ACTUALITATE
🔒
Au fost publicate stiri noi. Click aici pentru a le afisa.
Before yesterdayUltimele Stiri

Al treilea lot de Rotem K1E1 livrat…

19 January 2023 at 04:00

Sud coreenii nu se dezmint la capitolul seriozitate si continua sa modernizeze si mai vechile tancuri Rotem K1. Posibil ca programul de modernizare a K1 a fost accelerat si de necesitatea de a intarzia anumite loturi de K2 destinate armatei nationale din cauza comenzilor externe…

Astfel, agentia sud-coreeana de inzestrare a armatei DAPA a anuntat finalizarea modernizarii pentru cel de-al treilea lot de tancuri la varianta K1E1, fara a specifica numarul de agregate, probabil de nivelul unui batalion. Fondurile pentru acest lot au fost alocate in septembrie 2022. Modernizarea tuturor celor 1000 de tancuri K1 la standardul K1E1 este planificata pana in 2026, procesul de modernizare a parcului find demarat in 2014. In inventarul armatei sud-coreene se mai afla 484 de tancuri K1A1/K1A2, 100 de K2, 597 din mai vechile M48A5 si 40 de T-80U.

Astfel tancurile K1 vor fi interoperabile datorita integrarii electronicii moderne cu parcul existent de tancuri K1A2, K2 si de MLI-uri K21. Standardul K1E1 pare o modernizare mai limitata decat K1A, parand sa pastreze tunul KM68A1 calibrul 105 mm (licenta a americanului M68), cu o rezerva de munitie de 47 lovituri, in timp ce K1A1/A2 este echipat cu KM256 calibrul 120mm (licenta a americanului M256/L44), rezerva de lovituri in agregat scazand la doar 32 de lovituri. E posibil ca K1E1 sa ramana cu aproape 2 tone mai usor decat K1A, daca nu primeste nici blindaj aditional consistent, conservand o masa de 51,5 tone. Surse mentioneaza totusi imbunatatirea blindajului la K1E1 (urcand protectia frontala la penetratori de la 500 la 600 mm blindaj echivalent otel laminat omogen), ceea ce inseamna ca diferenta de masa fata de K1A va fi data de diferenta de masa intre montajele tunurilor de 105 si 120mm. In cadrul renovarii se mai mentioneaza si planuri de imbunatatire a tractiunii, posibil prin cresterea puterii motorului de la 1200Cp la 1320Cp, dar acest aspect nu este confirmat.

Protectia mai redusa si tunul calibrul 105mm par sa fie suficiente impotriva potentialului inamic al fratilor de la nord, adica T-62 si derivatele sale. Pachetul de blindaj de baza KSAP are avea urmatoarele valori in valori echivalente blindaj omogen laminat din otel (RHA):

  • 688mm blindaj frontal sasiu (versus 700mm la Abrams M1IP/A)
  • 322mm blindaj lateral sasiu (versus 400mm la Abrams M1IP/A)
  • 740mm blindaj frontal turela (versus 750mm la Abrams M1 respectiv 900mm la M1IP/A1/A2)

Valoarea de protectie frontala echivalenta +600 este apropiata de cea a pachetului de blindaj suplimentar DU (uraniu saracit) instalat pe Abrams, sau a pachetului suplimentar de blindaj stratificat si spatiat pentru STRV122, protectie care contribuie la ingrasarea tancurilor cu aproximativ 10 tone.

Coreeni au dezvoltat pentru tunul de 120 mm si munitie indigena, demn de retinut fiind:

  • APFSDS K276 – munitie penetranta cu sabot din tungsten (calit in 20 de cicluri pentru cresterea pana la de 3 ori a duritatii materialului), cu o capacitate de penetrare superioara cu 8-16% fata de sagetile de tungsten similare, ca alternativa la penetratorul cu uraniu saracit din inventarul american (fata de care e mai putin performant cu 6-10%). Astfel s-ar asigura penetrarea a aproximativ 600 mm blindaj echivalent otel laminat omogen la distanta de 2 kilometri, unghi de 60° (sursa Wiki).

Nu se precizeaza daca ar exista planuri pentru integrarea munitiei Korean Smart Top-Attack Munition (KSTAM) si pe ROTEM K1A, aceasta fiind dezvoltata pentru ROTEM K2.

In cadrul modernizarii K1E este prevazuta instalarea unui sistem digital de management al luptei interconectat in retea (C4i), conectat la radiouri digitale de ultima generatie pentru coordonarea subunitatilor pana la nivel de sub-batalion. La acestea se adauga un sistem de identificare automata a inamicului (cu razpuns automat la interogare in banda Ka) si un receptor pentru navigatie prin satelit, pentru identificare pozitionare cu acuratete. Au mai fost adaugate camere de vedere in fata si in spate, in special pentru largirea campului vizual al soferului.

Reamintim ca din start, utilizand vizorul termic SAGEM pentru comandant, Rotem K1 are capacitati hunter-killer, putand angaja simultan, in secventa scurta, mai multi inamici, lucru devenit posibil la Abrams doar incepand cu versiunea M1A2.

Mai multe detalii despre K1E1 vs K1A1/A2 am dat in aticolul de aici: Lotul 3 de K2 Black Panther si modernizari ale K1 .

Simulator de antrenament pentru ROTEM K1E

Rotem K1, in ambele variante, foloseste tunuri de provenienta americana, putand folosi cu un anumit efort de integrare majoritatea muntiilor folosite de M1 Abrams. In acelasi timp ar putea fi o varianta mai ieftina, raida si fiabila de inzestrare rapida pentru crearea unei coloane vertebrale a fortelor terestre, putand fi complementat ulterior si gradual de mai complexul si modernul Rotem K2 Black Panther, care isi face debutul in Europa prin programul polonez de inzestrare si posibil cel norvegian. Este exact ceea ce fac si sud coreenii in acest moment,  ca si abordare de modernizare a fortei lor de tancuri.

Am mai mentionat in mai multe randuri, ca avand in vedere starea infrastructurii de la noi dar si situatia terenului si infrastructurii de transport de la est de tara noastra, ar fi contraindicata achizitionarea de mastondonti de peste 60 de tone, desi acestia sunt de dorit din punctul de vedere al protectiei echipajelor.

Chiar daca fortele noastre terestre cocheteaza cu ideea achizitionarii de Leopard 2 sau Abrams… ar trebui pus in balanta daca nu cumva cea mai mare parte parcului de 276 agregate cerute de MApN ar trebui mai degraba sa se incadreze in limitele de gabarit existente la noi, pozitionand strategic poate doar unul sau doua batalioane grele impreuna cu forta americana stationata pe teritoriul Romaniei, pentru interoperabilitate.

Marius Zgureanu

Surse:

K1E1 Tank – Fighting-Vehicles.com

Altair.com.pl/news/view?news_id=38945

.

articolul original.

Aeronave AWACS aterizează în România

13 January 2023 at 17:35

Aeronave AWACS (Airborne Warning and Control System) din cadrul Forței Aeropurtate a NATO de Avertizare Timpurie și Control (NATO Airborne Early Warning & Control Force – NAEW&C) cu baza permanentă la Geilenkirchen, Germania, vor ateriza marți, 17 ianuarie, în Baza 90 Transport Aerian din Otopeni, în contextul aplicării măsurilor de întărire a posturii defensive a Alianței în regiunea Mării Negre.

Ca răspuns la agresiunea ilegală a Rusiei în Ucraina, NATO a sporit prezența aeriană în flancul estic al Alianței cu avioane de luptă suplimentare, avioane de supraveghere și avioane cisternă.

Din februarie 2022, aeronavele AWACS au efectuat patrule regulate în estul Europei și în regiunea Mării Baltice pentru a urmări avioanele rusești în aropierea granițelor NATO.

Aeronavele AWACS vor executa, în perioada următoare, zboruri de recunoaștere și supraveghere pe teritoriul Alianței.

Jurnaliștii interesați să participe la eveniment sunt rugați să transmită până luni, 16 ianuarie, ora 14.00, la adresa de e-mail um01961@roaf.ro datele de identificare (nume, prenume, seria și numărul actului de identitate, instituția media pe care o reprezintă și numărul de telefon), precum și datele de identificare ale autovehiculului de transport.

Reprezentanții mass-media vor fi așteptați marți, 17 ianuarie, între orele 13.00-13.30, la sediul Bazei 90 Transport Aerian „Comandor aviator Gheorghe Bănciulescu” (str. Zborului nr.1, localitatea Otopeni, județul Ilfov).

Persoană de contact: comandor Mihai Albu, tel. 0722734412.

***

MApN – Biroul presă

articolul original.

MApN, recrutare – Cursul de Formare a Subofițerilor în Activitate, 2022-2023

12 January 2023 at 17:00

Ești soldat/gradat profesionist (SGP) în activitate în Ministerul Apărării Naționale, ai cel puțin studii postliceale și îți dorești o promovare?

Până la data de FEBRUARIE te poți înscrie la CURSUL DE FORMARE A SUBOFIȚERILOR ÎN ACTIVITATE

 Se scot la concurs 306 locuri (suplimentare pentru anul școlar 2022-2023), astfel:

  • 181 de locuri la Şcoala Militară de Maiștri Militari și Subofițeri a Forțelor Terestre „Basarab I”, Pitești
  •  50 de locuri la Şcoala de Instruire pentru comunicații, tehnologia informației și apărare cibernetică, Sibiu
  •  75 de locuri la Şcoala de Instruire pentru logistică, Chitila
 CRITERII DE RECRUTARE pentru cursul de formare a SUBOFIȚERILOR în activitate:
  • Vârsta maximă: 45 de ani împliniţi, la data acordării gradului şi numirii în funcţie la finalizarea cursului de formare.
  • Studii: absolvent al învățământului liceal cu diplomă de bacalaureat ȘI al învățământului postliceal (nivelul 5 de calificare) sau universitar de licență, cu una dintre specializările corespunzătoare armelor pentru care se fac înscrieri.
  • Vechime: cel puţin 1 an vechime în serviciu ca soldat/gradat profesionist în activitate (calculată de la data absolvirii programului de instruire şi până la data începerii cursului de formare a ofiţerilor în activitate) și să fi fost apreciat în ultimul document de evaluare profesională anuală cu calificativul cel puţin „Foarte bun”.
Înscrierile se fac mergând personal, la biroul informare-recrutare din cadrul centrului militar al județului/sectorului în care se află unitatea militară la care ești încadrat.
SELECȚIA în perioada: 16.01-10.02.2023 .
Selecția aptitudinală constă în:
– probe psihologice (test de aptitudini și de personalitate);
– probe fizice (traseu utilitar-aplicativ barem 1 min. și 45 sec. ; alergare 2000 m cu barem de 9 min. și 45 de sec.);
– interviu de evaluare finală.
 Termen limită întocmire dosar: 17 februarie 2023.
Foto: Ciprian Irimia, arhivă 2022
articolul original.

