.

Câștigătorii Concursului ”Plăcintă ca-n Bucovina”

6 November 2022 at 17:35

În perioada 4-6 noiembrie, pe platoul de la Cetatea de Scaun a Sucevei s-a desfășurat Spectacolul Concurs ,,Festivalul Plăcintelor”.

Evenimentul, organizat de Asociația Culturală Glas Bucovinean, în asociere cu Primăria municipiului Suceava, în colaborare cu Asociația Produs în Bucovina, cu sprijinul Restaurantului “Ceaunul Răzeșului”, a cuprins Concursul ”Plăcintă ca-n Bucovina” și  Spectacolul Folcloric “La Plăcinte înainte “.

Gospodarii și gospodinele din Bucovina, alături de producătorii de patiserie și meșterii din Asociația ”Produs in Bucovina”, au prezentat pe platoul Cetății de Scaun plăcinte ca-n Bucovina, cu brânză, mere, dovleac, varză, cartofi, ciuperci, făcute după rețete tradiționale. Alături de aceștia, mai mulți meșteri populari și producători au fost prezenți cu produse proprii.

Chiar dacă sâmbătă și mai ales duminică vremea nu a fost tocmai prietenoasă, sucevenii au fost în număr destul de mare pe platoul de la Cetate pentru a degusta plăcintele prezentate la prima ediție a acestei manifestări.

La concursul plăcintelor au participat Lenuța Popa, de la ”Căsuța Vânătorului” din Câmpulung Moldovenesc, care a concurat cu plăcinte cu urdă și stafide; Dorina Vacariu, SC Petrigina SRL, tot din Câmpulung, cu plăcinte cu mac și plăcinte cu brânză și stafide; Cristina Șagău, „Gustul de Altădată”, din Suceava, cu  plăcinte poale-n brâu cu brânză și stafide; Ionela Roșu, ”Prăjiturile Anei”, din Ilișești, cu plăcinte poale-n brâu cu brânză dulce și stafide; cunoscuta firmă de panificație MOPAN Suceava a concurat cu plăcinte cu brânză, plăcinte cu dovleac, plăcinte cu măr și gutui, plăcinte cu cartofi și plăcinte cu hribi; BUJOR Suceava, producător de cozonaci și prăjituri, membru al Asociației „Produs în Bucovina”, a expus plăcinte cu brânză dulce, plăcinte cu urdă și mărar, plăcinte cu cartofi, plăcinte cu varză și plăcinte cu carne; Vasilica Chelariu, Terasa ”La Ducu”, din Fălticeni, a prezentat plăcinte cu mere, plăcinte cu brânză și plăcinte cu cartofi, iar Alina Chișida, din Suceava, a concurat cu plăcinte ”trandafir bucovinean” cu brânză și stafide, plăcinte cu dovleac și plăcinte cu mere.

Juriul

Juriul, format din expertul în bucătărie tradițională Ștefan Tipa, Alina Albu, maestru cofetar la restaurantul ”Ceaunul Răzeșului”, Sorin Băeșu, maestru bucătar la Restaurantul ”Metropolitan” și jurnalistul Cosmin Romega, a considerat că cele mai bune au fost și merită premiul I plăcintele poale-n brâu cu brânză dulce făcute de Ionela Roșu, de la ”Prăjiturile Anei”, din Ilișești.  Trebuie povestit faptul că Ionela Roșu a salvat cu greu 4 plăcinte pentru juriu, după ce tot ”stocul” de plăcinte adus de ea la festival a fost cumpărat extrem de repede de vizitatori, direct din ladă, nemaiapucând nici măcar să le expună în vitrină.

Câștigătorii concursului

Pe locul II s-au clasat plăcintele cu brânză dulce făcute de firma suceveană BUJOR, iar plăcintele cu hribi, prezentate de firma MOPAN au ocupat locul III.

Prezent duminică la festival, primarul Ion Lungu i-a felicitat pe participanți și organizatori.

”Acest Festival este binevenit aici, la Suceava, în Bucovina. Sunt convins că acest Festival se va dezvolta în anii următori, vom finanța în continuare organizarea sa și  mulțumesc producătorilor care au venit aici în aceste zile pentru suceveni. Trebuie să îi încurajăm și să le răsplătim eforturile prin premii, în așa fel încât la edițiile viitoare să vină cu mai mult drag”, a spus edilul Sucevei.  (O.S.)

articolul original.

