ACTUALITATE
🔒
Au fost publicate stiri noi. Click aici pentru a le afisa.
Before yesterdayUltimele Stiri

Oldies but goldies – 2S7 PION

3 December 2022 at 04:00

Întâi o prezentare generală – traducere de pe wiki, cu câteva completări de pe armyrecognition.com și military-today.com.

2S7 Pion / 2S7M Malka este un tun autopropulsat sovietic de 203 mm. „2S7” este denumirea sa GRAU. Au fost construite peste 250 de unități, totalul variind între 500 și 1000, în funcție de sursă. Ele au fost distribuite fostelor state sovietice la dizolvarea Uniunii Sovietice după 1991.

2S7 Pion a fost identificat pentru prima dată în 1975 în armata sovietică și a fost numit M-1975 de către NATO (si 2S4 Tyulpan a primit desemnarea M-1975), în timp ce denumirea sa oficială este SO-203 (2S7). A folosit un șasiu cu design nou, parțial bazat pe designul T-72 și T-80, purtând un tun 2A44 de 203 mm montat în exterior pe partea din spate a șasiului.

Vehiculul se poate ingropa singur in teren și are un sistem de apărare CBRN prin suprapresiune.

Producția sa a fost împărțită între producători: șasiul a fost fabricat la Fabrica Kirov, Sankt Petersburg, în timp ce tunul și montura au fost fabricate la uzina Titan-Barrikady din Volgograd. Este propulsat de un motor diesel V-46-I turbo V12 răcit cu lichid, care dezvoltă 750 de cai putere (sau 840). De asemenea, este echipat cu o unitate de putere auxiliară 9R4-6U2 care dezvoltă 24 CP și alimentează toate sistemele atunci când motorul principal este oprit.

S-a raportat că tunul de 12 m lungime cântărește 14,6 tone, este prevăzut cu un sistem de asistare la încărcare și are o durată de viață de 450 de lovituri.

Tunul poate trage cu muniție HE-FRAG standard sau asistată cu motor rachetă, sau cu proiectile chimice și nucleare – obuzul Kleshchevina.

Proiectilul standard HE-FRAG, 3-O-F43(ZOF-43), cântărește 110 kg, conține 17.8 kg încărcătură explozivă și are o rază maximă de lovire de 37.5 km. Proiectilul asistat, 3-O-F44 (ZOF-44), cântărește 103 kg, conține 13.8 kg încărcătură explozivă și are o rază maximă de lovire de 47.5 km. Tunul mai utilizează și proiectilul cargo 3-O-14, conținând 24 submuniții cu fragmentație.

Procesul de modernizare a Malkăi de către ruși, de la sfârșitul anilor 2010, a implicat înlocuirea mai multor componente produse în Ucraina, cum ar fi cutia de viteze și motorul, cu componente noi fabricate în Rusia la uzina Uraltransmash din Ekaterinburg.

2S7 utilizează un echipaj de paisprezece militari. Pe timpul deplasării, comandantul, mecanicul conductor și tragătorul tunului stau în cabina din partea din față a mașinii, alți patru membri stau într-un compartiment situat în mijlocul șasiului iar ceilalti 7 membri se deplasează cu vehiculul de sprijin, de obicei un camion.

Echipajul necesită aproximativ 5-6 minute pentru a se instala pe poziția de tragere și 3-5 minute pentru a o părăsi. Sistemul transportă patru lovituri complete; încă patru lovituri sunt transportate de vehiculul de sprijin. Datorită razei lungi de acțiune, echipajul poate trage una sau două lovituri și poate părăsi poziția înainte ca prima lovitură să lovească poziția inamicului la peste 40 km distanță. Acest lucru face ca 2S7 să fie mai puțin susceptibil la focul contrabateriei de la un inamic cu un radar cu contrabaterie precum ARTHUR.

https://www.youtube.com/watch?v=J7pZYGtFaB8

Istoricul operațional și de luptă:

2S7 a fost folosit pentru prima dată în luptă de Uniunea Sovietică în războiul sovieto-afgan (1979–1989).

Forțele ruse l-au folosit în primul și al doilea război cecen (primul război: 1994–1996, al doilea război: 1999–2009).

Armata georgiană a folosit 2S7 în războiul ruso-georgian în 2008 (7-16 august 2008), dintre care șase au fost capturate de forțele ruse.

Piesele 2S7 au fost readuse în serviciu de armata ucraineană în timpul războiului din Donbas la sfârșitul anului 2014 și au fost folosite în luptă chiar în afara zonei „tampon” prevăzute de Protocolul de la Minsk, deoarece aveau o rază de acțiune suficientă pentru a furniza sprijin de artilerie.

Forțele armate ruse își întăresc forțele de artilerie, reactivând obuzierele autopropulsate 2S7M Malka 203 mm (SPH) și mortierele autopropulsate 2S4 Tyulpan 240 mm. 2S7M modernizat este legat de vehiculul de comandă modernizat 1V12M, care utilizează o unitate de navigație GLONASS.

Videoclipul lansat de Ministerul Apărării din Azerbaidjan a arătat că 2S7-urile lor sunt folosite în timpul războiului din Nagorno-Karabah din 2020.

2S7 a fost fotografiat îndreptându-se spre granița cu Ucraina în timpul crizei ruso-ucrainene din 2021-2022.

A fost folosit de forțele ucrainene în timpul invaziei ruse a Ucrainei din 2022 încă din 21 martie 2022.

A fost folosit de forțele ruse în timpul războiului ruso-ucrainean, după cum a raportat Newsweek din 27 mai 2022.

Variante

Versiunea originală este cunoscută sub numele de 2S7 Pion.

O versiune actualizată numită 2S7M Malka a intrat în funcțiune în 1983 sau în 1986. 2S7M Malka folosește un sistem îmbunătățit de control al focului care a crescut cadența de tragere de la 1,5 la 2,5 lovituri pe minut și a crescut capacitatea de transport al muniției la opt proiectile cărate de 2S7M.

Săpătorul de șanțuri BTM-4 Tundra utilizează șasiul 2S7 Pion.

Există și versiuni civile: automacara SGK-80 și SGK-80r, cu capacitate de 80 tone, și CM-100 pentru lucrări de mentenanță la căile ferate și operațiuni de salvare după dezastre.

Detalii tehnice

Produs: 1975–1990

Masa: 46.500 kg

Lungime totală: 13,1 m

Lungime șasiu: 10,5 m

Lățime: 3,38 m

Înălțime: 3 m

Echipaj: 14 persoane

Greutatea proiectilului: 103 kg sau 110kg

Calibru: 203 mm

Elevație: 0-60 grade

Derivă: 30 de grade

Viteza inițială a loviturii: 960 m/s

Raza de tragere efectivă: 37,5 km fără muniție asistată și 47,5 km cu muniție asistată

Raza maximă de tragere: 55,5 km (nu am aflat cu ce muniție)

Blindaj: 10mm max.

Armament principal:Tun 2A44 de 203 mm L/56.2

Motor V-46-I V12 turbo diesel 840 CP

Suspensie cu bară de torsiune

Rază de deplasare pe drum: 650 km

Viteza maxima 50 km/h – există videoclipuri în care ucrainenii vorbesc despre 60km/h

Operatori:

Deși nu au fost publicate cifre, se estimează că au fost construite peste 1.000 de bucăți. URSS avea 347 din 1990.

Angola – 12, achiziționat în 2000 de la Cehia

Azerbaidjan – cel puțin 12, achiziționate de la Rusia în 2008–2009

Belarus – 36 în rezervă

Coreea de Nord – număr necunoscut

Rusia – 60 2S7M în serviciul activ, 260 2S7 în rezervă începând cu 2022. Modernizare cu trenuri de rulare și electronică nouă finalizată în decembrie 2021.

Ucraina – 96-99; un număr necunoscut (cel puțin 13) aduse din rezervă și repuse în serviciul activ din cauza războiului din Donbas

Uzbekistan – 48

Foști operatori:

Cehoslovacia – 12 vehicule operate de Divizia a 17-a Artilerie de Calibru Mare din Žamberk, 1984–1994. O mașină este păstrată în Muzeul Militar Lešany.

Polonia – 8 tunuri. Denumirea militară „Piwonia”. A intrat în serviciu în 1985 și a fost retras în 2006. A servit mai întâi în Brigada a 5-a de artilerie din Głogów, apoi în Brigada a 23-a de artilerie Silezia la Bolesławiec

Bulgaria – număr necunoscut, informație neconfirmată

Slovacia – 3 (1 folosit pentru testare, 2 în muzeu militar)

Georgia – 6, pierdute în războiul din Osetia;

Uniunea Sovietică – transmise statelor succesoare

Așa cum spuneam mai sus, 2S7 Pion/2S7M Malka, în ambele variante, este folosit intensiv de către ambele părți în conflictul din Ucraina, fiind singurul care rivalizează, ca rază de lovire, cu obuzierele vestice trimise în teatru, Pzh2000, Krab, M109, Dana, Zuzana și Cesar.

Descoperirea țintelor se realizează în principal cu drone și cercetași.

M-am oprit asupra lui 2S7 Pion pentru că poate oferi, cu costuri relativ mici, o soluție stop-gap pentru creșterea majoră a razei de lovire a artileriei române, concomitent cu o creștere a mobilității acesteia.

În privința mobilității, orice autopropulsat e mai bun decât nimic, având în vedere ca singurele piese autopropulsate, 2S1 și Model 1989, zac prin depozite (dacă nu au fost deja descompletate) iar raza de lovire a obuzierului de 122mm purtat de acestea le poziționează muuult în urma pieselor autopropulsate utilizate de rusi, sârbi, ucraineni și, de curând, unguri, astfel că, până la achiziționarea de obuziere autopropulsate din vest sau din Korea, sau în paralel cu acestea, existența unei capabilități procurate mai ieftin ar fi binevenită.