Raytheon va furniza României sisteme de rachete antinavă. Prețul – Peste 200 de milioane de dolari. Rachetele vor fi gata abia în 2028

6 January 2023 at 19:42
image

Pentagonul a atribuit companiei americane Raytheon un contract de 208 milioane de dolari pentru producția de rachete antinavă destinate României. Dacă vor fi alese toate opțiunile, prețul va sări de 217 milioane. Potrivit contractului, rachetele trebuie să fie gata în 2028.

Raytheon va produce pentru România rachete antinavă

„Companiei Raytheon Missiles & Defense i s-a atribuit un contract de rachete maritime cu preț fix de 208.736.138 USD pentru Sistemul Român de Apărare Coastă. Acesta include opțiuni care, dacă sunt alese, vor duce valoarea totală la 217 milioane USD”, a transmis Pentagonul, potrivit Naval News.

Astfel, Raytheon, în colaborare cu norvegienii de la Kongsberg vor furniza României sisteme de apărare de coastă cu rachete antinavă. Potrivit presei norvegiene, ar fi vorba despre două sisteme, care includ rachetele propriu-zise, patru rampe de lansare mobile și două centre de comandă.

Lucrările vor fi efectuate în Kongsberg, Norway (60%), Tucson, Arizona (34%), Schrobenhausen, Germany (2%), Raufoss, Norway (1%), și în alte zone câte cel puțin 1% (3%).

Amintim că, în mai anul trecut, Guvernul României a semnat un acord cu Forțele Navale ale SUA pentru achiziționarea Sistemului Defensiv de Coastă cu Rachete Antinavă (NSM CDS) produs de Raytheon.

Rachetele ar trebui să fie gata în 2028, conform contractului.

Sistemele NSM sunt printre cele mai avansate din lume și se află deja în dotarea armatelor americană, norvegiană și poloneză. Ele permit lovirea de ținte maritime și terestre și au o rază de acțiune de peste 185 de kilometri.

articolul original.

A fost semnat acordul-cadru de furnizare a produsului „Sistem UAS tactic-operativ clasa II”

20 December 2022 at 15:01

A fost semnat acordul-cadru de furnizare a produsului „Sistem UAS tactic-operativ clasa II”

Ministerul Apărării Naționale, prin C.N. Romtehnica S.A., și Compania Elbit Systems Ltd din Israel au semnat marți acordul-cadru de furnizare a maximum șapte sisteme UAS Watchkeeper X în valoare totală de aproximativ 1.891 miliarde lei, fără TVA.

MApN a anunțat, într-un comunicat remis presei, că acordul-cadru a fost atribuit prin derularea unei proceduri specifice organizate potrivit dispozițiilor H.G. nr. 912/2021 privind aprobarea circumstanțelor și a procedurii specifice aferentă programului de înzestrare „Sistem UAS tactic-operativ clasa II” și are o durată de cinci ani.

„Furnizarea celor șapte Sisteme UAS Watchkeeper X care vor intra în dotarea Armatei României se va realiza în condițiile protejării interesului esențial de securitate al statului român, Compania Elbit Systems Ltd fiind obligată, conform acordului încheiat, să realizeze și să consolideze pe teritoriul național, la nivelul unor operatori economici din industria de apărare, o capacitate de producție, integrare, testare și mentenanță în domeniul militar pentru sistemele livrate.

Astfel, începând cu primul sistem UASWatchkeeper X, producția structurii platformei aeriene și producția structurii containerului stației terestre de comandă-control, precum și producția de componente electrice și mecanice din compunerea sistemului se vor realiza pe teritoriul României, la operatori economici din industria națională de apărare”, precizează sursa citată.

De asemenea, începând cu al treilea sistem UAS Watchkeeper X, producția tuturor sistemelor electrice și mecanice aferente acestuia se va realiza în România, prin operatori economici din industria națională de apărare.

Totodată, operațiunile de mentenanță de nivel complex pe durata ciclului de viață al sistemelor UAS Watchkeeper X  vor fi realizate de operatori economici din industria națională de apărare, astfel încât în situații de criză și război să nu fie necesară executarea acestor operațiuni în afara teritoriului național.

articolul original.

20 Decembrie: Ziua în care Timișoara a devenit primul oraș liber de comunism

20 December 2022 at 03:59

Revoluția Română din 1989 | De ce nu a renunțat Nicolae Ceaușescu la putere

1989 – În august, Polonia a renunțat în mod pașnic la comunism. În octombrie, a urmat Ungaria. În noiembrie, a sosit rândul Germaniei de Est, Bulgariei și Cehoslovaciei. În decembrie, și în România se auzea rostit cu glas tare cuvântul „libertate”. E însă singura țară din Europa de Est în care eliberarea de comunism a însemnat în ’89 moartea unor oameni. Istoricii spun că vina pentru aceasta se găsește la Nicolae Ceaușescu.

Destinul dictatorului a stat în propriile sale mâini. Ar fi avut ocazia să se retragă și să schimbe modul în care a fost scrisă, în decembrie 1989, istoria României.

Ceaușescu nu a plecat însă. S-a prăbușit.

https://romania.europalibera.org/a/revolutie-1989-nicolae-ceausescu/32182619.html

articolul original.

Autovehicule tactice blindate de tip ușor, pentru Armata României

16 December 2022 at 15:33

Peste o mie de autovehicule tactice blindate de tip ușor, ATBTU, urmează să fie achiziționate, prin decizia guvernului României, pentru structuri din cadrul Ministerului Apărării Naționale. Este vorba despre nouă configurații, varianta de bază și opt tipuri de derivate, necesare înzestrării categoriilor de forțe ale Armatei României.

Guvernul României a adoptat, în ședința de miercuri, 14 decembrie, o Hotărâre privind aprobarea circumstanțelor și a procedurii specifice aferente fazei I din cadrul Etapei I a programului de înzestrare Autovehicule tactice blindate de tip ușor (ATBTU).

Procedura specifică aprobată are scopul de a atribui un contract multianual având ca obiect furnizarea a 1.059 de ATBTU în nouă configurații – varianta de bază și opt tipuri de derivate, necesare înzestrării structurilor din cadrul Ministerului Apărării Naționale. Costurile estimate de achiziție a celor 1.059 autovehicule tip ATBTU sunt de aproximativ 4,58 miliarde lei fără TVA, care includ și echipamentele care vor fi puse la dispoziție ca „material client” în valoare de aproximativ 228 milioane lei, fără TVA.

Potrivit notei de fundamentare a actului normativ, având în vedere evoluţiile în mediul de securitate internaţional, precum şi diversitatea situaţiilor în care este posibil ca Armata României să intervină cu trupe, atât pe teritoriul naţional, cât şi în afara acestuia, se impune dotarea structurilor din sistemul naţional de apărare, cu autovehicule tactice blindate de tip uşor performante, care să ofere capabilităţi sporite, specifice atât războiului clasic, cât şi războiului neconvenţional.

Fondurile vor fi asigurate pe perioada de derulare a contractului multianual, în limita creditelor de angajament și a creditelor bugetare aprobate cu această destinație prin legile bugetare anuale pentru Ministerul Apărării Naționale.

De asemenea, potrivit guvernului României, pentru Armata României este fundamental ca, pentru dezvoltarea capacității de apărare, să se introducă în înzestrare autovehicule tactice blindate de tip ușor (ATBTU), cu performanțe ridicate, pentru care fabricația unor componente să se realizeze pe teritoriul României.

De asemenea, fabricarea, asamblarea, integrarea, testarea și mentenanța ATBTU pe durata ciclului de viață trebuie să se realizeze la operatori economici din industria națională de apărare, care să fie în măsură să îndeplinească aceste activități și în situații de criză sau război, pentru Armata României.

Conform procedurilor legale, Ministerul Apărării Naționale a primit, în luna februarie 2021, aprobarea prealabilă a Parlamentului României pentru inițierea procedurii de atribuire aferente acestui program de înzestrare.

Presamil.ro

______________

Reamintire pentru cerintele MApN vizand vehiculele  4×4 blindate usor:
https://www.rumaniamilitary.ro/mapn-se-intereseaza-de-vehicule-4×4-pentru-achizitie-multianuala
Tabelul cu cerintele MapN poate fi consultat aici, iar pe scurt comanda arata astfel :

– 500 de autovehicule neblindate 4×4 pe platforma de baza

– 500 de autovehicule blindate usor 4×4 pe aceeasi platforma de baza

– 200 de vehicule neblindate pentru transport de persoane (masa maxima 2,7 tone)

Cele 500 + 500 (blindat/neblindat) vehicule 4×4, cu o masa maxima de 7,5 tone/ respectiv 6,5 tone vor avea urmatoarele configuratii:

– platforma de baza configuratie standard,

– versiune pentru cercetare pe platforma de baza,

– versiune evacuare medicala pe platforma de baza,

– versiune cercetare de geniu pe platforma de baza,

– versiune cercetare CRBN pe platforma de baza (rol atribuit actualmente modelului TAB-C79).

Conform fisei, vehiculele trebuie sa poata fi dotate cu mitraliere cal. 7,62/ 12,7mm in turela, senzori de iluminare, contramasuri si senzori pentru cercetare si coordonarea focului, dar si rachete antitanc de generatia a III-a.

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

O propunere din partea lui Marius Zgureanu: Sherpa A2M

Pentru cei care ar avea nevoie de un purtator de aruncator de bombe 4×4 usor blindat…

Nuuu, noi n-avem nevoie!

De va fi Sherpa castigator la competitia 4×4 usor blindate, propun sa le luam ca pe Panhard PVP: nude! Sau nuduri?

Cat despre aruncatoarele de proiectile, presimt ca ne vom umple de ele pe Piranha V…

articolul original.

Regimentul 1 Vânători Garda No.2 “Regina Elisabeta” sau o poveste cu vânători

15 December 2022 at 04:00
By: lt(rez)

Batalionul 2 Vânători de Gardă la Constanța – Sf. sec XIX

Dragi cititori, trebuie să încheiăm și acest an cu o unitate de gardă și o istorie impresionată, poate unitatea cu cel mai impresionant palmares din Armata Regală a României. Căci, după cum bine puteți ghici din start această unitate dar și arma și-a găsit sfârșitul sub ocupația sovietică iar lipsa de carte sau știință specifică anilor 1990 ne-au asigurat că astfel de unități de gardă și tradițiile lor nu vor fi readuse la viață.