Atleți din 10 țări și cei mai valoroși atleți români aleargă la Brașov 5K, pentru 15 Noiembrie 1987

3 November 2022 at 21:25
By: nagym

Brașov 5K (ediția a 3-a) este un concurs internațional de atletism, proba de alergare pe șosea pe distanța de 5 kilometri, organizat duminică, 13 noiembrie, în cadrul evenimentelor ce comemorează împlinirea a 35 de ani de la Revolta anticomunistă a muncitorilor de la Uzina de Autocamioane. Are loc simultan cu alte două întreceri dedicate momentului istoric Brașov 15 Noiembrie 1987: Crosul 15 Noiembrie, ediția a 33-a și primul Campionat Național de Alergare pe Șosea 5K, organizat cu această ocazie în premieră în România, la Brașov!

Competiția este organizată de Asociația Județeană de Atletism (AJA) Brașov, în parteneriat cu Asociația 15 Noiembrie 1987 Brașov și Federația Română de Atletism (FRA), cu co-finanțare de la Consiliul Județean Brașov, cu susținerea Primăriei, a Facultății de Educație Fizică și Sporturi Montane, a autorităților și instituțiilor publice din Brașov, a partenerilor și sponsorilor.

Întrecerea se va desfășura pe străzile din municipiul Brașov. Starturile se vor da în interiorul Parcului Industrial Roman, exact din fața fostei Secții 440 Ștanțe-matrițe, locul unde a izbucnit Revolta de la Brașov în noiembrie ’87. Atleții vor parcurge același traseu cu cel al manifestanților de atunci, cu sosirea la Consiliul Județean.

La concurs au confirmat participarea sportivi din 10 țări. Lor li se vor adăuga cei mai valoroși atleți români ai momentului în probele de alergare pe șosea, care se vor duela și pentru titlurile de campioni naționali, în competiția ce se desfășoară în același timp, în paralel cu Brașov 5K. Ocupanții primelor trei locuri vor fi recompensați cu premii în bani: 1.500 euro pentru locul 1, 1.000 euro pentru locul 2 și 800 euro pentru locul 3. Valoarea totală a premiilor în bani este de 8.400 euro.

Brasov 5K Rinas Akhmadeev

Traseul Brașov 5K este unul dintre cele mai rapide din lume

Măsurat și certificat AIMS-World Athletics, de Christian Delerue (Franța), măsurătorul cursei de maraton de la Jocurile Olimpice de la Paris din 2024, traseul Brașov 5K este unul dintre cele mai rapide din lume, concurenții prezenți aici având șansa realizării unor recorduri personale și performanțe de excepție. La ora actuală, recordurile traseului sunt deținute de doi atleți din România: Ancuța Bobocel (timp 15:12,50) la feminin (stabilit în 2018) și Alexandru Nicolae Soare (13:31,90) la masculin (2019).

Brașov 5K este un proiect sportiv co-finanțat de UAT Județul Brașov prin Consiliul Județean Brașov în sesiunea 2022, prin Programul „Promovarea Sportului de Performanță”.

PROGRAMUL EVENIMENTULUI

Joi, 11 noiembrie

Sosirea delegațiilor

Vineri, 12 noiembrie

Ora 9:30, Startul antrenamentelor, pe stadionul din Poiana Brașov

Ora 11, Vizită Casa Sfatului, expoziția permanentă 15 Noiembrie 1987

Sâmbătă, 12 noiembrie

Ora 17:45, Ședința tehnică

Ora 18:30, Festivitatea de deschidere

Duminică, 13 noiembrie

Ora 10:50, Prezentarea atletelor

Ora 11:00, Start cursa feminină

Ora 11:20, Prezentarea atleților

Ora 11:30, Start cursa masculină

Ora 12:30, Festivitate de premiere

Ora 16:00, Ședință foto câștigători la obiective reprezentative din Brașov (P)

articolul original.