În privința razei de lovire, nu ar trebui să ne limităm doar la a ajunge din urmă actualele obuziere cal. 155mm, ci ar trebui să urmărim preocupările guvernelor și ale producătorilor de armament, de a crește raza de lovire a acestora spre zona 100-150km.

Sunt cunoscute realizările tandemului Leonardo-Diehl, cu proiectilul subcalibru Vulcano, utilizabil de către piesele cal. 127mm și 155mm, cu raze de lovire confirmate de 70-80 km și cu intenția de a ajunge la 120km.

Sunt cunoscute cercetările și testele efectuate de BAE Systems cu prototipul M1299, în cadrul programului ERCA, cu proiectile RAP cal. 155mm, apte să atingă 70km.

Sunt cunoscute testările tandemului Boeing-Nammo pentru realizarea unui proiectil cu motor ramjet, calibrul 155mm, cu intenția de a atinge o rază de lovire de 150km. Detalii aici: https://www.nammo.com/story/the-range-revolution/

Sunt cunoscute cercetările sud-coreenilor pentru realizarea unei noi generații a K9 Thunder, K9A3, aptă să lovească ținte la 100km.

Sunt convins că și alți producători fac eforturi în acest sens și că, undeva în orizontul 2025-2030, vor apărea astfel de sisteme și muniții doar că, pentru peticiți ca noi, vor fi prea scumpe sau inaccesibile, pentru o bună perioadă de timp.

În acest sens, 2S7 PION ar reprezenta o soluție stop-gap, mai precis:

  1. Preluare de la ucraineni, în contul ajutoarelor de război sau prin cumpărare, a unui număr de Pioni. Preferabil 18-24 piese, pentru un batalion și pentru efectuarea de teste.
  2. Modernizarea sistemelor de navigație, comunicații, conducere a focului. Aici avem deja experiența LAROM, cu Elbit, sau o putem face cu sprijin american, cu sisteme utilizate și de HIMARS.
  3. Integrarea dronelor în sistemul de luptă. Aici se tot aude de proceduri, pdf-uri etc dar ar trebui să ne miscăm mult mai repede. Ar fi de preferat o echipare până la nivel de piesă dar, pentru început, alocarea a trei drone pentru o baterie cu 6 tunuri ar fi destul de ok.
  4. Trecerea la dezvoltarea de muniții ghidate, subcalibru, cu sabot detașabil.

În privința munițiilor subcalibru, nu trebuie să inventăm apa caldă. Ar trebui să începem cercetările și testele pe baza munițiilor de cal. 152mm și 130mm pe care le producem deja.

Asta ar presupune testarea rezistenței corpului proiectilului, având în vedere accelerația mărită, imprimată de încărcătura de azvârlire mult mai mare.

Integrarea sistemului de ghidaj GPS și a suprafețelor de control, realizarea sabotului detașabil. Într-o fază ulterioară, introducerea ghidajului terminal SAL și/sau IR/MMW.

Am putea, în paralel, să testăm proiectilul Excalibur, cu sabot adaptat pentru 203mm, sau lovitura Vulcano, în funcție de cât sunt de interesați americanii, respectiv nemții-italienii.

Având în vedere că Pion lansează proiectilul de 203mm, cu masa de 110kg, cu o viteză inițială de 960m/s și că în cazul muniției de 152mm și al Excalibur vorbim de o lovitură cu masa totală, cu sabot, de 50-55kg, ar trebui să se poată obține o rază de lovire spre 80-100km. Aceasta depinde de mulți factori, de profilul aerodinamic al loviturii, dacă e standard sau RAP, de suprafețele de control etc dar, grosso modo, cam aceea ar trebui să fie raza de lovire.

În cazul loviturii de 130mm, cu masa proiectilului de 37-38kg, cu tot cu sabot, raza de lovire ar trebui să ajungă undeva la 110-130km.

Am putea face estimări și pentru muniții cal 122 sau pentru muniția Vulcano dar, în cazul ultimei, e posibil ca raportul dintre preț și efectul la țintă să nu o facă foarte tentantă pentru utilizare. Din imaginile găsite pe net, pare să aibă un calibru de 90-100mm și o masă de 12-15kg din care o parte este reprezentată de sistemele de ghidaj, focos etc.

Desigur, acestea sunt estimări grosiere, date mai precise se pot obține doar după teste dar, chiar și pentru unii ca noi, astfel de obiective pot fi atinse cu costuri decente și într-un timp relativ scurt, având în vedere atât experiența în producția de muniții cât și posibilitățile de cooperare cu producători consacrați, mai ales că în privința sistemelor de ghidaj, vorbim despre componente mature, testate de ani de zile în situații de luptă.

Pe lângă creșterea foarte mare a razei de lovire, utilizarea de muniții subcalibru pentru Pion ar mai avea câteva avantaje deloc de neglijat:

  • ar permite reducerea echipajului de la 14 la, probabil, 7-8, incluzând mașina de aprovizionare;
  • ar crește cadența de tragere, prin reducerea cursei brațului de alimentare cu muniție sau înlocuirea lui cu unul de tip Cesar sau cu sistemul utilizat de Atmos 2000. Probabil, ar crește cadența la 5-6 lovituri/minut;
  • ar crește rezerva de muniție transportată pe mașina, posibil la 10-12 lovituri, din cauza reducerii dimensiunilor;
  • ar permite lovirea, mai ieftin, a unor ținte accesibile în prezent doar cu HIMARS – la un cost de cca 150.000 dolari/lovitură.

         

Utilizarea muniției subcalibru ar permite tunului să execute misiuni de contrabaterie la tot ce au Rusia și vecinii în dotare, ca artilerie clasică sau reactivă, de la distanțe la care oponenții să nu-l poată lovi, cel puțin deocamdată, decât cu rachete Tochka, Kalibr sau Iskander.

Desigur, sunt și alte țări care dețin 2S7 PION dar în cazul Ucrainei se pot găsi mai multe variante de colaborare, inclusiv modernizarea tunurilor acestora și livrarea de muniție subcalibru, în contrapartidă cu tunurile livrate nouă sau contra muniții de cal.203mm (nu cred că ar trebui să deschidem linie de producție pentru acest calibru).

Vorbesc despre 2S7 Pion modernizat și despre utilizarea muniției subcalibru ca despre o soluție stop-gap deoarece tunul nu se mai fabrică iar durata de viață a țevii tunului este de 450 lovituri, ceea ce ne-ar permite o utilizare vreme de 10-15 ani după care tehnologiile și sistemele de artilerie cu rază mărită ar trebui să fie suficient de mature și de accesibile financiar încât să le putem procura și noi în cantități suficiente.

O scurtă paranteză

Dacă tot am vorbit despre modernizarea unor sisteme vechi de artilerie și despre creșterea importantă a razei de lovire, prin utilizarea muniției subcalibru, același lucru ar trebui facut și cu obuzierele cal. 152mm din dotarea armatei.

Bine, în cazul acestora ar fi nevoie de amplasarea pe un șasiu care să le transporte rapid și să suporte șocul tragerilor.

Cel mai potrivit candidat ar fi șasiul T55 care e total depășit ca tanc dar care, cu o remotorizare și o modernizare a transmisiei și a sistemului de rulare, ar fi un suport mai mult decât ok pentru amplasarea pe el a obuzierului Model 1981 sau a tunului obuzier Model 1985.

Cele două piese ar putea folosi muniție subcalibru cal. 130mm, 122mm și chiar 100mm.

În cazul obuzierului Model 1981, s-ar putea atinge raze de lovire de 40-42km cu lovitură subcalibru de 100mm, cca 25-35km cu lovitură de 122mm (standard sau RAP după caz) și de cca 22-30km cu lovitura de 130mm (standard sau RAP/BB după caz).

În cazul tunului obuzier Model 1985, s-ar putea atinge raze de lovire de 55-60km cu lovitură subcalibru 100mm, cca 39-45km cu lovitură de 122mm (standard sau RAP după caz) și de cca 32-38km cu lovitura de 130mm (standard sau RAP/BB după caz).

Ulterior, pe măsură ce sisteme autopropulsate moderne vor intra în serviciu (God knows when…), sistemele autopropulsate cal. 152mm ar putea fi trecute in conservare sau distribuite către Armata Teritorială.

By the way, experiența Ucrainei ne arată că ar trebui să avem o armată teritorială.

După cum vedeți, nu am pomenit despre tunul Model 1982 cal 130mm deoarece, din cele cca 75 fabricate, se pare că vreo 36 au plecat spre alte zări (Bosnia, Camerun, Guinea, Nigeria).

Doar ca un exercițiu, probabil ca ar obține o rază de lovire de cca 50km cu proiectil de 100mm și de 33-39km cu lovitura de 122mm (standard sau RAP după caz), mai puțin decît model 1985.

În privința celor 48 Gvozdika/Model 1989, aflate în conservare (sper), acestea ar putea atinge un 24 km cu lovitură subcalibru cal. 100mm dar tot atât ar atinge chiar tunul antitanc cal. 100mm, dacă ar putea ridica țeava la 45 grade. În plus, tunul antitanc are o cadență de tragere de 2-3 ori mai mare decât autopropulsatul. Din acest punct de vedere, aș prefera să utilizez cele 48 de șasiuri pentru instalarea pe ele a tunului antitanc cal. 100mm, astfel încât să poată ridica țeava la 45 grade, sau le-aș înlocui obuzierul cal 122mm cu un aruncător deștept cal. 120mm și le-aș da în sprijin unităților mecanizate.

Evident, toate acestea pot părea cârpeli în ochii unor sofisticați care tușesc fără tunuri cu plasmă și sisteme robotice dar conflictul din Ucraina ne-a învățat că, în caz de morcov intrat cu frunze cu tot, orice echipament este bun, dacă este folosit cu cap.

În plus, cantitatea este o calitate în sine, mai ales pentru unii care nu-si permit financiar să achiziționeze cantități mari de echipamente de top.