Trebuie reținut însă că unitățile de vânători sau vânători pedestri, cum au mai fost numiți în epocă sunt distincte de arma vânători de munte, apărută în 1916. Aceste specialități ale infanteriei au coexistat pe toată perioada interbelica. De asemenea și în materie de simbolistică și uniformologie discutăm de diferențe majore, cornul de vânătoare cu lauri drept însemn de armă, ținuta maroniu/castanie cu pălărie și penaj verde de partea vânătorilor și frunza de brad alături de cornul de vânătoare, ținuta bleu cu bască/beretă pentru vânătorii de munte.

Ținută comparativă, Infanterie și Vânători

Povestea celei mai decorate unități a armatei Romane începe chiar în perioada domnitorului Alexandru Ioan Cuza care înființează prima unitate de „tiraliori”, batalionul (1) de „tiraliori” cu garnizoana la Craiova, cu primele atribuții specifice unităților de gardă. Ulterior apar  batalioanele 2 apoi 3 tiraliori cu garnizoană la București. O chestiune atipică aș dori să menționez din start, deși tot ceea ce însemnă uniformă militară românească în acea perioadă era preluat după model francez, ținuta vânătorilor era una de inspirație italiană păstrând desigur și elemente naționale. După venirea principelui Carol pe tronul domnesc, prin noua legislație se mai înființează un nou batalion de vânători, tânărul principe sesizând utilitatea de a avea unități de elită în fiecare divizie teritorială. Având deja un număr considerabil de batalioane de vânători, Batalionul 1 Vânători este înlocuit treptat ca și prima unitate de gardă de către Batalionul 2 Vânători de Gardă. În această perioadă există desigur un concurs informal de excelență între batalionul 1 și batalionul 2, batalionul 1 având senioritate desigur. Disputa se încheie pe câmpul de luptă al Războiului de Independență, Batalionul 2 Vânători participă la cucerirea Griviței și mai apoi alături de Regimentul 14 Dorobanți la cucerirea și înălțarea drapelului Românesc la Plevna. Pentru actele de eroism și bravură în luptă, având numeroși ofițeri și trupa decorați, drapelul de luptă al Batalionului 2 Vânători primește decorația Crucea „Trecerea Dunării” și în 1881 ordinul „Steaua României”. Mai departe, în 1886, la ziua aniversară a cuceririi Griviței, primește o cunună cu inscripție brodată „Lauri pentru cei vii, roze pentru cei morți” din partea Reginei Elisabeta. La începutul secolului XX, batalionul primește și denumirea onorifică „Regina Elisabeta”. În toată această perioadă Regele Carol Întâiul insistă pe lângă conducerea armatei ca elementele de rezervă complementare efectivelor active să asigure dublarea personalului unor unități militare în caz de nevoie. Desigur că nu putea lipsi din ecuație ceea ce putem estima ca a fost unitatea de suflet a Regelui deși nu a arătat părtinire niciodată. În campania celui de-al doilea Război balcanic, efectivul Batalionului 2 Vânători s-a dublat transformâdu-se în regiment. După încheierea ostilităților, Regele estimează că exista posibilitatea unei alte conflagrații și insistă ca anumite unități să rămână cu efective mai mari.

Regele Carol I, neavând moștenitori direcți, oferă tronul României principelului german Ferdinand Victor Albert Mainrad, principe de Hohenzollern-Sigmaringen pe care istoria îl va reține ca Regele Ferdinand I, Întregitorul și cel de care se va lega pe veci momentul astral al neamului romanesc.

Principele moștenitor Ferdinand, în ținută de ofițer de vânători și Principesa Maria

Principele Ferdinand, ofițer, arma vânători

Tânărul principe, absolvent al școlii de ofițeri din Kassel și sublocotenent al Regimentului 1 Infanterie de Gardă al Prusiei este încadrat chiar de la început în rândul armei infanterie, cu gradul de locotenent la Regimentul 3 Linie și ulterior la vânători, arma de care va fi legat o viată întreagă chiar și ultima zi din viață purtând uniforma de vânător cu grad de Mareșal.

Revenind în timp istoric, anul 1914 aduce începerea primului Război Mondial iar anul 1916 aduce despărțirea de Regele Carol Întâiul, părintele României moderne, însă mai presus de toate cel care a transformat armata română într-o structură cu reale capacități de luptă dovedite pe câmpul de luptă.

Desigur că punând situația în context istoric și această pregătire era insuficientă pentru ceea ce avea să urmeze, o implozie europeană ce a însemnat dispariția unor imperii care au dominat politica continentală aproape 1000 de ani.

Ieșirea din neutralitatea declarată în 1914, ca parte secretă a Triplei Alianțe încă din 1883 rezultată din întâlnirea dintre I.C. Brătianu și cancelarul german Bismarck, a adus implicit intrarea în Primul război Mondial de partea Antantei. Regimentul 2 Vânători participă la Operațiunea ofensiva din Transilvania, Bătălia de pe Valea Prahovei, luptele de pe aliniamentul Cricov-Ialomița și Râmnicul Sărat-Viziru, Stabilizarea frontului pe Siret si Bătălia de la Mărăști, însumând pentru personalul regimentului un număr record de distincții.

Regimentul 2 Vânători desigur că se distinge pe câmpul de luptă, amintind că elita militară compunea aceste regimente, și drapelul de luptă este decorat cu ordinul „Mihai Viteazul”.

„„Pentru vitejia și avântul extraordinar cu care au luptat ofițerii, subofițerii și soldații corpului, în aprigele lupte din iulie 1917. Primind ordinul de a străpunge puternicul front german, de pe Dealul Mărăști, regimentul a pornit cel dintâi la atac și pătrunzând în tranșeele inamice, după o luptă înverșunată corp la corp, a silit pe apărători să fugă în dezordine. În aceeași zi, prin atacuri furioase la baionetă, i-a aruncat afară din tranșeele lor de pe Dealurile Teiușului, Roșu și acel de la est de Câmpurile, iar în zilele următoare i-a împins până dincolo de râul Putna. S-a capturat 5 ofițeri, 320 trupă , 4 tunuri antiaeriene, 2 obuziere de 105 mm, 14 mortiere de tranșee, 1 mortier de 117 mm., 6 mitraliere, 8 aruncătoare de grenade, peste 800 arme, 38 chesoane, 1 trăsură cu motor al unui balon, precum și o imensă cantitate de munițiuni și material de război.”

Înalt Decret no. 928 din 21 august 1917

Deși articolul se referă la Regimentul 2 Vânători as dori să menționez adiacent că nu mai puțin de 7 Regimente de Vânători au fost decorate cu această distincție, un lucru excepțional după toate standardele vremii.

În perioada de după Primul Război Mondial, unitațile de vânători primesc o atenție specială din partea Regelui Ferdinand, fapt care se materializează atât în dotare cat și în efective. Unitățile de vânători se mențin la efective de regiment complet.

Cum menționam mai sus, în ultima zi a vieții sale, Regele Ferdinand I Întregitorul îmbracă uniforma de vânător, cu grade de Mareșal.

Uniforma Regelui Ferdinand I

La venirea Regelui Carol al II-lea pe tron, și el pregătit militar în rândul armei vânători, unitățile de gardă primesc un statut special. Aici aș vrea să mă opresc o secundă deoarece aceste unități au primit niște aprecieri incorecte, din partea unor persoane care, după 1990 ieșit din comunism acerb, încercau să ne explice cum a fost cu interbelicul. Așadar Carol al II-lea ajunge un paratrăsnet al problemelor României Mari și aceste regimente cu o bogată istorie ajung subiectul „maniei uniformelor” cum cineva incredibil de indolent și lipsit de orice înțelegere a noțiunii de ceremonial militar a spus. Așadar, încercând să propage o imagine a României Mari, a unei puteri regionale, păstrători de tradiții inclusiv ale imperiului bizantin, cum Iorga ne spune, partea de ceremonial a primit o importanta deosebită. În epocă discutăm doar de un simplu aliniament la țari precum Marea Britanie, Carol preluând în fapt acest model și nu altul. Ministerul apărării așadar propune proaspătului Rege o serie de unități cu bogate tradiții de lupta si decorații sa primească statut de garda, printre care in mod evident si Regimentul 2 Vânători „Regina Elisabeta”.

Fiind in perioada interbelică desigur, de la primul război mondial partea de ceremonial militar și de ținută să spunem ceremonială și oarecum nepractică, a devenit o chestiune istorică și relevantă epocii pre război. Războiul a adus modificări uniformologice importante, toate în direcția practicității și simplității. Prin urmare anii 1930 aduc un apel la istorie, ținutele ceremoniale fiind preluări și aduceri în epocă ale ținutelor pre 1900 pentru a îmbina tradiția uniformologica și a argumenta o continuitate de neclintit a unor unități din Armata Romana participante atât la realizarea Independenței cât și a Unirii. Prin urmare nimic nu era întâmplător iar Carol al II-lea a avut un aport minim aici, Armata având însă un serviciu istoric preocupat de această continuitate.

Prin urmare Regimentul 2 Vânători  „Regina Elisabeta” reprimește ținută castanie cu pălărie si penaj verde readucând tradițiile de lupta si uniformologice ale Batalionului 2 „Tiraliori” ulterior „Vânători” in prim plan. Desigur avem si o ținută „de serviciu”, neceremoniala, khaki similară oricărei specialități terestre cu mențiunea că avem paftale la ținută de zi,  chestiune specifică unităților de gardă însă de culoare verde.

Tot în 1930 Regimentul 2 Vânători Garda „Regina Elisabeta” primește denumirea de Regimentul 1 de Garda No.2 „Regina Elisabeta”. Aici trebuie menționat faptul ca deși discutăm de o nouă numerotare în ideea de mai sus numele regimentului trebuia sa exprime clar faptul ca este continuatorul de drept al Batalionului 2 Vânători, mobilizat la război și dobândind astfel efective de regiment prin urmare Regimentul 2 Vânători. Așadar indicativul „2” nu putea să lipsească  iar convenția de nume s-a făcut după modele deja existente în situația contopirii unor unități de infanterie cu cele de dorobanți. (de ex: Regimentul I Mehedinți No. 17 „Știrbey Vodă” 1891 – creat prin fuziunea Regimentului I de Linie cu Regimentul 17 Dorobanți)

Pentru ce a mai rămas din perioada interbelică, Regimentul 1 de Vânători No2 „Regina Elisabeta” devine un reper în materie de ceremoniale militare și primește cu onor personalități importante. Desigur, la fel ca și în cazul altor unități de gardă, se impun la nivel de unitate criterii speciale pentru selecție atât trupa cât și ofițeri. Avem ofițeri vorbitori de două sau trei limbi străine pe lângă excelenta profesionala.