Trei studenți suceveni au obținut locul I la concursul cu un dispozitiv pentru recunoașterea limbajului semnelor

3 November 2022 at 09:19

O echipă formată din studenții Călin Ursu, Bianca Batinaș și Cătălin Mariuc de la Facultatea de Inginerie Electrică și Știința Calculatoarelor din cadrul Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava a cucerit locul I la cea de-a VIII-a ediție a concursului <25 de ore la USV>. Competiția a avut loc la nivelul facultății, iar câștigătorii au propus un dispozitiv pentru recunoașterea limbajului semnelor. Locul II a fost ocupat de echipa alcătuită din studenții Florin-George Baciu, Daniel Lupaștean și Alexandru Damian, cu un proiect privind ochelarii inteligenți, iar locul III de echipa formată din Constantin Daniel Ailenei, Paul Teodor și Alexandru Leonte, care a propus un dispozitiv pentru detecția automată a culorilor.

Diplome de participare au primit studenții Filaret-Niculai Crainiciuc, Emanuel Pentilescu și Cătălin Cucu. Proiectele au fost evaluate de către un juriu condus de profesorul universitar doctor inginer Radu-Daniel Vatavu, și din care au mai făcut parte doctoranzii Arthur Sluÿters și Quentin Sellier, de la Université Catholique de Louvain, din Belgia. În acest an, concursul <25 de ore la USV> a avut drept temă proiectarea și dezvoltarea de noi tipuri de dispozitive inteligente. În acest scop, echipele de studenți au primit acces la echipamente cu senzori video și mini boxe audio, pe care să le folosească în timpul concursului.

articolul original.

Festivalul-concurs de interpretare a cântecului popular „Mândru cântec sălăjean”

2 November 2022 at 09:14
image

Consiliul Județean Sălaj și Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj, cu sprijinul Clubului Rotary Zalău, organizează vineri, 4 noiembrie 2022 și duminică, 6 noiembrie 2022, în Sala „Porolissum” de la Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj, a 13-a ediție a Festivalului-concurs de interpretare a cântecului popular „Mândru cântec sălăjean”.

Vineri, 4 noiembrie 2022, de la ora 11, se vor desfășura secțiunile de concurs dedicate interpretării vocale și instrumentale pentru preșcolari și grupa pregătitoare, precum și pentru clasele I-IV.
Duminică, 6 noiembrie 2022, de la ora 14, tot în Sala „Porolissum” de la Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj, vor avea loc concursurile pentru soliști vocali și instrumentiști la clasele V-VIII și IX-XII. Acompaniază orchestra Ansamblului folcloric „Meseșul” al CCAJS.

Juriul, format din prof. Ioan Chezan (președinte), prof. Dorel Ciobanu (membru) și Pavel Păușan (membru), va decide acordarea de premii și mențiuni la toate secțiunile menționate. Juriul va decide și asupra celui mai bun concurent al festivalului, pentru clasele V – XII, concurent care va primi Premiul Clubului Rotary Zalău. La festivalul-concurs s-au înscris peste 60 de concurenți, la toate secțiunile.

Intrarea liberă.

www.culturasalaj.ro

articolul original.

Au început înscrierile la Concursul Județean de Istorie ”Monumentele Gorjului vorbesc”

1 November 2022 at 21:43

În această toamnă se desfășoară la nivelul școlilor gimnaziale și liceelor din Gorj un concurs de istorie locală intitulat ”Monumentele Gorjului vorbesc”. Competiția este propusă de Societatea de Științe Istorice-Filiala Gorj și Inspectoratul Școlar Județean Gorj în parteneriat cu Muzeul Județean de Istorie ”Alexandru Ștefulescu”, Serviciul Județean Gorj al Arhivelor Naționale și Asociația ”Școala Gorjeană”. Etapa finală se va desfășura pe 26 noiembrie 2022, atunci când vom afla și câștigătorii.

            Gorjul este plin de istorie iar comunitățile sale locale păstrează o zestre bogată de clădiri de patrimoniu, monumente și documente care sunt cunoscute de un număr restrâns de persoane. Încercăm să aducem în prim-plan trecutul istoric al Gorjului cu ajutorul elevilor și al profesorilor lor.

           Trăind într-o lume în care tehnologia este mult dezvoltată, unii copii parcă nu se mai bucură de copilărie, trăiesc în spaţii limitate, în faţa calculatorului, neglijind  valorile care sunt esenţiale pentru vârsta lor. Din acest motiv am recurs la suportul digital cu imagine filmată și text.