Să ne uităm ce se întâmplă în Ucraina, cât de greu s-au hotărât europenii să le trimită arme și cum le stă ucrainenilor inima în gât ori de câte ori vreun bou din vestul sau centrul Europei cârâie cu privire la livrările de armament și la creșterile de prețuri la gaze.

Să ne mai uităm la viteza cu care polonezii au tras concluziile de rigoare și încheie contracte majore de achiziții de armament pe care, în caz de ceva, să-l aibă în curte, nu să stea cu căciula în mână pe la ușile unora și altora.

Cam așa ar trebui să procedăm și noi doar că, din nenumărate motive pe care nu le mai discut acum, nu avem forța financiară a statului polonez, caz în care trebuie să lucrăm foarte inteligent și să atingem maximum de rezultate cu resursele pe care le avem.

Sau putem să ne ținem de berici și pdf-uri apoi, când o fi groasă, să dăm din colț în colț. Nu că n-am mai făcut-o de-a lungul istoriei.

Eroul Bulă

articolul original.

B-21 Raider, dezvaluit in jurul orei 2:20, ora Bucurestiului (3 Decembrie)

2 December 2022 at 15:48

Poze oficiale:

B-21 Raider

articolul original.

New Generation Fighter nimic concret

2 December 2022 at 04:00

Desi pe 18 noiembrie guvernul german a anuntat ca un acord industrial in programul NGF a fost atins lucrurile nu stau deloc asa.

In acelasi timp, directorul general al Dassault Aviation, Éric Trappier, a fost chiar mai dur cand, pe 21 noiembrie, a declarat sec, ca anuntul facut de guvernul de la Berlin este doar: “pseudo political announcement that has been made.”

Pe 25 noiembrie, premierul francez, doamna Elisabeth Borne, a spus – in cadrul unei conferinte de presa comune cu cancelarul german Olaf Scholz – ca s-ar fi ajuns la un acord intre Airbus Defense & Space (Germania) si Dassault Aviation.

Insa, extrem de prompt, un purtator de cuvant al celor de la Dassault, raspunzand unei intrebari de la Reuters, a negat ca asa ceva s-ar fi intamplat. Cele doua companii nu au facut progrese si nu s-au inteles deloc.

Deocamdata francezii nu se inteleg cu germanii si spaniolii pentru distribuirea “sarcinilor de serviciu” in faza 1B a programului. O problema aparte ar fi zona sistemelor de control al zborului. Francezii nu renunta la proprietatea lor intelectuala, iar germanii nu accepta asa-zisele “cutii negre”.

Aceste probleme persista de aproape doi ani si nu exista deocamdata nici o licarire de speranta intru depasirea lor. Este de facto o problema structurala.

Astfel ca francezii cauta solutii de avarie sau macar un plan “B”, iar Adunarea Nationala franceza a inceput probabil sa se gandeasca ca atunci cand Éric Trappier vorbea despre un plan “B” in relatia cu germanii si spaniolii avea bietul om mare dreptate.

In proiectul de buget pentru anul fiscal 2023 a aparut un amendament, modest deocamdata – doar 10 milioane de euro – pentru demararea unui studiu de fezabilitate  pentru finantarea de catre partea franceza – fara nicio colaborare – a dezvoltarii si fabricatiei unui viitor aparat de noua generatie.

Si chiar daca efortul financiar pare mare, discutam probabil de foarte multe miliarde de euro, deputatii francezii au in vedere pastrarea capabilitatilor industriei de aparare franceze ca si apararea drepturilor intelectuale ale acestei industrii, adica exact “cuiul lui Pepelea” cu care germanii nu sunt de acord. Prin “drepturi intelectuale” trebuie sa intelegem de fapt experienta tehnologioca dobandita de francezi in zecile de ani de cand isi fabrica singuri avioanele de lupta.

Ar putea insa ca acest amendament sa fie foarte serios, iar francezii sa-si faca deja planurile de retragere din programul SCAF sau sa fie doar un raspuns catre Bundestagul german care de curand a adoptat o rezolutie prin care cere guvernului german sa tina cont de interesele industriale germane atat in programul SCAF cat si in programul franco-german pentru tancul viitorului – MGCS.

Ori cu asemenea intentii ostile de ambele parti foarte greu sa se ajunga la un acord sincer si de durata. In principiu, tancul ar fi al germanilor cu Berlinul sef, in timp ce SCAF ar fi al francezilor, ca natiune-lider.

Insa de peste doi ani cele doua programe nu fac altceva decat sa bata pasul pe loc, iar timpul trece, F 35 se maturizeaza, iar americanii lucreaza deja la alte doua programe pentru aparate de generatie a VI-a, unul pentru fortele aeriene si altul pentru US Navy.

Evident ca nici Marea Britanie & Co nu sta pe loc in programul Tempest desi nici acolo nu se intrevad colaborari prea usoare.

GeorgeGMT

articolul original.

1 DECEMBRIE 2022 – ZIUA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI

1 December 2022 at 00:21

LA MULȚI ANI, ROMÂNIA!

La mulți ani, români!

La 1 decembrie 1918, prin hotărârea Marii Adunări Naţionale de la Alba-Iulia, se înfăptuia statul naţional unitar român.

Reperele principalelor activități de astăzi sunt:

În Bucureşti, Parada Militară dedicată Zilei Naționale a României se desfăşoară de la ora 11.00 la Arcul de Triumf.

În garnizoana Alba Iulia, începând cu ora 13.40, la Monumentul „Marii Uniri” vor fi depuse coroane de flori, activitatea fiind urmată, de la ora 14.00, de ceremonia militară, în zona Bulevardului 1 Decembrie 1918.

Anul acesta, la parada din București participă peste 1.500 de militari și specialişti din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Telecomunicații Speciale, Administrația Națională a Penitenciarelor și Autoritatea Vamală Română, precum şi 120 de mijloace tehnice. Vor participa și 150 de militari străini cu 25 de mijloace tehnice, în semn de respect pentru România.

Totodată, în zona Arcului de Triumf vor fi amplasate standuri expoziționale cu tehnică militară. Acestea vor putea fi vizitate după încheierea ceremoniei oficiale.

Tot joi, 1 Decembrie, Centrul de Transfuzie Sanguină „Colonel Prof. Dr. Nicolae Nestorescu” al Ministerului Apărării Naționale organizează, în intervalul 08.00-12.00 , o campanie de donare de sânge, pentru a veni în întâmpinarea pacienților cu nevoi transfuzionale din spitalele militare și civile.

De la ora 19.00, militarii Brigăzii 30 Gardă Mihai Viteazul vor desfășura retragerea cu torțe.
Evenimentul va începe din Piața Tricolorului, de pe esplanada Palatului Cercului Militar Național, militarii defilând pe traseul Palatul Cercului Militar Național – Calea Victoriei – Palatul Parlamentului – Palatul Cotroceni – sediul brigăzii.

Vă așteptăm să sărbătorim împreună!

MApN

articolul original.

Aselsan AESA

30 November 2022 at 04:00

Radarul SABR (AN/APG-83) care va echipa aparatele F 16 grecesti

Stransi cu usa intre embargoul asupra livrarilor de materiale sensibile de catre restul membrilor NATO si grecii care se tot inarmeaza, turcii incearca apa cu degetul si isi lanseaza propriul radar AESA dezvoltat de Aselsan.

Daca le iese, ar fi o mare victorie tehnologica pentru Ankara, cu atat mai mult cu cat noul radar activ este destinat flotei turcesti de F 16, noii drone Akinci si viitorului avion de generatie a cincea turcesc – programul Turkish Fighter Experimental (TF-X).

Pe 10 noiembrie, AESA  Aselsan a fost prezentat publicului. “It is a radar project equivalent to the most advanced radars in the world at the moment,” a declarat Ismail Demir.

In presa turca s-a speculat ca primul radar AESA pentru F 16 ar putea fi livrat fortelor aeriene turce pana la sfarsitul acestui an, dar nu exista nicio declaratie oficiala in acest sens.

Necazurile turcilor au legatura cu Grecia, vechea lor rivala, tara care in ultimii ani a investit masiv in modernizarea fortelor sale aeriene, iar grecii chiar au ce sa arate turcilor pe deasupra Marii Egee si nu numai. 83 de F 16 aflate in plin proces de modernizare la standardul Block “V” Viper, dotate cu radar AN/APG-83, achizitia in regim de urgenta a 24 de aparate Rafale, dotate cu radare AESA RBE2.

La nivel de forte navale, Grecia nu poate tine pasul cu turcii dar cel mai probabil ca nici n-au nevoie, multitudinea de insule ofera suficiente baze aeriene, astfel incat interesul Atenei este sa detina superioritatea aeriana, impotriva careia flota turca – fara protectia proprilor avioane de lupta – nu are ce face.

Americanii sunt un alt factor important in zona prin eliminarea Turciei din programul F 35A (Ankara avea de gand sa cumpere 100 de aparate) dar si prin refuzul Washingtonului in a vinde Turciei avioane F 16 Block 70 sau de a permite modernizarea pe model grecesc.

Acum nu stim cat de “project equivalent to the most advanced radars in the world at the moment” este de facto radarul dezvoltat local de turci. Foarte greu de crezut ca ar fi la nivel mondial atat timp cat Coreea de Sud a avut nevoie de sprijinul masiv al israelienilor in dezvoltarea propriului radar AESA iar rusii inca n-au reusit mare lucru cu radarul lor dedicat Suhoi Su-57.

Deocamdata industria de aparare turca face eforturi considerabile pentru dezvoltarea de produse sofisticate dar mari realizari inca nu sunt si ar fi de mirare ca primul radar AESA sa fie la nivelul declaratiilor oficialilor turci. Cel mai probabil ca nu va fi si grecii vor detine in continuare suprematia tehnologica in spatiul aerian disputat cu turcii.