Pe toata acesta perioada rămâne în componența brigăzii mixte de gardă (din 1933 Divizia de Gardă, după model englezesc) în Capitală. Participă la numeroase evenimente și ceremoniale militare, asigura fastul dar și solemnitatea ceremonialelor militare reținând faptul că drapelul de lupta era deja decorat cu cele mai importante distincții militare romanești existente inclusiv ordinul „Mihai Viteazul” și însuma eroism în toate conflagrațiile la care Romania fusese parte până în acel moment.

Regele Carol al II-lea în ținută de ofițer de vânători de munte cu grade de Mareșal alături de Regele Alexandru I al Iugoslaviei în ținută de ofițer de vânători a Regimentului 2. Vânători Gardă cu grade de Mareșal cu dispozitive de gardă, Regimentul de Gardă Regală si Regimentele de Vânători Gardă – Sinaia 1933.

Generalul de Corp de Armată Gh. Rascoviceanu, unul din veteranii armei vanatori, Erou al primului Razboi Mondial și unul din cei mai reputați generali din perioada interbelică.

Uniforma de ceremonie, colonel de vanatori, model 1930-1940

Legitimație soldat, poză în ținută de gardă, Regimentul 1 Vânători.

Dacă facem un pas în spate de la unitatea reprezentativă de gardă și ne uităm spre arma vânători de-a întregul în epocă, Regele Carol al II-lea înțelege importanța existenței armei vânători și motivele pentru care au fost percepuți drept o elită. Prin urmare, o mare parte din fondurile de înzestrare la insistentele lui se duc în direcția acestor unități. Astfel de atunci, istoric vorbind, începem să discutam despre primele unități de infanterie motorizată din România.

Reamintim mențiunea din cadrul articolului dedicat Regimentului 6 Dorobanți de Gardă „Mihai Viteazul”, brigadă, ulterior divizia de gardă este unitate de luptă și nu doar cu specific ceremonial. Prin urmare, la declanșarea ostilităților respectiv intrarea României în al II-lea Război Mondial, Regimentul 1 Vânători No 2 de Gardă participă în cadrul Diviziei de Gardă la sângeroasele operațiuni pentru recuperarea teritoriilor pierdute în urma ultimatumului sovietic. Inițial unitatea este dislocată în jurul noii frontiere de pe Prut mai apoi devine vârf de lance la trecerea Prutului. Cităm din General de divizie(r), Prof. Universitar,  Veteran de război,  Constantin Ispas menționând excepționalele fapte de arme ale comandantului Regimentului 1, col. Săulescu decorat și el cu ordinul „Mihai Viteazul” cl a III-a.

G-ral de Bg. Saulescu, cmd. Reg. 1 Vanatori de Garda

Regimentul 1 Vânători Gardă a reușit ca, în cooperare cu Regimentul de Gardă „Mihai Viteazul”, să cucerească toate cazematele inamice şi, printr-un atac năpraznic, să rupă frontul inamic şi să cucerească dealul fără nume de la vest de CANIA, deschizând în acest mod drumul şi succesul celorlalte unităţi ale Diviziei de Gardă pentru realizarea capului de pod de la FĂLCIU

Avansează alături de Divizia 1 Garda până la Odessa și capturează orașul. Unitatea intră prima în Odessa alături de Brigada 3 Mixta Fortificații. Pentru fapte de arme excepționale, drapelul unității este decorat cu ordinul „Mihai Viteazul” clasa a II-a alături de Regimentul 2 Vânători de Gardă.  Spre sfârșitul anului 1941, Divizia de Garda și implicit Regimentul 1 Vânători se întoarce în țară și participa la parada din 8 noiembrie 1941.

Fotografii de la parada din 8 Noimebrie 1941 – Decorarea drapelelor de luptă.

Între 42 si 43 este dislocată în zona Dobrogei. Anul 1944 aduce remobilizarea Regimentului în cadrul Diviziei de Gardă pe frontul moldovenesc. Ca urmare a unui atac deosebit de virulent din partea unor forte sovietice net superioare, întreagă divizie se retrage spre Piatra Neamț însă este prinsă într-o încercuire și o parte dezarmată. Anumite subunități au reușit să scape din încercuire retrăgându-se spre București cu pierderi enorme.

In 1945 Regimentul 1, mai bine spus ce a mai rămas din el alături de Divizia 1 Grada este remobilizat și trimis pe frontul de Vest fără a lua parte la lupte și asigura misiuni de pază în spatele linie frontului.

Sub ocupantul sovietic nu avea ce căuta elita infanteriei, și cu siguranță nu avea ce căuta cea mai veche unitate de gardă a armatei române cu o istorie impresionantă, deservind pe toți Regii României, legătura dintre unitate și monarhi fiind una intru totul specială. Arma vânători este desființată în anul 1948, unitățile devenind simple unități de infanterie fără chip și istorie. Cu precădere ofițerii armei vânători nu sunt menținuți în continuare în structurile active, toți fiind trecuți din oficiu în rezervă sub pretextul excesului de cadre ca urmare a mobilizării din cel de-al doilea Război Mondial, respectiv pur și simplu dați afară. Desigur discutăm de cei neîncarcerați și exterminați la închisorile Sighet și Aiud.

Aici se încheie o istorie impresionată însă o istorie menționată razant de Brigada 30 Garda „Mihai Viteazul“, care ne spune, că păstrează mai departe aceste frumoase tradiții. După cum am menționat în articolul dedicat Regimentului 6 Dorobanți Gardă “Mihai Viteazul” ținuta vânătorilor era diferită maronie cu verde iar actuala brigadă păstrează tradițiile (și ținuta) dorobanților, aproximativ. Spun aproximativ deoarece anii ‘90 din păcate nu au adus în restitutio istoriei așa cum trebuia să fie, chiar în forma unei ținute care incorpora eroism, sacrificiu și aproape o sută de ani de istorie militară.

Poate cineva acolo sus, prin minister, mai cu înclinații spre uniforma militară și carte, respectiv cineva care știe cert faptul că noi veci nu am avut unități cu ținută roșie de gardă, ori faptul că portul gradelor pe mâneci este o aberație, sau culorile Regimentului 6 Dorobanți de Gardă au fost galben și albastru, fără roșu ne va aduce aminte de aceste unități de vânători și eroismul militarilor care au deservit această armă cu o unitate care să le poarte numele măcar simbolic.

În amintirea celui care mi-a povestit prima data despre elita infanteriei, arma vânători, armă pe care a slujit-o credincios și sub norii negri din Cotul Donului.

Mă semnez al vostru lt(rez) și vă urez un an nou fericit, obligatoriu mai bun decât cel de care ne vom depărți în scurt timp. Musai să ne uitam în trecut, să învațăm din el și să mergem spre un viitor luminos.

Asa sa ne ajute Dumnezeu!

Surse:

Colonel Eugen Ichim, Ordinul Militar de război „Mihai Viteazul”, Ed. Modelism & Jertfa, București, 2000

Vanatorii reginei Elisabeta. Memoriile unui ofiter din garda regala – Mihai I. Buttescu

Ministerul de Răsboiu, Anuarul ofițerilor și drapelelor Armatei Române cărora li s-au conferit ordinul „Mihai Viteazul”, Atelierele grafice „Socec & Co”, București, 1922

https://www.worldwar2.ro/arme/?language=ro&article=38

https://www.brasovistorie.ro/noutati/uniforma-care-murit-regele-ferdinand-este-casa-sfatului

https://www.tacticamagazine.com/wp-content/uploads/2016/01/Revista_Tactica_8.pdf –

https://www.muzeuldefotografie.ro/2014/07/parada-militara-in-bucurestiul-anului-1941/#jp-carousel-v5293

https://www.romania-actualitati.ro/emisiuni/istorica/arme-de-elita-ale-ostirii-romane-id41803.html

http://www.geocities.ws/dangrecu/D1G.html

Regina Maria, Însemnări zilnice, vol. VIII – Ed. Polirom – 2016

Regina Maria, Jurnal de Război, Ed. Humanitas -2018

Revistele Arhivelor Militare – ca de obicei mulțumiri pentru munca depusa in a aduce istoria in fata celor care vor si pot sa cerceteze.

https://historia.ro/sectiune/general/drapelele-si-decoratiile-din-razboiul-de-639383.html – Dr. Emil Bobobescu – Drapelele și decorațiile din Războiul de Independență

De la tiraliorii lui Cuza la Brigada 30 Gardă, 1860-1995: istorie fapte de arme imagine prezentă – col. Gh. Cernat – 1995.

https://craiova.infarom.ro/regala.html

Series Navigation<< Regimentul 6 Dorobanți de Garda „Mihai Viteazul” sau o poveste cu dorobanți
articolul original.

Oldies but goldies – 2S7 PION

3 December 2022 at 04:00

Întâi o prezentare generală – traducere de pe wiki, cu câteva completări de pe armyrecognition.com și military-today.com.

2S7 Pion / 2S7M Malka este un tun autopropulsat sovietic de 203 mm. „2S7” este denumirea sa GRAU. Au fost construite peste 250 de unități, totalul variind între 500 și 1000, în funcție de sursă. Ele au fost distribuite fostelor state sovietice la dizolvarea Uniunii Sovietice după 1991.

2S7 Pion a fost identificat pentru prima dată în 1975 în armata sovietică și a fost numit M-1975 de către NATO (si 2S4 Tyulpan a primit desemnarea M-1975), în timp ce denumirea sa oficială este SO-203 (2S7). A folosit un șasiu cu design nou, parțial bazat pe designul T-72 și T-80, purtând un tun 2A44 de 203 mm montat în exterior pe partea din spate a șasiului.

Vehiculul se poate ingropa singur in teren și are un sistem de apărare CBRN prin suprapresiune.

Producția sa a fost împărțită între producători: șasiul a fost fabricat la Fabrica Kirov, Sankt Petersburg, în timp ce tunul și montura au fost fabricate la uzina Titan-Barrikady din Volgograd. Este propulsat de un motor diesel V-46-I turbo V12 răcit cu lichid, care dezvoltă 750 de cai putere (sau 840). De asemenea, este echipat cu o unitate de putere auxiliară 9R4-6U2 care dezvoltă 24 CP și alimentează toate sistemele atunci când motorul principal este oprit.

S-a raportat că tunul de 12 m lungime cântărește 14,6 tone, este prevăzut cu un sistem de asistare la încărcare și are o durată de viață de 450 de lovituri.

Tunul poate trage cu muniție HE-FRAG standard sau asistată cu motor rachetă, sau cu proiectile chimice și nucleare – obuzul Kleshchevina.