             În cadrul acestui proiect dorim să facem cunoscute cât mai multe lucruri despre trecutul localităților Gorjului,  să facem schimb de experienţă, să cunoaştem/să învăţăm cât mai multe lucruri despre zona care ne înconjoară, despre judeţul şi despre ţara noastră.

             Toate cele cinci instituții amintite-Societatea de Științe Istorice-Filiala Gorj, Inspectoratul Școlar Județean Gorj, Muzeul Județean de Istorie ”Alexandru Ștefulescu”, Serviciul Județean Gorj al Arhivelor Naționale și Asociația ”Școala Gorjeană- au experiență în domeniu și au derulat în mod separat sau împreună proiecte educaționale la nivel județean, regional sau național.

               Între anii 2018-2020, aceiași parteneri au câștigat și au derulat proiectul ”Centenarul Unirii Bucovinei și Transilvaniei cu România”, finanțat de Ministerul Culturii.Proiectul educational a făcut  parte din Programul de activități al Consiliului Județean Gorj și Muzeului Județean de Istorie dedicat Centenarului și a avut  drept scop conștientizarea tinerei generații asupra rolului Marii Uniri în evoluția României Contemporane. Manifestarea a fost  finanțată de către Ministerul Culturii pentru  trei ani.

Regulamentul concursului

Concursul județean  se desfășoară pe două  categorii de participare precizate în grupul țintă. Înscrierea este validată dacă sunt respectate condițiile menționate.

Pentru elevii din învățământul gimnazial, clasele V-VIII, și elevii din învățământul liceal, clasele IX-XII/XIII, condițiile de înscriere sunt aceleași.Se înscriu în concurs echipe formate din câte 2 elevi. Elevii pot fi din aceeași clasă sau din clase diferite. Echipa este coordonată de un cadru didactic.

Se vor transmite electronic, într-un singur format pdf, Fișa de înscriere  și Acordul de parteneriat  completate, semnate și ștampilate, la adresa de email ssirgj2022@gmail.com.

1.Pentru participarea la acest proiect NU SE PERCEPE TAXĂ; 2.La acest proiect pot participa elevii claselor V-VII   şi  IX-XII   și   cadrele didactice; 3.Cadrele didactice care doresc să participe la acest proiect vor completa semna şi ştampila Acordul de parteneriat, Fișa de înscriere, videoclipul și prezentarea word;4. Participarea la activităţile proiectului presupune respectarea regulamentelor şi a tematicii stabilite de organizatori; 5.Vor fi descalificate lucrările: – care nu respectă tema propusă şi obiectivele proiectului; – lucrările copiate; – în care se observă intervenţia adulţilor; 6. Diplomele obţinute la concursul  din cadrul proiectului vor fi înmânate la etapa județeană din 26 noiembrie 2022. 7.   Şcolile participante se vor înscrie la acest concurs   prin profesorul coordonator, pe adresa e-mail: ssirgj2022@gmail.com , completând  fișa  de înscriere, acordul de parteneriat și materialele concursului  în perioada 20 octombrie-20 noiembrie 2022; 8.   Lucrările vor fi trimise, pe adresa de e-mail: ssirgj2022@gmail.com. 9. Participare: Condiții de prezentare videoclip-Videoclipurile trebuiesc să fie realizate doar în format MP4, cu o lungime de maxim 2 minute.  Condiţii de redactare – titlul corelat cu tema proiectului va fi scris cu majuscule în Times New Roman 14 Bold, centrat ;

               Evaluarea lucrărilor va fi realiză de către reprezentanţi  ai  SSIR GORJ  şi ai partenerilor implicaţi. Toate articolele care respectă tematica stabilită de organizatori şi obiectivele proiectului vor fi publicate în revista SSIR GORJ-RHABON iar materialele video vor fi promovate pe un post national de televiziune.   Cele mai bune lucrări vor fi premiate, diplomele vor fi trimise prin e-mail. Toți elevii participanţi vor primi diplome de participare în format electronic, iar profesorii îndrumători diplome de participare şi revista proiectului. Rezultatele evaluării vor fi comunicate participanților în ziua de 26 noiembrie 2022.

                   Vor exista și premii în bani asigurate de organizatori.

articolul original.
❌