De bagat la cap, din punctul de vedere al radarului de bord, si pentru fortele noastre aeriene cu atat mai mult cu cat noi am avea ceva solutii…

GeorgeGMT

articolul original.

Germania vrea să se înarmeze „urgent”. Ce probleme întâmpină

28 November 2022 at 13:37
image

Un lider politic german a cerut ca industria de armament a ţării să îşi accelereze capacităţile de producţie, acuzând lipsa de echipament pentru Bundeswehr (armata germană), conform dpa.

Lars Klingbeil, co-lider al Partidului Social Democrat (SPD), aflat la guvernare, a avertizat că trebuie să se renunţe la ideea eronată că ar exista o mare cantitate de echipament militar disponibilă: „Toate acestea trebuie să fie produse” – a transmis oficialul, recent, la postul public ARD.

Conform acestuia, industria de armament germană şi-a redus tot mai mult capacităţile în ultimii ani  nu poate satisface garanțiile de securitate din context iar Bundeswehrul va trebui să se reorienteze pentru achiziţii din alte ţări.

Înarmare…cu toată viteza

„Este clar că avem nevoie să echipăm Bundeswehr repede şi bine, şi că trebuie să lucrăm la aceasta cu toată viteza”, a spus Klingbeil, referindu-se la faptul că, după invazia rusă în Ucraina declanşată la 24 februarie, este necesar ca armata să procure rapid echipament modern adaptat noilor cerințe de securitate.

Guvernul a fixat în acest sens un obiectiv de a achiziţiona muniţii în valoare de 20 miliarde euro, atât pentru dotarea armatei proprii cât şi pentru a fi trimise în Ucraina.

Se caută soluții pentru accelerarea producției de armament

În februarie, cancelarul Olaf Scholz a anunţat o creştere masivă a bugetului de apărare, care să depăşească pragul de 2% din PIB, în contextul în care conflictul din Ucraina a obligat Berlinul să îşi regândească politica externă.

Un impediment însă îl reprezintă faptul că o parte din industria de armament germană şi-a închis, anterior războiului declanșat de Rusia, anumite linii de producţie din lipsă de comenzi.
Discuţiile actuale se vor axa pe modul în care industria îşi poate extinde şi accelera producţia.

articolul original.

Doar rutina…

28 November 2022 at 04:00

ITS “Cavour”, cel mai mic dintre cele cinci portavioane ale Aliantei iesite „la rutina” pe mare…

Exercitii programate, fara legatura cu aratatul pisicii catre ivani, desi ivanii chiar n-au ce sa arate pe mare catre NATO, poate poze cu defuncta Moskva, acum viitor obiectiv pentru turismul subacvatic.

NATO, caci despre Alianta este vorba, a avut pe 18 noiembrie in jurul Europei numai putin de cinci grupuri de lupta cu portavion in centru, imprastiate din Mediterana pana in Marea Nordului, dupa cum urmeaza: italienii cu portavionul ITS “Cavour”, britanicii cu “Queen Elizabeth”, francezii cu al lor nuclear “Charles De Gaulle” si americanii cu doua portavioane grele: “George H.W. Bush” si “Gerald R. Ford”.

In cazul americanilor, asocierea este chiar interesanta pentru ca avem ultimul portavion din clasa “Nimitz”, impreuna cu primul portavion din clasa “Ford”.

Conform NATO, cele cinci portavioane sunt in misiuni de rutina, demult programate: “NATO routinely demonstrates its cohesion, coordinating with multiple international maritime assets at once. This opportunity demonstrates our ironclad commitment to the stability and security of the Euro-Atlantic Area and the strength of our collective capability. Five carriers within our operating area presents a further opportunity to consolidate our approach to air defence, cross-domain cooperation and maritime-land integration.”

Acuma, normal ar fi, tot la rutina, ca marina rusa sa iasa la intampinare cu propriile sale manevre militare tot pentru “cohesion, coordinating”, doar ca, uimitor as spune, ivanii nu numai ca n-au cu ce, dar nici n-au avut vreodata, singura nava, aproape portavion a marinei ruse este in reparatii destul de capitale si abia peste 2-3 ani s-ar putea sa mai vada luciul apei, dar chiar daca “Admiral Kuznetsov” ar fi fost in stare de plutire nu cred ca-l trimiteau la intimidare ca biata nava n-are cu ce sa intimideze nici macar pe ITS “Cavour”-ul, cel mai mic dintre cele cinci portavioane NATO, daramite un “De Gaulle” sau Doamne-fereste un Nimitz/Ford class.

Se facea de ras. Si cam atat despre maretia flotei de razboi rusesti, nu ca aviatia sau trupetii terestri ar fi mai breji. Nu, ca nu s-au dovedit a fi, ba dimpotriva cu totii intr-o aceeasi galeata de mizerie s-au aratat o armata de stransura dotata cu fieratanii nu brea bune la ceva, capabila doar sa atace tinte civile si sa omoare civili…și să fure mașini de spălat (Bulă dixit).

La momentul aparitiei acestui articol mai sunt trei astfel de grupuri de lupta.

PS A aparut de curand prin presa cum ca Rusia ar fi avut planuri de razboi pentru a ataca Japonia…

Stai si te crucesti, sa fie adevarat sau doar o alta stire falsa? Daca-i stire falsa este ok, daca chiar este adevarat inseamna ca generalii rusi chiar sunt total tembeli, pai maciuceala de si-au luat-o prin Ucraina este adiere de primavara fata de bataia monstru pe care le-ar administra-o japonezii, cu atat mai mult cu cat prin Ucraina mai misuna ivanii cu trupe terestre, pe cand cu niponii ar fi trebuit sa se ia pe mare si prin aer, iar cine stie ce flota maritima si ce forte aeriene au supusii Imparatului, simplul gand sa te iei la cotonogeala cu dansii pare desprins dintr-un film de groaza…

GeorgeGMT

articolul original.

Cele mai noi tehnologii și tactici militare sunt testate în războiul din Ucraina. Cum a transformat Putin, fără să vrea, alianța NATO

26 November 2022 at 07:05

Echipamente și alte ajutoare militare din țările NATO în valoare de miliarde de dolari – 18,6 miliarde doar din SUA – continuă să curgă înspre Ucraina de când Rusia a lansat invazia în luna februarie, scrie Business Insider.

NATO nu este implicată direct în război, dar sprijinul pe care îl oferă Ucrainei ajută să creeze o alianța mai unită – o transformare a armatelor occidentale care ar fi fost mult mai greu de realizat dacă Putin nu ar fi invadat țara vecină.

În timp ce țările din estul Europei își trimit armamentul sovietic în Ucraina, multe dintre ele au primit arme moderne care să îl înlocuiască. În consecință, alianța a devenit tot mai integrată, nemaifiind dependentă de stocurile incompatibile din era sovietică și beneficiind acum de arme moderne care deseori sunt mai interoperabile chiar și atunci când sunt achiziționate din surse diferite.

Tranziția spre o mai mare uniformitate în rândul armatelor statelor NATO este ceva ce Vladimir Putin s-ar putea să nu fi anticipat înainte de a declanșa războiul și care probabil că ar fi fost mult mai greu de realizat dacă președintele Rusiei nu ar fi decis să atace Ucraina. Nevoia de a înlocui armamentul livrat Ucrainei în lupta contra Rusiei va produce o forță de luptă NATO mai închegată decât oricare alta care a existat vreodată în istorie, potrivit profesorului de politologie Vasabjit Banerjee de la Universitatea de Stat din Mississippi.

Statele NATO din estul Europei îi dau armamentul din era sovietică Ucrainei și primesc în schimb arme moderne

Germania a fost de acord să trimită echipament mai vechi în țările care i-au livrat Ucrainei tancuri și blindate sovietice. Alte țări, reacționând la creșterea tensiunilor în Europa, au optat să cumpere arme moderne. Polonia a făcut unele dintre cele mai importante achiziții.

În luna martie, Varșovia i-a oferit Ucrainei întreaga sa flotă de avioane de luptă MiG-29 în schimbul unor avioane americane mai moderne cu capacități similare, precum F-15 sau F-16. SUA au refuzat propunerea, dar în luna iulie, Polonia și Coreea de Sud au semnat un acord pentru cumpărarea de tancuri și avioane, printre care se numără și FA-50, în schimbul unei sume de 14,5 miliarde de dolari.

Armele anti-dronă SkyWipers, folosite de ucraineni începând de anul trecut, pot să deturneze și să întrerupă funcționarea altor drone, blocându-le semnalele de comunicare. Foto: Profimedia Images

Printr-o coordonare mai bună a echipamentelor, tacticile „vor deveni și ele identice”, iar instruirea pentru utilizarea acestui echipament va fi „complet integrată”, a spus Banerjee. Interoperabilitatea armelor și ajustarea tacticilor vor face ca „acestor țări să le fie practic imposibil să mai iasă din NATO”, a explicat Banerjee.

„Armele sunt din NATO, vor [continua să] fie din NATO” și vor fi construite după modelul original în statele care vor beneficia de pe urma lor cu componente din țările NATO. Din cauză că foloseau echipament sovietic, unele state membre NATO erau încă dependente de companii rusești pentru mentenanță și piese de schimb. O mai mare integrare a echipamentelor reduce și influența Rusiei, potrivit lui Banerjee.

Mick Ryan, un general în retragere din armata Australiei, a spus că războiul din Ucraina – și felul în care războaiele vor fi purtate în viitor – va fi determinat de felul în care jucătorii cheie își mobilizează industriile de apărare.

Arme anti-drone, drone navale kamikaze și lansatoare de rachete ghidate prin infraroșu

Cu toate că bătălia pentru Ucraina a rămas în mare parte un război de uzură al sistemelor de artilerie, s-au utilizat și tehnologii noi și tactici moderne care sunt monitorizate cu atenție pentru a determina ce schimbări au adus acestea pe câmpul de luptă, scrie The New York Times.