Proiectilul standard HE-FRAG, 3-O-F43(ZOF-43), cântărește 110 kg, conține 17.8 kg încărcătură explozivă și are o rază maximă de lovire de 37.5 km. Proiectilul asistat, 3-O-F44 (ZOF-44), cântărește 103 kg, conține 13.8 kg încărcătură explozivă și are o rază maximă de lovire de 47.5 km. Tunul mai utilizează și proiectilul cargo 3-O-14, conținând 24 submuniții cu fragmentație.

Procesul de modernizare a Malkăi de către ruși, de la sfârșitul anilor 2010, a implicat înlocuirea mai multor componente produse în Ucraina, cum ar fi cutia de viteze și motorul, cu componente noi fabricate în Rusia la uzina Uraltransmash din Ekaterinburg.

2S7 utilizează un echipaj de paisprezece militari. Pe timpul deplasării, comandantul, mecanicul conductor și tragătorul tunului stau în cabina din partea din față a mașinii, alți patru membri stau într-un compartiment situat în mijlocul șasiului iar ceilalti 7 membri se deplasează cu vehiculul de sprijin, de obicei un camion.

Echipajul necesită aproximativ 5-6 minute pentru a se instala pe poziția de tragere și 3-5 minute pentru a o părăsi. Sistemul transportă patru lovituri complete; încă patru lovituri sunt transportate de vehiculul de sprijin. Datorită razei lungi de acțiune, echipajul poate trage una sau două lovituri și poate părăsi poziția înainte ca prima lovitură să lovească poziția inamicului la peste 40 km distanță. Acest lucru face ca 2S7 să fie mai puțin susceptibil la focul contrabateriei de la un inamic cu un radar cu contrabaterie precum ARTHUR.

https://www.youtube.com/watch?v=J7pZYGtFaB8

Istoricul operațional și de luptă:

2S7 a fost folosit pentru prima dată în luptă de Uniunea Sovietică în războiul sovieto-afgan (1979–1989).

Forțele ruse l-au folosit în primul și al doilea război cecen (primul război: 1994–1996, al doilea război: 1999–2009).

Armata georgiană a folosit 2S7 în războiul ruso-georgian în 2008 (7-16 august 2008), dintre care șase au fost capturate de forțele ruse.

Piesele 2S7 au fost readuse în serviciu de armata ucraineană în timpul războiului din Donbas la sfârșitul anului 2014 și au fost folosite în luptă chiar în afara zonei „tampon” prevăzute de Protocolul de la Minsk, deoarece aveau o rază de acțiune suficientă pentru a furniza sprijin de artilerie.

Forțele armate ruse își întăresc forțele de artilerie, reactivând obuzierele autopropulsate 2S7M Malka 203 mm (SPH) și mortierele autopropulsate 2S4 Tyulpan 240 mm. 2S7M modernizat este legat de vehiculul de comandă modernizat 1V12M, care utilizează o unitate de navigație GLONASS.

Videoclipul lansat de Ministerul Apărării din Azerbaidjan a arătat că 2S7-urile lor sunt folosite în timpul războiului din Nagorno-Karabah din 2020.

2S7 a fost fotografiat îndreptându-se spre granița cu Ucraina în timpul crizei ruso-ucrainene din 2021-2022.

A fost folosit de forțele ucrainene în timpul invaziei ruse a Ucrainei din 2022 încă din 21 martie 2022.

A fost folosit de forțele ruse în timpul războiului ruso-ucrainean, după cum a raportat Newsweek din 27 mai 2022.

Variante

Versiunea originală este cunoscută sub numele de 2S7 Pion.

O versiune actualizată numită 2S7M Malka a intrat în funcțiune în 1983 sau în 1986. 2S7M Malka folosește un sistem îmbunătățit de control al focului care a crescut cadența de tragere de la 1,5 la 2,5 lovituri pe minut și a crescut capacitatea de transport al muniției la opt proiectile cărate de 2S7M.

Săpătorul de șanțuri BTM-4 Tundra utilizează șasiul 2S7 Pion.

Există și versiuni civile: automacara SGK-80 și SGK-80r, cu capacitate de 80 tone, și CM-100 pentru lucrări de mentenanță la căile ferate și operațiuni de salvare după dezastre.

Detalii tehnice

Produs: 1975–1990

Masa: 46.500 kg

Lungime totală: 13,1 m

Lungime șasiu: 10,5 m

Lățime: 3,38 m

Înălțime: 3 m

Echipaj: 14 persoane

Greutatea proiectilului: 103 kg sau 110kg

Calibru: 203 mm

Elevație: 0-60 grade

Derivă: 30 de grade

Viteza inițială a loviturii: 960 m/s

Raza de tragere efectivă: 37,5 km fără muniție asistată și 47,5 km cu muniție asistată

Raza maximă de tragere: 55,5 km (nu am aflat cu ce muniție)

Blindaj: 10mm max.

Armament principal:Tun 2A44 de 203 mm L/56.2

Motor V-46-I V12 turbo diesel 840 CP

Suspensie cu bară de torsiune

Rază de deplasare pe drum: 650 km

Viteza maxima 50 km/h – există videoclipuri în care ucrainenii vorbesc despre 60km/h

Operatori:

Deși nu au fost publicate cifre, se estimează că au fost construite peste 1.000 de bucăți. URSS avea 347 din 1990.

Angola – 12, achiziționat în 2000 de la Cehia

Azerbaidjan – cel puțin 12, achiziționate de la Rusia în 2008–2009

Belarus – 36 în rezervă

Coreea de Nord – număr necunoscut

Rusia – 60 2S7M în serviciul activ, 260 2S7 în rezervă începând cu 2022. Modernizare cu trenuri de rulare și electronică nouă finalizată în decembrie 2021.

Ucraina – 96-99; un număr necunoscut (cel puțin 13) aduse din rezervă și repuse în serviciul activ din cauza războiului din Donbas

Uzbekistan – 48

Foști operatori:

Cehoslovacia – 12 vehicule operate de Divizia a 17-a Artilerie de Calibru Mare din Žamberk, 1984–1994. O mașină este păstrată în Muzeul Militar Lešany.

Polonia – 8 tunuri. Denumirea militară „Piwonia”. A intrat în serviciu în 1985 și a fost retras în 2006. A servit mai întâi în Brigada a 5-a de artilerie din Głogów, apoi în Brigada a 23-a de artilerie Silezia la Bolesławiec

Bulgaria – număr necunoscut, informație neconfirmată

Slovacia – 3 (1 folosit pentru testare, 2 în muzeu militar)

Georgia – 6, pierdute în războiul din Osetia;

Uniunea Sovietică – transmise statelor succesoare

Așa cum spuneam mai sus, 2S7 Pion/2S7M Malka, în ambele variante, este folosit intensiv de către ambele părți în conflictul din Ucraina, fiind singurul care rivalizează, ca rază de lovire, cu obuzierele vestice trimise în teatru, Pzh2000, Krab, M109, Dana, Zuzana și Cesar.

Descoperirea țintelor se realizează în principal cu drone și cercetași.

M-am oprit asupra lui 2S7 Pion pentru că poate oferi, cu costuri relativ mici, o soluție stop-gap pentru creșterea majoră a razei de lovire a artileriei române, concomitent cu o creștere a mobilității acesteia.

În privința mobilității, orice autopropulsat e mai bun decât nimic, având în vedere ca singurele piese autopropulsate, 2S1 și Model 1989, zac prin depozite (dacă nu au fost deja descompletate) iar raza de lovire a obuzierului de 122mm purtat de acestea le poziționează muuult în urma pieselor autopropulsate utilizate de rusi, sârbi, ucraineni și, de curând, unguri, astfel că, până la achiziționarea de obuziere autopropulsate din vest sau din Korea, sau în paralel cu acestea, existența unei capabilități procurate mai ieftin ar fi binevenită.

În privința razei de lovire, nu ar trebui să ne limităm doar la a ajunge din urmă actualele obuziere cal. 155mm, ci ar trebui să urmărim preocupările guvernelor și ale producătorilor de armament, de a crește raza de lovire a acestora spre zona 100-150km.

Sunt cunoscute realizările tandemului Leonardo-Diehl, cu proiectilul subcalibru Vulcano, utilizabil de către piesele cal. 127mm și 155mm, cu raze de lovire confirmate de 70-80 km și cu intenția de a ajunge la 120km.

Sunt cunoscute cercetările și testele efectuate de BAE Systems cu prototipul M1299, în cadrul programului ERCA, cu proiectile RAP cal. 155mm, apte să atingă 70km.

Sunt cunoscute testările tandemului Boeing-Nammo pentru realizarea unui proiectil cu motor ramjet, calibrul 155mm, cu intenția de a atinge o rază de lovire de 150km. Detalii aici: https://www.nammo.com/story/the-range-revolution/

Sunt cunoscute cercetările sud-coreenilor pentru realizarea unei noi generații a K9 Thunder, K9A3, aptă să lovească ținte la 100km.

Sunt convins că și alți producători fac eforturi în acest sens și că, undeva în orizontul 2025-2030, vor apărea astfel de sisteme și muniții doar că, pentru peticiți ca noi, vor fi prea scumpe sau inaccesibile, pentru o bună perioadă de timp.

În acest sens, 2S7 PION ar reprezenta o soluție stop-gap, mai precis:

  1. Preluare de la ucraineni, în contul ajutoarelor de război sau prin cumpărare, a unui număr de Pioni. Preferabil 18-24 piese, pentru un batalion și pentru efectuarea de teste.
  2. Modernizarea sistemelor de navigație, comunicații, conducere a focului. Aici avem deja experiența LAROM, cu Elbit, sau o putem face cu sprijin american, cu sisteme utilizate și de HIMARS.
  3. Integrarea dronelor în sistemul de luptă. Aici se tot aude de proceduri, pdf-uri etc dar ar trebui să ne miscăm mult mai repede. Ar fi de preferat o echipare până la nivel de piesă dar, pentru început, alocarea a trei drone pentru o baterie cu 6 tunuri ar fi destul de ok.
  4. Trecerea la dezvoltarea de muniții ghidate, subcalibru, cu sabot detașabil.

În privința munițiilor subcalibru, nu trebuie să inventăm apa caldă. Ar trebui să începem cercetările și testele pe baza munițiilor de cal. 152mm și 130mm pe care le producem deja.

Asta ar presupune testarea rezistenței corpului proiectilului, având în vedere accelerația mărită, imprimată de încărcătura de azvârlire mult mai mare.

Integrarea sistemului de ghidaj GPS și a suprafețelor de control, realizarea sabotului detașabil. Într-o fază ulterioară, introducerea ghidajului terminal SAL și/sau IR/MMW.

Am putea, în paralel, să testăm proiectilul Excalibur, cu sabot adaptat pentru 203mm, sau lovitura Vulcano, în funcție de cât sunt de interesați americanii, respectiv nemții-italienii.

Având în vedere că Pion lansează proiectilul de 203mm, cu masa de 110kg, cu o viteză inițială de 960m/s și că în cazul muniției de 152mm și al Excalibur vorbim de o lovitură cu masa totală, cu sabot, de 50-55kg, ar trebui să se poată obține o rază de lovire spre 80-100km. Aceasta depinde de mulți factori, de profilul aerodinamic al loviturii, dacă e standard sau RAP, de suprafețele de control etc dar, grosso modo, cam aceea ar trebui să fie raza de lovire.

În cazul loviturii de 130mm, cu masa proiectilului de 37-38kg, cu tot cu sabot, raza de lovire ar trebui să ajungă undeva la 110-130km.

Am putea face estimări și pentru muniții cal 122 sau pentru muniția Vulcano dar, în cazul ultimei, e posibil ca raportul dintre preț și efectul la țintă să nu o facă foarte tentantă pentru utilizare. Din imaginile găsite pe net, pare să aibă un calibru de 90-100mm și o masă de 12-15kg din care o parte este reprezentată de sistemele de ghidaj, focos etc.

Desigur, acestea sunt estimări grosiere, date mai precise se pot obține doar după teste dar, chiar și pentru unii ca noi, astfel de obiective pot fi atinse cu costuri decente și într-un timp relativ scurt, având în vedere atât experiența în producția de muniții cât și posibilitățile de cooperare cu producători consacrați, mai ales că în privința sistemelor de ghidaj, vorbim despre componente mature, testate de ani de zile în situații de luptă.

Pe lângă creșterea foarte mare a razei de lovire, utilizarea de muniții subcalibru pentru Pion ar mai avea câteva avantaje deloc de neglijat:

  • ar permite reducerea echipajului de la 14 la, probabil, 7-8, incluzând mașina de aprovizionare;
  • ar crește cadența de tragere, prin reducerea cursei brațului de alimentare cu muniție sau înlocuirea lui cu unul de tip Cesar sau cu sistemul utilizat de Atmos 2000. Probabil, ar crește cadența la 5-6 lovituri/minut;
  • ar crește rezerva de muniție transportată pe mașina, posibil la 10-12 lovituri, din cauza reducerii dimensiunilor;
  • ar permite lovirea, mai ieftin, a unor ținte accesibile în prezent doar cu HIMARS – la un cost de cca 150.000 dolari/lovitură.

         

Utilizarea muniției subcalibru ar permite tunului să execute misiuni de contrabaterie la tot ce au Rusia și vecinii în dotare, ca artilerie clasică sau reactivă, de la distanțe la care oponenții să nu-l poată lovi, cel puțin deocamdată, decât cu rachete Tochka, Kalibr sau Iskander.

Desigur, sunt și alte țări care dețin 2S7 PION dar în cazul Ucrainei se pot găsi mai multe variante de colaborare, inclusiv modernizarea tunurilor acestora și livrarea de muniție subcalibru, în contrapartidă cu tunurile livrate nouă sau contra muniții de cal.203mm (nu cred că ar trebui să deschidem linie de producție pentru acest calibru).

Vorbesc despre 2S7 Pion modernizat și despre utilizarea muniției subcalibru ca despre o soluție stop-gap deoarece tunul nu se mai fabrică iar durata de viață a țevii tunului este de 450 lovituri, ceea ce ne-ar permite o utilizare vreme de 10-15 ani după care tehnologiile și sistemele de artilerie cu rază mărită ar trebui să fie suficient de mature și de accesibile financiar încât să le putem procura și noi în cantități suficiente.

O scurtă paranteză

Dacă tot am vorbit despre modernizarea unor sisteme vechi de artilerie și despre creșterea importantă a razei de lovire, prin utilizarea muniției subcalibru, același lucru ar trebui facut și cu obuzierele cal. 152mm din dotarea armatei.

Bine, în cazul acestora ar fi nevoie de amplasarea pe un șasiu care să le transporte rapid și să suporte șocul tragerilor.

Cel mai potrivit candidat ar fi șasiul T55 care e total depășit ca tanc dar care, cu o remotorizare și o modernizare a transmisiei și a sistemului de rulare, ar fi un suport mai mult decât ok pentru amplasarea pe el a obuzierului Model 1981 sau a tunului obuzier Model 1985.

Cele două piese ar putea folosi muniție subcalibru cal. 130mm, 122mm și chiar 100mm.

În cazul obuzierului Model 1981, s-ar putea atinge raze de lovire de 40-42km cu lovitură subcalibru de 100mm, cca 25-35km cu lovitură de 122mm (standard sau RAP după caz) și de cca 22-30km cu lovitura de 130mm (standard sau RAP/BB după caz).

În cazul tunului obuzier Model 1985, s-ar putea atinge raze de lovire de 55-60km cu lovitură subcalibru 100mm, cca 39-45km cu lovitură de 122mm (standard sau RAP după caz) și de cca 32-38km cu lovitura de 130mm (standard sau RAP/BB după caz).

Ulterior, pe măsură ce sisteme autopropulsate moderne vor intra în serviciu (God knows when…), sistemele autopropulsate cal. 152mm ar putea fi trecute in conservare sau distribuite către Armata Teritorială.

By the way, experiența Ucrainei ne arată că ar trebui să avem o armată teritorială.

După cum vedeți, nu am pomenit despre tunul Model 1982 cal 130mm deoarece, din cele cca 75 fabricate, se pare că vreo 36 au plecat spre alte zări (Bosnia, Camerun, Guinea, Nigeria).

Doar ca un exercițiu, probabil ca ar obține o rază de lovire de cca 50km cu proiectil de 100mm și de 33-39km cu lovitura de 122mm (standard sau RAP după caz), mai puțin decît model 1985.

În privința celor 48 Gvozdika/Model 1989, aflate în conservare (sper), acestea ar putea atinge un 24 km cu lovitură subcalibru cal. 100mm dar tot atât ar atinge chiar tunul antitanc cal. 100mm, dacă ar putea ridica țeava la 45 grade. În plus, tunul antitanc are o cadență de tragere de 2-3 ori mai mare decât autopropulsatul. Din acest punct de vedere, aș prefera să utilizez cele 48 de șasiuri pentru instalarea pe ele a tunului antitanc cal. 100mm, astfel încât să poată ridica țeava la 45 grade, sau le-aș înlocui obuzierul cal 122mm cu un aruncător deștept cal. 120mm și le-aș da în sprijin unităților mecanizate.

Evident, toate acestea pot părea cârpeli în ochii unor sofisticați care tușesc fără tunuri cu plasmă și sisteme robotice dar conflictul din Ucraina ne-a învățat că, în caz de morcov intrat cu frunze cu tot, orice echipament este bun, dacă este folosit cu cap.

În plus, cantitatea este o calitate în sine, mai ales pentru unii care nu-si permit financiar să achiziționeze cantități mari de echipamente de top.

Să ne uităm ce se întâmplă în Ucraina, cât de greu s-au hotărât europenii să le trimită arme și cum le stă ucrainenilor inima în gât ori de câte ori vreun bou din vestul sau centrul Europei cârâie cu privire la livrările de armament și la creșterile de prețuri la gaze.

Să ne mai uităm la viteza cu care polonezii au tras concluziile de rigoare și încheie contracte majore de achiziții de armament pe care, în caz de ceva, să-l aibă în curte, nu să stea cu căciula în mână pe la ușile unora și altora.

Cam așa ar trebui să procedăm și noi doar că, din nenumărate motive pe care nu le mai discut acum, nu avem forța financiară a statului polonez, caz în care trebuie să lucrăm foarte inteligent și să atingem maximum de rezultate cu resursele pe care le avem.

Sau putem să ne ținem de berici și pdf-uri apoi, când o fi groasă, să dăm din colț în colț. Nu că n-am mai făcut-o de-a lungul istoriei.

Eroul Bulă

articolul original.

1 DECEMBRIE 2022 – ZIUA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI

1 December 2022 at 00:21

LA MULȚI ANI, ROMÂNIA!

La mulți ani, români!

La 1 decembrie 1918, prin hotărârea Marii Adunări Naţionale de la Alba-Iulia, se înfăptuia statul naţional unitar român.

Reperele principalelor activități de astăzi sunt:

În Bucureşti, Parada Militară dedicată Zilei Naționale a României se desfăşoară de la ora 11.00 la Arcul de Triumf.

În garnizoana Alba Iulia, începând cu ora 13.40, la Monumentul „Marii Uniri” vor fi depuse coroane de flori, activitatea fiind urmată, de la ora 14.00, de ceremonia militară, în zona Bulevardului 1 Decembrie 1918.

Anul acesta, la parada din București participă peste 1.500 de militari și specialişti din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Telecomunicații Speciale, Administrația Națională a Penitenciarelor și Autoritatea Vamală Română, precum şi 120 de mijloace tehnice. Vor participa și 150 de militari străini cu 25 de mijloace tehnice, în semn de respect pentru România.

Totodată, în zona Arcului de Triumf vor fi amplasate standuri expoziționale cu tehnică militară. Acestea vor putea fi vizitate după încheierea ceremoniei oficiale.

Tot joi, 1 Decembrie, Centrul de Transfuzie Sanguină „Colonel Prof. Dr. Nicolae Nestorescu” al Ministerului Apărării Naționale organizează, în intervalul 08.00-12.00 , o campanie de donare de sânge, pentru a veni în întâmpinarea pacienților cu nevoi transfuzionale din spitalele militare și civile.

De la ora 19.00, militarii Brigăzii 30 Gardă Mihai Viteazul vor desfășura retragerea cu torțe.
Evenimentul va începe din Piața Tricolorului, de pe esplanada Palatului Cercului Militar Național, militarii defilând pe traseul Palatul Cercului Militar Național – Calea Victoriei – Palatul Parlamentului – Palatul Cotroceni – sediul brigăzii.

Vă așteptăm să sărbătorim împreună!

MApN

articolul original.

EXCLUSIV | Militarii care vor defila de 1 Decembrie, îndemnați prin manifeste să se răzvrătească în timpul paradei. „Nu vor prezenta onorul niciunui reprezentant politic”

30 November 2022 at 16:10
image

Militarii români care vor participa la parada de 1 Decembrie sunt îndemnați, printr-un manifest transmis prin intermediul aplicației WhatsApp, să protesteze față de guvernanți chiar în timpul defilării. O presupusă organizație, care se intitulează „Armata Română Liberă”, le cere militarilor să nu prezinte onorul niciunui reprezentant politic și să nu salute în timpul trecerii prin fața tribunelor oficiale. 