Una dintre noile tehnologii folosite în Ucraina este și Delta – un sistem de informare în timp real. Rețeaua online poate fi folosită atât de soldați, cât și de oficialii civili și chiar de civili autorizați de autoritățile ucrainene pentru a urmări și distribui detalii cruciale despre mișcările trupelor ruse.

Armele anti-dronă SkyWipers, folosite de ucraineni începând de anul trecut, pot să deturneze și să întrerupă funcționarea altor drone, blocându-le semnalele de comunicare. Foto: Profimedia ImagesDESCHIDE GALERIA FOTO

Programul dezvoltat în coordonare cu NATO a fost testat foarte puțin înainte de a fi folosit în Ucraina, dar în timpul ofensivei de eliberare a Hersonului, forțele ucrainene au folosit Delta, cât și armele puternice livrate de Occident, pentru a-i izgoni pe ruși din orașele și satele pe care le ocupaseră de luni de zile.

Delta este doar unul dintre exemplele care demonstrează că Ucraina a devenit un teren de încercare pentru armele de ultimă generație, sisteme informatice și noi moduri de a le folosi, care mai mulți oficiali și comandanți miliari occidentali prezic că ar putea transforma felul în care războiul este purtat în generațiile viitoare.

În afară de Delta, printre noile tehnologii testate în Ucraina se numără bărci controlate de la distanță, arme anti-drone numite SkyWiper și o versiune actualizată a unui sistem de apărare antiaeriană construit în Germania pe care armata germană nu a apucat încă să îl folosească.

Utilizarea bărcilor controlate de la distanță (drone navale), precum cele pline de explozibili folosite de armata ucraineană împotriva flotei ruse din Marea Neagră în octombrie, ar putea și ea să devină o tactică foarte importantă în viitoarele războaie. În poză: o dronă navală misterioasă eșuată la mal în Sevastopol. Captură foto: Twitter / @TrentTelenko

Mihailo Fedorov: „Ucraina este terenul de încercare perfect”

„Ucraina este terenul de încercare perfect, întrucât avem șansa de a testa toate ipotezele în luptă și să introducem schimbări revoluționare în tehnologia militară și războiul modern”, a spus Mihailo Fedorov, viceprim-ministrul ucrainean și ministru al transformării digitale.

„În ultimele două săptămâni, ne-am convins din nou că războaiele viitorului vor fi [purtate] cu cât mai multe drone și cât mai puțini oameni”, a mai spus Fedorov. Utilizarea bărcilor controlate de la distanță, precum cele pline de explozibili folosite de armata ucraineană împotriva flotei ruse de la Marea Neagră în octombrie, ar putea și ea să devină o tactică foarte importantă, potrivit experților militari, care spun că noua tehnologie militară ar putea să ne ofere o imagine a viitoarelor conflicte navale – un subiect important pentru SUA și aliații lor care se pregătesc pentru eventuale acțiuni agresive ale Chinei în regiunea Mării Chinei de Sud, în special împotriva Taiwanului.

Armele SkyWipers, folosite de ucraineni începând de anul trecut, pot să deturneze și să întrerupă funcționarea dronelor, blocându-le semnalele de comunicare. Acestea au fost dezvoltate în Lituania și au fost pe piață doar doi ani înainte să ajungă în Ucraina printr-un program de asistență NATO.

Ajutoarele letale livrate de Occident în Ucraina constau, în mare parte, din versiuni modernizate ale unor arme mai vechi. Acesta a fost și cazul lansatoarelor de rachete ghidate prin infraroșu cu rază medie de acțiune cunoscute sub numele de IRIS-T.

Industriile de apărare produc arme acum într-un ritm similar cu cel din al Doilea Război Mondial

În războaiele din Iraq și Afganistan, „nu foloseam cantități uriașe de muniție și nu ne mișcam într-o viteză atât de mare”, a spus Ryan. „Suntem într-o eră diferită acum și lucrăm la o scară mult mai mare, folosim mai multă muniție și vom pierde mai mult echipament și oameni.”

„Ritmul luptelor” din Ucraina va forța industriile să își sporească productivitatea aproape de nivelul înregistrat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, potrivit lui Ryan, care a lucrat în Celula de Coordonare Pakistan-Afganistan în cadrul Statului Major Comun al SUA între 2010 și 2011.

IRIS-T: Sistem de lansare a rachetelor ghidate prin infraroșu cu rază medie de acțiune, dezvoltat de Germania și livrat Ucrainei. Foto: Profimedia Images

Ryan a subliniat faptul că anunțul lui Putin pentru mobilizare a inclus un apel la mobilizarea industriei de apărare a Rusiei. „Toată lumea s-a concentrat pe partea cu oamenii, dar el a vorbit despre industrie. Rușii măresc acum capacitatea industrială, iar chinezii o fac deja de ceva timp”.

„Mobilizarea industrială ar trebui văzută nu doar ca o parte a răspunsului nostru la [războaie], ci ca o parte a regimului de descurajare convențională pentru a încerca să descurajăm astfel de lucruri”, a spus Ryan. Dacă Rusia sau China văd că Occidentul își extinde capacitatea industrială, „ar putea să se oprească înainte să lanseze ceva ce ar fi destul de catastrofic”, a concluzionat Ryan.

„În Ucraina învățăm să luptăm și învățăm cum să folosim echipamentul nostru NATO”, a spus și Dalia Grybauskaite, fosta președintă a Lituaniei. „Și, da, este un teren de încercare. Este rușinos pentru mine pentru că ucrainenii plătesc cu vieților lor pentru aceste exerciții pentru noi.”

articolul original.

Rusia își va crește volumul de aprovizionare al trupelor armate și își va îmbunătăți calitatea produselor

25 November 2022 at 09:47
Foto: 4gmedia.ro

În cadrul unei întâlniri oficiale cu membrii Consiliului de Coordonare a Forțelor Armate din Rusia, care a avut loc joi, 24 noiembrie 2022, preşedintele rus Vladimir Putin a spus că nu este nevoie ca Guvernul de la Moscova să implementeze măsuri extraordinare pentru a satisface nevoile forțelor armate, însă este necesară o colaborare clară între diferitele structuri ale statului.

În afirmaţiile sale, „Am convenit și nu este nevoie să introducem măsuri extraordinare, nu este nevoie de așa ceva, dar este necesar să stabilim o muncă clară, de înaltă calitate, bine coordonată. Este extrem de utilă, iar în această situație este pur și simplu necesară pentru a oferi forțelor noastre armate tot ceea ce au nevoie în timp util în timpul unei operațiuni militare speciale”, a declarat, joi, Vladimir Putin.

În contextul spuselor sale, acum este important ca Rusia să își crească volumul de aprovizionare al trupelor armate și să își îmbunătățească calitatea produselor, motiv pentru care producătorii de arme și muniție și centrele de proiectare trebuie să ia contact direct cu soldații ruși.

În plus, „Este important pentru noi nu doar să creștem volumul și nomenclatura livrărilor, ci și să îmbunătățim caracteristicile calitative ale produselor. De aceea sunt atât de importante contactele directe între producători și centrele de proiectare și cei care folosesc echipamentele”, a adăugat președintele Rusiei.

Vladimir Putin: „Este nevoie de o strânsă colaborare între forțele armate și industria de apărare”

În cadrul acelei întâlniri cu membrii Consiliului de Coordonare a Forțelor Armate din Rusia, el a dat instrucțiuni pentru a prezenta rapoarte privind modul în care funcționează acest mecanism.

Preşedintele Vladimir Putin a precizat, totodată, că va discuta despre ordinul de stat în domeniul apărării și despre sarcinile industriei de apărare în cadrul viitorului consiliu al Ministerului Apărării din Rusia.

Aşadar, „În general, în acest caz, este nevoie de o strânsă colaborare între forțele armate și industria de apărare, inclusiv la elaborarea și ajustarea ordinului de stat în domeniul apărării, la stabilirea unor sarcini promițătoare pentru industria noastră. Vom discuta cu siguranță aceste probleme la următorul colegiu al Ministerului Apărării”, a explicat președintele Rusiei, relatează agenția rusă de presă TASS.

articolul original.

K9 Thunder cel mai iubit dintre obuziere

24 November 2022 at 04:00

Acest obuzier auto-propulsat este de cativa ani “vedeta” artileriei grele la nivel mondial. Toata lumea il doreste, comenzile curg fara intrerupere si recordul absolut vine din Polonia care va cumpara un total de 672 de obuziere (212 cumparate din Korea si 460 asamblate in Polonia).

Iar lucrurile merg in continuare foarte bine, Finlanda a anuntat ca va mai achizitiona inca 38 de bucati K 9, dupa ce a cumparat deja alte 48 de unitati in 2017 (si inca zece in 2021), totalul urmand sa ajunga la 96 de obuziere K9 Thunder in Tara celor 1000 de lacuri.

Norvegia pe de alta parte isi suplimenteaza si ea comanda de obuziere coreene, cu inca patru unitati, ajungand la un total mai modest decat finlandezii, de doar 28 de unitati.

Ceea ce este surprinzator este pretul nu foarte mare pe care l-au platit pentru primele 48 de K9 Thunder finlandezii – 146 milioane de euro, iar pentru cele 38 noi comandate – 134 milioane de euro, aproximativ 3,5 milioane de euro per bucata.

Acum stai si te gandesti ce solutie magica au gasit coreenii de reusesc sa vanda K9 Thunder cu sutele de bucati (1700 vandute deja) si primesc comenzi in continuare?! Ce stie sa faca acest K 9 Thunder fata de PzH 2000 german,  CAESARul francez, Archerul suedez?! Nobody knows

Cert este ca un astfel de succes este cu totul remarcabil cu atat mai mult cu cat vorbim despre o tara asiatica, ne-membra NATO si chiar as fi curios cum reusesc coreenii sa le ia fata tarilor cu o mult mai mare experienta in acest domeniu?

Pusi in fata acestui imens succes comercial, coreenii se misca rapid si au anuntat deja planurile pentru dezvoltarea unor variante ale K9 Thunder cu raza mai lunga. Defense Development Agency va investi 38 de milioane de dolari, pana in august 2027. Doua sunt tintele acestui program de dezvoltare: pe de o parte cresterea razei spre 80-100km (K9A3), a doua, cresterea automatizarii sistemului pana la atingerea performantei ca un obuzier K9 sa fie operat de la distanta, fara echipaj la bord.

In acest moment se afla in productie varianta K9A1, dar odata cu K9A2 raza va creste la 70km folosind proiectile-racheta.

K9A1 beneficiaza de sistem pentru auto-pozitionare bazat atat pe INS cat si pe GPS, sistem APU, periscop pentru sofer FLIR si FCS imbunatatit. Intersant de aflat ca teava rezista in prezent la 1000 de lovituri, dar in viitor (K9A2) va ajunge la 1500/lovituri. Iar daca ne aducem aminte de cadenta cu care ucrainenii foloseau PzH 2000, 100 de lovituri pe zi, sau chiar mai mult, si presupunand ca PzHul este cam tot pe acolo, ajungem sa intelegem mai bine ce inseamna un conflict de mare intensitate. In zece zile trebuie schimbata teava si daca continui la fel, trei tevi/luna…

Exista de asemenea planuri pentru dotarea vehiculului cu o turela complet automata, crescand cadenta la 9 proiectile pe minut (trei lovituri in primele 8 secunde) – MRSI (Multiple Rounds Simultaneous Impact). In prezent, K9 Thunder are un echipaj format din cinci membri (doi incarcatori, comandantul, ochitorul si conductorul).

Dar K9, in varianta fara echipaj, cu raza de 80-100 km, va fi gata de lupta abia in 2040, dar chiar si asa, coreenii sunt pusi pe cresterea eficientei obuzierului, mai ales ca au coada la poarta fabricii, lucru destul de neobisnuit.

GeorgeGMT

articolul original.

Apararea anti-aeriana cu raza medie

21 November 2022 at 04:00

Face toti banii mai ales intr-un razboi dominat nu de fortele aeriene clasice (avioane multirol, avioane de atac la sol sau elicoptere) ci de rachete de croaziera si drone. In acest caz (razboiul din Ucraina) rusii nu s-au aventurat cu aviatia deaspura Ucrainei, dupa primele saptamani de razboi cand pierderile ruse au fost destul de mari, ci au pus la treaba rachetele de croaziera si mai de curand dronele iraniene.

In fata acestei schimbari de tactica ucrainenii au cerut sisteme de aparare anti-aeriana si anti-racheta cu raza medie si in sfarsit au inceput sa primeasca ceea ce doreau, deocamdata in cantitati relativ mici care nu pot sustine inca o aparare anti-racheta rezonabila

IRIS T trimis de Berlin pare sa fi inregistrat primele succese impotriva rachetelor de croaziera rusesti, iar cele doua baterii NASAMS americane au reusit si ele sa doboare acelasi tip de tinta (conform Kievului chiar Kh 101).

Doar ca atat rachetele folosite de sistemele anti-aeriene sunt scumpe cat si tintele lor, rachetele de croaziera astfel incat este de asteptat ca ucrainenii sa nu foloseasca IRIS T/NASAMS impotriva dronelor iraniene sau macar sa nu le foloseasca in regim de o tinta – o racheta lansata ci doar pentru protectia obiectivelor de mare importanta strategica si economica.

Valul de atacuri rusesti impotriva infrastructurii energetice este calcaiul lui Ahile al apararii Ucrainei: multe tinte ce pot fi vizate, foarte putine sisteme de aparare anti-racheta disponibile.

Iar odata distrus un transformator de mare capacitate este si greu si foarte scump sa fie inlocuit, ne mai aducem aminte de furtuna cu ploaie inghetata din Canada in fata careia, pe timp de pace, milioane de canadieni au ramas fara energie electrica saptamani la rand. Iar Canada este o tara foarte bogata, era pe timp de pace si cu toate acestea dezastrul s-a produs. Cum se vor descurca ucrainenii ramane de vazut, cert este ca avem cu totii o lectie de invatat din acest razboi si lectia tine de posibilitatea adversarului de a produce distrugeri foarte mari folosind mijloace relativ ieftine: drone.

Nu mai ai nevoie de bombardiere strategice si rachete de croaziera (ambele arme extrem de scumpe si foarte greu de dezvoltat) este suficient sa construiesti drone ieftine cu o incarcatura de lupta de cateva kg si poti pune jos sistemul energetic al tarii inamice.

Iar fara curent ramai si fara apa, fara industrie, fara alimente.

Capacitatea de a contracara dronele devine astazi principala sarcina a oricarui sistem de aparare anti-aerian, iar solutia nu este foarte complexa si nici macar foarte scumpa: sisteme anti-aeriene cu raza scurta (2-4km), care sa aiba o mare autonomie.

In esenta, baterii de tunuri rapide dotate cu propriul radar si care sa faca parte dintr-un sistem integrat de avertizare timpurie cu raza lunga. Daca te duce buzunarul si pe langa tunuri poti disloca si rachete anti-aeriene cu raza scurta cu atat mai bine, sau ca sa parafrazam o veche zicala din epoca de aur: “Tunurile multe si dese, cheia marilor succese”.

Evident ca tot scriu despre aceste tunuri cu gandul la noi si la programul anuntat, dar inca nelansat, de modernizare macar a sistemelor GDF 003. Am senzatia ca oricat de mult as scrie despre asta, tot n-o fac destul. Oare in MApN cineva o avea ochi sa vada ce se intampla in Ucraina si daca are de ce nu se face nimic?!

Revenind la apararea anti-aeriana ucraineana, NASAMS si-a intrat in paine si americanii n-au pierdut timp anuntand o rata de succes de 100%. Cu adevarat impresionanta rata de succes dar aceasta informatie trebuie privita cu o oarecare rezerva mai ales daca tinem cont ca NASAMSul ajuns in Ucraina este probabil NASAMS 1 si foloseste rachete AIM-120 AMRAAM modele mai vechi.

Cu atat mai mult cu cat AMRAAM n-a inregistrat niciodata o rata de scucces de 100% folosita fiind in razboaiele americane. Dar ar putea sa fie si adevarata informatia daca ucrainenii folosesc sistemul mai cu fereala, in conditii optime si doar impotriva unor tinte practic fara aparare – rachetele de croaziera rusesti.

Asadar ar putea sa fie 100%, dar acest procent uimitor este atins doar in conditii ceva mai speciale.

NASAMS 2 insa ar fi de foarte mare folos Ucrainei, pentru ca are integrate si rachete cu raza scurta (RBS 70) si tunuri rapide de calibrul 40mm, adica nu esti mereu obligat sa lansezi o racheta (AMRAAM) care costa spre un million de dolari.

Cum tot de foarte mare folos i-ar fi apararii anti-aeriene ucrainene sistemul C RAM american Centurion, sistem pe care Kievul l-a solicitat deja Washingtonului.

PS In acest articol nu voi face nici o referire la sistemul anti-aerian romanesc pentru ca nu prea avem la ce sa ne referim. Nici sistem, nici eforturi intru edificarea unuia.

GeorgeGMT

articolul original.

Prima fregata din clasa FDI a fost lansata la apa

17 November 2022 at 04:00

Pe 7 noiembrie prima nava din clasa FDI – Frégate de Défense et d’Intervention a fost lansata la apa in santierul naval din Lorient (Naval Group). “Amiral Ronarc’h” este prima din cele cinci fregate de talie intermediara comandate de Marina Franceza, iar urmatoarele patru ar trebui sa fie gata pana in 2030.

In privinta acestei prime nave din clasa, anul viitor vor incepe testele pe mare, iar in 2024 fregata va fi predata fortelor navale.

Pe langa cele cinci unitati comandate de Paris, Grecia are si ea o comanda ferma pentru trei astfel de nave cu o optiune pentru inca una. Lucrul la prima fregata greceasca a inceput de ceva timp iar pe 21 octombrie primul bloc constructiv al navei a fost asezat intr-un doc uscat al aceluiasi santier naval francez.

FDI este o nava frumoasa, ma refer aici mai ales la arhitectura cumva retro aleasa de arhitectii navali francezi, arhitectura ce aduce aminte de navale de lupta de la sfarsitul secolului XIX, perioada in care navele militare chiar aratau impozant, a nave de lupta. In rest nava este capabila sa duca lupta in toate cele trei medii, poate sustine un elicopter mediu de zece tone, lansatoare verticale Sylver A 50 pentru Aster 15/30, rachete anti-nava Exocet Block 3C si este, conform Naval Group, prima nava franceza care este special proiectata sa rezista atacurilor IT.

In Marina Franceza FDI va inlocui navale clasei “La Fayette”. Mai multe detalii despre programul “FDI” gasiti AICI.

De remarcat ca nava are din constructie o rezerva de spatiu suficienta incat sa sustina transformari importante fara mari batai de cap. Un exemplu aici ar fi diferenta de inarmare intre fregatele destinate Frantei si cele dorite de Grecia. Astfel, Franta va avea la bordul navelor sale doua lansatoare verticale (a cate opt tuburi per lansator) Sylver A 50 pentru rachete Aster15/30, in timp ce grecii vor dispune de patru Sylver A 50 – 32 de tuburi de lansare.

Primele doua nave grecesti vor fi la acelasi standard cu cele franceze (urmand ca in viitor sa fie modificate), iar urmatoarele doua vor fi diferite, aici intrand pe langa cele doua A 50 suplimentare si un sistem anti-racheta SeaRAM.

Ca specificatii generale, fregatele FDI au un deplasament de 4500 tone, o lungime de 122 metri, viteza maxima 27Nd, autonomie 45 de zile si un echipaj format din 125 de marinari, plus posibilitatea de a ambarca inca 28 de pasageri.