În ciuda situației internaționale tensionate din cauza războiului declanșat de Rusia în Ucraina, Armata Română este măcinată de nemulțumirea generală a militarilor, care consideră că sunt prost plătiți și nu primesc nici măririle salariale anuale, garantate prin lege.

Cum nu au dreptul la grevă, pe telefoanele mobile ale militarilor circulă, transmis prin intermediul WhatsApp, un manifest prin care „Armata Română Liberă” le „ordonă” celor care vor defila la paradă să protesteze.

Armata Română Liberă ordonă următoarele: Militarii în activitate – comandanți și șefi ai detașamentelor și blocurilor de paradă nu vor prezenta onorul militar niciunui reprezentant politic. Militarii în activitate, în rezervă și în retragere, invitați alături de politicieni și de membri ai justiției pentru a asista la trecerea în revistă a trupelor care vor defila la paradele militare nu vor da curs invitațiilor. Pe timpul defilării, la trecerea prin dreptul tribunelor oficiale, militarii nu vor saluta”, se arată în manifestul citat.

La paradă vor participa peste 1.500 de militari

Surse militare au declarat, pentru Gândul, că în spatele manifestului s-ar afla mai mulți rezerviști care încearcă, astfel, să prevină o eventuală diminuare a pensiilor pentru foștii angajați din Ministerul Apărării.

MApN se confruntă cu un val de demisii generate de salariile sub 4.000 de lei pentru militarii profesioniști, dar și cu un număr mare de pensionări, în condițiile în care toți cei care îndeplinesc condițiile de vârstă și vechime se grăbesc să treacă în rezervă.

La paradă vor participa peste 1.500 de militari și specialişti din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Telecomunicații Speciale, Administrația Națională a Penitenciarelor și Autoritatea Vamală Română, precum şi 120 de mijloace tehnice.

În blocul de onoare vor fi aproximativ 150 de militari străini, în cadrul unor detașamente din Belgia, Franța, Macedonia de Nord, Republica Moldova, Portugalia, SUA și Țările de Jos și militari reprezentând țările aliate contributoare la structurile NATO de pe teritoriul României. Militarii străini au adus cu ei inclusiv avioane de luptă din Canada, Italia, Spania și SUA.

Andrei Dumitrescu este un jurnalist specializat în realizarea de articole legate, în special, de activitatea Ministerului Afacerilor Interne și toate armele subordonate acestuia, în special Poliția Capitalei și Inspectoratul General al Poliției citeste mai mult
articolul original.

Gata Oricând!

29 November 2022 at 22:08
image

https://gata-oricand.cinemagix.ro/

articolul original.

Misiune de însoțire aeriană a delegației NATO

28 November 2022 at 13:03

Forțele Aeriene Române au executat luni, 28 noiembrie, o misiune de însoțire aeriană a aeronavei TAROM care a asigurat transportul delegației NATO, participante la Reuniunea miniştrilor Afacerilor Externe ale statelor membre ale NATO, eveniment ce se va desfășura la București în zilele de 29 și 30 noiembrie.

Două aeronave F-16 Fighting Falcon, din dotarea Bazei 86 Aeriene „Locotenent Aviator Gheorghe Mociorniţă”, Borcea, au escortat, pentru aproximativ 30 de minute, aeronava TAROM de la intrarea în țară până la aterizarea pe Aeroportul Internațional „Henri Coandă”, Otopeni.

Misiunea pentru asigurarea securității zborului aeronavei care a transportat delegația NATO a fost efectuată la solicitarea Ministerului Afacerilor Externe și executată în deplină siguranță, cu respectarea întocmai a cerințelor și a prevederilor legale.

Biroul presă – MApN

Mulțumim Forțelor Aeriene Române @MApNRomania pt. escortarea avionului care a adus delegația SG @jensstoltenberg, @NATO & ambasadorii aliați la București pt. #ForMin_Bucharest care începe în 1️⃣zi, când vom avea discuții consistente,incl. pt. securitatea la Marea Neagră #WeAreNATO pic.twitter.com/ogqFwEofQF

— Bogdan Aurescu (@BogdanAurescu) November 28, 2022

Landed in #Bucharest 🇷🇴 with @jensstoltenberg for the meeting of #NATO foreign ministers.

Welcome by a #Romanian F16.#WeAreNATO #AvGeek pic.twitter.com/DMbjeV032l

— Oana Lungescu (@NATOpress) November 28, 2022

articolul original.

16 Noiembrie – Ziua Transporturilor Militare

16 November 2022 at 12:59

În 1880, la această dată, odată cu înfiinţarea celui de-al doilea batalion de geniu, prin Înaltul Decret nr. 2550, s-a constituit şi câte o companie de căi ferate, primele asftel de subunităţi din Armata României, potrivit volumului „Calendarul Tradiţiilor Militare” (2010).

Primul Batalion de Căi Ferate a fost înfiinţat în 1887, iar în 1898 a fost aprobat primul regulament asupra transporturilor militare pe calea ferată, potrivit rft.forter.ro.

La mulți ani tuturor celor care își desfășoară activitatea în acest domeniu!

Autostrăzi, căi ferate și poduri avem?

articolul original.

11 Noiembrie – Ziua Veteranilor și a Sfârșitului Primului Război Mondial

11 November 2022 at 03:11

Ziua de 11 noiembrie a fost aleasă pentru simbolistica ei intrarea în vigoare, la 11 noiembrie 1918, ora 11.00, a Armistiţiului între Puterile Antantei şi Germania, în urma căruia se punea capăt Primului Război Mondial şi se creau condiţiile necesare realizării, în ţara noastră, a Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918.

A fost sărbătorită pentru prima dată în ţara noastră în anul 2014 printr-o ceremonie care a avut loc de la ora 10.30, la Monumentul Eroilor căzuţi în teatrele de operaţii şi pe teritoriul României, din Parcul Tineretului.

Azi, participanţii la activitate, vor purta cocarde reprezentând un bujor românesc, vor ţine un moment de reculegere şi vor depune o coroană de flori în memoria eroilor căzuţi la datorie, iar mai mulţi veterani ai teatrelor de operaţii vor fi înaintaţi în grad şi vor primi distincţii.

De asemenea, la ora 11.00 vor fi trase clopotele în toate bisericile şi capelele construite în incinta unităţilor militare.

Ziua Veteranilor a fost instituită prin Legea nr.150 din 22.10.2014, privind modificarea şi completarea OUG nr.82/2006 pentru recunoaşterea meritelor personalului armatei participant la acţiuni militare şi acordarea unor drepturi acestuia şi urmaşilor celui decedat.

România s-a alăturat, astfel, Australiei, Canadei, Statelor Unite ale Americii, precum şi altor state din Europa care, la 11 noiembrie, îşi arată recunoştinţa pentru militarii întorşi din misiuni şi îşi comemorează eroii.

Semnificaţia acestei zile pentru Armata României este legată şi de faptul că, pe data de 11 noiembrie 2003, a căzut la datorie sublocotenentul p.m. Iosif Silviu Fogoraşi, primul militar decedat în teatrul de operaţii din Afganistan, care a fost împuşcat, în urma unui atac asupra transportorului amfibiu blindat în care se afla. A fost decorat cu Ordinul „Virtutea Militara” în grad de Cavaler, cu însemn de război.

Iosif-Silviu Fogarasi

În ţara noastră se sărbătoreşte şi Ziua Veteranilor de Război, pe data de 29 aprilie (n.r. – în 1902 Regele Carol I a instituit titlul de „Veteran de război” în onoarea combatanţilor acoperiţi de glorie pe redutele Războiului de Independenţă), în onoarea tuturor militarilor români care au luptat şi şi-au dat viaţa, pe timpul celor două conflagraţii mondiale, pentru apărarea independenţei, suveranităţii şi integrităţii teritoriale a României.

Articol republicat și modificat după cel al MApN.

Share
1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (medie: 5,00 din 5)
imageÎncarc...
articolul original.

10 noiembrie – Ziua Artileriei și 179 de ani de la înfiinţarea Artileriei Române La mulți ani tuturor artileriștilor!

10 November 2022 at 11:37

La 10 noiembrie 1843, prin Porunca Domnească nr.198 s-a legiferat înfiinţarea primei baterii de artilerie a Ţării Româneşti.

Apropo…

Întrevederea ministrului apărării naționale cu delegaţia Parlamentului şi a Administraţiei programului de Achiziţii pentru Apărare din Republica Coreea

Ministrul apărării naţionale, Angel Tîlvăr, a primit miercuri, 9 noiembrie, la sediul Ministerului Apărării Naţionale, delegaţia Parlamentului şi a Administraţiei programului de Achiziţii pentru Apărare (DAPA) din Republica Coreea, condusă de Lee Hun-Seung, membru al Adunării Naționale și președinte al Comisiei Naționale de Apărare.

Principalele subiecte de pe agenda discuțiilor au inclus stadiul dezvoltării relațiilor de cooperare militară între România și Republica Coreea, în contextul semnării unei noi Scrisori de Intenție, document prin care au fost stabilite reperele încheierii unui Acord cadru de cooperare.

„Parteneriatul Strategic dintre cele două state oferă fundația pentru construirea unei cooperări puternice pe toate domeniile. Suntem optimiști referitor la potențialul pe care îl oferă recenta semnare a Scrisorii de Intenție în scopul consolidării cooperării bilaterale, document care confirmă angajamentul reciproc în vederea încheierii unui acord de cooperare în domeniul apărării. Încheierea acestui acord va permite identificarea domeniilor de interes comun și, ulterior, dezvoltarea relațiilor militare bilaterale pe aceste coordonate”, a afirmat ministrul Tîlvăr.

De asemenea, cei doi înalți oficiali au analizat situația de securitate internațională și perspectivele consolidării cooperării în cadrul Alianței Nord-Atlantice, din perspectiva statutului Republicii Coreea de partener global, cât și în cadrul Organizației Națiunilor Unite (ONU).

Totodată, ministrul român al apărării și-a exprimat convingerea că viitoarele proiecte de cooperare vor avea o valoare adăugată pentru ambele state şi vor contribui la amplificarea relaţiei bilaterale, invitând companiile sud-coreene să investească în industria de apărare din România.

Nu în ultimul rând, a fost abordat sprijinul umanitar acordat Ucrainei, fiind exprimată susținerea pentru independența, suveranitatea și integritatea teritorială a statului partener.

MApN – Biroul presă

articolul original.

Oerlikon C-RAM

8 November 2022 at 04:00

O filmare cu un test de tragere C-RAM a sistemului Oerlikon Skyshield (evoluat intre timp la denumirea Skynex):

Noi cu GDF-003, parca am vrea sa le modernizam similar, potrivit unor declaratii de intentie de acum mai bine de un an.