FDI ar fi cea de-a doua nava “digitala” dupa “Zumwalt”ul US Navy.

Si ca de obicei, cand vorbim de navele altora, nu putem sa nu ne aducem aminte, pentru ca asa se cuvine, si de mortii nostri: cele patru corvete moarte inca inainte de nastere si cele doua fregate Type 22, lovite in continuare de o dura dizabilitate totala.

Dar sa fim optimisti, rusii sunt vai steaua lor, desculti, prosti si totul inepti, turcii sunt aliatii nostri, bulgarii la fel, ungurii hat departe in pusta lor, asa ca cine sa ne atace pe noi pe la Marea Neagra?! Iar pentru o astfel de eventualitate (sa recunoastem, cu totul absurda) vom avea doua elicoptere anti-nava. Dedicate anti-nava, nu elicoptere multirol precum au altii si care pot duce si lupta anti-nava. Nu! Ale noastre, cand vor fi, vor fi doar anti-nava, lucru cu adevarat nemaivazut si nemaintalnit atat in Marea Neagra cat si in Mediterana, Baltica, Marea Nordului sau Oceanul Atlantic de la nord de ecuator…

PS Intrebare retorica. Oare noua ne-ar prinde bine patru astfel de fregate in loc de patru corvete, trei fregate etc?! Poate ne-ar prinde da” cine sa gandeasca la asa ceva?! Cui sa-i pese?!

GeorgeGMT

articolul original.

Mircea Geoană: ‘Rusia poartă responsabilitatea finală pentru acest incident, continuând războiul ilegal împotriva Ucrainei. NATO a ridicat nivelul de vigilență pe întreg flancul estic, inclusiv în România’

16 November 2022 at 21:45
image

Secretarul General Adjunct al NATO, Mircea Geoană, a vorbit despre explozia din estul Poloniei: ”Analiza preliminară sugerează că este vorba de un incident cauzat de o rachetă ucraineană de interceptare”.

Tocmai am încheiat o întâlnire a Consiliului Nord Atlantic, în cadrul căreia am discutat alături de Aliați despre explozia de ieri, din estul Poloniei, într-o regiune la granița cu Ucraina, a spus Mircea Geoană. Vreau să vă asigur de la bun început că urmărim cu vigilență situația generată de incidentul de ieri.

Comandantul Suprem al Forțelor Aliate din Europa, generalul Cavoli, a participat la reuniunea Consiliului, de astăzi, și a informat Aliații despre măsurile luate și elementele operaționale deținute la acest moment. De asemenea, ambasadorul polonez ne-a prezentat detaliile disponibile despre incident și investigația, care continua.

Explozia de ieri a avut loc pe fondul atacului balistic barbar pe care Rusia l-a declanșat pe întreg teritoriul Ucrainei, împotriva infrastructurii critice, inclusiv din Marea Neagră – cu efecte asupra sistemului energetic din Republica Moldova.  Încă de la începutul acestui război ilegal, în Ucraina, NATO a ridicat nivelul de vigilență pe întreg flancul estic, inclusiv în România. La nivelul Alianței, monitorizăm, prin sisteme integrate, situația în mod continuu.

Vă spuneam că în Polonia, investigația, la care s-au asociat si specialiști din SUA, continuă, iar la acest moment, este prea devreme să tragem concluzii finale. Vă pot spune, însă, că nu avem indicații ca ar fi fost vorba de un atac deliberat sau că Federația Rusă s-ar pregăti pentru acțiuni ofensive împotriva NATO.

Analiza preliminară sugerează, după cum au indicat deja și alți lideri aliați, că este vorba de un incident cauzat de o rachetă ucraineană de interceptare, menită să protejeze teritoriul Ucrainei de atacurile ruse.

În cadrul întâlnirii de astăzi, am transmis sincere condoleanțe familiilor celor care și-au pierdut viața în incident, precum și un mesaj ferm de solidaritate cu Aliatul nostru, Polonia.

Mesajul NATO este clar: Rusia poarta responsabilitatea finală pentru acest incident, continuând războiul ilegal împotriva Ucrainei. Vom continua să sprijinim Ucraina în exercitarea dreptului său la auto-apărare.

Aliații au decis sa continuăm, în mod calm, calculate, dar și cu vigilența necesară, să monitorizăm situația îndeaproape si sa ne coordonam foarte strâns – în formatele multinaționale necesare.

Vom continua consultările la nivel Alianței. În final, vreau să asigur românii și româncele că NATO va face întotdeauna tot ceea ce este necesar pentru a proteja și a apăra toți și pe fiecare dintre Aliați. Unitatea Alianței este nezdruncinată și noi suntem deplin angajați în misiunea noastră de apărare colectivă.”, a declarat Mircea Geoană, conform dcnews.ro.

Vezi și:

Șeful Statului Major al Armatei SUA, Mark Milley, atrage atenția: ‘Probabilitatea unei victorii militare ucrainene, expulzându-i pe ruși din toată Ucraina, nu este foarte ridicată’

articolul original.

16 Noiembrie – Ziua Transporturilor Militare

16 November 2022 at 12:59

În 1880, la această dată, odată cu înfiinţarea celui de-al doilea batalion de geniu, prin Înaltul Decret nr. 2550, s-a constituit şi câte o companie de căi ferate, primele asftel de subunităţi din Armata României, potrivit volumului „Calendarul Tradiţiilor Militare” (2010).

Primul Batalion de Căi Ferate a fost înfiinţat în 1887, iar în 1898 a fost aprobat primul regulament asupra transporturilor militare pe calea ferată, potrivit rft.forter.ro.

La mulți ani tuturor celor care își desfășoară activitatea în acest domeniu!

Autostrăzi, căi ferate și poduri avem?

articolul original.

Generalul (r) Mircea Mîndrescu: ‘Ce fac rușii acum ne demonstrează că se pregătesc pentru un război de o anvergură mai mare decât cel din prezent’

13 November 2022 at 16:15
image

Muncitorii curăță aceste facilități şi fac reparațiile necesare. Campania nu a fost anunțată oficial iar rușii de rând nu știu nimic despre ea.

Însă surse familiare cu situația au declarat pentru Bloomberg că operațiunea face parte dintr-un efort mai larg al Moscovei de a se asigura că infrastructura de apărare civilă este pregătită, în cazul în care războiul ar escalada.

„Ceea ce se întâmplă pare să fie un ordin federal. Dar ar putea fi, de asemenea, un efort al tuturor agențiilor de apărare civilă pentru a-și demonstra utilitatea și a arăta că fac ceva”, spune Mihail Vinogradov, analist la Fundația Politică din Sankt-Petersburg.

Singura discuție publică pe această temă a fost la sfârșitul lunii aprilie, când șeful Consiliului de Securitate al Federației Ruse, Nikolai Patrușev, a ordonat un inventar complet al adăposturilor antiaeriene din apropierea graniței cu Ucraina.

Surse militare americane au arătat că Rusia va primi o replică dură dacă folosește o armă nucleară tactică în Ucraina

Verificarea adăposturilor civile ridică în mod natural ipoteza că Rusia ia în calcul bombardamente pe teritoriul său.

În trecutul recent, responsabilii militari din Occident au evocat posibilitatea ca Moscova să ordone o lovitură nucleară tactică în Ucraina, pe fondul eșecurilor din campania militară derulată cu armament convențional.

O astfel de escaladare va atrage represalii dure asupra Rusiei, au indicat militari americani.

„Este evident că efortul pe care Federație Rusă îl face, de a repune în funcțiune adăposturile antiaeriene, nu ne poate conduce decât la ideea că se pregătește pentru o asemenea eventualitate (a unei replici militare pe teritoriul său, n.r.).

Fie că această eventualitate va veni ca urmare a unei acțiuni întreprinse de Federația Rusă, fie că lovirea teritoriului rus va avea o altă cauză, ce fac ei (rușii, n.r.) acum ne demonstrează că se pregătesc pentru un război de o anvergură mai mare decât cel din prezent.

Nu înseamnă, neapărat, că se va ajunge acolo, dar ei se pregătesc”,  a spus la Antena 3 CNN generalul (r) Mircea Mîndrescu, conform antena3.ro

articolul original.

Ministrul Culturii vrea un fond european cultural care să fie finanțat de traderii şi producătorii de armament

11 November 2022 at 17:59
image

Ministrul Culturii, Lucian Romașcanu, propune constituirea la nivel european a unui fond pentru cultură pentru restaurarea obiectivelor culturale, care să fie finanțat de traderii și producătorii.

Lucian Romașcanu a declarat, vineri, la Dorohoi, la o întâlnire cu şefii instituţiilor de cultură din Botoşani, că fondul respectiv ar urma să fie finanţat de traderii şi producătorii de armament.

„Am găsit bani pentru pandemie, miliarde, pentru criza financiară din 2009-2010, au fost 700 de miliarde, pentru ajutorarea Ucrainei, ceea ce este și normal… Nu am găsit niciodată bani pentru cultură și am spus să facem un fond european cultural, să fie alimentat de toți traderii și producătorii de armament, cu simpla motivație că oriunde în lumea asta, unde se trage un glonț, sigur că poate să nimerească și o statuie sau un tablou.

Și mi se pare normal că dacă tot dai bani… s-au făcut fonduri, miliarde, acum pentru energie… Hai să luăm și cultura, care e cea mai importantă, că – vorba lui Churchill – «Dacă nu avem, pentru ce ne mai batem?» Au primit cu mare deschidere această idee și dacă vom reuși să facem un fond cultural european, și sper să îl facem, atunci vom avea de unde să tragem bani mai mulți pentru restaurare și prezervare”, a afirmat Romașcanu, potrivit de Agerpres.

Subiectul a fost discutat cu secretarul general al Consiliului Europei

De asemenea, Lucian Romașcanu a adăugat că acest subiect a fost discutat cu secretarul general al Consiliului Europei și urmează să fie pus în discuție, până la sfârșitul lunii noiembrie, cu comisarii europeni.

Amyra Garey a absolvit Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, Universitatea București, secția Filologie, limbile - ucraineană-rusă. Pasionată de poezie și scriere, a câștigat concursuri literare, lucrând alături de scriitorul ucrainean citeste mai mult
articolul original.

10 noiembrie – Ziua Artileriei și 179 de ani de la înfiinţarea Artileriei Române La mulți ani tuturor artileriștilor!

10 November 2022 at 11:37

La 10 noiembrie 1843, prin Porunca Domnească nr.198 s-a legiferat înfiinţarea primei baterii de artilerie a Ţării Româneşti.

Apropo…

Întrevederea ministrului apărării naționale cu delegaţia Parlamentului şi a Administraţiei programului de Achiziţii pentru Apărare din Republica Coreea

Ministrul apărării naţionale, Angel Tîlvăr, a primit miercuri, 9 noiembrie, la sediul Ministerului Apărării Naţionale, delegaţia Parlamentului şi a Administraţiei programului de Achiziţii pentru Apărare (DAPA) din Republica Coreea, condusă de Lee Hun-Seung, membru al Adunării Naționale și președinte al Comisiei Naționale de Apărare.

Principalele subiecte de pe agenda discuțiilor au inclus stadiul dezvoltării relațiilor de cooperare militară între România și Republica Coreea, în contextul semnării unei noi Scrisori de Intenție, document prin care au fost stabilite reperele încheierii unui Acord cadru de cooperare.

„Parteneriatul Strategic dintre cele două state oferă fundația pentru construirea unei cooperări puternice pe toate domeniile. Suntem optimiști referitor la potențialul pe care îl oferă recenta semnare a Scrisorii de Intenție în scopul consolidării cooperării bilaterale, document care confirmă angajamentul reciproc în vederea încheierii unui acord de cooperare în domeniul apărării. Încheierea acestui acord va permite identificarea domeniilor de interes comun și, ulterior, dezvoltarea relațiilor militare bilaterale pe aceste coordonate”, a afirmat ministrul Tîlvăr.

De asemenea, cei doi înalți oficiali au analizat situația de securitate internațională și perspectivele consolidării cooperării în cadrul Alianței Nord-Atlantice, din perspectiva statutului Republicii Coreea de partener global, cât și în cadrul Organizației Națiunilor Unite (ONU).

Totodată, ministrul român al apărării și-a exprimat convingerea că viitoarele proiecte de cooperare vor avea o valoare adăugată pentru ambele state şi vor contribui la amplificarea relaţiei bilaterale, invitând companiile sud-coreene să investească în industria de apărare din România.

Nu în ultimul rând, a fost abordat sprijinul umanitar acordat Ucrainei, fiind exprimată susținerea pentru independența, suveranitatea și integritatea teritorială a statului partener.

MApN – Biroul presă

articolul original.

Crotale vs SAMP/T “Mamba”

9 November 2022 at 04:00

crotale samp/t frantaFrancezii par sa nu invete mai nimic din razboiul ucrainean si spuneam asta referindu-ne la recenta declaratie a ministrului apararii de la Paris, Sébastien Lecornu, care intr-un recent interviu discuta despre ajutorul oferit de Franta Ucrainei.

Se aminteste de obuzierele auto-propulsate CAESAR, despre antrenamentul a doua mii de militari ucraineni si despre apropiata livrare a sistemelor anti-aeriene SHORAD Crotale, poate chiar Crotale NG, ministrul apararii francez explicand ca Franta ar putea renunta la toate sistemele sale Crotale, acestea urmand sa ajunga la Kiev (o parte poate prin Croatia), impreuna cu un numar “important” de rachete VT1.

Pana aici nimic de remarcat, Parisul face si el toate eforturile pentru a sustine Ucraina in lupta sa impotriva ciumei rosii rusesti.

Neintelegerea mea vine abia cand domnul Sébastien Lecornu explica cum ca Crotale va fi inlocuit in sistemul integrat de aparare anti-aeriana si anti-racheta francez cu sistemul SAMP/T “Mamba”.

In acest moment, francezii dispun de opt sisteme SAMP/T. Acesta foloseste racheta Aster 30, in curand racheta anti-balistica Aster 30 Block 1NT si un radar la 360* Thales GM400. Raza maxima de angajare a sistemului este de 120km.

Nimic de comentat, SAMP/T pare un sistem antiaerian redutabil, nedumerirea vine insa de la declaratia ministrului francez: cum sa inlocuiesti un sistem precum Crotale cu SAMP/T?!? Ca si cum in loc de NASAMS am folosi Patriot.

Sunt complet diferite din punctul de vedere al capacitatii operationale. Crotale NG este un sistem SHORAD destinat sa angajeze tinte care zboara la altitudini joase si foarte joase: elicoptere de atac, avioane in misiuni SEAD si mai ales rachete de croaziera, genul de tinte pe care radarul SAMP/T nici n-are cum sa le vada daramite sa le si angajeze. Cum sa angajezi un elicopter care zboara la 20 de metri altitudine cu o racheta in doua trepte precum Aster 30? Dar o racheta de croaziera care are cam acelasi tipar de zbor?

Pe de alta parte, cat costa o racheta VT1 a sistemului Crotale si cat o racheta Aster 30? Eu nu stiu cat costa o Aster 30, dar stiu ca omoloaga sa americana, PAC-2 GEM-T se vinde destul de scump, cateva milioane per racheta si cum francezii nu sunt vestiti pentru tehnica de lupta ieftina, Voila!…

Una dintre cele mai importante lectii de invatat din razboiul din estul nostru este importanta covarsitoare a apararii antieriene stratificate. In Ucraina rusii nu au venit cu bombardiere strategice deasupra Kievului de frica S-300 local si nici nu au reusit sa dobandeasca superioritatea aeriana mult dorita si mult asteptata de noi toti din varii motive.

Dar ucrainenii nu fac fata decat partial atacului la joasa si foarte joasa altitudine cu drone, rachete de croaziera si rachete balistice Iskander sau modele mai vechi de ROT-uri.

Aici este punctul slab al ucrainenilor si de aici ar trebui francezii sa-si puna intrebari cu privire la retragerea Crotale fara sa puna absolut nimic in locul lor desi MBDA produce sisteme SHORAD pe baza rachetei antiaeriene MICA.

Cu toate acestea MICA nu este luat in considerare (iar aceasta racheta este una de foarte inalta calitate) si merg pe achizitia unui numar mai mare de sisteme SAMP/T “Mamba”. De ce? Costurile sunt clar in defavoarea SAMP/T si in favoarea MICA, in plus este nevoie sa detii un numar relativ ridicat de sisteme antiaeriene si anti-racheta.

In acest moment Franta detine opt sisteme SAMP/T terestre plus cele aflate la bordul fregatelor si distrugatoarelor sale, dar la sol, doar opt sisteme? Si pe acestea la randul lor cine le apara impotriva atacurilor cu rachete de croaziera (rachete care nu pot fi interceptate cu Aster 30) si a dronelor?

Cine apara infrastructura franceza si cu ce, cu Rafale? Ok, rachetele de croaziera pot fi distruse de aviatie, dar avioanele nu pot fi peste tot, 24/7, asta pe langa costurile enorme. Pe cand un sistem AA SHORAD sta linistit langa obiectivul unde il pui pana cand apare o tinta.

In fata rachetelor de croaziera, dronelor sinucigase, chiar a elicopterelor de atac SAMP/T-ul n-are nicio sansa si atunci ce faci? Te folosesti doar de Mistral 3?

Razboiul din Ucraina ne arata pe viu cum fiecare za din lantul apararii antiaeriene este foarte importanta si daca una cedeaza pierderile sunt foarte mari.

Astfel incat de neinteles decizia Parisului de a se baza doar pe sisteme antiaeriene cu raza lunga, lasand spatiul aerian la altitudini mici si foarte mici cu totul neaparat, bazandu-se poate pe arsenalul lor nuclear?

GeorgeGMT

articolul original.

Oerlikon C-RAM

8 November 2022 at 04:00

O filmare cu un test de tragere C-RAM a sistemului Oerlikon Skyshield (evoluat intre timp la denumirea Skynex):

Noi cu GDF-003, parca am vrea sa le modernizam similar, potrivit unor declaratii de intentie de acum mai bine de un an.

Bazat pe lectiile razboiului din Ucraina, pana la a ne gandi la un sistem mai scump bazat pe rachete, cum e cazul Iron Dome (fara a lua inca in calcul Iron Beam), baza ar trebui sa fie sistemele artileristice, adica minim Oerlikon GDF 35mm si SPAAG Gepard, daca sistemele A436 de calibrul 30x173mm sunt retrase in loc sa fie aduse la un standard A436M Viforul (sau similar  ZUR 23-2 KG, cu rachete GROM integrate/Pilica) cu munitie programabila.

In fine, ZUR 23 ar fi fost mai degraba compatibil cu sistemele  ZPU2/4 de 14,5mm, din care ZU-23 este derivat. Intre timp noi am inceput sa introducem si calibrul 20x102mm (tunul GIAT de pe Puma SOCAT) precum si cel Oerlikon 25mm (instalat pe MLI-84M), fabricand deja si munitia aferenta in tara. 

ZSU-23 cu Pilica

si… A436M Viforul

De reamintit ca fabricam deja si munitia cu fragmentatie si cea de antrenament pentru 35x228mm, ramanand de asimilat cea programabila si cea perforanta:

https://upsdragomiresti.ro/artillery-ammunition/ 

Insa concretizarea se lasa tot mai mult asteptata… 2022 pare un an pierdut pe toate palierele armatei romane, desi e anul reizbucnirii conflictului din Ucraina.

Marius Zgureanu

Citeste si:

Sky Warden 

Iron Beam 

Skyranger 30 

Oerlikon-Skynex

Mini-interceptorul-lower-ad

.

articolul original.
❌