Bazat pe lectiile razboiului din Ucraina, pana la a ne gandi la un sistem mai scump bazat pe rachete, cum e cazul Iron Dome (fara a lua inca in calcul Iron Beam), baza ar trebui sa fie sistemele artileristice, adica minim Oerlikon GDF 35mm si SPAAG Gepard, daca sistemele A436 de calibrul 30x173mm sunt retrase in loc sa fie aduse la un standard A436M Viforul (sau similar  ZUR 23-2 KG, cu rachete GROM integrate/Pilica) cu munitie programabila.

In fine, ZUR 23 ar fi fost mai degraba compatibil cu sistemele  ZPU2/4 de 14,5mm, din care ZU-23 este derivat. Intre timp noi am inceput sa introducem si calibrul 20x102mm (tunul GIAT de pe Puma SOCAT) precum si cel Oerlikon 25mm (instalat pe MLI-84M), fabricand deja si munitia aferenta in tara. 

ZSU-23 cu Pilica

si… A436M Viforul

De reamintit ca fabricam deja si munitia cu fragmentatie si cea de antrenament pentru 35x228mm, ramanand de asimilat cea programabila si cea perforanta:

https://upsdragomiresti.ro/artillery-ammunition/ 

Insa concretizarea se lasa tot mai mult asteptata… 2022 pare un an pierdut pe toate palierele armatei romane, desi e anul reizbucnirii conflictului din Ucraina.

Marius Zgureanu

Citeste si:

Sky Warden 

Iron Beam 

Skyranger 30 

Oerlikon-Skynex

Mini-interceptorul-lower-ad

.

articolul original.

„Magia Coreeana” din nou: 288 lansatoare K239 Chunmu (Chunmoo) pentru Polonia!

5 November 2022 at 00:40

Pe 4 noiembrie, la Varșovia, a fost încheiat un contract executiv legat de contractul-cadru semnat pe 19 octombrie pentru furnizarea sistemului de artilerie de rachete K239 Chunmu (Chunmoo) către Forțele Armate poloneze.
https://portalmilitarny.pl/wiadomosci/wieloprowadnicowe-wyrzutnie-k239-chunmu-chunmoo-dla-polski/

„A fost încheiat un acord executiv cu o valoare netă de 3,55 miliarde USD între Agenția de Armament care reprezintă Trezoreria Statului și entitatea sud-coreeană Hanwha Aerospace. Acesta prevede livrarea a 288 lansatoare de rachete K239 Chunmoo. Include, de asemenea, un pachet logistic și de formare și garantează suportul tehnic al producătorului în Polonia. Pachetul de instruire prevede pregătirea personalului tehnic atât în ​​Coreea, cât și în Polonia. Pachetul logistic include, printre altele echipamente de diagnosticare si stoc de piese de schimb. Muniția comandată include câteva mii de rachete de precizie Chunmoo 239 mm Missile cu o rază de acțiune de 80 km și o rachetă cu rază lungă de acțiune cu o rază de acțiune de 290 km.

Termenele de livrare prevăzute în contractul executiv au fost repartizate pe anii 2023-2027. Lansatoarele vor fi integrate cu vehiculele poloneze Jelcz P882 cu o cabină blindată, sisteme de comunicații și sistemul polonez de management al luptei integrat TOPAZ. Armata poloneză va primi primele 18 lansatoare K239 cu muniție în 2023. Livrarea va permite primei escadrile K239 să atingă pregătirea de bază pentru luptă până la sfârșitul anului 2023.

Acordul încheiat prevede o gamă largă de transfer de tehnologie și stabilirea potențialului industrial pe teritoriul Republicii Polone. Acordul-cadru prevede livrarea unui număr total de 288 de lansatoare K239, ceea ce este suficient pentru a echipa 16 divizioane de artilerie de rachete cu aceste sisteme…”

Sistemele poloneze K239 - atât lansatoare, cât și vehicule de transport și încărcare - vor fi amplasate pe camioanele Polish Jelcz P882 într-un șasiu 8 × 8

Sistemele poloneze K239 – atât lansatoare, cât și vehicule de transport și încărcare – vor fi amplasate pe camioanele Polish Jelcz P882 într-un șasiu 8 × 8

Sistemul de artilerie cu rachete K239 Chunmu

Sistemul de rachete K239 este format din lansatorul K239L (Launcher) și vehiculul de transport și încărcare K239T (Transporter). Fiecare lansator are propriul său sistem individual de control al focului, iar bateria/batalionul-divizionul coreean K239 include și vehicule de comandă pe șenile K227A1 cu un sistem de comandă de clasă C4I denumit BTCS (Battalion Tactical Command System).

Lansatorul K239L și vehiculul K239T sunt montate pe același camion KM1500 într-un șasiu 8 × 8. În modulul lansator sunt încărcate două containere de rachete, numărând, în funcție de tipul de efector, de la una la 20 de rachete (fiecare container poate fi încărcat cu un pachet de alte rachete). Vehiculul de transport și încărcare transportă patru astfel de pachete. Sistemul de încărcare a rachetelor în pachete este același ca și în sistemele americane MLRS și HIMARS – după ce K239T livrează pachetele cu rachete, echipajul lansator folosește un cadru special ejectat din container pentru a-l ridica de la sol și introduce în lansator.

Sistemul K239 trage în prezent următoarele tipuri de rachete de fabricație coreeană:

  1. Calibru K33 neghidat 131 mm cu o rază de acțiune de 36 km, focos puternic exploziv – două pachete de 20 de rachete pe lansator;
  2. Rachete ghidate K56 de 239 mm cu o rază de acțiune de aproximativ 80 km (oficial 70 km), focos penetrant (unitar), termobaric sau cluster – două pachete de șase rachete pe lansator (echivalentul funcțional al rachetelor americane M30 / M31 GMLRS) – două pachete din fiecare șase rachete;
  3. Ghidat KTSSM (rachetă tactică coreeană suprafață-suprafață) calibrul 600 mm, datele de rază de acțiune diferă adesea, există informații despre intervalul de 120-290 km – două pachete de o rachetă pe lansator (echivalentul funcțional al rachetelor americane M57 ATACMS ).
Lansatorul de sistem de artilerie de rachete K239 al forțelor armate sud-coreene.

Potrivit Hanwha Defense K239, în viitorul apropiat, K239 va fi echipat cu o nouă rachetă Chunmoo-II (Chunmu-II) de 400 mm, mai ușoară decât KTSSM, dar cu o rază similară și capacități de focos de penetrare, lansatorul va fi capabil pentru a încărca două pachete de două rachete.

Lansatoarele K239 Chunmu (Chunmoo) sunt grupate în batalioane de artilerie de rachete cu trei baterii cu 18 lansatoare K239L și 9 vehicule K239T, astfel încât bateria are 6 lansatoare și 3 vehicule de transport și încărcare. În Forțele Armate ale Coreei, batalioanele sunt repartizate pe brigăzile militare generale.

Sistemele K239 comandate de Ministerul Apărării Naționale – atât lansatoare, cât și vehicule de transport și încărcare – vor fi amplasate pe camioanele poloneze Jelcz P882 într-un șasiu 8 × 8. Important este că vor fi echipate cu dispozitive poloneze ale sistemului de comandă și control Topaz. Alături de lansatoare, au fost comandate câteva mii de cartușe de muniție, inclusiv rachete de 239 mm și 600 mm.

În etapa a doua și ulterioară a implementării proiectului, este planificată comandarea unui lot de vehicule de comandă pentru subunitățile de artilerie de rachete, vehicule de suport tehnic și vehicule de evacuare tehnică de la companiile poloneze. Industria poloneză de apărare urmează să obțină, de asemenea, competențe din partea coreeană care să permită întreținerea, modernizarea și producerea ambelor tipuri de rachete în țară.

____________________
articolul original.

Procedura de atribuire a contractului pentru achiziția a 32 avioane F-16 din Norvegia a fost finalizată

4 November 2022 at 13:26

f16 norvegiene pentru romania

Vineri, 4 noiembrie, la sediul Romtehnica, a fost semnat contractul de achiziție de către Ministerul Apărării Naționale din România a 32 de avioane F-16 de la Guvernul Regatului Norvegiei.

Ministerul Apărării Naționale a obținut, în decembrie 2021, aprobarea Parlamentului României pentru inițierea procedurilor de achiziție și derulării acestora conform prevederilor Legii nr. 214 din 2022.

Instituția militară a convenit cu reprezentanții norvegieni contractul de achiziție a 32 de avioane F-16 în configurația M6.5.2, motoare de rezervă și suport logistic. Valoarea contractului semnat astăzi cu Guvernul Regatului Norvegiei este de 388 milioane euro și se va derula pe o perioadă de trei ani, primele aeronave urmând să fie livrate spre sfârșitul anului 2023.

Contractul se derulează cu sprijinul Guvernului Statelor Unite ale Americii, în acest sens, Guvernul României a transmis scrisoarea de tip „Letter of request” adresată Guvernului SUA pentru care se anticipează primirea unui răspuns până la sfârșitul anului.

Avioanele vor fi livrate României în stare operațională, cu o resursă disponibilă care va permite operarea acestora de către Forțele Aeriene Române pentru o perioadă de minim 10 ani, respectiv pe durata perioadei de tranziție la avioanele de generația a V-a.

Achiziția celor 32 de avioane de la Guvernul Regatului Norvegiei reprezintă, în fapt, un transfer de capabilitate între două state membre ale NATO, pentru creșterea capacității de apărarea a României și asigurarea contribuției naționale la apărarea colectivă în cadrul Alianței Nord-Atlantice.

x x x

În prezent, Forțele Aeriene Române au în dotare 17 aeronave F-16 în configurație M5.2R, care vor fi modernizate la configurația M6.6, achiziționate în baza prevederilor Concepţiei de realizare graduală a capabilităţii de apărare aeriană în cadrul programului „Avion multirol al Forţelor Aeriene”.

Misiunile specifice Serviciului de Luptă Permanent – Poliție Aeriană (SLP-PA) sunt executate cu aeronave F-16 și MiG-21 LanceR, însă folosirea acestora din urmă este o soluţie pe termen scurt (un an).

Scoaterea graduală din serviciu a avioanelor MiG-21 LanceR şi necesitatea executării în regim permanent a Serviciului de Luptă – Poliţie Aeriană cu avioane F-16, coroborate cu evoluția mediului de securitate regional, au determinat nevoia identificării unei soluţii care să permită apărarea spațiului aerian al României cu avioane F-16 și executarea SLP-PA cu avioane F-16, conform angajamentelor asumate față de NATO.

MApN – Biroul presă

articolul original.
❌